Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă (relaţia între două personaje)

Lumea miraculoasă a basmului este considerată de G. Călinescu o

ITEM 1:
„oglindire […] a vieţii în moduri fabuloase”. Această definiție este ilustrată
prezentare strălucit de poveștile lui Ion Creangă, în care „se oglindește” realitatea vieții
a
statutului din satul moldovenesc. Autorul Poveștii lui Harap-Alb (1877) remodelează
social,
moral,
tiparul narativ al basmului popular, umanizând fantasticul și individualizând
psihologic personajele, fiindcă eroii lui Creangă „se comportă țărănește și vorbesc
etc. al
celor două moldovenește”
moldovenește (Călinescu).
personaje Construcția originală a protagonistului și complexitatea lui conferă
(2 x basmului valoarea unui bildungsroman fabulos. Astfel, Harap-Alb,
3p./1p.)
reprezintă novicele care se iniţiază treptat, prin experiență nemijlocită.
Statutul său social este specific protagonistului din basmul popular: este
prinţul, fiul cel mic al craiului, ilustrând motivul superiorităţii mezinului. Dar
acest statut se schimbă radical când devine slujitor robit pe viaţă Spânului.
Deși reprezintă Binele, ca orice erou basmic, Harap-Alb nu are de la început
calități exemplare. Fără a avea puteri supranaturale, Harap-Alb dobândește
treptat însușiri morale care îl transformă dintr-un antierou într-un prinț
adevărat. De aceea, statutul moral al lui Harap-Alb se cristalizează de-a
lungul parcursului de iniţiere pe care îl străbate. Depășind pe rând probele la
care îl supune Spânul, protagonistul dobândește calități morale prețuite în
lumea țărănească: hărnicia, răbdarea, cumpătarea, modestia, curajul,
înţelepciunea care vor deveni în final atribute ale eroului. „– Fii încredinţat că
nu eu, ci puterea milosteniei şi inima ta cea bună te ajută!” ajută! îi spune Sfânta
Duminică. Statutul psihologic al lui Harap-Alb este şi el dinamic.
Protagonistul basmului apare în trei ipostaze, fiecare având propriul profil
psihologic: fiul cel mic al craiului – neiniţiatul, apoi Harap-Alb – eroul supus
iniţierii, iar în final, prinţul ce va deveni împărat – iniţiatul.
În antiteză cu Harap-Alb, Spânul are un statut social inferior, cel de
slujitor („Din cruda copilărie slujesc prin străini”,
străini spune el în pădurea
labirintică), şi cumulează carenţe morale: răutatea, viclenia, nemila,
lăcomia. În mod semnificativ, Spânul reprezintă răul din lumea oamenilor,
fiindcă în mentalitatea populară, omul demonizat poartă semn pe chip.
ITEM 2: Relaţia dintre protagonist şi antagonist se particularizează într-un mod
evidențierea
evoluției original. În primul rând, raportul dintre Harap-Alb şi vremelnicul său stăpân,
relației
dintre cele Spânul, este unul conflictual, determinat de confruntarea dintre bine şi rău. În
două
personaje
al doilea rând, eroul principal este surprins de-a lungul unor experienţe care
(2p.), prin îl vor maturiza, fapt ce conferă şi o altă semnificaţie relaţiei sale cu Spânul.
referire la
două În acest context, Spânul nu este numai antagonistul, ci şi formatorul,
episoade /
secvențe
dascălul cel rău al lui Harap-Alb. Acest rol este sugerat cu subtilitate chiar în
relevante episodul primei întâlniri cu Spânul. Nu întâmplător, această secvență are
(2 x
2p.);
drept cadru pădurea labirintică, unde „încep a i se încurca cărările”. cărările Fiind
„boboc în felul lui”,
lui adică lipsit de experiența vieții, crăișorul încalcă interdicția
Prof. Rodica Lungu
 tatălui său și îl ia ca slujitor pe omul spân. Ispitit să coboare în fântână,
crăişorul va fi constrâns să devină Harap-Alb (motivul supunerii prin
vicleșug). Coborârea prințului în fântână echivalează cu o moarte ritualică.
Cel care iese din nou la lumină are acum o nouă identitate, este Harap-Alb,
robit pe viață Spânului. Îmboldindu-l cu severitate, noul stăpân îl obligă să se
maturizeze, să-și depășească spaimele și limitele. La început, protagonistul
se dovedeşte mai degrabă un antierou, reuşind să înfrunte ursul și cerbul
fermecat doar cu ajutorul calului năzdravan şi al Sf. Duminici. În confruntarea
cu împăratul Roșu însă, eroul probează calitățile morale dobândite și
depășește toate probele ajutat de prietenii câştigați prin milă, hărnicie şi
înţelegere frăţească (cei cinci uriaşi, crăiasa furnicilor şi a albinelor).
Călătoria de întoarcere încheie procesul maturizării, prin experienţa iubirii.
Ultimul episod cuprinde înfruntarea decisivă dintre Harap-Alb și Spân.
După ce fata împăratului Roș dezvăluie adevărul despre vicleșugul Spânului
(punctul culminant), acesta îl ucide pe Harap-Alb. Noua moarte ritualică are
însă menirea de a-l absolvi pe erou de jurământul făcut Spânului. Cel înviat
de către fata împăratului Roș este acum prințul adevărat, care a parcurs tot
procesul maturizării.
ITEM 3: Deznodământul basmului rezolvă în mod tradițional conflictul moral
analiza a două
elemente de bine-rău, prin uciderea Spânului de către calul năzdrăvan, prin izbânda
structură, de
compoziție și eroului care nuntește cu fata împăratului Roșu. Acest final canonic este
de limbaj,
semnificative
însoţit de formula de încheiere, particularizată prin nota de umor: „Şi mai
pentru evoluția fost-au poftiţi la nuntă crai, crăiese şi-mpăraţi, oameni în samă băgaţi, ş-un
relației dintre
personaje păcat de povestar, fără bani în buzunar.”
buzunar Astfel, basmul care începea cu
(de exemplu:
acțiune,
formula „Amu, cică era odată...”
odată sfârșește în tonalitatea jovială specifică lui
conflict, relații Creangă.
temporale și
spațiale, Originalitatea marelui povestitor humuleștean se evidențiază însă mai ales
incipit, final,
tehnici în construcția instanțelor narative. De pildă, naratorul omniscient nu
narative,
instanțele
rămâne mereu anonim, ci intervine uneori în text, asumându-și explicit rolul
comunicării de povestitor: „...să încep a depăna firul poveştii”, „Eu sunt dator să spun
narative,
perspectivă povestea şi vă rog să ascultaţi!”.
ascultaţi La rândul lor, personajele nu mai sunt
narativă,
registre
schematice, ca în basmele populare, ci sunt caracterizate indirect, prin
stilistice, limbaj limbaj, prin comportament, prin relațiile dintre ele. Semnificativ este și faptul
etc.)
2 x 3p./1p. că protagonistul și Spânul nu au însuşiri supranaturale. Astfel, Harap-Alb
analiza fiecărui
element ales,
este un personaj dinamic care dobândește treptat virtuţi prețuite în lumea
justificând satului: răbdare, milostenie, hărnicie, curaj şi înţelepciune. Numele lui,
relevanța pentru
roman – 3 p./ 1p. evidențiat chiar din titlu, sugerează prin oximoron evoluția de la întunericul
neștiinței spre lumina inițiatului. Confruntarea lui cu Spânul se petrece într-un
timp indeterminat, specific basmului, având ca spaţiu al desfăşurării „cadrul
fizic al satului moldovean de sub munte”
munte (George Munteanu).
Sintetizând, se poate afirma că, prin personajele sale, basmul lui Creangă
este „veritabilul bildungsroman fantastic al epicii noastre”
noastre (George Munteanu).
Prof. Rodica Lungu
 Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă (modalități de construire a protagonistului)
Lumea miraculoasă a basmului este considerată de George
ITEM 1: Călinescu o „oglindire […] a vieţii în moduri fabuloase”. Această definiție
este ilustrată strălucit de „Povestea lui Harap-Alb” (1877), în care Ion
prezentare
a statutului Creangă remodelează tiparul basmului popular. El umanizează
social, fantasticul și individualizează personajele, așa încât acestea „se
moral, comportă țărănește și vorbesc moldovenește”
moldovenește (Călinescu). Construcția
psihologic
etc. al originală a protagonistului conferă basmului valoare de bildungsroman
personaju- fabulos, fiindcă Harap-Alb reprezintă tânărul ce se iniţiază prin
lui ales
(6 p./ 3 p. /
experiență nemijlocită. Statutul său social este specific eroului basmic:
1 p.) este prinţul, fiul cel mic al craiului, ilustrând motivul superiorităţii
mezinului. Dar acest statut se schimbă radical când devine slujitor robit
pe viaţă Spânului. Deși reprezintă Binele, ca orice erou din basme,
Harap-Alb nu are de la început calități exemplare. Fără a avea puteri
supranaturale, el dobândește treptat însușiri morale care îl transformă
dintr-un antierou într-un prinț adevărat. De aceea, statutul său moral
se cristalizează treptat, de-a lungul celor trei călătorii. Depășind pe rând
probele la care îl supune Spânul, protagonistul dobândește virtuţi
definitorii pentru omul moral: hărnicia, răbdarea, curajul, bunătatea,
înţelepciunea. Statutul psihologic al lui Harap-Alb este şi el dinamic.
Astfel, personajul eponim al basmului apare în trei ipostaze, fiecare
având propriul profil psihic: fiul cel mic al craiului – neiniţiatul (neofitul),
apoi Harap-Alb – eroul supus iniţierii, iar în final, prinţul ce va urca pe
tron, devenind împărat – iniţiatul.
Prin experiențele trăite, el devine milostiv, harnic, răbdător, loial
ITEM 2: față de „stăpânul” lui. Trăsăturile dominante sunt precizate direct, de
evidențierea a
două trăsături către Sfânta Duminică: „– Fii încredinţat că nu eu, eu ci puterea milosteniei
ale şi inima ta cea bună te ajută”.
ajută Astfel, după ce crăișorul o miluiește cu un
personajului
ales (2 x 1 p.), bănuț pe bătrâna din grădina palatului, Sfânta Duminică va deveni
prin referire „dascălul cel bun”, ajutându-l să aleagă calul năzdrăvan din herghelie,
la două
episoade / să înfrunte ursul și cerbul fermecat. Dascălul cel rău” este, desigur,
secvențe Spânul. Prima probă inițiatică – episodul întâlnirii cu Spânul –
relevante
(2 x 2 p.); reprezintă un moment crucial pentru erou. Nu întâmplător, această
secvență are drept cadru pădurea labirintică, unde „încep a i se încurca
cărările”.
cărările Fiind „boboc în felul lui”,lui adică lipsit de experiența vieții,
crăișorul încalcă interdicția tatălui său și îl ia ca slujitor pe omul spân
ce-i iese în cale. Ispitit să coboare în fântână, crăişorul va fi constrâns
să devină Harap-Alb (motivul supunerii prin vicleșug). Coborârea
prințului în fântână echivalează cu o moarte ritualică. Cel care iese din
nou la lumină are acum o nouă identitate și o existență umilă: este
Harap-Alb, rob al Spânului.
În confruntarea cu împăratul Roșu însă, eroul probează calitățile
Prof. Rodica Lungu
 morale dobândite. El depășește probele ajutat de prietenii câştigați prin
milă şi înţelegere frăţească: crăiasa furnicilor şi a albinelor, cei cinci
uriaşi. Ultimul episod, care surprinde înfruntarea decisivă dintre
Harap-Alb și Spân,
Spân reliefează onestitatea eroului care nu și-a încălcat
jurământul. După ce fata împăratului Roș dezvăluie adevărul despre
vicleșugul Spânului (punctul culminant), acesta îl ucide pe Harap-Alb.
Moartea ritualică a protagonistului are însă menirea de a pune capăt
robiei. Cel înviat de către fata de împărat este acum prințul adevărat,
care a parcurs tot procesul maturizării.
ITEM 3: Deznodământul basmului rezolvă în mod tradițional conflictul
analiza a 2
elemente de moral bine-rău, prin uciderea Spânului de către calul năzdrăvan, prin
structură, de izbânda eroului care nuntește cu fata împăratului Roșu. Acest final
compoziție și
de limbaj, canonic este însoţit de formula de încheiere, particularizată prin nota de
semnificative
pentru
umor: „Şi mai fost-au poftiţi la nuntă crai, crăiese şi-mpăraţi, oameni în
construcția samă băgaţi, ş-un păcat de povestar, fără bani în buzunar.”
buzunar Astfel,
personajului
(de ex: acțiune, basmul care începea cu formula „Amu, cică era odată...”
odată sfârșește în
conflict, relații tonalitatea jovială specifică lui Creangă. Alte particularități ale
temporale și
spațiale, incipit, discursului narativ sunt oralitatea și registrul stilistic popular.
popular Acest
final, tehnici registru se evidențiază prin diversitatea proverbelor, a zicătorilor și a
narative
instanțele expresiilor populare.
comunicării Originalitatea marelui povestitor humuleștean se evidențiază însă și în
narative,
perspectivă construcția instanțelor narative. De exemplu, naratorul omniscient
narativă, nu rămâne mereu anonim, ci intervine uneori în text, asumându-și
registre
stilistice, limbaj explicit rolul de povestitor: „Eu sunt dator să spun povestea şi vă rog să
etc.)
(2 x 3p./1p.)
ascultaţi!”.
ascultaţi! La rândul lor, personajele prind viață prin modul în care
analiza vorbesc și acționează. În mod semnificativ, protagonistul și cei doi
fiecărui element
ales, justificând
antagoniști nu au puteri supranaturale. Astfel, Harap-Alb este asemeni
relevanța oricărui flăcău din sat care dobândește treptat experiență de viață.
pentru basm –
3 puncte; Caracterizarea lui se realizează în mod direct, din perspectiva altor
abordarea personaje (Sfânta Duminică, calul năzdrăvan, Spânul etc.) și indirect,
schematică,
fără justificarea prin faptele și comportamentul eroului (trece prin vad, ocrotind alaiul
relevanței – 1 furnicilor, face stup albinelor etc.), prin cuvintele sale, prin relațiile cu
punct
celelalte personaje. Confruntarea lui Harap-Alb cu cei doi antagonişti se
petrece într-un timp indeterminat, specific basmului, având ca spaţiu al
desfăşurării „cadrul fizic al satului moldovean de sub munte” (George
Munteanu).
Sintetizând, se poate afirma că basmul lui Creangă este „veritabilul
bildungsroman fantastic al epicii noastre” (George Munteanu).
Prof. Rodica Lungu
 Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă (basmul cult / particularități ale unui text narativ)
ITEM 1: Lumea miraculoasă a basmului este considerată de George
evidențierea a
două trăsături Călinescu o „oglindire […] a vieţii în moduri fabuloase”. Această
care fac posibilă definiție este ilustrată strălucit de „Povestea lui Harap-Alb” (1877), în
încadrarea care „se oglindesc” realitatea vieții și tipologii umane din satul
textului narativ
studiat într-o moldovenesc. Astfel, Ion Creangă preia tiparul narativ al basmului
perioadă, într-un popular, dar îl remodelează în acord cu viziunea sa realistă. În
curent
cultural/literar sau
„Povestea lui Harap-Alb” scriitorul particularizează universul basmic,
într-o orientare dându-i culoarea locală a lumii țărănești. Deci, „ în cadrul extraordinar
tematică; al basmului se constituie scenele unui realism poporal”(T.Vianu).
poporal
(precizarea
curentului: 2p.; Imaginea vieții reale se evidențiază și prin elementele de
numirea a două bildungsroman, fiindcă eroul parcurge calea inițierii ca orice tânăr lipsit
trăsături: 2 x 1p.; de experiența vieții.
valorificarea
textului: 2 x 1p.) Realismul de factură populară se reflectă mai ales în construcția
personajelor basmice, întrucât eroii lui Creangă „se comportă țărănește
și vorbesc moldovenește”
moldovenește (Călinescu). Personajele „Poveștii lui Harap-
Alb”
Alb nu mai sunt schematice, ca în basmele populare, ci se
individualizează prin comportament, prin limbaj.limbaj Ele ilustrează în acest
mod tipologii general-umane, sau ipostaze legate de vârstele omului.
Harap-Alb, de pildă, reprezintă novicele care se iniţiază treptat, prin
experiență nemijlocită. Fără a avea însuşiri supranaturale, el
dobândește calități morale care îl transformă dintr-un antierou, într-un
prinț adevărat.
ITEM 2: Astfel, tema triumfului binelui asupra forțelor răului (specifică
comentarea a basmelor populare) este dublată de tema iniţierii şi maturizării
două secvențe
relevante treptate a eroului, generând elemente de bildungsroman. Această
pentru tema „Poveste...”
Poveste a devenirii lui Harap-Alb împletește realitatea și fabulosul
textului narativ în cele opt episoade narative (izolate prin formula mediană) care
studiat;
(precizarea
compun basmul. După depășirea probelor de la curtea craiului (primul
temei: 2p.; episod), mezinul își începe călătoria spre împărăția unchiului său,
comentarea Verde-împărat. Prima probă inițiatică – episodul întâlnirii cu Spânul –
secvențelor: reprezintă un moment crucial pentru erou. Nu întâmplător, această
(2x2
(2x2p./1p.)
secvență are drept cadru pădurea labirintică, unde „încep a i se
încurca cărările”.
cărările Fiind „boboc în felul lui”,
lui adică lipsit de experiența
vieții, crăișorul încalcă interdicția tatălui său și îl ia ca slujitor pe omul
spân ce-i iese mereu în cale. Ispitit să coboare în fântână, crăişorul va
fi constrâns să devină Harap-Alb (motivul supunerii prin vicleșug).
Coborârea prințului în fântână echivalează cu o moarte ritualică. Cel
care iese din nou la lumină are acum o nouă identitate și un alt statut
social, este Harap-Alb, robit pe viață Spânului. Acesta nu are doar
funcția antagonistului, ci joacă și rolul „dascălului rău”. Astfel, Harap-
Alb este forțat să se maturizeze, depășindu-și spaimele și limitele. La
Prof. Rodica Lungu
 început, protagonistul se dovedeşte un antierou, reuşind să înfrunte
ursul și cerbul fermecat doar cu ajutorul calului năzdravan şi al Sfintei
Duminici. În confruntarea cu împăratul Roșu însă, eroul probează
calitățile morale dobândite și depășește probele ajutat de prietenii
câştigați: crăiasa furnicilor şi a albinelor, cei cinci uriaşi.
Călătoria de întoarcere încheie procesul maturizării prin experienţa
iubirii. Ultimul episod cuprinde punctul culminant și deznodământul.
După ce fata împăratului Roș dezvăluie adevărul despre vicleșugul
Spânului, acesta îl ucide pe Harap-Alb. Noua moarte ritualică are însă
menirea de a-l absolvi pe erou de jurământul făcut Spânului. Cel înviat
de către fata împăratului Roș este acum prințul adevărat, care a
parcurs tot procesul maturizării.
ITEM 3: Deznodământul basmului rezolvă în mod tradițional conflictul
analiza a două
elemente de moral bine-rău, prin uciderea Spânului de către calul năzdrăvan, prin
structură, de
compoziție și de izbânda eroului care nuntește cu fata împăratului Roșu. Acest final
limbaj, semnificative
pentru textul narativ canonic este însoţit de formula de încheiere, particularizată prin nota
studiat (de exemplu:
acțiune, conflict, de umor: „Şi mai fost-au poftiţi la nuntă crai, crăiese şi-mpăraţi, oameni
relații temporale și
spațiale, incipit, final, în samă băgaţi, ş-un păcat de povestar, fără bani în buzunar.”
buzunar Astfel,
tehnici narative,
instanțele basmul care începea cu formula „Amu, cică era odată...” odată sfârșește în
comunicării narative,
perspectivă narativă,
tonalitatea jovială specifică lui Creangă. Alte particularități ale
registre stilistice,
limbaj etc.)
discursului narativ sunt oralitatea și registrul stilistic popular.
popular Acest
(2 x 3p./1p.)
registru se evidențiază prin diversitatea proverbelor, a zicătorilor și a
expresiilor populare.
analiza fiecărui
element ales, Originalitatea marelui povestitor humuleștean se evidențiază însă
justificând relevanța
pentru roman – 3 și în construcția instanțelor narative. De exemplu, naratorul
puncte; abordarea
schematică, fără
omniscient nu rămâne mereu anonim, ci intervine uneori în text,
justificarea relevanței asumându-și explicit rolul de povestitor: „ Eu sunt dator să spun
– 1 punct
povestea şi vă rog să ascultaţi!”.
ascultaţi! La rândul lor, personajele prind viață
prin modul în care vorbesc și acționează. Semnificativ este faptul că
protagonistul și cei doi antagoniști – Spânul, împăratul Roș – nu au
însuşiri supranaturale. Astfel, Harap-Alb este un personaj dinamic care
dobândește treptat virtuţi prețuite în lumea satului: răbdare, milostenie,
hărnicie, curaj şi înţelepciune: „– Fii încredinţat că nu eu, eu ci puterea
milosteniei şi inima ta cea bună te ajută”,
ajută îi spune Sfânta Duminică.
Confruntarea lui Harap-Alb cu cei doi antagonişti se petrece într-un
timp indeterminat, specific basmului, având ca spaţiu al desfăşurării
„cadrul fizic al satului moldovean de sub munte”
munte (George Munteanu).
Sintetizând, se poate afirma că basmul lui Creangă este
„veritabilul bildungsroman fantastic al epicii noastre” noastre (George
Munteanu).

Prof. Rodica Lungu

 Povestea lui Harap-Alb (relaţia între două personaje: Harap-Alb și Spânul)
Prin Povestea lui Harap-Alb (1877) „Creangă umple schema universală cu imagini concrete ale
ITEM 1:
vieţii ţărăneşti de odinioară” (Călinescu), umanizând fantasticul, individualizând personajele.
prezentare
a statutului
Construcția originală a protagonistului și complexitatea lui conferă basmului valoarea unui
social, bildungsroman în regimul fabulosului. Astfel, Harap-Alb, reprezintă novicele care se iniţiază treptat,
moral,
psihologic prin experiență nemijlocită. Fără a avea însuşiri supranaturale, el dobânde ște calită ți morale care îl
etc. al
celor două transformă dintr-un antierou într-un prinț adevărat. De aceea, statutul moral al lui Harap-Alb se
personaje cristalizează de-a lungul parcursului iniţiatic pe care îl străbate eroul.
(2 x Trăsăturile cu rol formator sunt milostenia şi bunătatea, care îl vor ajuta să dobândească virtuţi
3p./1p.)
definitorii pentru omul moral: hărnicia, cumpătarea, modestia, curajul, înţelepciunea .
Statutul psihologic al lui Harap-Alb este şi el dinamic. Protagonistul basmului apare în trei
ipostaze, fiecare având propriul profil psihologic: fiul cel mic al craiului – neiniţiatul (neofitul), Harap-Alb
– eroul supus iniţierii, iar în final, prinţul ce va deveni împărat – iniţiatul.
Statutul său social este specific eroului basmic: prinţul, fiul cel mic al craiului (motivul supe-
riorităţii mezinului). Acest statut se schimbă radical când devine slujitor robit pe viaţă Spânului.
În antiteză, Spânul, are un statut social inferior şi cumulează carenţe morale: răutatea, viclenia,
cruzimea, lăcomia. El reprezintă omul demonic, ce poartă semnul răului pe chip.
ITEM 2: Relaţia dintre protagonist şi antagonist este una conflictuală, determinată de confruntarea dintre
evidențiere
a evoluției bine şi rău, definitorie pentru specia basmului. Dar Spânul nu este numai antagonistul, ci şi formatorul,
relației
dintre cele dascălul cel rău al lui Harap-Alb. Acest rol este sugerat chiar în secvenţa primei întâlniri.întâlniri „Boboc în
două
personaje felul lui”, crăișorul nu poate ieși din pădurea labirintică decât sub îndrumarea Spânului , dar numai după
(2p.), prin
referire la
ce este constrâns să devină Harap-Alb, rob al vremelnicului stăpân.
două
episoade /
Probele la care îl supune Spânul au funcţie iniţiatică, aducându-i eroului experienţă practică
secvențe (episodul confruntării cu ursul – proba supravieţuirii şi a câştigării hranei) şi experienţă cognitivă
relevante
(2 x (uciderea cerbului – descoperirea unor valori etice, proba răbdării, a fidelităţii).
2p.);
Impulsionat cu asprime de Spân, Harap-Alb descoperă sensurile milei creştine şi bucuria de a
face binele pentru „cei asupriţi şi necăjiţi” . În partea a doua a basmului, eroul probează aceste calităţi,
câştigându-şi prieteni, cucerind iubirea fetei împăratului Roş. Când toate experiențele de inițiere sunt
depășite, moartea simbolică şi învierea ritualică îi redau statutul de prinţ, iar uciderea Spânului de către
calul năzdravan consfinţește încheierea procesului de maturizare. Prin rolul mentorului aspru, Spânul
contribuie la evoluţia lui Harap-Alb.
Deşi se încadrează în tipologia stabilită de Vladimir Propp, Harap-Alb reprezentând eroul, iar
Spânul, răufăcătorul, cei doi ilustrează și tipologii general-umane. Astfel, Harap-Alb reprezintă novicele
ce se iniţiază treptat, având nevoie şi de dascălul rău (Spânul) şi de cel bun (Sf. Duminică)
ITEM 3:
analiza a 2
Parcursul de iniţiere a eroului este urmărit într-o naraţiune care preia tiparul narativ specific
elemente de basmului popular (formule basmice, narator heterodiegetic, perspectiva narativă omniscientă), dar îl
structură, de
compoziție și remodelează prin „originala alăturare a miraculosului cu cea mai specifică realitate”.
de limbaj,
semnificative Astfel, evenimentele se petrec într-un timp indeterminat, specific basmului, având ca spaţiu al
pentru
evoluția
desfăşurării un tărâm apropiat de „ satul moldovean de sub munte” (George Munteanu). Geografia
relației dintre miraculoasă, definitorie pentru specia basmului, se regăseşte vag, prin câteva repere convenţionale
personaje
(acțiune, („ostrovul florilor”, tărâm al Sfintei Duminici, grădina ursului, pădurea cerbului fermecat, locul unde „ se
conflict, relații
temporale și
bat munţii în capete” etc.). Acţiunea basmului se structurează în două serii de întâmplări, determinate
spațiale, de confruntarea lui Harap-Alb cu cei doi antagonişti. Se evidenţiază astfel două unităţi compoziţionale,
instanțele
comunicării însumând opt episoade narative, separate prin formula mediană.
narrative etc.)
(2 x 3p./1p.)
Sintetizând, se poate afirma că „Povestea lui Harap-Alb”,
Harap-Alb este „veritabilul bildungsroman
Prof. Rodica Lungu
 fantastic al epicii noastre” (George Munteanu).
Povestea lui Harap-Alb (modalități de construire a protagonistului)
ITEM 1:
Prin Povestea lui Harap-Alb (1877) „Creangă umple schema universală cu imagini concrete
prezentarea
statutului
ale vieţii ţărăneşti de odinioară”(Călinescu), umanizând fantasticul, individualizând personajele.
social, moral, Construcția originală a protagonistului și complexitatea lui conferă basmului valoarea unui
psihologic
etc. al bildungsroman în regimul fabulosului. Astfel, Harap-Alb, reprezintă novicele care se iniţiază treptat,
personajului
ales
prin experiență nemijlocită. Fără a avea însuşiri supranaturale, el dobânde ște calită ți morale care îl
(4 p./ 2 p. / 1 transformă dintr-un antierou într-un prin ț adevărat. De aceea, statutul moral al lui Harap-Alb se
p.)
prin raportare cristalizează de-a lungul parcursului iniţiatic pe care îl străbate eroul.
la conflictul /
conflictele din
Trăsăturile cu rol formator sunt milostenia şi bunătatea, care îl vor ajuta să dobândească
textul studiat virtuţi definitorii pentru omul moral: hărnicia, cumpătarea, modestia, curajul, înţelepciunea .
(2 p./ 1 p.)
Statutul psihologic al lui Harap-Alb este şi el dinamic. Protagonistul basmului apare în trei
ipostaze, fiecare având propriul profil psihologic: fiul cel mic al craiului – neiniţiatul (neofitul), Harap-
Alb – eroul supus iniţierii, iar în final, prinţul ce va deveni împărat – iniţiatul.
Statutul său social este specific eroului basmic: prinţul, fiul cel mic al craiului (motivul supe-
riorităţii mezinului). Acest statut se schimbă radical când devine slujitor robit pe viaţă Spânului.
Relaţia dintre protagonist şi cei 2 antagonişti evidenţiază conflictul moral dintre forţele
binelui şi ale răului, specific basmului. În chip semnificativ, Harap-Alb se confruntă cu răul din
lumea oamenilor, cu omul spân şi omul roş, întruchipând răutatea, viclenia, cruzimea, lăcomia.
ITEM 2:
evidențierea a În antiteză cu aceste personaje negative, Harap-Alb dobânde ște calități morale precum
două trăsături
ale personajului
milostenia şi bunătatea, trăsături determinante pentru formarea personalităţii prinţului.
ales (2 x 1 p.), Aceste trăsături sunt evidenţiate direct („– Fii încredinţat că nu eu, îi spune Sf. Duminică,
prin referire
la două ci puterea milosteniei şi inima ta cea bună te ajută!” ) şi indirect, prin faptele eroului și relaţiile cu
episoade /
secvențe celelalte personaje. Astfel, în secvenţa primei întâlniri cu Sfânta Duminică, crăişorul trece proba
relevante
(2 x 2 p.);
milosteniei după ce încercase mai întâi să o alunge din grădina palatului. El învaţă acum că nu
trebuie să dispreţuiască pe cei umili, descoperind sensurile milei creştine.
În partea a II-a basmului, al cincilea episod narativ,
narativ Harap-Alb probează aceste calităţi,
ocrotind generos furnicile şi albinele. Prin milă şi înţelegere frăţească, eroul îşi câştigă şi alţi
prieteni, cei cinci uriași, care-i vor fi ajutoare preţioase în confruntarea cu Roş-Împărat. Chiar dacă
acţiunile lui nu sunt spectaculoase, ele contribuie la dobândirea calităţilor definitorii pentru eroul
basmic.
ITEM 3:
analiza a două Deznodământul rezolvă în mod tradițional conflictul moral bine-rău, prin uciderea Spânului
elemente de
structură, de
de către calul năzdrăvan, prin izbânda eroului care nunte ște cu fata lui împăratului Ro ș. Finalul
compoziție și de canonic însoţit de formula de încheiere se particularizează prin umorul specific lui I. Creangă.
limbaj,
semnificative Original este și discursul naratorului heterodiegetic care îşi asumă explicit rolul de
pentru
construcția povestitor (Eu sunt dator să spun povestea şi vă rog să ascultaţi! ) și o perspectivă narativă
personajului
(acțiune,
omniscientă
conflict, relații
temporale și
Compoziţia duală (două unităţi compoziţionale) însumează opt episoade narative,
spațiale, incipit, separate prin formula mediană. Acțiunea se petrece într-un timp indeterminat, specific
final, instanțele
comunicării basmului, având ca spaţiu al desfăşurării „«cadrul fizic» al satului moldovean de sub munte”
narative,
perspectivă (George Munteanu). Aventura inițierii îl poartă însă pe Harap-Alb și într-o geografie
narativă,
registre
miraculoasă, în „ostrovul florilor”, tărâm al Sf. Duminici, în grădina ursului sau în pădurea
stilistice, limbaj
etc.)
cerbului fermecat. Construcția personajului basmic urmărește maturizarea treptată a lui
(2 x 3p./1p.) Harap-Alb. Astfel, aventura lui iniţiatică vizează formarea unor virtuţi – răbdare, milostenie,
hărnicie, curaj şi înţelepciune – care în final vor deveni atribute ale eroului.
Prof. Rodica Lungu
 Sintetizând, se poate afirma că Povestea lui Harap-Alb este un „veritabilul
bildungsroman fantastic al epicii noastre” (George Munteanu).

Povestea lui Harap-Alb (basmul cult / particularități ale textului narativ)

ITEM 1:
evidențierea a
Aparținând epocii marilor clasici, Creangă optează pentru realismul de factură populară.
două trăsături Autorul „Poveștii lui Harap-Alb” (1877) preia tiparul narativ al basmului popular, dar îl
care fac
posibilă remodelează în acord cu viziunea sa realistă asupra lumii țărănești:„În cadrul extraordinar al
încadrarea
textului narativ basmului se constituie scenele unui realism poporal.” (T.Vianu) Realismul de factură populară
studiat într-o particularizează universul basmic, dându-i pitoresc și culoare locală, specifică lumii țărănești
perioadă, într-
un curent din Moldova, fiindcă „Creangă umple schema universală cu imagini concrete ale vieţii ţărăneşti
cultural/literar
sau într-o
de odinioară” (G. Călinescu).
orientare Eroii ilustrează canonul realist, fiind individualizați prin complexitate, prin limbaj şi prin
tematică;
(precizarea comportament: „se comportă țărănește și vorbesc moldovenește” (Călinescu) Ei ilustrează
curentului: 2p.; tipologii general-umane sau categorii psihice. Harap-Alb reprezintă novicele care se iniţiază
numirea a două
trăsături: 2 x treptat.El dobândește calități morale care îl transformă dintr-un antierou într-un prinț adevărat.
1p.;
valorificarea
Astfel, tema triumfului binelui asupra forțelor răului (specifică basmelor populare) este
textului: 2 x dublată de tema iniţierii şi maturizării treptate a eroului , generând elemente ale unui
1p.)
bildungsroman în care realitatea și fabulosul se suprapun.
ITEM 2:
comentare
Subiectul basmului preia scenariul narativ consacrat în folclor, dar îl valorifică original.
a a două Astfel, eroul este surprins în trei călătorii, iar probele depășite se multiplică. Prima dintre
secvențe
relevante acestea – episodul întâlnirii cu Sfânta Duminică, pe care o miluiește cu un bănuț – va fi
pentru
tema
determinantă pentru evoluția ulterioară a protagonistului. Alt moment crucial pentru mezinul
textului pornit spre împărăția lui Verde-împărat, este întâlnirea cu Spânul, episod narativ încheiat cu
narativ
studiat; schimbarea statutului social (motivul supunerii prin vicleșug). Coborârea prin țului în fântână
(precizarea
temei: 2 p.;
echivalează cu o moarte ritualică. Cel care iese din nou la lumină are acum o nouă identitate:
comentare crăișorul devine Harap-Alb, robit pe viață Spânului. Acesta nu are însă doar funcția
a
secvențelo
antagonistului, ci joacă și rolul „dascălului rău”. Probele la care îl supune pe Harap-Alb îi aduc
r: (2 x eroului experienţă practică (episoadele confruntării cu ursul și cu cerbul fermecat) și spirituală
2p./1p.)
(câștigarea unor prieteni de nădejde: furnicile, albinele, cei cinci uriași). Experienţa iubirii
încheie procesul maturizării, așa încât scena uciderii lui Harap-Alb de către Spân marchează
sfârșitul noviciatului, iar învierea sa, un ritual de învestire ca prinț adevărat.
ITEM 3:
analiza a 2
Deznodământul rezolvă în mod tradițional conflictul moral bine-rău, prin uciderea
elemente de
structură, de
Spânului de către calul năzdrăvan, prin izbânda eroului care nuntește cu fata lui Ro ș-împărat.
compoziție și de Finalul canonic însoţit de formula de încheiere se particularizează prin umorul specific lui I.
limbaj,
semnificative Creangă. Original este și discursul naratorului heterodiegetic care îşi asumă explicit rolul de
pentru textul
narativ (de povestitor (Eu sunt dator să spun povestea şi vă rog să ascultaţi! ) și o perspectivă narativă
acțiune, conflict, omniscientă
exemplu:

relații temporale
și spațiale,
Compoziţia duală (două unităţi compoziţionale) însumează opt episoade narative,
incipit, final, separate prin formula mediană. Acțiunea se petrece într-un timp indeterminat, specific
tehnici narative,
instanțele basmului, având ca spaţiu al desfăşurării „«cadrul fizic» al satului moldovean de sub munte”
comunicării
narative, (George Munteanu). Aventura inițierii îl poartă însă pe Harap-Alb și într-o geografie
narativă, registre miraculoasă, în „ostrovul florilor”, tărâm al Sf. Duminici, în grădina ursului sau în pădurea
perspectivă

stilistice, limbaj
Prof. Rodica Lungu
 etc.)
(2 x 3p./1p.) cerbului fermecat. Construcția personajului basmic urmărește maturizarea treptată a lui Harap-
Alb. Astfel, aventura lui iniţiatică vizează formarea unor virtuţi – răbdare, milostenie, hărnicie,
curaj şi înţelepciune – care în final vor deveni atribute ale eroului.
Sintetizând, se poate afirma că Povestea lui Harap-Alb este un „veritabilul
bildungsroman fantastic al epicii noastre”
noastre (George Munteanu).

Prof. Rodica Lungu