Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creanga

(basm cult)

Ion Creangă este unul dintre cei mai mari clasici ai literaturii române, alături de Mihai
Eminescu, Ioan Slavici și I.L. Caragiale.
Opera ,, Povestea lui Harap-Alb”a fost publicată în revista ,,Convorbiri literare”, la 1
August 1877.
,, Povestea lui Harap-Alb”aparține genului epic, deoarece autorul își exprimă în mod
indirect ideile, gandurile și sentimentele prin intermediul acțiunii și al personajelor. Ca
specie literară, este un basm de întindere medie, cu numeroase personaje ridicate la rang de
simbol, în care se narează întâmplări fabuloase, iar tema este lupta binelui împotriva răului,
binele fiind întodeauna învingător.
Dintre trăsăturile culte ale acestei opere,voi aminti: are autor cunoscut(Ion Creangă);
fabulosul este tratat în manieră realistă; eroul are atât calități, cât și defecte; personajele
fabuloase sunt construite prin supradimensionare(portretul lui Gerilă); motivul dublului(al
adevăratei identități sub una falsă - calul, Sf.Duminică, Spânul, fata împăratului Roș);
prezența elementelor de oralitate și umor; ponderea mare a dialogului; proverbe și zicători;
formule specifice(inițiale,mediane,finale); utilizarea cifrelor magice, simbolice(3,7,49),
prezența obiectelor miraculoase( apa vie, apa moartă, smicelele de măr) ; timp și spațiu
fabulos,de poveste.
O primă trăsătură a basmului cult o reprezintă prezența formulelor
specifice(inițiale, mediane și finale).Formula inițială: ,,amu cică era odată”, atrage atenția
cititorului asupra caracterului imaginar al întâmplărilor, marcând intrarea în fabulos.
Formulele mediane: ,, și merg ei o zi, și merg două, și merg patruzeci și nouă ; ,,și mai
merge el cât mai merge”, au rolul de a realiza trecerea de la o secvență la alta și de a
întreține interesul cititorului. Formula finală este cu totul originală: ,,și a ținut ani întregi și
acum mai ține încă”; ,,cine are bani mănâncă și bea, iar cine nu, se uită și rabdă”, și pune
accentul pe ospățul de la nuntă și petrecere.Astfel, se vrea ieșirea cititorului din fabulos,
sugerându-se o notă de umor între cele două lumi, cea a fabulosului și cea a realului.
O altă trăsătură a basmului este dată de prezența fabulosului, care este tratat într-o
manieră realistă. Personajele sunt construite după tipologia unor săteni, ce se regăsesc și
în satul humuleștean. De exemplu, protagonistul îi seamănă lui Nică; craiul își ceartă
feciorii ca un țăran nemulțumit de nereușitele acestora, iar cele cinci personaje imaginare se
se ceartă în cuptorul de aramă ,,ca niște țărani humuleșteni într-o zi de târg”.
Tema basmului este lupta binelui împotriva răului, încheiată întotdeauna prin triumful
binelui. Aceasta este dublată de tema inițierii și maturizării treptate a eroului.
O primă secvență relevantă pentru tema basmului este coborârea în fântână.
Acesta este o secvență importantă, pentru că înșelătoria declanșează conflictul. Pe
drum, omul spân se oferă ca slugă lui Hrap-Alb, iar acesta acceptă. Când Harap-Alb a
 ajuns la o fântână, Spânul îl păcălește pe fiul craiului să intre, ca să se răcorească.
Antagonistul pune capacul peste gura fântânii și îi cere, pentru a-l lăsa în viață, să facă
schimb de identitate, să devină robul lui și să jure ,, pe ascuțișul paloșului,, să-i dea
ascultare întru toate, ,,până când va muri și iar va învia”. Acestă scenă evidențiază
relația inițială a acestora. La întâlnirea cu Spânul, Harap-Alb este naiv, ușor
influențabil și credul. Spânul este viclean și îl ademenește pe fiul de crai cu vorbele
sale.
O altă secvență relevantă pentru tema basmului o reprezintă demascarea
răufăcătorului. La întoarcerea la curtea lui Verde –împarat, fata împaratului Roș îl
demască pe Spân, care crede ,însă, că Harap-Alb a divulgat secretul și îi taie capul. De
fapt, ,,răutatea”Spânului îl dezleagă pe erou de jurământ, semn că inițierea este
încheiată. Eroul este înviat de fată, cu ajutorul obiectelor magice(apa vie,apa moartă și
smicelele de măr) și devine împărat. ĂÎÎÎ
Î Un element de structură semnificativ pentru tema basmului este titlul. Acesta
este analitic, alcătuit din două substantive.Cel dintâi, ,,poveste”, are sensul de născocire,
istorisire și chiar minciună, urmând să prezinte pățaniile protagonistului. Semnificația
numelui,,Harap-Alb” are însemnătate în momentul în care este botezat de Spân, deoarece
acesta își schimbă statutul în cel de slugă. Numele este un oximoron.Cuvântul ,,harap”are
sensul de rob,sclav. ,,Albul” este culorea nobilului,a stăpânului, a purității. Se
conturează,astfel,un personaj care are atât calități, cât și defecte,mai apropiat de prototipul
uman.
Un alt element de structură semnificativ pentru tema basmului este conflictul.
Acesta are la bază lupta dintre bine și rău, construită ,însă, într-o viziune realistă.
Conflictul, lupta dintre bine și rău, se încheie prin victoria forțelor binelui.Eroul se
confruntă cu doi antagoniști, după avertismentul tatălui: ,,să te ferești de omul roș”, iar mai
ales de cel spân, cât ai putea”. Mai întâi spânul, om viclean, îi răpește identitatea flăcăului,
îl supune la trei probe, iar la curtea Împăratului Roș, eroul va avea de trecut mai multe serii
de probe, fiind ajutat de făpturi imaginare cu puteri supranaturale.
În concluzie, opera literară ,,Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult,în care Ion
Creangă își demonstrează talentul de creator al unor personaje originale, spontane, pline
de umor, ce rămân nemuritoare în sufletul cititorilor.
 Povestea lui Harap-Alba, de Ion Creangă
(caracterizarea personajului principal- Harap-Alb)

Ion Creangă este unul dintre cei mai mari clasici ai literaturii române, alături de Mihai
Eminescu, Ioan Slavici și I.L. Caragiale.Opera literară „Povestea lui Harap-Alb” aparține
genului epic, iar ca specie literară este un basm cult.
,, Povestea lui Harap-Alb”este cel mai reptezentativ basm al lui Ion Creangă.A fost
publicat în revista,,Convorbiri literare”,la 1august 1877.
Tema basmului este lupta binelui împotriva răului, încheiată întotdeauna prin triumful
binelui. Aceasta este dublată de tema inițierii și maturizării treptate a eroului.
Harap-Alb este personajul principal al basmului,întruchipare a binelui,dar lipsit de
însușiri supranaturale.Este construit realist,învață din greșeli și progresează.De
asemenea,este un personaj ,,rotund”,eponim,atipic.
Statutul social al protagonistului este surprins încă din incipitul discursului narativ,
când cititorul află că este mezinul craiului,crescut în umbra fraților săi mai mari.El este
naiv,nu știe să distingă adevărul de minciună.Are nevoie de experiența vieții spre a dobândi
înțelepciune. Pe parcurs, apare în ipostaza de slugă a Spânului, ca, în final, să dobândească
statutul de moșenitor la tronul unchiului său, Verde împărat.
Moral, Harap-Alb ajunge să întrunească toate calitățile necesare unui viitor împărat:
bunătate,hărnicie, milostenie,curaj, cinste,loialitate, demnitate,trăsături pe care verișoarele
sale le remarcă de la prima întâlnire( „seamană a fi mult mai omenos”). Astfel, bunătatea și
mila îi conferă lui Harap-Alb calitatea de simbol al binelui.
Psihologic,reprezintă tipul tânărului în formare,având la început o personalitate slabă,
cu o fire introvertită, devenind mai apoi o persoană sociabilă, comunicativă, un om
puternic. Conflictul său interior este caracterizat de statutul omului care suferă pe
nedreptate, dar care încearcă să rezolve această situație cu mijloacele curajului și ale
bunătății.
Trăsătura dominantă de caracter este naivitatea, generată de vârsta fragedă, de lipsa
de experiență și de neascultarea sfatului părintesc.
O scenă semnificativă pentru caracterizarea personajului este întâlnirea cu
Spânul.După ce iese din împărăția tatălui său,crăișorul se rătăcește în pădurea-
labirint.Încalcă sfatul dat de tată(să se ferească de omul spân și de omul roș) și își ia drept
călăuză un spân viclean.Eroul nu își dă seama că Spânul se deghizează de fiecare dată când
îi apare pe drum , dar nici nu bănuiește că acesta îi întinde o capcană cand îl invită să
coboare în fântânăAici,naratorul surprinde lipsa de experiență a tânărului :,,Fiul
craiului,boboc în felul său la trebi de aiste,se potrivește spânului și se bagă în fântână.”
Naivitatea tânărului face posibilă supunerea prin vicleșug.Antagonistul(răufăcătorul) îl
închide pe tânăr în fântână și îi cere,pentru a-l lăsa în viață,să facă schimb de identitate,să
devină robul lui și să jure ,,pe ascuțișul paloșului” să-i dea ascultare întru toate,,până când
va muri și iar va învia”. De asemenea,Spânul îi dă fiului de crai numele de Harap-Alb.
 O altă scenă semnificativă pentru caracterizarea personajului o reprezintă întalânirea cu
Sf.Duminică, deghizată în cerșetoare, care îi încearcă sufletul bun cerându-i un bănuț.
Inițial, Harap-Alb o respinge, fiind căzut pe gânduri și neștiind cum o să acționeze mai
departe,însă vorbele pe care Sfânta Duminică i le va spune îi va schimba gândirea și îl va
face să dăruiască acesteia un bănuț, iar bătrâna va face tot posibilul să îl ajute în călătoria
care urmează. Este caracterizat indirect prin atitudinea lui față de bătrână,demonstrând
naivitatea și incapacitatea de a vedea dincolo de aparențe. Prin gestul lui de a-i oferi un
bănuț demonstrează milostenie și credința în Dumnezeu ,,Ține, mătușă, de la mine puțin, și
de la Dumnezeu mult”.

Titlul...............................
Conflictul........................
În concluzie,............................