Patul lui Procust Camil Petrescu

Patul lui Procust este un roman scris de Camil Petrescu, aprut pentru prima oar n
februarie 1933, n dou volume,

REZUMAT
Autorul face presiuni asupra doamnei T. pentru a o convinge s scrie despre experien a sa din
ntreaga via. Rezultatul acestor presiuni se observ imediat cnd doamna T. i trimite trei
scrisori n care i mrturisete dragostea fa de Fred Vasilescu, pe care l identifica n acestea
cu litera X. Trecuse mult timp de cnd se despriser, ns doamna T. nu l putea uita pe
fostul ei iubit.
Aceasta s-a ntors din Germania n ar, unde a pornit afaceri cu mobil. Acest lucru a
determinat apariia la micul magazin deinut de doamna T. a lui Fred Vasilescu, care i-a
solicitat acesteia s-i decoreze apartamentul. Urmarea decorrii apartamentului a fost
nceputul relaiei ntre doamna T. i Fred.
n aceleai scrisori pe care le-a trimis autorului, doamna T. declara cum c, dup ncheierea
relaiei acesteia cu Fred, a dorit s l revad. Istorisind o ntmplare din vremea cnd ea era
iubita lui Fred, spune c a fost invitat de acesta la el acas unde ea s-a dus cu un buchet de
flori, ns tot ce a gsit a fost o scrisoare prin care Fred i cerea scuze c nu poate fi prezent.
ntorcndu-se acas, doamna T. l-a gsit ateptnd pe D., un brbat ce purtase iubirea acesteia
timp de 16 ani. n prima faz, doamna T. se supr pe D. care ncepe s plng. Impresionat
de suferina lui D., doamna T. i mrturisete c nu-l iubete. Doamnei T. i era prea mil de
acesta pentru a-i spune c persoana lui i displace.
ntr-o alt scrisoare, doamna T. scrie c relaia ei cu D. nu mai era att de cald. Cu toate
acestea, doamna T. l primete ntr-o zi acas la ea pe D. care-i cnt o melodie de dragoste. n
aceeai sear doamna T. era distrat de la efortul lui D. de a o face s-l iubeasc i se gndea
tot timpul la Fred Vasilescu, lucru sesizat i de D. care a observat c doamna T. nu se gndea
mcar o clip la el. O alt ntmplare descris n scrisorile doamnei T. se desf ura la teatru,
unde l vede pe D. dup o perioad mai lung cu o tnr. Pentru a-l face pe acesta s creasc
n ochii domnioarei, doamna T. l chem pe D. la ea, lucru ce-l ncnt pe acesta. Nu la mult
timp dup aceast ntmplare, doamna T. pleac ntr-o excursie i se ntlnete n tren cu Fred
Vasilescu i noua sa amant. Acest lucru a fcut-o pe doamna T. s neleag c cei doi vor
urma s-i petreac srbtorile n locurile unde i ea cu Fred veneau pentru a- i consuma
timpul liber. Acest lucru a suprat-o pe doamna T. care s-a mai bucurat n momentul n care D.
i-a trimis un buchet de flori i o carte de vizit.
Autorul ns i cere i lui Fred s scrie, dar acesta din urm i ofer n schimb jurnalul intitulat
ntr-o dup-amiaz de august. Fred Vasilescu, fiul lui Tnase Vasilescu zis lumnrarul, era
un brbat de 25 de ani care ntr-o dup-amiaz de august i-a fcut o vizit Emiliei Rchitaru.
Din cauz c nu se simea atras n nici un fel de aceasta, el i-a dat s citeasc scrisorile lui
George Ladima care o iubise mult. Astfel, Fred a aflat c Ladima, poet i ziarist recunoscut, o
iubea pe Emilia. George Ladima, care era ndrgostit pn peste cap de Emilia i-a fcut rost
de o slujb la Teatrul Naional din Bucureti i a scris o sumedenie de articole n ziarul
Veacul, la care era angajat, care favorizau i-i punctau talentul. Fred Vasilescu i-a dat seama
c Ladima nu a avut posibilitatea s o cunoasc foarte bine pe Emilia sau bani s o urmeze n
locurile unde ea mergea. Din acest motiv, Ladima i-a imaginat-o pe Emilia drept femeia
ideal i nu se gndea mcar o clip c aceasta de fapt se folosea de el pentru a reu i n
carier. ns la un moment dat Ladima i-a dat seama ce se ntmpla i care erau inten iile
Emiliei, ns a continuat s accepte scuzele inventate de aceasta. Dup un timp, Ladima a
nceput s stea mai mult cu Valeria, sora Emiliei. Emilia a ncercat o rela ie cu un grec,
Arghiopol, ns nu a inut. Dup terminarea relaiei dintre Emilia i Ladima, acesta i-a scris
cerndu-i s l reprimeasc n viaa ei, mrturisind c a suferit foarte mult. Emilia a avut mai
multe relaii cu mai muli brbai i de fiecare dat l-a minit pe Ladima. O dat i-a dat

ntlnire la cinematograf, dar Ladima a ateptat-o o or i jumtate dup care a vzut-o la

braul unui grec n ora. Alt dat s-a dus la ea acas i a gsit-o nchis n camer cu Nae
Gheorghidiu.
Cednd psihic i dndu-i seama c nu-l iubete, George Ladima i-a scris o scrisoare Emiliei
n care-i cerea toate scrisorile napoi, pe care ns nu le-a primit pe motiv c Emilia le-ar fi
pierdut. La distana de dou sptmni, Ladima s-a sinucis. Purta la el, n buzunarul hainei, o
scrisoare de dragoste ctre doamna T. Modul sinuciderii a fost mpucare direct n inim cu
un revolver. Fred Vasilescu a stat de vorb cu prietenii lui Ladima, aflnd c acesta n-o iubise
vreodat pe doamna T. i c banii ce fuseser gsii n buzunarul hainei dup moarte erau
mprumutai. Dup ce Fred Vasilescu i-a dat jurnalul autorului, a murit imediat a doua zi ntrun accident de avion, lsndu-i toat averea prin testament doamnei T. care a plecat n
Germania. La ntoarcerea acesteia din Germania a primit din partea autorului jurnalul iubitului
ei.
TEME
-

Tema in romanul lui Camill Petrescu ilustreaza drama intelectualului lucid, inflexibil
si intransigent insetat de atingerea absolutismului in iubire si in demnitatea
umana.Titlul romanului este o metafora si face trimitere directa la o povestire
mitologica din antichitate. Astfel societatea este imaginata ca un pat al lui Procust,
spatiu limitat, ostil valorilor intelectuale. Ea-si impune tiparul de existenta si ii
procusteaza pe eroi. In acelasi timp patul lui Procust simbolizeaza un tipar de
idealitate pe care fiecare personaj si-l faureste si intre limitele cariua incearca sa fixeze
lumea sip e cilalti. Din acest punct de vedere fiacre personaj este un procustat si un
procustant.
Patul lui procust
Structura si compozitie
Titlul romanului este o sintagma metaforic construita ca element de
intertextualitate. Se recunoaste astfel ca sursa mitul lui Procust, talharul din Atica, cel
care ademenea drumetii si ii maltrata (fizic) pentru a corespunde masurilor patului sau.
Din acest punct de vedere titlul poate fi interpretat ca un spatiu al nepotrivirii.
Din punct de vedere structural romanul are 3 parti:

O parte epistolara, compusa din scrisorile lui Ladima incluse in jurnalul lui Fred
Vasilescu.

Cea de-a doua parte reprezentata de jurnalul Intr-o dupa-amiaza de august

care apartine lui Fred Vasilescu.

A treia parte este alcatuita din epilog 2 si notele de subsol care apartin
naratorului periferic si epilog 1 care apartine lui Fred.
Toate aceste parti sunt tipice in lumea imaginata a naratorului-scriitor sub
forma unui dosar de existente.
Avand in vedere conceperea romanului pe multiple planuri, putem sustine existenta in
planul discursului a unei instante narative plurale.
Din punct de vedere compozitional, romanul are o structura binara care
cuprinde un plan textual (scrierea unei aventuri) si un plan metatextual (aventura
scrierii). Planul textual cuprinde o parte proustiana (Fred retraieste, prin memoria
involuntara, propria viata si reconstruieste viata celorlalte persoane) si o parte
stendhaliana (scrisorile).
TEMA EROTICA IN ROMANUL PATUL LUI
PROCUST
Referindu-se la erotica operelor Camil Petresciene, Tudor Vianu afrima pe cerul
iubirii steaua fericirii nu arde.
Afirmatia lui Vianu surprinde una dintre ipostazele iubirii manifestate si in
romanul Patul lui Procust, cea a iubirii- vaninate. Aceasta ipostaza erotica poate fi
sustinuta prin faptul ca dorinta nu este spontana ci este stimulata fie de succcesul

social al barbatului fie prin fumusetea femeii (forma ei specifica de succes social ).
Iubirea-vanitate presupune primatul eului derivat in detrimentul celui autentic.
O alta ipostaza erotica este iubirea-posesiune. In cazul acestei ipostaze
sentimentul erotic se manifesta ca o inclinatie narcisista caci relatiile dintre Fred si
doamna T. , Ladima si Emilia au la baza dorinta de a-l transforma pe celalalt
O alta ipostaza care se manifesta simultan cu celelalte, insa doar prin
raportare la Fred Vasilescu si doamna T este iubirea intelectualizata. Alexandru
Paleologul afirma despre relatia celor 2 ca este o convorbire intre doua inteligente.
Avand in vedere problematizarea erosului, luciditatea trairii, aspecte care
impiedica relatia sa se epuizeze si determina personajele sa traiasca in incertitudine.
PREZENTAREA PERSONAJELOR
D.
- o iubea pe doamna T. de 16 ani
- dezvolta o obsesie erotica pentru doamna T.
- inspira mila
- este neingrijit fizic si vestimentar
- nerealizat profesional si social
DOAMNA T.
-este iubita de domnul D. si il iubeste pe Fred Vasilescu
-este o femeie culta (proprietara unui magazin de antichitati- mobila)
- are inclinatie spre contemplatie si meditatie
- fumusete neobisnuita, o voce tulburatoare
-feminitate delicata
- vestimentatie ingrijita fara a fi la moda
-retrasa, putin sociabila
- sobrietate
- nu are incredere in talentul artistic
-stapana pe emotiile sale
-sufera traind cu incertitudinea iubirii lui Fred.
FRED VASILESCU
-o iubeste pe doamna T. , dar isi pastreaza statutul de cuceritor
-este implinit in plan profesional si social
-prietenii il considera un pseudointeintelectual
- este influent si monden
-este preocupat de imaginea sa in randul celorlalti, este superficial, pune in
valoare eul derivat in detrimentul eului autentic.
-decizia de sondare a eului autentic determina moartea personajului
LADIMA
-o iubeste pe Emilia Rachitaru, devine obsesiv
-este un personaj cult
- are incredere in talentul sau de scriitor
- esueaza pe plan profesional, social si erotic
-pasionat de scris
- este neingrijit
-inspira mila
-are principii (profesional)
- simte nevoia de a se simti superior Emiliei
-se sinucide
EMILIA RACHITARU
-indiferenta la afectiunile lui Ladima
-oportunista
-indiscreta
-vulgara

Avand in vedere trasaturile personajelor manifestate in viata intima putem

afirma ca domnul D. Este un personaj monoman (iubeste o singura femeie), doamna T.
este un personaj sfasiat (se imparte intre doua iubiri), iar Fred este un personaj
disponibil.
Din acest punct de vedere metafora nepotrivirii surprinsa in titlul romanului
evidentiazain plan erotic mutilarile provocate de iubire.
Incadrarea in contextul literar european
Aparitia romanului in 1933, raspunde imperativului lovinescian vizand
sincronizarea gustuui estetic romanesc cu cel occidental, inteles ca o directie literara
moderna si novatoare. Astfel in plan literar, opera lui Camil Petrescu reuseste sa
completeze un gol in plan epic, prin asimilarea si dezvoltarea conventiilor
modernismului.
In literatura universala se exerseaza o diversitate de formule romanesti. In
cazul operei Patul lui Procust se observa prezenta unui cod narativ modelator oferit
de opera lui Marcel Proust In cautarea timpului pierdut si de cea a lui Andre Gide,
Falsificatorii de Bani.
Romanul devine astfel opera a naratorului-personaj problematizant in care
caracterul confesiv ii ofera autorului posibilitatea de a se transforma in narator scriptor
(cel care stabileste conventii saptio-temporale, care transcrie relatari ale altor naratori.
Se observa astfel o formula ce presupune o renuntare, din partea autorului, la
feluritele masti ale sale (simple fictiuni in fond) si o decizie de a vorbi in numele
sau, decizia de a se conforma asadar unei norme a sinceritatii (Liviu Petrescu).
INFLUENTA LUI ANDRE GIDE in opera lui Camil Petrescu este
reprezentata de un model narativ ale carui principii sunt identificate din punct de
vedere metaforic.
Romanul prezinta o lume interioara (privirea naratorului e indreptata spre
interior, nu spre exterior). Naratorul porneste in cautarea unui adevar ce se afla ascuns
in raporturile constiintei sale cu lumea.
In jurnalul sau, Andre Gide defineste conceptul dublului. Din dorinta de a evita
eticheta de egocentrism, determinata de o relatare la persoana I, autorul imagineaza
personaje prin care isi retraieste propriile probleme, idei.
Personajele devin alter-egouri ale autorului.
Romanul lui Gide este preocupat de aventura scrierii, nu de scrierea unei
aventuri.
Mihail Bahtin observa in acest caz caracterul dublu al discursului narativ: Avem in
fata doua evenimente: evenimetul despre care se povesteste in opera si evenimentul
insusi al povestirii (abia in acesta din urma noi participam in calitate de naratari
externi); aceste evenimente au loc in diferite timpuri (diferite si ca durata) si in locuri
diferite, si in acelasi timp ele sunt unite inseparabil intr-un singur dar complicat
eveniment.
Romanul devine asadar unul cu deschidere spre (auto)cunoasterea esentiala, realizata
in plan artistic prin confesiunea scrisa si exprimata in public. Aceasta cunoastere
esentiala are o singura modalitate de investigatie , realizata conform Irinei Mavrodin
in si prin scriitura. Autorul filozofeaza pe marginea operei, transforma creatia intr-o
analiza a creatiei, o meditatie asupra scriiturii si limbajului. Textul constitue doar un
pretext, un camuflaj. Subiectul devine esential si consta in explorarea posibilitatilor
creatiei. Finisarea inceteaza a mai fi o preocupare, interesul se deplaseaza pe
tensiunea creatiei => o adevarata invazie a informativului tradusa prin cultul operei
neinclinate, neorganizate, deschise, printr-un refuz al formei.
Umberto Eco: Romanul modern e o opera deschisa ... in miscare.
Adrian Marino Modernismul [...] introduce in istoria spiritului si a literaturii,
discontinuitatea, schimbarea, deosebire.
Folosirea tehnicii narative mise en abyme (scriitorul scrie despre un scriitor
care scrie despre sine). Personajele sunt surprinse in actul scrierii, in fabricarea
textului sau.

Folosirea tehnicii narative a indiscretiei (un personaj citeste/afla despre un

mesaj destinat altui personaj)
Autenticitatea creata prin
- recurgerea la documente (fragmente de jurnal, scrisori) considerate
felii de viata , fapte brute.
-nevoia irepresibila a naratorului de a se confesa, prin confesiune
realizandu-se triumful eului autentic asupra eului derivat formalizat prin
conformisme exterioare, produsul existentei conventionale.
INFLUENTA LUI MARCEL PROUST in opera lui Camil Petrescu se realizeaza prin:
1.
Tehnici narative
2.
Temperamente asemanatoare ale personajelor
3.
Surse filozofice comune
1.
TEHNICI NARATIVE
Tehnica introspectiei (naratorul nu mai realizeaza o reprezentare a lumii, ci o
reflectare a acesteia determinata de propria constiinta). Naratorul scrie despre preopria
experienta. Eul narant (cel care povesteste) relateaza din interior, despre devenirea
eului narat (cel care a trait evenimentele).
Pornind de la o experienta anterior traita relatata prin starile afective, discursul eului
narant poate fi considerat unul denotativ care tinde permanent spre conotatie, spre
descoperirea misterului.
Tehnica memoriei involuntare ( nu se prezinta evenimente ordonate cronologic,
naratorul selectand evenimentele in functie de sentimente, senzatii, amintiri).
Rezultatul in plan narativ este lipsa linearitatii. Se distruge astfel timpul traditional al
naratiunii, instaurandu-se anacronia. Nu timpul cronologic intereseaza, ci cel
psihologic.
Tehnica digresiunii (romanul e alcatuit dintr-o succesiune de blocuri narative
izolate care intrerup firul epic principal). Se realizeaza prin pauze descriptive, insertii,
intreruperi ale planului eului narat de catre planul eului narant.
2.
PERSONAJE
Pentru personajele lui Proust, important nu este viitorul, el doreste sa
recupereze o experienta traita anterior. Realitatea apartine memoriei prin care
personajul poate eterniza trecutul, recuperarea timpului pierdut =>senzatia ca
personajul stapaneste timpul care nu mai e ireversibil.
De altfel, pentru personajul care nareaza scriitura devine experienta vitala, mod
de existenta, destin.
Personajul constituie subiect de autoanaliza si cunoastere a lumii : Omul e
faptura care nu poate iesi din sine, ce nu-i cunoaste pe ceilalti decat in sine, si spunand
contrariul, minte. (Marcel Proust),
Majoritatea personajelor sunt enigmatice in esenta lor, actul narativ nu ofera un
progres in cunoasterea lor,ci dimpotriva personalitate lor devine si mai deconcentrata,
adaugandu-se noi aparente.
3.
SURSE FILOZOFICE COMUNE la Marcel Proust si Camil Petrescu:
Filozofia lui Bergson,filozofia lui Hussel ( amandoua cauta punctul de sprijin
in constiinta si nu in lumea exterioara . Camil Petrescu); pun accentul tocmai pe
aceasta privire in noi insine, pe intuitie Camil Petrescu.
Fenomenologia lui Hussel reprezinta o teorie a existentei bazata pe subiectivitate
(experienta este prezentata asa cum este reprezentat in constiinta, nu ca fapt exterior.
2 ipostaze ale existentei: -reala (oferita de perceptii)

- ideala (oferita de constiinta; prin care exteriorul capata

sens)
Conform ideii lui Hussel, ca sa fim siguri de ceea ce cunoastem, trebuie sa facem
abstractie de existenta reala, sa ne inchipuim ca nu exista decat gandire, fluxul
constiintei noastre. Asimiland realitatea ca flux al constiintei, avand convingerea ca
nu putem cunoaste in mod absolut decat propriul nostru eu=> asezarea eului in centrul
lumii.
Filozofia lui Bergson defineste relativismul conform caruia universul e adevarat
pentru toti, dar diferit pentru fiecare in parte. Prin urmare cunoasterea se realizeaza pe
calea inuitiei, caci universul este alcatuit dintr-o succesiune de imagini ale mele, din
trairea mea. Eu nu pot cunoaste decat realitatea oferita de propriul eu, nu pot deduce
ce se petrece in sufletul celuilalt decat prin analogie, deci mai curand exprim o
banauiala . Camil Petrescu
De altfel, Bergson face distinctia intre timpul subiectiv numit durata pura, rupt de
timpul cronometric, alcatuit din prezent (= clipa) si amintirile involuntare.