Sunteți pe pagina 1din 12

Poezia simbolist este exclusiv o poezie a sensibilitii pure.

Poetul simbolist nu este interesat nici de poezia naturii n sine, nici de poezia social, nici de poezia de idei. Obiectul poeziei simboliste l constituie strile sufleteti nelmurite, confuze, care, neputnd fi formulate clar, sunt transmise pe calea sugestiei. Sugestia este folosit drept cale de exprimare a corespondenelor/ a legturilor ascunse dintre lucruri, prin cultivarea senzaiilor coloristice, muzicale, olfactive, uneori n imagini complexe (sinestezii). Mallarme: A numi un obiect nseamn a suprima trei sferturi din plcerea pe care i-o d un poem, plcere care const n bucuria de a ghici ncetul cu ncetul; s sugerezi, iat visul nostru." Cultivarea simbolului are, de asemenea, o importan major n cadrul acestui curent. Utilizat n poezia anterioar (de pild, la romantici) pentru a exprima, a lmuri, a materializa o idee sau un sentiment (simbolul explicit), la simboliti, funcia simbolului rmne aceea de a sugera (simbol implicit). nclinaia ctre stri sufleteti nedefinite, predispoziia pentru reverie, visare reprezint alte trsturi ale poeziei simboliste. Un element definitoriu al poeziei simboliste l reprezint cutarea muzicalitii exterioare, obinut nu numai prin ritmuri i rime perfecte, ci mai ales prin repetiia obsedant a unor cuvinte, a anumitor vocale sau a refrenului. Pentru crearea sugestiei, simbolitii folosesc adeseori versul liber, care exprim nestingherit de rigorile prozodiei micrile intime ale sentimentului poetic (muzica interioar); Paul Verlaine: Muzica nainte de toate". Simbolitii au predilecie pentru anumite teme i motive: iubirea, nevroza, trgul provincial ca element al izolrii, natura ca loc al corespondenelor. Reprezentanii de seam ai curentului simbolist n Frana sunt: precursorul Charles Baudelaire, autorul poeziei Corespondene, considerat o adevrat art poetic pentru simbolismul francez, Arthur Rimbaud, Paul Verlaine (cu a sa Art poetique), Stephane Mallarme. Simbolismul s-a manifestat n literatura romn aproape sincronic cu simbolismul european, avndu-1 ca teoreticican pe Alexandru Macedonski, conductor al cercului revistei Literatorul. Iniial respins de reprezentanii Junimii, de scriitorii de la Contemporanul, ca i de orientrile tradiionaliste (smntorismul i poporanismul), simbolismul romnesc s-a impus prin poei reprezentativi, dup anul 1900: Dimitrie Anghel, tefan Petic, Ion Minulescu i George Bacovia. George Bacovia Universul poetic Universul poetic bacovian are la baz cteva motive specifice liricii simboliste. Este vorba, n primul rnd, de motivul singurtii, preluat din romantism. Numai c, la Bacovia, solitudinea devine un sentiment sumbru, apstor, asociat cu spaiul camerei (izolarea) sau cu spaii exterioare: parcul, strzile sau oraul de provincie. n mulime, eul poetic bacovian se simte nstrinat, inadaptat, fr putin de comunicare cu ceilali, rtcete fr sens, cu gesturi absurde. Sentimentul inadaptrii produce nstrinarea i dorina de evadare. Motivul solitudinii apstoare estel elementul de recuren n volumul de debut, din 1916: Plumb. Volumul Scntei galbene (1926) aduce n discuie importana cromaticii n lirica bacovian. ntrun interviu din 1929, n revista Viaa literar, poetul declar: Fiecrui sentiment i corespunde o culoare. Acum I n urm m-a obsedat galbenul, culoarea dezndejdei... n plumb radi culoarea galben. Compuii lui dau un precipitat galben. Temperamentului I meu i convine aceast culoare. Dup violet i alb am evoluat spre galben.,M Plumbul ars e galben. Sufletul ars e galben [...] Altdat, n Plumb, pe Iw. I impresia colorat, mai simeam alta static, de greutate. Plumbul apas cei I mai greu pe om... Ct privete despre mine am fost i rmn un poet al decadenei." Gama de culori este restrns n poezia lui Bacovia, centrat pe cteva motive tipic simboliste: urtul, plictisul, tristeea, monotonia. Esenial sugestiv, culoarea, n loc s reliefeze obiectul, dimpotriv, estompeaz conturul, l dizolv, ntr-un fluid unic, n stare s impun o anumit stare de spirit. Culorile, ca i instrumentele muzicale, au rolul de a sugera o stare sufleteasc. Astfel, melancolia grav este sugerat de vioar i clavir, n timp ce sentimentul de monotonie este dat 1

de culoarea violet, de armonic i fanfar. Violetul indic, de asemenea, un doliu cosmic. Nevroza este sugerat de verde crud, roz i albastru, muzical ea fiind susinut de violin i de flaut. Galbenul sugereaz, aa cum nsui poetul declar, depresia. Culorile intense, strlucitoare, cu scprri preioase ca aurul relev o stare crepuscular. Albul statuilor pe care se las un apus de soare mre relev o stare crepuscular. Negrul, limita cromatic, suscit limita depresiv, ca n poezia cu acest titlu. Lumea oraului, a trgului de provincie, se constituie ntr-un motiv de larg recuren n lirica bacovian. Abatorul, pieele pustii, parcurile srccioase reprezint elemente ale universului citadin care provoac spaim existenial i, n acelai timp, constituie fundalul pe care sunt proiectate ipostazele umane specifice poeziei bacoviene: copii i fecioare tuberculoase, o palid muncitoare, poetul rtcind fr sens i fcnd gesturi absurde. O imagine concludent a spaiului urban este prezent n Amurg violet. Decorul este aici de o artificialitate intens studiat. Punctul central este cromatica atipic (violet), disipat n atmosfer (amurg) i n tot spaiul: Oraul tot e violet. Cadrul natural este trist i dezolant n lirica bacovian. Ploaia i ninsoarea au rezonan n sufletul omului, aducnd monotonie, nevroz, chin i frig luntric. Toamna, anotimpul mohort al ploilor interminabile, pustiete sufletul i amorete simurile ca n poezia Nervi de toamn. Iarna este infernal, domin ntreaga lume i aduce cu sine pierderea oricrei sperane, a oricrei iluzii din sufletul poetului, precum n poezia Din vremuri. Primvara nu reprezint pentru eul liric bacovian un motiv de bucurie, ci dimpotriv, un anotimp al nevrozelor, ca n Nervi de primvar sau Note de primvar. Cldura infernal a verii creeaz o atmosfer n care cadavrele se descompun, ca n poezia Cuptor. n mijlocul acestui peisaj dezolant, poetul rtcete singur, nstrinat de ceilali, fr putina de a comunica cu lumea din jur, motivul singurtii asociindu-se cu izolarea, nstrinarea, imposibilitatea comunicrii. Iubirea apare n poeziile lui Bacovia ntr-un mod total diferit de lirica romantic. Femeia constituie un refugiu, casa ei reprezint un loc de adpost, compasiune i ocrotire, un loc unde asprimile bolii i ale mizeriei umane sunt alinate cu forme de atenie elementar, precum un ceai sau un foc bine nutrit, ca n poezia Decembre. Moartea apare la Bacovia ca o senzaie de anihilare a ntregii existene, de dezagregare a materiei i a fiinei (sfritul continuu bacovian"). Moartea provoac rareori panic. Ea este de obicei dorit i ateptat ca un remediu al bolii existeniale de care sufer poetul. Volumele Cu voi (1930) i Comedii n fond (1936) continu s zugrveasc viziunea de infern, lumea absurd i halucinant, prezente i n volumele anterioare, Plumb i Scntei galbene. G. Clinescu vorbete de un anume manierism existent n volumul Comedii n fond. Ultimul volum, Stane burgheze (1946), cultiv cotidianul, biograficul, stereotipia actelor umane, vocabularul prozaic, ironia discret. Fr a schimba temele i motivele liricii bacoviene, denot un autor exigent cu ! sine, a crui oper liric nu impresioneaz prin cantitate, ci prin virtuozitatea ei. Dac n primele dou volume, poetul reia obsesiv, cu insisten i luciditate, limbajul, motivele i imaginarul simbolist, recurena avnd ca efect monotonia, artificialitatea i uzura formelor, n urmtoarele volume tinde ctre o individualizare a impresiilor, n contrast cu stilizrile observate mai nainte. Tendina de a zugrvi tablouri simetrice, construite, raionalizate este depit acum. Poetul dorete s noteze senzaia sa nemijlocit, ingenu i dureroas"1. Din lumea bacovian nu se poate fugi, este o lume nchis, fr iluzia unei transcendene salvatoare, sensul existenei fiind vidul, nimicul. Traseul discursului liric bacovian, de la simbolismul manierist la tranzitivitate, este chiar drumul poeziei moderne.

POEZIA SIMBOLISTA

"PLUMB" de George Bacovia - art poetic simbolist -

Definiie: Conceptul de art poetic exprim un ansamblu de trsturi care compun viziunea despre lume i via a unui autor, despre menirea lui n univers i despre misiunea artei sale, ntr-un limbaj literar care-l particularizeaz. "Dormeau adnc sicriele de plumb i flori de plumb i funerar vestmnt-Stam singur n cavou ... i era vnt ... i scriau coroanele de plumb Dormea ntors amorul meu de plumb Pe flori de plumb, i-am nceput s-l strig Stm singur lng mort ... i era frig ... i-i atrnau aripile de plumb." Poezia "Plumb" de George Bacovia (1881 - 1957) deschide volumul de debut, cu acelai nume, aprut n 1916, care a trecut aproape neobservat n epoc, mai nti pentru c Romnia se pregtea s intre n primul rzboi mondial, apoi deoarece majoritatea poeziilor din acest volum fuseser deja publicate n revistele vremii. Poezia "Plumb" se nscrie n universul Ikic specific bacovian, al "atmosferei de copleitoare dezolare, [...] o atmosfer de plumb, n care plutete obsesia morii i a neantului i o descompunere a fiinei organice" (Eugen Lovinescu). Tema: Poeziei o constituie condiia de damnat a poetului ntr-o societate meschin, care nu-l nelege, o societate superficial, neputincioas s aprecieze valoarea artei adevrate. Ideea exprim starea de melancolie, tristee, solitudine a poetului care se simte nctuat, sufocat spiritual n aceast lume care-l apas, n care se simte nchis definitiv, fr a avea vreo soluie de evadare. Poezia poate fi considerat, aadar, o art poetic pentru lirica lui George Bacovia. Semnificaia titlului. Titlul poeziei este simbolul "plumb", cuvnt care are drept corespondent n natur metalul, ale crui trsturi specifice sugereaz stri sufleteti, atitudini poetice: - greutatea metalului- sugereaz apsarea sufleteasc; - culoarea cenuie- sugereaz monotonia, angoasa; - maleabilitatea metalului - sugereaz labilitate psihic, dezorientarea; - sonoritatea surd a cuvntului (patru consoane i o singur vocal) sugereaz nchiderea definitiv a spaiului existenial, fr soluii de ieire. Structur, compoziie, limbaj poetic: Incipitul este marcat de imperfectul verbului "dormeau ", care sugereaz absena tririlor interioare precum i aciunile nefinalizate ale eului liric. Poezia este alctuit din dou catrene, fiind prezente dou planuri ale existenei: unul exterior sugerat de cimitir, cavou, vemintele funerare i unul interior sugerat de sentimentul de iubire carei provoac poetului disperare, nevroz, deprimare, dezolare. Strofa nti exprim simbolic spaiul nchis, sufocant, apstor n care triete poetul, ce poate fi societatea, mediul, propriul suflet, propria via, destinul sau odaia. Oricare dintre aceste spaii este sugerat de simboluri din cmpul semantic al elementelor funerare - "sicriele de plumb", "cavou", "funerar vestmnt", "coroanele de plumb"-, trimind, ca stare, ctre iminena morii. Starea poetului de solitudine este sugerat de sintagma "stm singur", care, alturi de celelalte simboluri creeaz pustietate sufleteasc, "era vnt", nevroz, spleen, "scriau". Repetarea simetrica simbolului "plumb", plasat ca rim la primul i ultimul vers al strofei nti sugereaz apsarea sufleteasc, neputina poetului de a evada din aceast lume apstoare, obositoare, stresant, sufocant. Strofa a doua a poeziei ilustreaz mai ales spaiul poetic interior, prin sentimentul de iubire care "dormea ntors", sugernd disperarea poetului, "strig", ntr-o solitudine morbid, "stm singur 3

lng mort", dragostea nefiind nltoare, ci dimpotriv este rece, "frig" i fr nici un fel de perspective de mplinire, "atrnau aripile de plumb". Relaia de simetrieeste dat de prezena simbolului "plumb", aezat ca rim, de sintagma "flori de plumb", aflat la nceputul versului al doilea din fiecare strof. Poezia "Plumb" este o confesiune liric, Bacovia exprimndu-i strile prin mrcile persoanei I singularn sintagma "stm singur", care se regsete simetricla nceputul versului al treilea din fiecare strof. Imaginile surprinztoare i inedite dau o profund semnificaie strilor sufleteti exprimate, poetul alturnd simbolului "plumb" alte cuvinte, formnd sintagme extrem de sugestive: "flori de plumb" (via-moarte), "amor de plumb" (oboseala psihic, sentimente apstoare), "aripile de plumb" (imposibilitatea mplinirii idealului). Alte simboluri sunt verbele auditive a cror sonoritate strident, enervant sugereaz tristee i disperare, "s strig" sau stare de nevroz, "scrtiau", precum i intemperii ale naturii ce simbolizeaz un suflet pustiit, "era vnt" sau ncremenire i rceal interioar, "era frig". Imperfectul verbelorsugereaz lipsa oricror stri optimiste, strile interioare ale poetului fiind proiectate n venicie, eternitate ("dormeau", "stm", "era", atrnau"), aciunea lor neavnd finalitate. O trstur specific liricii bacoviene o constituie, aadar, relaiile de simetrie, att ca simbolistic precum i emoional. Astfel, imperfectul verbului"dormea(u)", aflat la nceputul primului vers al fiecrei strofe, sintagmele"flori de plumb" la nceputul versului al doilea i "stm singur" la nceputul versului al treilea din fiecare strof sugereaz o stare de monotonie (ar de sfrit, o oboseal psihic venic. Cromatica este numai sugerat n poezia "Plumb", prin prezena elementelor funerare: veminte, flori, coroane i plumb, iar olfactivul prin simbolul "mort". Limbajul artistic: Tonul elegiac al poeziei este dat de ritmul iambic ce domin aproape ntreaga poezie, alternnd cu peonul i amfibrahul. Muzicalitatea este ilustrat de rima n cuvinte cu sonoritate surd, terminate n consoane (plumb/vestmnt/vnt/plumb), de verbele la imperfect(dormea, stm) i de cele cu sonoritate strident, onomatopeic(scrtiau, vnt, strig). Impresionat de valoarea cert a poeziilor bacoviene incluse n volumul Plumb", Alexandru Macedonski public n revista "Flacra" urmtoarea epigram: "Lui G.Bacovia: Poete scump, pe frunte pori mndre foi de laur Cci singur, pn astzi, din plumb fcut-ai aur." Poezia lui Bacovia este, nendoielnic, nscris n simbolismul european prin atmosfer, procedee, cromatic, muzicalitate, definindu-1 pe Poet ca fiind "pictor n cuvinte i compozitor n vorbe" (M.Petroveanu).

Caracteristicile limbajului /Particularitati poezie simbolista/ Imaginarul simbolist


Caracteristicile limbajului ntr-o poezie simbolist/Particularitile unei poezii simboliste/ Imaginarul poetic simbolist Plumb (G. Bacovia)

Introducere:
Curent literar aprut n Frana, simbolismul promoveaz necesitatea unei nnoiri a poeziei fa de retorica romantic i fa de impersonalitatea poeziei parnasiene. Este exprimat astfel, dorina de a impune n poezie sensibilitatea i visul, muzicalitatea ce se evideniaz nu numai prin repetiiile cuvintelor, ci i prin accentuarea unor sunete. Poezia simbolist este dominat de ambiguitate, de nostalgie, de melancolie, ncearc s exprime inefabilul, aa cum propunea poetul francez A. Rimbaud. Se urmrete stabilirea unor corespondene intime ntre eul liric i lumea exterioar, precum i posibilitatea de a da versurilor mai multe interpretri. Simbolitii consider c nimic nu trebuie explicat n poezie, ci doar sugerat. De asemenea, ei pledeaz pentru introducerea culorilor n poezie, dar sub forma nuanelor pentru a pstra idea de impresie. Elementul cheie al acestei poezii devine simbolul, cu rolul de a sugera, iar el trebuie s fie autentic i spontan, o asociere spontan ntre senzaie, emoie i imagine sensibil. Poetul simbolist gndete n simboluri i traduce n imagini, n mod direct, o anumit stare liric, fr a implica raiunea. Se pune accentul pe imaginaie, pe idealism i pe orientarea asupra lumii interioare, care devine mult mai interesant dect exteriorul. Sunt preferate anumite teme i motive, precum iubirea, reveria, natura, moartea, singurtatea, melancolia, culoarea, muzica. n literatura romn, simbolismul cunoate patru momente importante. Prima etap este cea a experinelor, cnd Alexandru Macedonski teoretizeaz n revista Literatorul principiile acestui curent literar: Poezia viitorului va fi numai muzic i imagine. Cel de-al doilea moment i are n prim-plan pe poeii Iuliu Cezar Svescu, Dimitrie Anghel, tefan Petic, care nclin ctre latura plastic a culorilor i scriu un tip de poezie melancolico-muzical. O alt etap este reprezenta de Ion Minulescu, cu poeziile sale exotice, pline de vitalitate i de melancolie, ce propun sentimente vagi, iar pentru ultimul moment al simbolismului romnesc este reprezentativ poetul George Bacovia. Volumele sale de versuri (Plumb, Scntei galbene, Cu voi) ilustreaz propria concepie despre poezie, preferina acestuia pentru simbolurile culorilor, pentru motivele muzicale, pentru singurtate, melancolie, spleen.

Motivarea apartenenei la simbolism a poeziei alese:


Dintre poeziile primului volum, Plumb ilustreaz caracteristicile simbolismului, prin utilizarea simbolurilor, prin tehnica repetiiilor, prin simbolismul culorilor i dramatismul tririlor eului liric. Tema textului este condiia poetului care nu se poate adapta unei societi meschine, artificiale, limitate, lipsite de aspiraii. De fapt, el i proiecteaz asupra universului exterior tririle, folosete cadrul ca pretext pentru comunicarea angoaselor. Din aceast perspectiv, titlul este sugestiv: Plumb trimite la spaiul nchis, apstor, la existena mohort, lipsit de posibilitatea nlrii, a idealului,. n ceea ce privete structura, poezia este alctuit din dou catrene, care se remarc prin simetrie, prin posibilitatea delimitrii unor secvene poetice. Astfel, textul este construit pe baza termenului plumb, repetat n ase din cele opt versuri, iar cele dou strofe pot fi nelese ca dou secvene poetice, corespunztoare celor dou planuri ale realitii: prima strof reprezint realitatea exterioar, cu toate elementele ei (cimitirul, cavoul), iar strofa a doua are n vedere realitatea interioar, prin trimiterea la motivul iubirii. Mesajul poeziei se organizeaz n jurul unor simboluri: cavoul i amorul , ce surprind aadar cadrul spaial apstor, n care eul poetic se simte claustrat, izolat. Elementul temporal nu apare, dar descrierile transmit sugestia nocturnului: Dormeau adnc sicriele de plumb. Elementele decorului din Plumb (sicriele, florile, coroanele) sunt toate accesorii funerare ieftine, tipice pentru societatea mediocr aa cum sugereaz i metaforele flori de plumb, coroane de plumb. De asemenea, sentimentul de angoas este accentuat i de imaginile vizuale structurate n jurul culorii gri, care transmite sugestia unui univers cenuiu. Se tie c poetul are o 5

percepie deosebit a culorilor n poezie: Fiecrui sentiment i corespunde o culoare. Simbolul culorilor devine aadar un mijloc sugestiv pentru realizarea corespondenelor dintre tririle sufleteti i decorul exterior. Culorile nu mai alctuiesc n poeziile bacoviene un miraj optic, ci funcioneaz ca nite semnale psihologice ale sufletului eului liric, traumatizat de o realitate brutal. Dintre motivele tipic simboliste, n poezie apar somnul i singurtatea. Somnul, prin ruperea de lumea real, diurn atrage din nou sugestia morii: Dormea ntors amorul meu de plumb. Este o moarte simbolic, afectiv, iar epitetul ntors exprim misterul, facnd n acelai timp referin la o credin popular autohton conform creia morii se intorc cu faa ctre apus.

Expresivitatea limbajului poetic:


De aesemenea, eul liric se dedubleaz, i privete tririle ca un spectator, dar solitudinea transmite senzaia de golire interioar: Stam singur (Plumb). n singurtate, sufletul poetului devine trist, nelinitit, stare agravat i de realitile deprimante ale existenei (noaptea, ploaia, melancolia), ceea ce genereaz acea stare ciudata, numit de simbolisti spleen. Poetul apeleaz la sinestezie, deci la transferul ntre simuri: el i vede amorul dormind ntors. O posibila salvare a sufletului este sugerat prin metafora aripi de plumb, care transmite ideea unei posibile nlri, a unui zbor, dar sugestia plumbului face ca acest zbor s eueze. Frecvena verbelor la imperfect are rolul de a accentua idea unei prelungiri la infinit a strii de angoas, iar perfectul compus am nceput i conjunctivul s-l strig sugereaz ncercarea zadarnic a eului liric de a se sustrage monotoniei. Apartenena textelor la simbolism se relev i la nivel fonetic prin frecvena vocalelor inchise o i u, ce sugereaz depresia, nchiderea i chiar la nivelul punctuaiei prin folosirea simetric a punctelor de suspensie. n ceea ce privete prozodia, rima mbraiat, msura de 10 silabe i ritmul iambic, alternnd cu cel amfibrahic, sporesc muzicalitatea exterioar a versurilor.

Concluzie:
Poezia poate fi considerat, aadar, reprezentativ pentru curentul simbolist, nu numai prin evidenierea unor teme i motive, ci i prin folosirea unor tehnici specifice. trsturile simboliste ale unei poezii de George Bacovia. IPOTEZA Poezia simbolist Plumb deschide volumul cu acelai titlu, aprut n 1916, definindu-1 n totalitate. FORMULAREA ARGUMENTELOR Textul poetic se nscrie n lirica simbolist prin: folosirea simbolurilor, tehnica repetiiilor, cromatica i dramatismul tririi eului liric. Dramatismul este sugerat prin corespondena ce se stabilete ntre materie i spirit. Textul nu cuprinde nici un termen explicit al angoasei, totul putnd fi dedus din descrierea cadrului. DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR Titlul poeziei este simbolul plumb, care sugereaz apsarea, angoasa, greutatea sufocant, cenuiul existenial, universul monoton, nchiderea definitiv a spaiului existenial, fr soluii de ieire. Tema poeziei o constituie condiia poetului ntr-o societate lipsit de aspiraii i artificial. Lumea ostil i stranie, conturat de cteva pete de culoare este proiecia universului interior, de un tragism asumat cu luciditate. Textul este structurat n doua catrene construite pe baza lexemului plumb, care este reluat n ase din cele opt versuri ale poeziei. Cele dou strofe/ secvene poetice corespund celor dou planuri ale realitii: realitatea exterioar, obiectiv, simbolizat de cimitir i de cavou i realitatea interioar, 6

subiectiv, simbolizat de sentimentul iubirii, a crui invocare se face cu disperare, fiind i el condiionat de natura mediului. Lirismul subiectiv este redat la nivelul expresiei prin mrcile subiectivitii: persoana nti a verbelor-stm", am nceput, persoana I a adjectivului posesiv (amorul) meu". Strofa I surprinde elemente ale cadrului spaial nchis, apstor, sufocant, n care eul poetic se simte claustrat: un cavou, simboliznd universul interior, i n care mediul nconjurtor a cptat greutatea apstoare a plumbului. Elementele decorului funerar sunt: sicriele de plumb", vestmntul funerar", flori de plumb", coroanele de plumb", artificii funerare de duzin, tipice pentru mica burghezie de provincie, Repetarea epitetului de plumb" are multiple sugestii (cromatic, fizic - de apsare), insistnd asupra existenei .mohorte, anoste, lipsit de transcenden sau de posibilitatea nlrii. Lumea obiectual, n manifestrile ei de gingie i frumusee - florile, este marcat de mpietrire. Vntul este singurul element care sugereaz micarea, ns produce efecte reci, ale | morii: i scriau coroanele de plumb". Cadrul temporal nu este precizat, dar atmosfera macabr poart sugestia nocturnului. Stofa a Ii-a debuteaz sub semnul tragicului existenial, generat de dispariia/ moartea afectivitii: Dormea ntors amorul meu de plumb". Cuvntul ntors" constituie misterul poeziei. Este vorba probabil, cum va spune Blaga, de ntoarcerea mortului cu faa spre apus. Eul liric i privete sentimentul ca un spectator, Aripile de plumb" presupun un zbor n jos, cderea surd i grea, moartea. ncercarea de salvare este iluzorie: i-am nceput s-l strig." Elementele naturii primordiale sunt, n poezie, frigul i vntul, care produc disoluia materiei. Starea de solitudine a eului liric este sugerat de repetarea sintagmei stm singur", care alturi de celelalte simboluri accentueaz senzaia de pustietate sufleteasc. nstrinarea, mpietrirea, izolarea, solitudinea, privirea n sine ca ntr-un strin, se circumscriu esteticii simboliste. Nivelul fonetic, elemente de prozodie La nivel fonetic, cuvntul plumb cuprinde o vocal nchis de cte dou consoane grele", ceea ce sugereaz o nchidere a spaiului. n restul poeziei predomin vocalele o, i, u, dnd sentimentul golului existenial, al absenei, al vidului luntric. Sonoritile lugubre sunt obinute prin aglomerarea consoanelor dure: b, p, m, n, s, , t, . n ceea ce privete prozodia, Plumb are o construcie riguroas, care sugereaz prezena morii, prin nchiderea versurilor cu rim mbriat, msur fix de 10 silabe, iambul alternnd cu amfibrahul. La nivel morfologic, se remarc prezena verbelor, n marea lor majoritate statice. Timpul imperfect desemneaz trecutul nedeterminat, permanena unei stri de angoas: dormeau, stm, era, scriau, dormea, atrnau. Verbele statice la imperfect sunt aezate cu precdere la nceput de vers, iar acelor verbe crora nu le este atestat staticitatea n dicionar, li se reduce intensitatea micrii. Cele dou verbe, la perfect compus - am nceput i, respectiv, la conjunctiv - s strig, sugereaz disperarea poetului atunci cnd contientizeaz ca universul nconjurtor este cuprins de atmosfera sumbr a morii. Verbul a fi, impersonal, apare n dou versuri simetrice sintactic. Versul al treilea din prima strof se remarc prin elipsa verbului aficu sens existenial: i flori de plumb i funerar vestmnt, conturnd imaginea static i sugernd o imagine impresionist. Adverbul adnc" aezat lng verbul dormeau" sugereaz somnul venic, moartea. Apropierea dintre somn i moarte este clasic, att datorit nemicrii pe care ambele stri o presupun, ct i faptului c ambele constituie o rupere de lumea real. La nivel sintactic, textul este structurat pe o serie de propoziii principale, independente, coordonate prin juxtapunere sau copulativ. De asemenea, se remarc topica invers, cu subiectul postpus: Dormeau adnc sicriele de plumb"; Dormea ntors amorul. Repetarea conjuciei copulative f realizeaz suprapunerea de imagini pentru a reda aceeai stare. La nivel lexical, se remarc prezena cuvintelor din cmpul semantic al morii: sicriu, cavou, funerar, coroan, mort. Repetarea acelorai cuvinte are ca efect monotonia. 7

La nivel stilistic, se remarc prezena simbolului central plumb, asociat metaforelor: flori de plumb", coroanele de plumb", aripile de plumb" i expresivitatea epitetului din versul: Dormea ntors amorul meu de plumb" CONCLUZIA Prin atmosfer, muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolului i a corespondenelor, zugrvirea strilor sufleteti de angoas, de spleen, poezia Plumb se ncadreaz n estetica simbolist.

poetica simbolista - poezie lirica - lirism subiectiv


Definitie: Conceptul arta poetica exprima un ansamblu de trasaturi care compun viziunea despre lume si viata a unui autor, despre menirea lui in Unirs si misiunea artei sale, intr-un limbaj literar care-l particularizeaza. Poezia "Plumb" de George Bacovia (1881 -l957) deschide volumul de debut, cu acelasi nume, aparut in 1916, care a trecut aproape neobservat in epoca, mai intai pentru ca Romania se pregatea sa intre in Primul Razboi Mondial, apoi deoarece majoritatea poeziilor din acest volum fusesera deja publicate in revistele vremii. Poezia "Plumb" se inscrie in unirsul liric specific bacovian, al "atmosferei de coplesitoare dezolare, [] o atmosfera de plumb, in care pluteste obsesia mortii si a neantului si o descompunere a fiintei organice". (Eugen Lovinescu) Principalele volume de poezii "Plumb", "Stante burgheze", "Cu voi", "Comedii in fond", "Scantei galbene" atesta influenta simtirii lui Edgar Poe, dar mai ales a simbolistilor francezi, Baudelaire si Verlaine. Imaginarul poetic transureaza realitatea concreta prin corespondenta elementelor din natura, ale caror caracteristici rezoneaza in stari interioare lirice, viziune artistica specific simbolista prin functia expresiva si estetica a simbolurilor, fonemelor si culorilor. Lirismul subiectiv se defineste prin marcile lexico-gramaticale ale eului liric, reprezentate de rbe si pronume la persoana I singular: "stam singur", "am inceput", "sa strig", "meu", ceea ce atesta incadrarea poeziei in categoria artelor poetice. (Structura si compozitia textului poetic) Poezia este alcatuita din doua catrene, fiind prezente doua uri ale existentei: unul exterior sugerat de cimitir, cavou, smintele funerare si unul interior sugerat de sentimentul de iubire care-i provoaca poetului tristetea, spleenul (dezgust fata de orice-w.), angoasa, oboseala psihica, disperarea, apasarea sufleteasca, nevroza, spaima, degradarea psihica, dezolarea. Tema poeziei este simbolista si. exprima conditia de damnat a poetului intr-o societate inchistata, sufocanta, superficiala, dezinteresata de valoarea artei adevarate, imagine construita prin simboluri exterioare care insinueaza stari interioare depresi. Ideea profileaza starea de tristete, oboseala psihica, solitudine ale poetului care se simte incatusat, sugrumat spiritual iij aceasta lume care-l apasa, in care sufletul este inchis definitiv, fara a aa vreo solutie de evadare. Semnificatia titlului. Titlul poeziei este simbolul "plumb", cuvant care are drept corespondent in natura metalul, ale carui trasaturi specifice simbolizeaza stari sufletesti, atitudini poetice: * greutatea metalului - sugereaza apasarea sufleteasca; * culoarea cenusie - rezoneaza cu monotonia, angoasa, cenusiul existential; * maleabilitatea metalului - simbolizeaza labilitate psihica, dezorientare; * sonoritatea surda a cuvantului (patru consoane si o singura vocala) inspira inchiderea definitiva a spatiului existential, fara solutii de iesire, ceea ce provoaca disperare, spaima, dezolare. Incipitul este marcat de imperfectul rbului "dormeau", care simbolizeaza absenta trairilor interioare, incremenirea psihica, precum si actiunile nefinalizate ale eului liric, intrucat "sicriele de plumb" sugereaza imposibilitatea evadarii dintr-un spatiu asfixiant, care inabusa existenta. Strofa intai exprima simbolic spatiul inchis, sufocant, apasator in care traieste eul liric, care poate semnifica societatea inabusitoare sau mediul dezolant, propriul suflet, propria viata, destinul sau 8

odaia. Oricare dintre aceste spatii interioare este sugerat de simboluri din campul semantic al elementelor funerare - "sicriele de plumb", "cavou", "funerar stmant", "coroanele de plumb"-, trimitand, ca stare, catre iminenta mortii: "Dormeau adanc sicriele ;de plumb Si flori de plumb si funerar stmantStam singur in cavou . si era vant Si scartaiau coroanele de plumb." . Oximoronul "flori de plumb" are semnificatii simboliste: florile constituie elementul din natura ca imagine a vietii, gingasiei, frumusetii, care, fiind "de plumb", corespund starilor de apasare existentiala, povara, impas sufletesc ale eului liric. Solitudinea este exprimata sugestiv prin sintagma "stam singur", care, alaturi de celelalte simboluri, proiecteaza in simtirea poetica pustietate sufleteasca printr-un fenomen al naturii - "era vant", precum si nevroza, spleen, prin rbul auditiv "scartaiau". Strofa a doua a poeziei ilustreaza mai ales spatiul poetic interior, prin manifestarea sentimentului de iubire: "Dormea intors amorul meu de plumb Pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig Stam singur langa mort si era frig Si-i atarnau aripile de plumb." Primul rs al strofei dezlantuie o stare emotionala intensa, rbul "dormea", la imperfect, sugereaza un sentiment de dragoste incremenit, tern si nefinalizat, iar epitetul "intors" semnifica 'intoarcerea spre apus", cum ar spune L.Blaga, ceea ce echivaleaza cu moartea. O alta interpretare simbolista se refera la neputinta rasfrangerii "amorului" asupra cuiva drag, el fiind "intors" si "de plumb", profiland crispare psihica, deprimare. Eul liric face eforturi sa se salze din ipostaza de prizonier al lumii "de plumb", sugerand disperarea, "strig", provocata de vietuirea intr-o solitudine morbida, "stam singur langa mort", iubirea nefiind inaltatoare, ci dimpotriva, rece,."era frig", fara perspecti de implinire, simbolizand degenerarea psihica. Ultimul rs al poeziei suprima orice speranta, aripile, ca simbol al zborului, al inaltarii, atarna si sunt "de plumb", ceea ce presupune "zborul in jos", totala dezolare si prabusire sufleteasca a eului liric. Finalul exprima sugestiv imposibilitatea evadarii, deprimarea totala si definitiva a eului liric, care simte in profunzime disperarea neputintei de a se revigora spiritual: "Si-i atarnau aripile de plumb." (Limbajul si expresivitatea textului poetic) Expresivitatea poeziei este sustinuta de rbele aflate la imperfect, care profileaza actiuni si stari provizorii, nefinalizate, care permanentizeaza nesiguranta, deruta existentiala, senzatia de incremenire si confuzie psihica, nevroza: "dormeau", "stam", "era", "scartaiau", "atarnau". Ca elemente de compozitie, relatiile de simetrie sintactica de la inceputul rsurilor -"dormeau/dormea", "si flori de plumb/ pe flori de plumb", sintagma "stam singur"- sunt sustinute si de prezenta simbolului "plumb", asezat ca rima. Tehnicile simboliste se manifesta prin corespondente muzicale, cromatice si olfacti, cu aportul definitoriu al simbolului Muzicalitatea poeziei este realizata prin repetarea simetrica a simbolului "plumb", plasat ca rima la primul si ultimul rs, sugerand apasarea sufleteasca, neputinta eului liric de a evada din acest spatiu obositor, str'esant, sufocant. Verbele auditi cu sonoritate stridenta, v enervanta sugereaza disperare, "sa strig" sau stare de nevroza, "scartaiau". Natura ca stare de spirit sugereaza, prin fenomene dezagreabile, disconfort psihic si un suflet pustiit, -"era vant'V sau incremenire si raceala interioara, "era frig". Cromatica este numai sugerata in poezie, negrul,, prin "funerar stmant", iar policromatica florilor si a coroanelor, fiind "de plumb", devine terna, cenusie, anuland orice forma a vitalitatii. Olfactivul este numai sugerat prin simbolul "mort", dezvaluind prabusirea ineviila si definitiva a simtirii poetice. Prozodia. Tonul elegiac al poeziei este dat de ritmul iambic ce domina aproape intreaga poezie, alternand cu peonul si amflbrahul, masura rsului fiind de 10 silabe, iar rima imbratisata. Impresionat de valoarea certa a poeziilor bacoviene incluse in volumul "Plumb", Alexandru Macedonski publica in revista "Flacara" urmatoarea epigrama: "Lui G.Bacovia: 9

Poete scump, pe frunte porti mandre foi de laur Caci singur, pana astazi, din plumb facut-ai aur."In concluzie, poezia lui Bacovia este, neindoielnic, inscrisa in simbolismul european prin atmosfera, procedee, cromatica, muzicalitate, definindu-l pe poet ca fiind "pictor in cuvinte si compozitor in vorbe" (M.Petroanu).

George Bacovia -Plumb


Poezia a dat numele primului volum de versuri al lui Bacovia, aparut in 1916. Urmarind celelalte patru volume care i-au urmat, se poate ajunge la concluzia ca poezia Plumb poate fi considerata expresia concentrata a creatiei bacoviene, si o adevarata definitie poetica a originalitatii lirismului celui mai mare poet simbolist al literaturii romane. Forma de monolog tragic din aceasta elegie sporeste drama lumii interioare a eului liric. Ea se consuma numai in doua catrene, cate compun poezia. Intreaga stare de spirit se concentreaza in semnificatiile celor trei cuvinte-cheie: plumbcavou-singur. Pretextul sentimentului elegiac apartine realitatii exterioare si este moartea. Dealtfel, multe din cuvintele folosite in poezie fac parte din aria semantica a acestei notiuni: sicrie, funerar, cavou, mort, plumb. Printr-o simetrie perfecta a structurii compozitionale, datele lumii exterioare devin simboluri ale vietii sufletesti, ravasita de durere: cavoul poate fi casa sau orasul in care locuieste poetul; sau poate mediul, lumea meschina; daca nu cumva si propriul trup in care salasluieste un suflet de plumb. Aceeasi metafora poate sugera, deasemenea, imposibilitatea iesirii poetului dintr-un spatiu inchis, in care i se refuza posibilitatea realizarii aspiratiilor sale spirituale. Motivul singuratatii, al izolarii totale, expresie poetica a stariii de spirit a tuturor poetilor simbolisti, este liantul confesiunii lirice. Prin repetarea, la inceputul versului al 3-lea al fiecarei strofe a constructiei: Stam singur, precum si prin frecventa persoanei I, inclusa in desinenta verbelor: stam, am inceput, sa(-l) strig, sporeste emotia poetica, materializand lumea abstracta a simbolurilor. Tensiunea dramatica se adanceste treptat, urmand o linie ascendenta. Imaginea statica de la inceput, sugerata de semnificatia verbului dormeam, apoi una dinamica, sustinuta de efectele auditive si onomatopeice ale cuvintelor: scartaiau, sa strig sporesc emotia sufleteasca. Fiind concentrat asupra starii sale depresive, poetul amplifica decorul prin paralelismul intre starea naturii, a lumii exterioare si lumea sufletului sau ravasit de durere: si era vant () si era frig. In structura poeziei, cuvantul plumb staruie obsesiv, fiind repetat de cate trei ori in fiecare strofa si asezat chiar in rima versului intai cu al patrulea. El devine matafora-simbol, care sintetizeaza, prin variate conotatii, semnificatiile intregului sistem de organizare a elementelor compozitionale. Astfel, plumbul poate sugera apasare sufleteasca sfasietoare (prin greutate), monotonie si plictis (prin culoarea cenusie), precum si impresia de cadere grea, fara ecou, catre un abis al sufletului - cavoul. Determinant al substantivului concret, in trei situatii (sicriele de plumb, coroanele de plumb, flori de plumb) cuvantul dezvaluie o realitate obiectiva austera si dezolanta, care copleseste sufletul, condamnandu-l la solitudine perpetua. Insotind substantivul abstract, in doua cazuri (amor de plumb, aripile de plumb) simbolul confera versului sensurile unei meditatii profunde asupra conditiei umane, a unei imposibilitati in comunicarea cu universul de afara.

Publicata in volumul "Plumb", aparut in 1916, poezia "Lacustra" apartine esteticii simboliste prin cateva trasaturi cum ar fi: simbolul, sugestia si analogiile, corespondentele, teme si motive literare, muzicalitatea interioara, specificul imaginarului si al limbajului poetic.
10

Caracteristicile limbajului poetic, expresivitatea, ambiguitatea, sugestia, sustin caracterul simbolist al poeziei lui George Bacovia si se realizeaza prin tehnici specifice liricii bacoviene. Trasatura specifica simbolismului, cultivarea simbolului, se realizeaza inca din titlu. Cu sens denotativ, lacustra reprezinta o locuinta primitiva, din paleolitic, temporara si nesigura, construita pe apa si sustinuta de patru piloni. Podul care pastra legatura cu lumea terestra era noaptea tras de la mal pentru a-i proteja pe locatarii casei de pericolul lumii exterioare. Cu sens conotativ, titlul sugereaza faptul ca eul poetic este supus pericolului agresiunii din partea lumii exterioare, de care se izoleaza, devenind in felul acesta un insingurat, un prizonier al propriei lumi. Tema poeziei reprezinta un nucleu al operei bacoviene: dezagregarea cosmica si regresiunea in haosul primordial amorf, descompunerea spirituala sub efectul ploii, alienarea fiintei sub presiunea materiei coplesitoare, descompunerea lenta a sinelui si a materiei. Tonalitatea elegiaca se realizeaza prin elemente ale prozodiei clasice: versul mediu, de opt silabe, ritmul iambic, rima combinata. In strofele a doua si a treia rimeaza doar versurile al doilea si al patrulea. In prima si in ultima strofa, monorima in silaba "-and" sugereaza bocetul, plansul cosmic al materiei. Poezia depaseste insa cadrul prozodiei traditionale, prin utilizarea unor tehnici ale muzicalitatii interioare: rima interioara - "aud-plangand", "tresarindasteptand", aliteratia din versul "Tot tresarind, tot asteptand", laitmotivul cu sonoritate de aliteratie "Sunt sigur", pauzele marcate de linia de pauza si punctele de suspensie. Sursele sugestiei si ale expresivitatii se regasesc la fiecare nivel al textului poetic. Sugestia plansului universal, realizata prin imaginea ploii, se produce, din punct de vedere fonetic, prin frecventa vocalelor "a", "o", "u", ultimele doua fiind vocale inchise. La nivel lexico-semantic, predomina cuvintele din sfera semantica a apei: "plouand", "plangand", "ude", "val", "pod", "mal". Ambiguitatea, caracteristica a limbajului poetic, provine din utilizarea simbolurilor si a metaforei, a cuvintelor cu valente conotative multipe, a corespondentelor si analogiilor, a sugestiilor auditive. Cuvantul "sugereaza" nu defineste poezia simbolista. La nivel morfologic, se remarca abundenta verbelor la prezent: "aud", "sunt", "dorm", "tresar", "mi se pare", "simt", ce sugereaza starea de asteptare. Gerunziile "plouand", "plangand", "tresarind", "asteptand" sugereaza monotonia, tristetea cosmica. Folosirea repetata a verbului "aud", sustine imaginea auditiva: plansul launtric devine plansul intregului univers. Cu privire la figurile de stil, se observa rolul central al simbolului, utilizarea aliteratiei, prezenta rara a metaforei: "aud materia plangand", refrenul. Imaginarul poetic se organizeaza in jurul a doua simboluri: ploaia, reprezentand dezagregarea eului, tristetea, melancolia, descompunerea materiei si lacustra, simbol al limitarii orizontului uman. Compozitia poeziei se realizeaza prin
11

elemente de recurenta, laitmotivul "sunt sigur" si motive simboliste precum: moartea, ploaia, golul, noaptea, plansul. Poezia este alcatuita din patru catrene, dispuse in mod simetric. Constructia ei este circulara. Lumea imaginata ca un cerc inchis este redata prin repetitia versurilor: "De-atatea nopti aud plouand/ Sunt singur si ma duce un gand/ Spre locuintele lacustre". Strofa intai exprima, in mod simbolic, dezagregarea materiei, sub actiuneaunei ploi permanente, plasata in atemporalitate: "De-atatea nopti aud plouand". Perceptia alunecarii in acvatic se face gradat, de la o reactie personala, in regim intim, la inregistrarea unei reactii cosmice: "aud materia plangand". Izolarea poetului este exprimata direct: "sunt singur". In strofa a doua, este amplificata imaginea elementului acvatic, prin o serie de simboluri, precum: "val", "pod", "mal". Starea de nevroza, de iritare, provocata in prima strofa de plansul si dezagregarea materiei, se coreleaza cu spaima, in strofa a doua, sentimente generate de pericolul iminent: "In spate ma izbeste un val". Reactiile instinctuale primeaza, eul fiind redus la contururile acestora: "Tresar prin somn, si mi se pare/ Ca n-am tras podul de la mal". Motivul somnului poarta sugestia mortii, caci somnul bacovian este "un somn intors", care se transforma in cosmar. Strofa a treia amplifica starea de neliniste, de singuratate a poetului, prin regresiunea in "golul istoric", metafora a inceputurilor lumii. Singuratatea este proiectata in eternitate prin intermediul versului: "Pe-aceleasi vremuri ma gasesc". Teama de neant produce exasperare. Dezagregarea se extinde la nivelul intregului univers: "pilotii grei" ai lumii launtrice se prabusesc sub actiunea distrugatoare a apei. Se observa sugestia motivului biblic al potopului. Ultima strofa o reia simetric pe prima, cu exceptia versului al doilea, "tot tresarind, tot asteptand", care se realizeaza ca o prelungire a ideii din primul catren. Accentul cade aici pe planul subiectiv, relevand trecerea de la universal la individual. Poezia "Lacustra" este reprezentativa pentru limbajul poetic bacovian. Sursele expresivitatii se regasesc la fiecare nivel al textului poetic, avand, la nivel global, efecte auditive care sugereaza plansul cosmic al materiei, "sfarsitul continuu" bacovian.

12