Relația dintre doua

personaje
Harap-Alb si Spânul
 Ion Creanga, autorul basmului ,,Povestea lui Harap-
Alb’’, aparține epocii marilor clasici alături de Mihai
Eminescu, Ioan Slavici si I.L Caragiale. Este de
asemenea si un reprezentant al realismului, iar printre
operele sale se mai număra si ,,Amintiri din
copilărie’’, ,,Capra cu trei iezi’’, ,,Punguța cu doi bani’’,
si altele. Cele doua personaje participante la acțiune
sunt Harap-Alb si Spânul, relația dintre acești doi fiind
de inițiat si inițiator.
INTRODUCERE Relația dintre cele doua personaje este conturata prin
intermediul elementelor de structura si de compoziție
precum: titlul, conflictul, relațiile temporale si spațiale,
si perspectiva narativa.
 TITLUL

• Titlul textului este in directa relație cu conținutul, anticipând tema

basmului: lupta dintre Bine si Rau, finalizata cu triumful Binelui.
Morfologic, titlul este alcătuit din substantivul comun articulat cu articol
hotărât ,,Povestea’’ si substantivul propriu compus ,,Harap-Alb’’. Așadar,
titlul evidențiază rolul central al personajului eponim, al cărui nume
reprezintă un oximoron (Harap = sluga, rob, de culoare neagra, in contrast
cu Alb = de vita nobila). Mai mult decât atât, titlul evidențiază povestea
devenirii acestui personaj care este nevoit sa parcurgă un traseu inițiatic
pentru a-si dobândi adevărata identitate.
 CONFLICTUL

• Conflictul textului este unul dublu, fiind vorba pe de o parte de un conflict general,
specific basmului, (Bine-Rau) si pe de o alta parte, de un conflict particular, intre
Harap-Alb si Spân. Conflictul debutează in momentul întâlnirii celor doi când fiul
Craiului este păcălit de Spân si devine sluga acestuia, fiind constrâns sa respecte cu
sfințenie toate regulile impuse. Evoluția conflictului se bazează pe toate probele la
care este supus Harap-Alb, menite sa îl duca la pierzanie dar care in cele din urma îl
fac mai puternic. Conflictul se finalizează intr-un mod pozitiv deoarece Harap-Alb,
deși este decapitat de Spân, este mai apoi readus la viața de fata Împăratului Ros,
iar Spânul sfarseste prin a fi omorât de cal.
RELATIILE TEMPORALE SI SPATIALE

• In ceea ce privește relațiile temporale si spatiale, putem observa ca sunt

specifice basmului, deoarece, așa cum se observa inca de la incipit, timpul
nu este clar precizat (,,Amu cică era odată’’). Spațial, se conturează cele
doua taramuri, cel al realului si cel al fabulosului, cu câteva repere
semnificative precum: curtea Craiului, podul, pădurea, fantana, curtea
Împăratului Verde, curtea Împăratului Ros.)
 PERSPECTIVA NATATIVA

• Perspectiva narativa consta in prezenta unui narator omniscient, obiectiv,

care relatează la persoana a III-a, cu focalizare 0. Cu toate acestea, mai
apar si câteva notații subiective precum ,,Boboc in felul sau’’.
 Mai mult decat atat, relația
dintre cele doua personaje este
evidențiata si cu ajutorul
statutului social, moral si
psihologic ale acestora.
 HARAP-ALB
• Harap-Alb este protagonistul basmului, intruchipare a binelui, dar este un erou atipic de basm,
deoarece este lipsit de insusiri supranaturale, fiind construit realist, ca o fiinta complexa, care
invata din greseli si progreseaza. Din punct de vedere social, Harap-Alb este infatisat la inceput
ca fiind mezinul Craiului, facand parte dintr-o familie de fita nobila. Insa, după întâlnirea cu
Spânul isi pierde acest statut, devenind sluga, ca mai apoi spre finalul textului sa isi recapete
adevărata identitate nobila, ajungând in cele din urma Imparat. Sub aspect moral, deși este
protagonistul basmului, nu este înzestrat doar cu calitati, ci si cu defecte. Asadar, înainte de
maturizarea sa da dovada de superficialitate,judecând după aparente, fiind egoist si las, pentru
ca ulterior sa ajungă o persoana generoasa, curajoasa,înțeleapta. Psihologic, reprezintă tipul
tanarului in formare, având la început o personalitate slaba, cu o fire introvertita, devenind mai
apoi o persoana sociabila, comunicativa, extravertita (un om puternic).
 SPÂNUL
• Nici antagonistul (Spanul) nu este unul tipic, intrucat nici el nu este inzestrat cu atribute
miraculoase, nefiind un zmeu sau un animal fabulos. In ceea ce privește statului social al
acestuia, se poate remarca inca de la început prezenta unei persoane trecute prin viața
deoarece acesta stie cum sa il pacaleasca pe fiul de Crai, prefacandu-se in sluga pentru a-i
fura identitatea. Asadar, odata ajunsi la curtea Imparatului Ros, acesta pretinde ca el este
adevăratul fiu de Crai. Insa, din nefericire pentru el, isi pierde in cele din urma acest
statut, fiind dat de gol de fata Împăratului. Moral, ca orice antagonist, este înzestrat doar
cu defecte, fiind caracterizat prin ipocrizie, lașitate, viclenie, fiind considerat însa ,,răul
necesar’’, ghid spiritual, inițiator pentru Harap-Alb. Psihologic este inzestrat cu o
personalitate puternica, chiar daca este pusa in slujba Răului.
 Nu in ultimul rand, relatia
dintre fiul de Crai si Span este
scoasa in evidenta si prin
intermediul secventelor
semnificative.
 PRIMA SECVENTA
• O prima secvența semnificativa demna de mentionat este cea a fantanii in care asistam, după
întâlnirea dintre fiul Craiului si Spân, la un botez spiritual in urma căruia fiul de Crai devine sluga,
capatand numele simbolic de Harap-Alb. După ce a fost amăgit de Spân, care ii promite ca știe un
loc cu apa rece si buna, acesta este atras in capcana si închis intr-o fantana din care nu poate ieși,
decât după ce ii promite Spânului ca-l va asculta cu prețul vieții. Spânul ii adresează trei întrebări
fundamentale: Cine ești? De unde vi? Încotro te îndrepti?, evidențiindu-si astfel rolul de inițiator
pentru naivul fiu de Crai. Aflând cu ce scop a pornit la drum, îl pune pe tanar sa jure pe armele
tatălui sau ca nu va dezvălui nimănui cele întâmplate, ca va fi de acum încolo sluga lui, si ca se va
numi Harap-Alb. Aceasta secventa surprinde lipsa de experienta a tanarului, prin caracterizare
directa: ,,Fiul craiului, boboc in felul sau la trebi de aieste, se potriveste spanului si se baga in
fantana.’’ Acesta este totodata caracterizat si indirect prin comportamentul si prin relația sa cu
Spânul ca fiind superficial si naiv.
 A DOUA SECVENTA
• O alta secvența semnificativa este cea din deznodământul textului in care Harap-
Alb se întoarce la curtea Imparatului Verde cu fata Împăratului Ros. Aceasta il da
de gol pe Spân care la rândul lui se răzbuna pe fiul de Crai, tăindu-i capul. Fiind
îndrăgostita de el, fata îl readuce la viața, cu apa moarta si apa vie, iar Spânul
sfarseste prin a fi omorât de cal. Simbolic, faptul ca fata îl reinvie sugerează faptul
ca puterea iubirii este capabila de orice, iar dispariția Spânului evidențiază ideea ca
maturizarea protagonistului este deplina, si nu mai are nevoie de ghid. Traierea
capului protagonistului simbolizează renunțarea la vechile obiceiuri ale acestuia,
capul fiind atât sediul rațiunii cat si al simțurilor - moare neinițiatul, reînvie omul
matur.
 • In opinia mea, tema textului, lupta dintre Bine si Rau se
reflecta in relația dintre cele doua personaje.
• In primul rând, înainte de apariția Spânului, mezinul
Craiului era imatur, superficial, egoist. Odată ,,răul’’
apărut, fiul de Imparat este forțat sa se schimbe, fiind
supus la numeroase probe inițiatice -
aducerea ,,salatilor’’ din Gradina Ursului, aducerea
pielii cerbului si a fetei Imparatului Ros. Un bun
exemplu in acest sens ar putea fi întâlnirea cu bătrâna
(Sfânta Duminica), in care acesta da dovada de egoism
PE pentru ca spre finalul basmului, sa-si arate latura
generoasa (ajutându-le pe albine).
SCURT :) • In al doilea rând, fara ,,ajutorul’’ Spânului,
Harap-Alb nu si-ar fi împlinit menirea, neavând
calitatile necesare unui viitor imparat. Astfel, Spânul
practic îl forțează sa-si cunoască si sa-si depaseasca
limitele, pentru a ajunge demn de a-l urma pe unchiul
sau la tron.
• In concluzie, având in vedere ca Spânul îl
forțează pe Harap-Alb sa se maturizeze pentru a ajunge
Imparat, pot susține intr-adevăr ca tema textului se
reflecta in relația dintre cele doua personaje
 ÎNCHEIERE
• Text reprezentativ al prozei lui Ion Creanga, basmul ,,Povestea lui Harap-
Alb’’ demonstrează, așa cum afirma G. Călinescu, ca ,,Omul de soi bun se
radeste sub orice straie si la orice vârsta.