POVESTEA LUI HARAP-ALB

Ion Creangă

I. ÎNCADRARE 3X2p
- Perioadă + trăsătură
Perioada Marilor Clasici este de o importanță majoră
cuprinzând a doua jumătate a sec. al XIX – lea, când au
scris si publicat mari autori precum M. Eminescu, I. L.
Caragiale, I. Creangă si I. Slavici. În perioada respectivă se
înființează gruparea culturală „Junimea” la îndrumarea lui
Titu Maiorescu. Se lansează de asemenea revista
„Convorbiri literare” în care se publică valoroase creații ale
scriitorilor.

- Curent + trăsătură
Realismul este un curent artistic apărut în a doua jumătate
a sec. al XIX lea ca reacție împotriva romantismului, având
ca trăsături principale viziunea obiectivă asupra realității și
crearea unor personaje tipice în împrejurări tipice.

‫ ٭‬Alături de Eminescu, Slavici și Caragiale, Ion Creangă

se afirmă ca prozator realist și mare povestitor.
‫ ٭‬Basmul este o specie a genului epic, cu întâmplări și
personaje fabuloase, întruchipând lupta dintre bine și
 rău încheiată cu victoria binelui. În opera „Povestea
lui Harap-Alb” putem regăsi toate trăsăturile speciei:
tema, motivele specifice și structurarea în funcție de
formulele inițiale, mediane și finale, dar fiind și o
operă cultă conține și originalitatea stilului autorului.
Alte două trăsături ale basmului cult sunt umanizarea
și autohtonizarea fantasticului și individualizarea
personajelor.
‫ ٭‬Basmul „Povestea lui Harap-Alb” este publicat în
„Convorbiri literare” în anul 1877.

Tema este introdusă dupa elemente de struct!!!!! 2p.

II. ELEMENTE DE STRUCTURĂ ȘI CONȚINUT 2x3p

( se pune mai mult accent pe 1 pers/ rel 2 per daca se da)
- Acțiunea – mom. sub/planuri pe scurt

 Expozițiune
Se concentrează pe formula inițială: „Amu cică era
odată, într-o țară, un crai care avea trei feciori.”
Aceasta are rolul de a plasa acțiunea într-un trecut
fabulos evidențiat prin sintagma „era odată”. De
asemenea evocă și spațiul imaginar nesfârșit: „într-o
țară”, „tocmai la o margine a pământului”. Forma
populară „cică” accentuează caracterul neadevărat al
 acțiunii, iar motivul cifrei trei oferă echilibru situației
inițiale.
 Intriga
Verde Împărat trimite o scrisoare fratelui său, Craiul,
cerându-i să-i trimită pe unul dintre feciori pentru a-i
moșteni tronul deoarece acesta avea trei fete. Apare
astfel, motivul împăratului fără urmași. Astfel, craiul îi
supune la o probă a curajului. Fii cei mari se întorc
acasă iar mezinul cere permisiunea să plece dar îi este
interzis. Întâlnește o bătrână cerșetoare ce îi va oferi
sfatul salvator: să îi ia hainele, armele și calul tatălui
său de când a fost mire. Acesta este motivul
aparențelor înșelătoare, cerșetoarea fiind Sfânta
Duminică.

 Desfășurarea acțiunii
Dezvoltă motivul probelor pe care le depășește eroul.
Ajutat de cal , mezinul trece proba curajului și pleacă
la drum după ce primește sfatul tatălui de a se feri de
omul spân și omul roș. Se evidențiază motivul
superiorității mezinului. Spânul îi apare în drum și,
prin viclenie îi preia identitatea. Pobele încep după ce
ajung la Verde Împărat unde Spânul încearcă să-l
ucidă: îi cere sa îi aducă „sălățile” din Grădina Ursului,
nestematele cerbului și pe fata Împăratului Roș. La
rândul său, Împăratul Roș îl pune să înnopteze în
camera de aramă încinsă, să facă față unui ospăț
 pantagruelic și să aleagă macul de nisip. Fata
împăratului îl pune la alte trei probe: să o ghicească,
să o păzească și să-i aducă apă vie și apă moartă.
Toate probele sunt depășite cu ajutorul personajelor
cu care se împrietenește pe drum datorită bunătății
sale.

 Punctul culminant
Fata împăratului se îndrăgostește de Harap-Alb și îl
demască pe Spân. Acesta se simte trădat și îi taie
capul lui Harap-Alb care va fi readus la viață.

 Deznodământul
Este fericit, specific basmului: HP se însoară cu fata
împăratului și moștenește tronul unchiului său.
Formula finală conturează ieșirea din spațiul fabulos
și revenirea la realitate: „pe la noi cine are, bea și
mănâncă, iar cine nu, se uită și rabdă!”.

- Titlu
Titlul basmului sugerează caracterul fabulos al operei
(„Povestea”) dar face referire și la protagonist, Harap-Alb.
Acest nume îi este oferit după ce coboară în fântână și este
eliberat de Spân. Numele indică statutul de slugă a răului
(Harap), dar care își va păstra calitățile pozitive (Alb).

- Personaje
 Spre deosebire de basmele populare în care răul este
reprezentat prin ființe fabuloase precum zmei sau balauri,
aici Spânul și Împăratul Roș apar în mentalitatea populară,
conform căreia omul „însemnat” este om rău. Cea mai
evidentă particularitate a basmelor lui Creangă este
umanizarea și autohtonizarea fantasticului. Toate
personajele au limbaj, comportament și mentalitate
asemenea țăranilor humuleșteni. O altă particularitate o
reprezintă individualizarea personajelor. Se remarcă cei
cinci prieteni ai lui HP, personaje grotești care amintesc de
Gargantua și Pantagruel. Personajele reprezintă defectele
oamenilor din lumea satului sau stihii ale naturii îmblanzite
și aduse în slujba omului prin bunătate.

- Limbaj
Caracterizat prin umor și oralitate evidențiază și erudiția
paremiologică. O multitudine de proverbe și zicători sunt
introduse prin sintagma „vorba ceea” evidențiind
înțelepciunea populară. Astfel, craiul, Sf. Dumincă și calul
sunt asemeni unor bătrâni înțelepți.

- Bildungsromanfantastic
Spre deosebire de Făt-Frumos din basmul popular,care nu
evoluează, având atribute fantastice de la naștere, HP
parcurge un traseu inițiatic. Așadar basmul este un
bildungsroman fantastic. Pornește de acasă ca un flăcău
neexperimentat, este naiv și se lasă înșelat de Spân,
 încălcând vorbele tatălui. Învață să nu se încreadă în
aparențe,pentru că așa cum calul îi păruse mârțoagă, iar
Sf. Duminică, cerșetoare, Spânul îi păruse prietenos.
Conform mentalității populare, intrarea flăcăului în rândul
bărbaților se face prin căsătorie. Simbolic, probele lui HP
sunt etape ale nunții țărănești. Deznodământul este
reprezentat de motivul nunții fericite.

III. DOUĂ EPISOADE SEMNIFICATIVE 2X3p.

pt evid temei/construcția 1 pers/relatie 2 pers
- Tema (în toate cele 3 situații) 2p de la încadrare
Tema basmului este înfruntarea dintre bine și rău dar și
drumul maturizării protagonistului. Prin intermediul
personajelor și acțiunii Ion Creangă realizează tema
specifică basmului.

- Statutul personajelor (doar la 1 pers/2) 6p

Înfruntarea dintre bine și rău implică personaje pozitive,
precum HP și prietenii săi și personaje negative: Spânul și
Împăratul Roș.

 Harap-Alb
HP este personajul principal, protagonistul și
personajul eponim al basmului. Acesta nu este
asemenea lui Făt-Frumos, ci este un om care are
calităţi şi defecte. El apare ca un om simplu, modest,
 calităţi apreciate de toţi cei din jurul lui, spre
deosebire de Spân, ale cărui defecte omeneşti îl duc
la pierzanie: rău, antipatic, arogant. Calitatea cea mai
importantă a lui este bunătatea evidențiată prin
episodul în care salvează viața unor furnici, riscându-
și-o pe a sa. În prima parte a operei protagonistul nu
are un nume propriu, statutul său fiind cel de fiu de
crai. Primește numele de Harap-Alb după ce este
păcălit de Spân și îi fură identitatea. Astfel, din
mezinul craiului devine slugă. (vezi mai mult la
bildungsroman)

 Spânul
Acesta reprezintă forța răului în basm și întruchipează
minciuna, nedreptatea, răutatea. Spânul nu este
asemenea unui zmeu, ci este o ființă umană
însemnată prin lipsa bărbii, respectiv a bărbăției.
Trăsăturile lui morale reies din faptele sale şi din
relaţiile cu celelalte personaje. Se comportă ca un
stăpân tiran, considerând că slugile seamănă cu
animalele. Văzându-se ajuns urmaş la tronul
împărătesc, Spânul devine arogant şi lăudăros,
însuşindu-şi toate meritele lui Harap-Alb, ba mai mult,
fălindu-se că ştie să fie stăpân adevărat şi să se
comporte cu slugile.

‫ ٭‬Amândoi sunt nişte personaje "deghizate": Harap-Alb

 este un fiu de împărat ascuns sub haine de slugă, iar
Spânul este "răul necesar", deghizat în fecior de
împărat.

- Dezvolți 2 ep. (pt evid temei/ construcției 1 pers/ relației 2

pers) 6p
 Primul episod
Întâlnirea cu Spânul este necesară în evoluţia
ulterioară a lui HP. În episodul coborârii în fântână
trăieşte sentimentul de frică şi neputinţă şi
nesocoteşte sfatul tatălui său, luându-l în slujba sa pe
Spân. Se dezvoltă astfel, motivul interdicției. Spânul îl
atrage în capcana din fântână prin minciuni şi tentaţii
ce dovedesc o bună cunoaştere de oameni și viclenie.
Aici se schimbă statutul protagonistului, din fiu de crai
devine slugă, evidențiat prin numele Harap-Alb.
Statutul de slugă e obligatoriu pentru a împlini
vorbele tatălui de a ajunge un bun conducător „când
va ști ce e necazul”. Din acest moment, protagonistul
este eroul care va lupta şi va birui cu bunătatea inimii
sale, nu cu mândria eroului perfect.
 Al doilea ep
Un alt episod important este punctul culminant al
basmului. HP revine la unchi cu fata ce-l descoperă pe
Spân. Acesta nu are demnitatea zmeilor, care se
recunosc învinşi, şi îi taie capul lui Harap-Alb. Eroul
este readus la viață prin apa vie (simbol al
 regenerării), apa moartă (simbol al reintergrării) și
smicelele de măr (simbol al dragostei). HP este
eliberat astfel de jurământ iar calul îl omoară pe Spân.
Se evidențiază încrederea în forța binelui de a învinge
răul.

‫ ٭‬Conflictul dintre bine și rău este determinat de

nerespectarea sfaturilor părinteşti, eroul fiind nevoit
să refacă experienţa tatălui din tinereţe. Întâlnirea cu
Spânul este, deci, o reluare a veşnicului conflict dintre
cele două forţe, simboluri ale binelui şi răului. (bună si
pt temă)

IV. ÎNCHEIERE
„Povestea lui Harap-Alb” scrisă de Ion Creangă este un basm
cult, deoarece prezintă viziunea realistă asupra lumii prin
umanizarea fantasticului și individualizarea personajelor
evidenţiind lupta dintre bine și rău.