Simbolismul a fost o mișcare artistică și literară de la sfârșitul secolului al

XIX-lea, care se opunea romantismului, naturalismului și parnasianismului și

potrivit căreia valoarea fiecărui obiect și fenomen din lumea înconjurătoare
poate fi exprimată și descifrată cu ajutorul simbolurilor. Tot prin simbolism se
înțelege și modul de exprimare, de manifestare, propriu acestui curent.
În opoziție cu retorismul romantismului, simbolismul preferă un ton mai
intim și confesiv, iar spre deosebire de răceala și formalismul parnasianismului,
se îndreaptă spre emoția și muzica interioară a ideii. Are ca scop cultivarea celor
3 S: simbolul, sinestezia, sugestia. Prin simbol cuvintele capătă altă semnificație
("Plumbul" din poeziile bacoviene capătă înțelesul greutății, apăsării sufletești,
și nu mai reprezintă un element chimic). Sugestia este constituită din stări
sufletești nedefinite. O altă trăsătură specifică este muzicalitatea versurilor și a
ideilor. Aceasta este dată de repetarea unui cuvânt, a unei sintagme sau a unui
vers (formându-se astfel refrenul). Simbolismul se diferențiază de celelalte
mișcări literare prin cultivarea versului liber și a corespondenței între senzații
diferite: auditive, vizuale, olfactive, motorii.
Ion Minulescu, născut la București, a copilărit la Slatina, de unde este
originară mama sa. A urmat școala primară și gimnaziul la Pitești; a făcut
bacalaureat în 1899 la un pension particular din București, „Brânză și
Arghirescu”. În 1897, sub pseudonimul Nirvan apar primele producții poetice
ale lui Ion Minulescu, atunci încă elev la Pitești, în revista Povestea vorbei. În
1898, sub semnătura I. Minulescu-Nirvan, tânărul poet publică în ,,Foaia pentru
toți”, doi ani mai târziu poetul pleacă la Paris pentru a studia dreptul. Poeții
francezi îi schimbă însă dorințele și, captivat de scrierile acestora, uită de
studiile sale juridice. După numai 4 ani se întoarce în țară, unde compune
poezie și proză. În 1905 va publica unele poeme, unele fragmente de proză din
Jurnalul unui pribeag, în revista ,,Viața nouă”” a lui Ovid Densusianu, unul din
organele cele mai însemnate ale mișcării simboliste. În 1906, Ion Minulescu
începe să publice o parte din versurile ce vor compune Romanțele pentru mai
târziu in revista Viața literară și artistică a lui Ilarie Chendi. Tot în acest an
începe prietenia cu Dimitrie Anghel, cu care va traduce în colaborare versuri din
Albert Samain, Charles Guérin, Henry Bataille, Henri de Régnier, publicate în
Sămănătorul. În anul 1914, la 11 aprilie, se celebrează căsătoria lui Ion
Minulescu cu Claudia Millian (1887-1961), poetă simbolistă, autoarea
volumelor de versuri Garoafe roșii (1914), Cântări pentru pasărea albastră
(1923), Întregire (1936), precum și a unor piese de teatru,. Ion Minulescu și
Claudia Millian au avut o fiică, pe Mioara Minulescu, artistă plastică înzestrată,
care s-a consacrat cu devoțiune filială păstrării memoriei părinților ei. Director
general al artelor în Ministerul de culte și arte. A condus publicațiile simboliste
Revista celorlați și Insula. A debutat cu versuri în revista Povestirea vorbii. S-a
format sub influența succesivă a lui Duiliu Zamfirescu, Alexandru Macedonski,
Ștefan Petică și a simboliștilor francezi și belgieni. A mai scris proză, piese de
teatru și cronici dramatice.
Poezia "intr-un bazar sentimental" face parte din volumul "De vorba cu
mine insumi" (1913), aparand insa pentru prima data in revista "Falanga literara
si artistica" din 4 ianuarie 1910. Poezia reia o tema simbolista explorata si de
Alexandru Macedonski in "Rondelul lucrurilor", aceea a sugestiei posibile
oferite de simpla obiectualitate a peisajului, a decorului interior. Reificarea
lumii, concept estetic mai larg, exploatat de la simbolism si expresionism pana
la noul roman si postmodernism, este o consecinta a înstrăinarii eului liric de
lume si chiar de el însuși, un protest fata de vidul existential, creat de obiecte si
de mecanisme inerte, transformarea in ceea ce Nicolae Manolescu numea
"privelisti-obiecte, stari de suflet-obiecte, eu liric-obiect".
In poezia "intr-un bazar sentimental", "lucrurile vorbesc" despre
instrainarea de iubire, despre o iubire defuncta, recuperata dintr-un decor
pictural (poezia este chiar dedicata pictorului G. Patrascu), un peisaj interior
opulent si estetizant, livresc, usor desuet, compusa din lucruri ale unei realitatii
baroce, incarcate pana la refuz, bogate in sugestii.
Amestecul complex de figuri, de obiecte de anticarie, de volume
bibliofile, de vase pline de patina timpului, de fotolii cu inscriptii musulmane
denota un barochism excesiv al viziunii poetului, care supune unui straniu
proces de sinteza aceste elemente ale spatiului vizual pentru a desprinde
sugestiile unui amor defunct, disipat in obiectele inconjuratoare, martore inerte
si inocente la tribulatiile erotice. Tamburinele spaniole induc misterul Evului de
Mijloc, cand galioanele se avantau in cucerirea marilor necunoscute, in timp ce
lampioanele japoneze evoca exotismul Extremului Orient, al faptelor singulare,
al marilor inchise, invaluite in nostalgia departarilor. Tablourile lui Cezanne si
Gaugain sunt singulare in structura poetica a textului, aflate in compania unor
piese muzicale de aceeasi masura estetica, de Beethoven, Berlioz, Wagner si
Chopin. Sofaua araba ne transporta cu gandul in taramurile indepartate ale
Seherezadei, populate cu spirite ale desertului si djinni sau djinne, capabili sa
transporte martorul intalnit in cale pe taramuri nemaivazute.
Pretiozitatea baroca apare ca o modalitate de manifestare opulenta,
grandioasa si excesiva a picturalului si a muzicalului, compozitorul favorit al
poetilor simbolisti fiind Wagner. Poeziile lui Charles Baudelaire constituie un
alt element de compozitie al acestui tablou eteroclit, cu aspect de "bazar
sentimental": "«Fleur du mal» legate-n piele de Cordova,
 . Numele poetilor, ale compozitorilor si pictorilor, ca elemente de
singularitate umana in acest tablou reificat, devin simboluri ale unei atmosfere
estetice elevate, rarefiate, totusi eteroclite, nearmonizate deplin, lipsa de
armonie fiind factor de disolutie a sentimentului erotic, pe care contemplatia
retrospectiva incearca sa-l scoata din umbrele trecutului.
. Poetul incearca o clipa iluzia opririi timpului, a stazei temporale,
imposibila totusi in acest targ al amintirilor desuet, depozitar al unei iubiri stinse
de multa vreme.
Timpul trecut se masoara in alte urme ale trecerii, in alte glasuri, alte voci
poetice care au incercat romantele iubirii, stinse in ecou de lacrimi.
. Povestile de iubire sunt insa inconsistente, sub semnul inautenticitatii, al
nesinceritatii, dincolo de ele aflandu-se nimicul, vidul sentimental, cel care, in
poezia simbolista, de la Macedonski la Bacovia, presupune transferul vibratiei
lirice in eterna simfonie a obiectelor.
Nici tentativa unui nou inceput, cu o iubita recuperata, salvata din
umbrele trecutului si ale pierzaniei, nu are sorti de izbanda.
Ea, ca si iubita din poeziile tarzii ale lui Eminescu, nu se poate patrunde
de "acel farmec sfant" al iubirii ideale, nu-si poate reprima trecutul nedemn, si
lumina reinviata a acestui "bazar sentimental" se cufunda din nou, in ritmuri
muzicale din ce in ce mai stinse, in umbrele uitarii.

Printre temele poeziei se remarcă : reconstituirea trecutului din semnele

perceptibile ale prezentului, din obiectele pretioase: tablouri, cantece, "foteluri",
covoare de Buhara, "vase vechi de Saxa", "tamburine spaniole", lampioane
japoneze. Poetul coboara in trecut pentru a reconstrui, din timpul de altadata, o
intreaga lume, resuscitata catre noi inceputuri.De asemenea și aglomerarea de
obiecte apartinand unor domenii diferite este baroca si parnasiana. Poetul
recompune o imagine obiectuala complexa, cu sugestii vizuale, auditive si
olfactive.Dar și încercarea de edificare a unui univers al amintirii printr-o stază
atemporala. Tema aceasta a timpului recuperat va fi intalnita si la Mircea
Eliade, in nuvelele sale fantastice. in "Domnisoara Christina".
Elementele de prozodie sunt atipice fără ai conferi muzicalitatea specifica
lirismului, măsurile versurilor fiind variabile, creând o marcă pentru Minulescu,
astfel scriind o poezie de 43 de versuri, cu masură variata, de la o strofă(,,Flori”)
până la șaisprezece strofe (,, Minte-mă din nou... Aprinde lampioanele...
Coboară ” )având un ritm trohaic.
 Titlul este sugestiv pentru conținutul poeziei, astfel oferind o imagine de
ansamblu asupra temei poeziei sugerând multitudinea de sentimente prin
utilizarea termenului bazar, care simbolizează varietatea.
În concluzie opera ,,Într-un bazar sentimental” de Ion Minulescu este una
prin excelență simbolistă, oferind posterității o bogată metamorfoză poetică a
trăirilor autorului.