Ion creanga alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici si Ion Luca Caragiale fac parte din epoca marilor

clasici, el fiind povestitorul de excepție. Operele lui nu sunt vaste, a scris basme , povestiri, o nuvela
si miniromanul “amintiri din Copilărie”, dar se distinge prin tezaurul de înțelepciune populara prin
umorul cu care prezinta lumea satului. Creanga este considerat creatorul basmului cult in literatura
romana. Unul dintre basmele scrise de Ion Creanga este “Povestea lui Harap-Alb”, a fost publicat in
revista “Convorbiri literare” ,in 1877.

Textul este încadrat in Epoca marilor clasici. Acesta este un basm cult, deoarece conține stereotipiile
basmului cult, de exemplu autorul ne este cunoscut si pornește de la modelul basmului popular.
Basmul se încadrează in curentul literar, realism, deoarece arata imaginea veridica si verosimila a
societăți si pune accentul pe social prin personajele tipice.

Povestea lui Harap Alb prezintă o intrigă fascinantă cu două personaje principale - Harap Alb și
Spânul - care stabilesc o relație complexă, bazată pe inițiere și influență reciprocă. Această relație
este ilustrată prin intermediul elementelor de structură și compoziție, precum titlul, conflictul,
relațiile temporale și spațiale și perspectiva narativă.

Titlul basmului este semnificativ și se corelează direct cu conținutul operei, anticipând tema centrală
a luptei dintre bine și rău, care se finalizează cu victoria binelui. Morfologic, titlul este format dintr-
un substantiv comun, "Povestea," și un substantiv propriu compus, "Harap-Alb." Acesta subliniază
importanța personajului principal, ale cărui nume compus sugerează un oximoron - "Harap" (sluga,
rob) și "Alb" (nobil, pur). Acest titlu indică că basmul explorează povestea devenirii lui Harap Alb,
care trece printr-un traseu inițiatic pentru a-și descoperi adevărata identitate.

Conflictul în basm este dublu, având atât un aspect general, specific basmului, care opune binele și
răul, cât și un aspect particular, centrat pe relația dintre Harap Alb și Spân. Conflictul începe în
momentul întâlnirii celor doi, când fiul Craiului este înșelat de Spân și devine sluga acestuia,
supunându-se cu sfințenie regulilor impuse. Evoluția conflictului se bazează pe provocările și
încercările la care Harap Alb este supus, menite să-l aducă la prăbușire, dar care în cele din urmă îl
fac mai puternic. Conflictul se rezolvă într-un mod pozitiv, deoarece Harap Alb, deși este decapitat
de Spân, este readus la viață de către fata Împăratului Ros, iar Spânul sfârșește prin a fi omorât de
către cal.

Relația dintre Harap Alb și Spân este conturată și prin intermediul statutului social, moral și
psihologic al celor doi. Harap Alb este protagonistul basmului, o reprezentare a binelui, dar un erou
atipic de basm, lipsit de puteri supranaturale. El este un personaj complex, care învață din propriile
erori și evoluează în timp. De-a lungul poveștii, el trece de la statutul de mezin al Craiului la cel de
slugă a Spânului și, în cele din urmă, devine Împărat. Din punct de vedere moral, el are atât calități,
cât și defecte, trecând de la superficialitate la curaj și înțelepciune.

Spânul, ca antagonist, nu este un personaj tipic, fiind lipsit de atribute miraculoase sau
supranaturale. El folosește viclenie și ipocrizie pentru a-și atinge scopurile, și este considerat "răul
necesar" sau ghidul inițierii pentru Harap Alb. Psihologic, este prezentat ca având o personalitate
puternică, fiind în serviciul răului.
Relația dintre cei doi protagoniști este ilustrată și prin intermediul secvențelor semnificative din
basm. De exemplu, secvența botezului simbolic din fantană, unde Harap Alb devine sluga, este
revelatoare pentru transformarea sa și pentru faptul că se lasă păcălit și închis de Spân. De
asemenea, secvența finală, în care Harap Alb se întoarce cu fata Împăratului Ros și se confruntă cu
Spânul, subliniază lupta dintre bine și rău.

În concluzie, relația dintre Harap Alb și Spân este o temă centrală în basmul lui Creangă și reflectă
evoluția personajelor, precum și tema generală a luptei dintre bine și rău. Prin intermediul acestor
personaje și a relației lor, basmul ilustrează procesul de maturizare și transformare a protagonistului,
care își găsește identitatea și devine un lider demn de urmat.