I.

Ion Creanga, autor cu o semnificativa activitate literara in perioada clasica, fiind

contemporan cu Mihai Eminescu, Ioan Slavici si I.L. Caragiale, este considerat unul
dintre cei mai valoroși povestitori ai poporului nostru. Operei sale capitale, scrierea
memorialistica „Amintiri din copilărie”, i se adaugă basmele culte, care proiectează in
fabulos lumea țărănească apropiata de sufletul sau într-o maniera originala de
exprimare.
Opera „Povestea lui Harap-Alb” este publicata in revista „Convorbiri literare” la
data de 1 august 1877. Ea respecta, in linii mari, structura populara a speciei literare
epice. Forma culta consta in reorganizarea elementelor populare sau completarea lor
de către un prozator cunoscut si consacrat, care imprima textului stilul personal de
relatare.
Basmul este o specie a genului epic, de intindere medie, cu actiunea construita
pe baza onflictului dintre bine si rau, implicand fabulosul, si avand intotdeauna un final
fericit . Tema basmului vizeaza atata conflictul dintre bine si rau cat si procesul de
maturizare al protagonistului aspect ce ii confera operei caracter de bildungsroman ,
tradand descendenta culta .Caracteristicile culte ale operei sunt : complexitatea
schemei narative , umanizarea fantasticului , impletirea naratiunii si a dialogului cu
monologul interior si descrierii si cu stilul original al autorului cult .
„Povestea lui Harap-Alb” se încadrează perfect in structura epica a basmului
cult, deoarece, spre deosebire de basmul popular, unde predomina narațiunea, acesta
presupune îmbinarea narațiunii cu dialogul si descrierea(portretul lui Gerila: „o dihanie
de om care, la poalele unui codru se parpalea pe langa un foc de douazeci si patru de
stanjeni de lemne si tot atunci striga, cat il lua gura, ca moare de frig”). Narațiunea este
dramatizata prin dialog, are ritm rapid, realizat prin reducerea digresiunilor si a
descrierilor, iar individualizarea acțiunilor si a personajelor se realizează prin amănunte
(limbaj, gesturi, detalii de portret fizic). Dialogul are o dubla funcție: susține evoluția
acțiunii si caracterizeaza personajele, iar monologul interior surprinde trăirile
protagonistului (prin autoanaliza).
O alta caracteristica a basmului cult pe care o găsim in opera lui Ion Creanga
este umanizarea fantasticului. Aceasta se evidențiază prin construirea celor cinci eroi
himerici pe baza hiperbolei, neavând nimic din superioritatea arhicunoscuților zmei. Cei
cinci au trăsături umane: Gerilă este „o dihanie de om”, Flămânzilă „o namila de om”,
Setilă „O arătare de om”, Ochilă „o schimonositura de om”, iar Pasari-Lati-Lungila e „o
pocitanie de om”. In cazul lor, fantasticul se produce prin exagerarea unei trăsături pana
la limita absurdului, iar descrierile lor pitorești subliniază mai ales talentul autorului de a
realiza descrieri inedite care se îmbină cu umorul (de exemplu, descrierea lui Gerilă).
Tema operei are sursa folclorica, prezentând confruntarea binelui cu răul , cu
influente culte majore . Secvența narativa in care este prezentata confruntarea binelui
cu răul este aceea in care protagonistul ajuns la fântână, este ademenit de Spân sa
intre acolo, pe motiv ca este răcoare. Odată intrat, Spânul închide capacul si ii spune
ca pentru a-i da drumul trebuie sa facă schimb de identități, ii da numele de Harap-Alb
si il pune sa jure ca va păstra secretul. O alta secvență este finalul. Decapitarea eroului
este ultima treapta si finalul inițierii, având semnificația coborârii in Infern (motiv regăsit
in opera ,,Divina Comedie” a lui Dante Alighieri). Învierea este realizata de farmazoana,
cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal. Eroul își primește recompensa, pe fata
Împăratului Ros si împărăția. Nunta si schimbarea statutului social (devine împărat)
confirma maturizarea eroului.
Acțiunea este relatata la persoana a III-a, de către un narator a cărei perspectiva
narativa obiectiva este completata de multiple comentarii subiective. Aceste completări
umoristice, ironice, lămuritoare sunt specifice stilului autorului Ion Creanga. Este
structurata pe baza unor funcții specifice. Situația de echilibru ne plasează intr-un timp
nedefinit si intr-un spațiu nedeterminat. Verde Împărat îl roagă pe fratele sau sa-i trimită
pe cel mai viteaz fiu ca sa-i urmeze la tron, acesta neavând decât fete. Astfel, se trece
la următoarea etapa: plecarea de acasă a mezinului. Craiul nu își lasă feciorii sa plece
de acasă fără a-i supune unei probe de curaj. Dintre toți, doar mezinul reușește sa facă
față probei si sa își continue drumul. Acțiunea continua cu supunerea prin vicleșug de
către Spân si depășirea probelor. Pe drum, Spânul îl ademenește pe print într-o
fântână. Prins acolo ca într-o capcana, tânărul este nevoit sa jure ca din acel moment
va accepta numele de Arap-Alb si ca îl va servi pe Spân ca sluga. La curtea Împăratului
Verde, Spânul încearcă sa scape de Harap-Alb, dându-i sarcini care-i pun viața in
pericol: sa aducă „salați” din gradina unui urs feroce, pielea cu nestemate a unui cerb
fabulos si pe fata Împăratului Ros(proba pețitului care se divide in alte probe) ,
cunoscuta pentru viclenia si puterile magice. Harap-Alb este ajutat de Sfânta Duminica,
de cal, de insecte, de personajele cu puteri miraculoase: Ochilă, Setilă, Flămânzilă,
Pasari-Lati-Lungila, Gerilă. Farmazoana îl demasca, in final, pe Spân, care îl acuza pe
Harap-Alb ca a divulgate secretul si ii taie capul. In acest fel îl dezleagă de jurământ,
semn ca inițierea este încheiata, iar rolul Spânului ia sfârșit. Dup ace Harap-Alb este
înviat de fata Împăratului Ros, el primește împărăția si fata, reprezentând ultimele
etape: încoronarea si nunta.
Conflictul este un element de compozitie sugestiv ,deoarece prezinta
confruntarea dintre personaje [c.de natura exterioara ]sau dintre idei ,conceptii despre
lume si viata (c.interior).Specific basmului ,acesta presupune o confruntare intre fortele
binelui si ale raului.Originea culta a operei consta intr-o complexitate a personajelor ce
determina interdependenta acestora .Cri-tica literara l-a numit pe H.A.un anti-
erou,deoarece nu poseda insusiri exceptionale /supranaturale fiind numit ,,naiv in felul
sau la trebi de-istea”.De asemenea ,Spanul devine un rau necesar in procesul de
maturizare al protagonistului ,deoarece prin masuri coercitive il oblige pe mezin sa se
transforme intr-un imparat mare si puternic si iubit cum nu a mai vazut lumea .Desi
H.A.se indragosteste de Farmazoana nu-si incalca promisiunea ducand-o pe fiica
Imparatului Ros ,Spanului,dar aceasta se metamorfozeaza prin puterea iubirii si
intelege ca adevaratul nepot al imparatului Verde este Harap Alb.
 Opera lui Ion Creanga, „Povestea lui Harap-Alb”, este un basm cult având
particularități: reflectarea concepției despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului,
individualizarea personajelor, umorul si specificul limbajului. Însă, asemenea basmului
popular, pune in evidenta idealul de dreptate, de adevăr si de cinste, fiind „o oglindire…
a vieții in moduri fabuloase”.(G. Călinescu)