George Bacovia este unul dintre poetii care ma atrag cel mai mult pentru ca uneori ma regasesc

in atmosfera unor poezii. Din punctul meu de veder in spate urei sale prinordiale din poezie se
ascunde defapt mizantropia, adica ura fata de societate exemplu poate fi chiar poezia EGO. El
este cel mai renumit reprezentant al perioadei simboliste din Romania dar nu trebuie sa il uitam
nici pe Ion Minulescu care are si el o lirica deosebita si unica. Lirica bacoviana este una profunda
in care sunt prezente niste imagini sumbre, izolate, moarte cu mici accente de culoare, stridente
de cele mai multe ori.

Intregul univers bacovian pare a fi asemeni unei intinderi pustii in mijlocul careia se afla un
element izolat, solitudinea lui fiind absoluta intr-un univers inchis si fara scapare. Uneori poezia
lui Bacovia este construita in jurul unor anotimpuri, acestea fiind parca niste simboluri pentru
trecerea iremediabila a timpului inducandu-ne totodata ideea ca fiecare anotimp are nuantele
lui de efemer si patologic.

Iarna pentru Bacovia este un anotimp in care contrastul joaca rolul cel mai important. Zapada nu
este niciodata de un alb imaculat ci mai degraba murdarita de sangele cald al animalelor ce iese
din abator ca in "Tablou de iarna" sau pur si simplu ca zapada este deja murdara, zoioasa ca in
poezia "Gri". Acest lucru accentueaza degradarea puritatii naturii datorita prezentei vietii, astfel
fiecare picatura ce se scurge pe canal estompeaza cate putin din puritatea naturii. Acest paradox
al vietii, simbolizat de sange, care degradeaza si topeste exact ce noi numim sursa vietii, adica
apa care este sub forma de zapada, evoca la randul lui o imagine contradictorie. Obsesia iernii
este evocata de condesnarea sangelui si trasformarea acestuia intr-un adevarat patinuar,
alterandu-se orice fel de semnificatie, astfel cerindu-se un tablou stecific bacovian, in care orice
simbol isi pierde din semnificatiile lui proprii. Iarna se complace si se contopeste cu un lucru ce ii
stirbeste din puritatea specifica, asemeni noua uneori.

In aceasta poezie, mai sunt prezente si alte elemente sub forma de simboluri ce anticipeaza
moartea, in amurg se aud corbii iar noaptea lupii, ce isi fac simtita prezenta intr-un mod vizual
datorita sclipirilor salbatice din ochii acestora. Eul liric isi face simtita prezenta abia la sfarsit, in
ultimul vers printr-o adresare directa catre iubita sa. Acesta este la "usa inghetata" ce
simbolizeaza granita universului din care eul liric nu poate evada, un alt lucru specific poeziei
bacoviene.

Din punctul meu de vedere in aceasta poezie intalnim extrem de multe elemente ce tin de
viziunea despre lume si viata in poezia lui Bacovia, pentru a sustine valoarea estetica a acestei
poezii. Esenta poeziilor bacoviene sta in imagini si nonculori patrunse de nuante stridente de
culori, creind un tablou, ca un adevarat pictor modern. De aceea eu nu cred ca opera lui o sa
devina vreodata de domeniul trecutului, omenirea se dezumanizeaza pe zi ce trece, exactca in
poeziile lui.