I.

Ion Creanga, autor cu o semnificativa activitate literara in perioada

clasica, fiind contemporan cu Mihai Eminescu, Ioan Slavici si I.L. Caragiale,
este considerat unul dintre cei mai valoroși povestitori ai poporului nostru.
Operei sale capitale, scrierea memorialistica „Amintiri din copilărie”, i se
adaugă basmele culte, care proiectează in fabulos lumea țărănească
apropiata de sufletul sau într-o maniera originala de exprimare.
Opera „Povestea lui Harap-Alb” este publicata in revista „Convorbiri
literare” la data de 1 august 1877. Ea respecta, in linii mari, structura
populara a speciei literare epice. Forma culta consta in reorganizarea
elementelor populare sau completarea lor de către un prozator cunoscut si
consacrat, care imprima textului stilul personal de relatare.
Acțiunea este relatata la persoana a III-a, de către un narator a cărei
perspectiva narativa obiectiva este completata de multiple comentarii
subiective. Aceste completări umoristice, ironice, lămuritoare sunt specifice
stilului autorului Ion Creanga. Este structurata pe baza unor funcții
specifice. Situația de echilibru ne plasează intr-un timp nedefinit si intr-un
spațiu nedeterminat. Verde Împărat îl roagă pe fratele sau sa-i trimită pe
cel mai viteaz fiu ca sa-i urmeze la tron, acesta neavând decât fete. Astfel,
se trece la următoarea etapa: plecarea de acasă a mezinului. Craiul nu își
lasă feciorii sa plece de acasă fără a-i supune unei probe de curaj. Dintre
toți, doar mezinul reușește sa facă față probei si sa își continue drumul.
Acțiunea continua cu supunerea prin vicleșug de către Spân si depășirea
probelor. Pe drum, Spânul îl ademenește pe print într-o fântână. Prins
acolo ca într-o capcana, tânărul este nevoit sa jure ca din acel moment va
accepta numele de Arap-Alb si ca îl va servi pe Spân ca sluga. La curtea
Împăratului Verde, Spânul încearcă sa scape de Harap-Alb, dându-i sarcini
care-i pun viața in pericol: sa aducă „salați” din gradina unui urs feroce,
pielea cu nestemate a unui cerb fabulos si pe fata Împăratului Ros(proba
pețitului care se divide in alte probe) , cunoscuta pentru viclenia si puterile
magice. Harap-Alb este ajutat de Sfânta Duminica, de cal, de insecte, de
personajele cu puteri miraculoase: Ochilă, Setilă, Flămânzilă, Pasari-Lati-
Lungila, Gerilă. Farmazoana îl demasca, in final, pe Spân, care îl acuza pe
Harap-Alb ca a divulgate secretul si ii taie capul. In acest fel îl dezleagă de
jurământ, semn ca inițierea este încheiata, iar rolul Spânului ia sfârșit. Dup
ace Harap-Alb este înviat de fata Împăratului Ros, el primește împărăția si
fata, reprezentând ultimele etape: încoronarea si nunta.
 Conflictul este un element de compozitie sugestiv ,deoarece prezinta
confruntarea dintre personaje [c.de natura exterioara ]sau dintre idei
,conceptii despre lume si viata (c.interior).Specific basmului ,acesta
presupune o confruntare intre fortele binelui si ale raului.Originea culta a
operei consta intr-o complexitate a personajelor ce determina
interdependenta acestora .Cri-tica literara l-a numit pe H.A.un anti-
erou,deoarece nu poseda insusiri exceptionale /supranaturale fiind
numit ,,naiv in felul sau la trebi de-istea”.De asemenea ,Spanul devine un
rau necesar in procesul de maturizare al protagonistului ,deoarece prin
masuri coercitive il oblige pe mezin sa se transforme intr-un imparat mare
si puternic si iubit cum nu a mai vazut lumea .Desi H.A.se indragosteste de
Farmazoana nu-si incalca promisiunea ducand-o pe fiica Imparatului
Ros ,Spanului,dar aceasta se metamorfozeaza prin puterea iubirii si
intelege ca adevaratul nepot al imparatului Verde este Harap Alb.
Harap albeste protagonistul operei ,personaj complex construit din
lumini si umbre, prin intermediul caruia autorul isi exprima viziunea asupra
lumii,confom caruia omul de vita nobila poate fi recunoscut si sub alta
haina Din punct de vedere social ,eroul este urmarit intr-un proces al
formari,deoarece din naivitate isi pierde statutul de mezin al craiului si
devine sluga a spinului, oferindu-I armele,hainele si identitatea Dupa
depasirea probelor in urma carora reuseste sa judece in esenta, si isi
recapata statutul de mostenitor al imparatului Verde si se va casatori cu
farmazoana transfigurata prin puterea iubiri. In aspect psihologic HARAP
ALB este urmarit prin intermediul unui conflict interior fata de Span prin
care isi doreste inalte calitati umane precum cinstea harnicia si iubire fata
de semeni conditii ale depasiri naivitati dovedite. Relatia cu farmazoana
surprinde tiparul classic al personajului care renunta la iubire in afirmarea
cinsti fata de tatal sau se dovedeste a fi sensibil intrucit este afectat de
reprosurile acestuia ( ,,La placinte inainte la razboi inapoi”) . Din punct de
vedere moral personajul este un simbol al calitatilor umane generale
necesare pentru formarea eroului devenit in final,,Imparat mare si puternic
si iubit cum nu a mai vazut lumea”.
Spanul este personajul principal al basmului ,antagonist,definit de
critica literara un rau necesar ,deoarece prin masurile dure utilizate il oblige
pe Harap Alb sa se maturizeze intrucat sfatul tatalui nu a avut effectual
scontat. Din punct de vedere social,personajul este urmarit sub adspectul
de sluga vicleana ,ulterior de fiu mostenitor al imparat Verde ce isi doreste
sa conduca un destin. Din pct.de vedere psihologic ,personajul se defineste
prin viclenia eviscerala profunda prin care il ademeneste in fantan ape erou
si il obliga sa-si ascunda identitatea. Din pct.de vedere moral ,Spanul este
simbolul unnei puteri oarbe a destinului care determina soarta celor din jur.
Coborarea in fantana este o scena sugestiva pentru relatia dintre
Harap Alb si Span deoarece este momentul in care personajul principal isi
pierde statutul din cauza naivitatii oferindu-I Spanului plosca pe care acesta
o varsa pe motiv ca apa este buhaita ,stiind ca in apropiere este o fantana
cu apa rece.Mezinul intelege ca acesta este un cunascator al locurilor si
apoi se va lasa ademenit de vorbele lingusitoare ale antieroului si va
cobora in fantana fara sa sesizeze capacul ridicat ,sugerand o capcana.Din
cauza inocentei (autorul il caracterizeaza prin stuctura ,,Naiv in felul sau la
trebi de-istea”)si din dorinta de a-si continua viata,accepta sa –si piarda
identitatea si se jura pe ascutisul palosului ca ii va fi supus ,,cate zile va
avea pana va muri si iar va invia “.
Dupa ce ajung la Verde Imparat , Spanul va incerca prin trei probe sa
scape de Harap Alb , insa nu va reusi deoarece protagonistului ii vor sari in
ajutor prietenii la fiecare dintre probe
Scena finala in care Harap Alb este decapitat de Span este de
asemenea semnificativa pentru relatia dintre Harap Alb si Span deoarece
este momentul in care protagonistul isi recapata adevarata identitate cu
ajutorul farmazoane , simbolizand incheierea ritualului de initiere al lui
Harap Alb , maturizare fortata cu ajutorul spanului . Antagonistul , cand se
afla cine este acesta defapt (,,am venit pentru Harap-Alb, căci el este
adevăratul nepot al împăratului Verde”) , ii taie capul lui Harap alb , dupa
care acesta este aruncat in aer de catre calul magic , astfel cazand si
murind . Harap Alb este inviat de farmazoana cu care mai apoi se
casatoreste
Opera lui Ion Creanga, „Povestea lui Harap-Alb”, este un basm cult
având particularități: reflectarea concepției despre lume a scriitorului,
umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor, umorul si specificul
limbajului. Însă, asemenea basmului popular, pune in evidenta idealul de
dreptate, de adevăr si de cinste, fiind „o oglindire…a vieții in moduri
fabuloase”.(G. Călinescu)