RELATIA DINTRE DOUA PERSONAJE

Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creanga
APARITIA OPEREI

Opera „Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult, publicat în revista „Convorbiri literare”, în anul
1877.

INCADRARE IN SPECIE LITERARA + BILDUNGSROMAN

Basmul cult este specia genului epic in proza, creatie cu autor cunoscut , in care intamplari realiste
se impletesc cu cele fantastice, punand in evidenta personaje realiste sau inzestrate cu puteri
supranaturale, ce reprezinta fortele binelui si ale raului dintre care, la final, binele invinge.

O alta trasatura a basmului este aparitia cifrelor magice. In „Povestea lui Harap-Alb” cifra magica
este 3 si multiplii de 3, la curtea Craiului sunt 3 frati, sunt 3 surori la curtea lui Verde Imparat, calul
vine sa manance jaratic de 3 ori, iar Spanul il supune la 3 probe.

„Povestea lui Harap-Alb” este un bildungsroman, intrucat fiul craiului evolueaza de la adolescentul
naiv, cu încredere excesivă în propriile calități, la tânărul chibzuit și maturizat prin depășirea tuturor
piedicilor ivite în cale și necesare dobândirii experienței de viață.

DATE DESPRE PERSONAJE

Cele doua personaje participante la acțiune sunt Harap-Alb si Spânul, relația dintre acestia doi fiind
de inițiat si inițiator.

Relația dintre cele doua personaje este conturata prin intermediul elementelor de structura si de
compoziție precum: titlul, conflictul, relațiile temporale si spațiale si perspectiva narativa.

TITLUL

Titlul basmului este analitic, fiind alcatuit dintr-un substantiv comun „Poveatea” care sugereaza
aventura eroica a protagonistului si substantivul propiu „Harap-Alb” este construit oximoronic,
reflectand conditia sa duala : rob, sluga (Harap) si de origine nobila (Alb).

CONFLICTUL

Conflictul textului este unul dublu, fiind vorba pe de o parte de un conflict general, specific
basmului, (Bine-Rau) si pe de o alta parte, de un conflict particular, intre Harap-Alb si Spân.

RELATII TEMPORALE SI SPATIALE

In ceea ce privește relațiile temporale si spatiale, putem observa ca sunt specifice basmului,
deoarece, inca din incipit, timpul nu este clar precizat (,,Amu cică era odată’’). Spațial, se conturează
cele doua taramuri, cel al realului si cel al fabulosului, cu câteva repere semnificative precum: curtea
Craiului, podul, pădurea, fantana, curtea Împăratului Verde, curtea Împăratului Ros.

PERSPECTIVA NARATIVA
 Naratiunea se realizeaza la persoana a III-a, iar perspectiva narativa este obiectiva si omniscienta. Cu
toate acestea, exista situatii in care naratorul adreseaza direct cititorului, dovedind un grad de
implicare: „Dumnezeu sa ne tie, ca cuvantul din poveste, inainte mult mai este.”

STATUTUL SOCIAL, MORAL SI PSIHOLOGIC

Mai mult decat atat, relația dintre cele doua personaje este evidențiata si cu ajutorul statutului
social, moral si psihologic al acestora.

Harap-Alb este protagonistul basmului, intruchiparea binelui, dar este un erou atipic de basm,
deoarece este lipsit de insusiri supranaturale, fiind construit realist, ca o fiinta complexa, care invata
din greseli si progreseaza. Din punct de vedere social, Harap-Alb este infatisat la inceput ca fiind
mezinul Craiului. Insa, după întâlnirea cu Spânul isi pierde acest statut, devenind sluga, dar mai apoi
spre finalul textului isi recapata identitatea nobila, ajungând Imparat. Sub aspect moral, deși este
protagonistul basmului, nu este înzestrat doar cu calitati, ci si cu defecte. Asadar, înainte de
maturizarea sa da dovada de superficialitate,judecând după aparente, fiind egoist si las, pentru ca
ulterior sa ajungă o persoana generoasa, curajoasa si înțeleapta. Psihologic, reprezintă tipul
tanarului in formare, având la început o personalitate slaba, cu o fire introvertita, devenind mai apoi
o persoana sociabila, comunicativa, extravertita.

Nici antagonistul (Spanul) nu este unul tipic, intrucat nici el nu este inzestrat cu atribute
miraculoase. In ceea ce privește statului social al acestuia, se poate remarca inca de la început
prezenta unei persoane trecute prin viața deoarece acesta stie cum sa il pacaleasca pe fiul de Crai,
prefacandu-se in sluga pentru a-i fura identitatea. Moral, ca orice antagonist, este înzestrat doar cu
defecte, fiind caracterizat prin ipocrizie, lașitate, viclenie, fiind considerat însa ,,răul necesar’’,
inițiator pentru Harap-Alb. Psihologic este inzestrat cu o personalitate puternica, chiar daca este pus
in slujba Răului.

DOUA SECVENTE

O scenă reprezentativă pentru relatia dintre cele doua o constituie coborarea în fântână a
mezinului, scena care pune in evidenta si unul dintre motivele literare specifice basmului, cel al
supunerii prin viclesug. Antagonistul, Spanul îl închide pe tânăr într-o fântână și îi cere, pentru a-l
lăsa în viață, să facă schimb de identitate, să devină robul lui și să jure „pe ascuțișul paloșului” că-i va
deveni slugă „până când va muri și iar va învia”.

O alta scena sugestiva o reprezinta întoarcerea la curtea lui Verde-Împărat, fata împăratului Roș „o
farnazoana” îl demască pe Spân, care crede însă că Harap-Alb a divulgat secretul și îi taie capul, iar
eroul este înviat de fată cu ajutorul obiectelor magice și devine împărat. Aceasta scena marcheaza
incheierea initierii tanarului.

CONCLUZIE

In concluzie, având in vedere ca Spânul „îl forțează” pe Harap-Alb sa se maturizeze pentru a ajunge
Imparat, se susține intr-adevăr ca tema textului se reflecta in relația dintre cele doua personaje. Text
reprezentativ al prozei lui Ion Creanga, basmul ,,Povestea lui Harap-Alb’’ demonstrează, așa cum
afirma G. Călinescu, ca ,,Omul de soi bun se radeste sub orice straie si la orice vârsta.”