Plumb – meine

- deschide primul volum publicat de Bacovia în 1916, ca o

prefigurare a temelor următoarelor volume: „Scântei galbene”, „Cu
voi”, „Comedii în fond”, „Stanțe burgheze”
- poezia nu este o artă poetică în sensul firesc al termenului
- prezintă un discurs concentrat, organizat în două strofe cu o
geometrie perfectă, deschide multiple perspective de interpretare
grație conotațiilor lirice ale unor motive simboliste repetitive în
creația poetului precum: singurătatea, tristețea, izolarea,
neliniștea, toate (doar) anunțând moartea
- prima strofă = universul realității exterioare, care acumulează
detaliile unei ambianțe funebre. Fiind un topos literar de factură
simbolistă, cimitirul se află în asociere cu imaginea sicrielor, a
florilor și coroanelor, realități care sunt uniformizate prin același
determinant – „de plumb”. Repetarea de mai multe ori a cuvântului
din titlu creează senzația monotoniei cenușiului, a exasperării.
- Există un cancer obsesiv al imaginii: treptat, apare o metaforă-
simbol, o imagine care iradiază sensuri.
Plumb = sens concert = element chimic cu o greutate mare, locul
82 în sistemul lui Mendeleev, metal greu, cenușiu. Dacă este
zgâriat, el strălucește fugar, apoi oxidează rapid.
= sens figurat = oboseala sufletească, dublată de atmosfera
dezolantă a spațiului, un târg provincial dominat de monotonie,
plictis, cu false străluciri care acoperă realitatea cotidiană.
- Plumbul se poate asocia și inautenticului, artificialului din mediul
social sau uman, marcând un soi de existență kitsch.
- Interiorul, sufletul înseamnă imobilitate deplină, eul poetic se simte
închis, încercuit într-un metaforic cavou. Ar putea fi cavoul concret
al cimitirului sau orașul-cavou, trupul-cavou.
- „Dormea întors amorul meu de plumb” e un vers aproape
inabordabil. Prezența participiului „întors” ambiguizează și mai tare
discursul. Poate fi întoarcerea spre apus, spre moarte.
- Strofa a doua adâncește toate sensurile deschise în prima.
Senzațiile și sentimentele stranii încercate de eul poetic se explică
și prin confruntarea cu taina ermetică a morții. Mortul aparține cu
siguranță unei alte condiții, drept pentru care comuniunea cu viul
s-a întrerupt. Tocmai ruptura dintre viață și moarte accentuează
neliniștea, sentimentul singurătății și implicit al ratării.
- Simetria versurilor creează un cerc al fatalității destinului uman,
traductibil în termeni precum „singurătate”, „teamă”, „moarte”.
Sugestia durativă a timpului imperfect prelungește într-o
nedeterminare temporală trăirea umană. Ultimul vers transferă
metaforic imaginea aripilor căzute ale îngerilor din reprezentările
monumentelor funerare în sfera umanului – mortul își târăște spre
pământ, adică spre degradare, aripile altădată destinate zborului.
Moartea presupune de altfel cădere, prăbușire, tăcere a
conștiinței.
- Dincolo de aparenta înregistrare pasivă de imagini și sugestii
sonore ale unui univers monoton cromatic și aproape imobil, textul
nu ține neapărat de un tipar. Strigătul prezent în poezie aduce
aminte doar vag de strigătul expresionist.
- Ritmul parțial iambic accentuează sentimentul singurătății, al
tristeții, de fapt al unei sensibilități acute.
- Poetul se închide în el însuși, ca într-un cavou, clamând neputința
și zădărnicia.
Aprecieri critice despre George Bacovia si opera lui

 Ceeea ce impresioneaza din primul moment pe orice cititor al

poeziei lui G. Bacovia este marea ei unitate , care vine , fara
indoiala , asa cum observa inca demult criticul Pompiliu
Constantinescu , dintr-o ,, nestirbita unitate temperamentala ‘’ .

 Cel dintai element care o reprezinta si o consacra in mod concret

este cadrul , un cadru mereu acelasi , cu variatii insignifiante , si
anume targul provincial , a carui imagine i-a imprimat-o poetului
orasul sau de bastina , Bacaul , care l-a obsedat si mai tarziu , in
permanenta , cand s-a mutat definitiv in capitala tarii .

 Multimea detaliilor prin care se reconstituie universul ,, locurilor

unde nu se intampla nimic ‘’ , cum le-a numit Sadoveanu , creeaza
, unora , impresia inselatoare ca autorul Plumbului este un poet
descriptiv .
 Nimic mai strain de adevarata esenta a liricii bacoviene , care
foloseste in realitate peisajul doar ca un mijloc de obiectivare si de
sugestie a starilor launtrice in stricta maniera simbolista .

 Bacovia nu a fost niciodata poetul confesiunii directe , nici macar

atunci cand stilul pare sa devina pur declarativ .

 In toate imprejurarile, el se exprima printr-un personaj care este si

nu este el insusi , ci masca lui expresiva , adica ipostaza prin care
el isi valorifica nu atat trairile intime cat o anumita viziune a lumii ,
o interpretare a ei mai profunda si mai cuprinzatoare .

 Orasul bacovian este un loc fictiv , cu strazi pustii si stranii , cu

case printre care circula si gesticuleaza un singur personaj ,
adresandu-se cateodata , unei iubite fantomatice , si mentionand
alteori , prezente mai mult ipotetice .

 Atributele provinciale ale cadrului citadin , monotonia , cenusiul ,

sunt servite perfect si amplificate , uneori , pana la semnificatii de
ordin metafizic , prin interventia privilegiata a unor anotimpuri ca
toamna sau iarna , simbolizand amandoua , in ochii poetului ,
procesele interioare de descompunere a unei materii fragile ,
precare , intr-o curgere vesnica si inexorabila .

 Lacustra este piesa emblematica a intregii lirici bacoviene ,

sugerand in formule memorabile desertaciunea si zadarnicia
existentei , deopotriva cu teroarea unei materii apasatoare si
totodata volatile , extraordinar figurata prin binecunoscuta
sintagma : ,, plansul materiei ‘’ .

 Bacovia aude in permanenta ,, materia plangand ‘’ si simte

suferinta irepalabilei dezintegrari si risipiri in cosmos .

 Cand in locul celor doua anotimpuri apare vara , aceasta nu e

vazuta ca miracol natural al implinirii si exuberantei vegetale , ci
tocmai in reversul sau devastator si catastrofic .
 Fara niciun dubiu , Bacovia are ca si Poe , ca si Baudelaire ,
gustul macabrului , si-si cheama iubita sa le contemple sau cel
putin o anunta : ,, chiar pentru asta am venit sa-ti spun ‘’ ( Cuptor )
.

 Caracterul teluric si inertia fara sfarsit a materiei sunt bine illustrate

prin predilectia poetului pentru simbolul plumb .

 Mohorarea , care copleseste totul , si sentimentul depresiv care o

insoteste nu constituie , insa , unicele note ale unei atmosfere de o
mare densitate emotionala .

 Poetul utilizeaza , nu rareori , contrastul pentru a spori

expresivitatea sugestiei dominante .

 Primavara apare cand si cand ca semn al sperantei : ,, o noua

primavara pe vechile dureri ‘’ , mai curand pentru a sublinia
exasperarea unei asteptari decat pentru a-I pune capat , caci
poetul ramane ireductibil departe de a sti : ,, cand va fi un cantec
de alte primaveri ‘‘’ .

 Starea de spirit cea mai constanta este a unei melancolii

exacerbate , o formula oximoronica deloc gratuita in masura in
care acopera doua componente esentiale ale universului liric
bacovian , altfel zis , ale eului sau poetic profund : calmul
resemnat al asumarii , instalarea in suferinta , contemplate sub
toate infatisarile ei , si sentimentul crizei existentiale .

 Una ne explica simbolismul bland , moldovenesc al poetului iar

celalalt fata lui ascunsa , trasaturi distincte pe marginea carora
critica a facut speculatii privind tema asazisului expresionism
bacovian .

 Negresit , autorul Lacustrei nu este numai cantaretul domol al

melancoliei autumnale , ci si exponentul tragic al unei exasperari
existentiale in care rasuna , promonitoriu , ceva din conditia unui
 om modern mai aproape de noi decat de Verlaine , Rollinat sau
Baudelaire .

 Desi ramane legat indestructibil de simbolism prin tehnica

sugestiei si prin tonalitatea de ansamblu a operei , Bacovia este si
un precursor al liricii mai noi , iar ultimul sau volum , ,, Stante
burgheze ‘’ , din 1946 , aduce , inca o dovada si mai convingatoare
.

 Marea coerenta a universului imaginar bacovian , care pune in

scena o rascolitoare drama interioara , se traduce intr-un limbaj
direct , prozaic , familiar , neafectat si neprotocolar , in ritmuri
frante de emotia ce se presimte dincolo de ele , intr-o sintaxa
adesea dizarmonica pana la stangacie si agramatism , care
creeaza sugestia unei incarcaturi sufletesti teribilie si uneori chiar
amenintatoare , marturisind indirect , dar cu o sinceritate
tulburatoare , o rara si inconfundabila viziune tragica a lumii .

 Impresia de autenticitate , prospetime si spontaneitate pe care

Lovinescu a simtit-o din prima clipa , iar Calinescu a contrazis-o
printr-un dicutabil paradox ca nu vine din inexistenta unor artificii ,
cat din asumarea lor organica pana la a face corp comun cu
sensibilitate poetului .

 Ea incununeaza o opera fundamentala in istoria poeziei noastre

moderne si-I asigura drumul mereu generos si activ catre inima
tuturor cititorilor sai .

 Dupa Mihai Eminescu , G. Bacovia este unul dintre cei mai de

seama poeti romani de o originalitate incontestabila .

 El este creatorul unei poezii de atmosfera .

 Referindu-se tocmai la aceasta , Eugen Lovinescu observa ca este

o atmosfera dezolanta : ,, de toamne reci , cu ploi putrede , cu
arbori cangrenati , limitat in peisajul de mahala de oras provincial ‘’
, plasat intre cimitir si abator .
 Pretutindeni , in versurile bacoviene plutesc tristetea , spaima de
neant care devine obsedanta .

 Influentele de factura simbolista se concretizeaza la Bacovia prin :

gustul pentru satanic , prin atmosfera de nevroza , idea mortii ,
cromatica si nu in ultimul rand prin predilectia pentru muzica .

 El se defineste ca poet al toamnelor reci , al iernilor care creeaza

impresia de sfarsit de lume , al caldurilor toride , cand cadavrele
se afla in decompunere sau al primaverilor iritante , nevrotice
( Cuptor , Decembrie , Lacustra , Nervi de primavara ) .

 Cadrul de manifestare in constituie orasul de provincie in care totul

este cenusiu , in parcurile solitare canta o fanfare militara ,
cafenele sunt marcate de saracie .

 Pe acest fundal terifiant alaturi de copii , de fecioarele

tuberculoase , de muncitoarea palida si de poetul insusi , aflat intr-
o continua peregrinare , se mai proiecteaza : toamna , primavara ,
vara , frigul , golul , somnul , raceala , somnul , umezeala ,
nevroza , plansul , ploaia , tristetea etc. .

 Intr-o asemena ambianta poetul ramane un inadaptat , de unde

nevoia sa de evadare din aceasta lume .

 In legatura cu arta poetica , Tudor Vianu afirma ca : ,,

sensibilitatea fuzioneaza cu tema lirica ‘’ , devenind un act esential
.

 Bacovia nu comunica sugestii apeland la modalitati specifice

impresionistilor : culorile sale nu numai ca nu au nuante , dare le
sunt foarte concentrate , transformandu-se in adevarate strigate
ale unui suflet impovarat de tristete si insingurare .
 Sentimentul singuratatii , acela al pustietatii interioare este realizat
prin corespondenta intre sentiment si muzica , intre sentiment si
culoare .

 Gama de culori , care este foarte restransa , se bazeaza pe o

serie de motive tipic – simboliste : uratul , plictisul , tristetea ,
vagabondajul si monotonia , acestea avand corespondente in
universul instrumentelor muzicale .

 De exemplu , melancolia grava este sugerata de vioara si clavir ,

iar nevroza este redata de culorile verde crud , de albastru si roz in
plan cromatic , iar in cel muzical de violina si flaut .

 N. Manolescu vorbeste despre o oarecare obsesie a culorii la

Bacovia : ,, violetul , negrul , albul , rozul invadeaza lucrurile ca
niste prezente fizice , erodeaza personajele sau le pateaza .
Poetul pare a aplice vopsele pe panza direct din tub sau din latul
cutitului . Si aceste vopsele sunt cateodata halucinante prin
intensitate ‘’ .

 Vladimir Streinu explica faptul ca : ,, albul devine principiul vietii –

iubirea , iar negrul principiul negativ – moartea ‘’ .

 George Bacovia , un ,, antisentimental ‘’ ( Gh. Ghicurcu ) , ,, un

antipoet ‘’ ( N . Manolescu ) , ,, un brancusi al poeziei ‘’ ( M.
Scarlat ) , este un mare poet tocmai prin originalitatea scriiturii ,
prin actualitatea sa , prin forta de sugestie a diferitelor niveluri ale
limbii , prin cunoscutele si specificile procedee de implinire a
expresivitatii ( repetitia , aliteratia , refrenul etc. ) .

 De la debutul lui si pana la ultimele poezii poetul nu se schimba

radical , e constant in idei si atitudine , scriind o singura poezie
atinsa pana in strafunduri de stigmatul mortii .

 Referitor la locul poetului in literatura romana , Alexandru Indries in

,, Alternative bacoviene ‘’ , il situeaza pe Bacovia intr-un ,, punct
de coliziune ‘’ intre cele doua tipuri de discurs simbolist si
 expresionist : ,, poezia lui Bacovia este punctul de coliziune intre
discursul simbolist bazat pe circularitate ( metafore circulare ,
refrene ca expresii ale corespondentei ) si discursul de tip
expresionist bazat pe ruptura ( fraze intrerupte , cuvinte disparate ,
exclamatii , metonimii , expresii ale unei trairi existentiale
exacerbate ) ‘’.

 Dumitru Micu spunea ca : ,, Bacovia devine expresionist prin

ingrosarea enorma a banalului oripilant , prin supradimensionarea
raului , prin intensificarea pana la insuportabil a atmosferei
terifiante ‘’ .

 Analizand poezia lui Bacovia , criticul Nicolae Manolescu ajunge la

concluzia ca : ,,poetul a transformat pesimismul eminescian in
spaima antologica , fiind singurul poet roman care a coborat in
Infern ‘’ .

 In concluzie , lirismul bacovian este expresia cea mai elocventa si

mai durabila a simbolismului autohton , cu toate temele , motivele
si tehnicile specifice acestui curent literar pe plan european .

 Se regasesc in opera sa poetica toate instrumentele tehnicii

simboliste : simbolul , sugestia , corespondentele , muzicalitatea ,
olfactivul , prozodia , precum temele si motivele ce ilustreaza si
definesc acest curent : conditia poetului si a poeziei , solitudinea ,
melancolia , misterul , evadarea , natura , nevroza etc. .