POVESTEA LUI HARAP-ALB de Ion Creanga
basm cult
Ion Creanga este un clasic (in sensul de reprezentativ) al
literaturii romane alaturi de Eminescu,Caragiale si Slavici,si
este “Povestitorul” prin excelenta. O categorie importanta in
creatia lui Creanga o reprezinta basmul, Creanga fiind
considerat creatorul basmului cult.
Basmul este specia genului epic in proza, apartinand literaturii
populare, creatie anonima, orala, in care personaje realiste se
impletesc cu cele fantastice (inzestrate cu puteri
supranaturale), ce reprezinta forte ale binelui si raului aflate
intr-un conflict,din care ies intotdeauna invingatoare fortele
binelui.
Povestea lui Harap Alb este insa un basm [Link] basmul cult
“Povestea lui Harap-Alb” , Creanga porneste de la modelul
basmului folcloric, si reactualizeaza temele de circulatie
universala( realul si fantasticul) conform propriei viziuni.
In acest basm cult, se remarca parcurgerea drumului maturizarii
de catre erou, victoria binelui asupra raului, precum si
numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice ce
intruchipeaza binele si [Link] indeplinesc o serie de
functii: antagonistul,ajutoarele, donatorii.
Eroul(Harap Alb) este sprijinit de ajutoare si donatori care
pot fi fiinte supranaturale (Sfanta Duminica),animale fantastice
(calul nazdravan,craiasa furnicilor si a albinelor) fapturi
himerice( cei cinci tovarasi),sau obiecte magice ( aripile
craieselor, smicelele de mar, apa vie, apa moarta).
Antagonistul (Spanul) este cel cu care se confrunta eroul.
Se remarca suprapunerea dintre real si fantastic, viziunea
morala, umorul si oralitatea stilului. Creanga foloseste
triplarea situatiilor, adica eroul nu are de trecut doar trei
probe ci mai multe serii de probe potrivit avertismentului dat
de tata: “Sa te feresti de omul ros, iar mai ales de omul span…”
In basm sunt prezente numerele magice simbolice ( 3, 12, 24)
alaturi de obiectele miraculoase.
Titlul reflecta dubla conditie a mezinului de sluga (Harap) si
de nobil ( Alb).
Titlul ne sugereaza si tema basmului care este calatoria de
maturizare a mezinului craiului.
Subiectul basmului urmareste modul in care personajul principal,
Harap Alb, parcurge un drum al initierii, la finalul caruia
devine imparat, deci ne arata caracterul de bildungsroman al
basmului.
Reperele temporale si spatiale , prezentate in incipit, sunt
vagi: “Amu cica era odata intr-o tara un crai, care avea trei
feciori”. Actiunea se desfasoara cronologic prin inlantuirea
secventelor narative.
Expozitiunea prezinta starea de echilibru in care un crai avea
trei feciori iar fratele sau ( Verde Imparat) avea doar fete.
Intriga reprezinta tulburarea echilibrului, cand Craiul este
rugat de Verde Imparat sa-i trimita un urmas la tron “pe cel mai
vrednic dintre nepoti” . Vrednicia trebuie insa dovedita prin
trecerea unor probe.
Desfasurarea actiunii cuprinde cele trei ipostaze ale eroului
principal: mezinul naiv ( pregatirea pentru drum), cel supus
initierii ( parcurgerea drumului initiatic), initiatul ( devine
imparat).In final se confirma maturizarea eroului, eroul este
deci rasplatit si echilibrul se reface.
Si in basmul “Povestea lui Harap-alb” sunt utilizate motive
narative specifice basmului: superioritatea mezinului,
calatoria, supunerea prin viclenie, muncile, demascarea
raufacatorului, pedeapsa si casatoria.
Mezinul trece proba curajului ( confruntarea cu ursul, la pod),
tatal ii daruieste pielea de urs ( continua initierea fiului)dar
fiul ( incalcand sfatul tatalui) isi ia drept sluga si calauza
un span.
O secventa narativa importanta o reprezinta coborarea fiului de
crai in fantana, deoarece aceasta inselatorie declanseaza
conflictul. Spanul sanctioneaza naivitatea mezinului, il
transforma in rob, il numeste Harap Alb spunandu-i ca va trebui
sa moara si sa invie pentru a-si recapata identitatea. “Spanul
pune mana pe cartea, pe banii, si pe armele fiului de crai”.
Spanul, prin rautatea sa, il va supune pe Harap Alb la probe
dificile ( sa aduca “salati” din Gradina Ursului, pietrele
pretioase din Padurea Cerbului , fata imparatului Ros) iar
acesta va demonstra calitatile sale morale( intelepciune,curaj,
bunatate) necesare unui viitor imparat.
Harap Alb va trece aceste probe cu ajutorul unor obiecte magice
de la Sfanta Duminica, iar pe drumul spre Imparatul Ros, Craiasa
furnicilor si Craiasa Albinelor ii daruiesc o aripa drept
rasplata pentru ca le-a ajutat .Deoarece a fost prietenos Harap
Alb va fi insotit si de personaje “himerice” (Gerila,Flamanzila,
Setila,Ochila si Pasari Lati-Lungila) care reprezinta ajutoarele
sale si donatorii. Acestia il vor ajuta in actiunea sa iar Harap
Alb se intoarce cu fata Imparatului Ros.
O alta secventa semnificativa si punctul culminant al basmului
se petrece la curtea lui Verde Imparat unde fata Imparatului Ros
dezvaluie identitatea lui Harap Alb. Inselatoria se sfarseste
iar scena taierii capului eroului si reinvierii sala de catre
fata imparatului are semnificatia mortii initiatice. Realizarea
dreptatii nu-i apartine eroului ca-n basmul popular , ci calului
nazdravan.
Deznodamantul consta in refacerea echilibrului si rasplata
eroului. El reintra in posesia palosului si primeste pe fata
imparatului Ros si imparatia. Maturizarea sa s-a incheiat.
Conflictul ,lupta dintre bine si rau, s-a incheiat cu victoria
binelui. Harap Alb se dovedeste a fi “cel mai vrednic” dintre
fii craiului avand o serie de calitati umane: mila, bunatatea,
prietenia, respectarea juramantului, [Link] nu are puteri
supranaturale iar Sfanta Duminica ii spune: “cand vei ajunge …
mare si tare,…. vei crede celor necajiti….. pentru ca stii acum
ce e necazul”.
Spanul are rol de initiator si este in basm “un rau necesar”.De
aceea calul nazdravan nu-l va ucide decat dupa ce initierea
eroului s-a incheiat.
Modalitatile de caracterizare sunt directe ( de narator, de alte
personaje,sau prin autocaracterizare). De ex naratorul ne
prezinta naivitatea tanarului:”fiul craiului, boboc in felul sau
…..se potriveste spanului si se baga in fantana”. “Ia vara-te
si d-ta oleaca, sa vezi cum ai sa te racoresti”.
Celelalte personaje il caracterizeaza astfel: “ inima ta cea
buna te ajuta” ii spune Sfanta Duminica , si “o sluga asa de
vrednica…. As pune-o la masa cu mine” ii spune Verde Imparat.
Atitudinea lui Harap-Alb reiese in mod direct prin
autocaracterizare : “din copilaria mea sunt deprins a asculta pe
tata”.
Limbajul folosit de autor prin care se individualizeaza
personajele este specific basmului cult .
De asemenea limbajul personajelor se caracterizeaza prin umor
(“buzisoare”, “bauturica”) si oralitate ( frecventa zicatorilor
ca “vorba ceea” si versuri populare ca “de-ar sti omul ce-ar
pati/dinainte s-ar pazi)
Harap – Alb este eroul basmului care invata din greseli,este
neinitiat si naiv ( nu stie sa distinga adevarul de minciuna)si
nu vede caracterul unui om dincolo de [Link] are nevoie de
experienta vietii spre a dobandi intelepciune.
Numele sau semnifica sclav alb, rob de origine nobila, dar si
conditia de invatacel fiind supus transformarii si initierii.
Pe parcursul basmului, putem considera ca el are trei nume
pentru trei etape: mezinul(naivul),Harap alb (invatacelul) si
Imparatul(initiatul.)
Scriitorul ne prezinta calitatile necesare unui imparat
(intelepciunea, bunatatea si cinstea) calitati ce vor fi
dovedite de Harap Alb , acest “om de soi bun”, prin trecerea
probelor dificile.
Secventa cand Spanul il inchide in fantana si ii rapeste
identitatea si secventa cand este demascat adica motivul
narativ al supunerii prin viclenie si motivul demascarii
raufacatorului delimiteaza inceputul si sfarsitul initierii
feciorului de crai.
Harap-Alb este personajul principal si eponim asemenea lui Fat-
Frumos din basmele populare. El este destoinic si curajos dar
ramane in zona umanului pentru ca este cinstit, prietenos,
cuminte si ascultator. El devine erou nu prin insusiri
miraculoase, ca in basmele populare , ci prin autenticitatea lui
umana, avand ca orice om , slabiciuni omenesti. El are educatie
aleasa, isi respecta cuvantul dat, este loial, corect,
binefacator prin gesturi marinimoase ( da un banut batranei din
gradina, protejeaza furnicile si face o casa pentru albine)
Relatia dintre Harap-Alb si Span se sugereaza indirect din
titlu. Numele personajului este oximoron deoarece harap inseamna
negru cu sensul de rob ( negru-alb ).
Spanul este personaj antagonist (antierou) caracterizat prin
rautate si mai ales viclenie. Spanu este lingusitor, laudaros,
needucat, vulgar, badaran, bun cunoscator al oamenilor si
priceput in a profita de slabiciunile acestora. El este stapanul
tiran, avid de putere, impulsiv, agresiv, arogant, dictatorial,
aspru, invidios.
Harap Alb ( eroul) intruchipeaza Binele iar Spanul intruchipeaza
Raul
Nici unul din ei nu sunt personaje tipice deoarece nu au puteri
supranaturale. Spanul este un “rau necesar” un “pedagog rau”
dupa spusele calului “si unii dintre acestia sunt trebuitori pe
lume ……. pentru ca fac pe oameni sa prinda la minte”.
Umanizarea celor doua personaje se face prin arta
naratiunii,oralitate si umor.
In secventa coborarii in fantana ,Harap Alb va jura “pe
ascutisul palosului” ( cod al conduitei cavaleresti) sa-i dea
ascultare Spanului . Harap Alb nu va iesi de sub acest juramant
decat “cand va muri si va invia” .
Eroul si antagonistul se construiesc pe baza opozitiei dintre
bine si rau (om de onoare-ticalos, cinstit –necinstit, om bun-om
rau).
La intoarcerea la Verde Imparat, Harap Alb, desi se
indragosteste de fata Imparatului Ros nu-i marturiseste
acesteia identitatea, fiind onest juramantului facut.
Aceasta fata a Imparatului Ros, “ o farmazoana”, are insa puteri
supranaturale si il demasca pe Span. Actiunea se desfasoara
linear iar Spanul care crede ca Harap Alb a divulgat secretul ,
ii taie capul. ”Rautatea “ Spanului il dezleaga pe erou de
juramantul facut iar rolul “pedagogului rau” ia sfarsit odata ce
calul il arunca in inaltul cerului.
Pentru ca la final sa devina imparat, eroul este inviat cu
ajutorul obiectelor magice “ trei smicele de mar dulce,apa vie
si apa moarta de unde se bat muntii in capete”.
In Povestea lui Harap- Alb sunt prezente o serie intreaga de
elemente populare ca: formula initiala ( “amu cica era odata
intr-o tara” )de introducere, formula mediana ( “din poveste
inainte mult mai este”) care mentine treaza atentia cititorului
si formula finala ( “si a tinut veselia ani intregi, si acum mai
tine inca”) care face trecerea inapoi la lumea reala si este in
relatie de simetrie cu formula initiala.
Alte elemente populare sunt: actiuni fabuloase ( Gerila sulfa si
si casa incalzita se acopera cu promoroaca), personaje realiste(
Harap Alb, Spanul, Craiul) dar si inzestrate cu puteri
supranaturale ( fata imparatului Ros se metamorfozeaza in
pasare, sau calul nazdravan vorbeste si zboara ”ca vantul si ca
gandul” ) , conflictul dintre fortele binelui si fortele raului,
obiecte magice ( smicelele de mar , apa vie, ), cifra magica
trei ( si multipli de trei).
Alte elemente populare sunt motivele specifice: motivul podului,
motivul labirintului,motivul fantanii(al coborarii in fantana),
motivul juramantului cavaleresc, motivul numelui,motivul probei
curajului, motivul interdictiei,motivul incalcarii interdictiei,
motivul fetei indragostita de petitor,motivul calatoriei,
motivul probelor la care e supus eroul, motivul mortii si
invierii, motivul pedepsirii celor rai si rasplatirii celor
buni, motivul nuntii.
In Povestea lui Harap Alb sunt numeroase elemente de basm cult
prin care se diferentiaza de basmul popular: este un basm de
autor, formula initiala si cea finala au aspecte particulare,
arta povestirii lui Creanga este inconfundabila( prin detalii
specifice, prin modul alert de prezentare a intamplarilor,
dramatizarea prin dialog), umorul si ironia, utilizarea
poreclelor si a apelativelor, prin prezenta diminutivelor sau a
citatelor. Creanga nu povesteste indiferent ci se implica si
participa sufleteste.
Toata opera lui Creanga este marcata de oralitate: adresarea la
persoana II a “taca-ti gura mai Gerila”, constructii la cazul
vocativ, verbe la modul imperativ “asculta cu luare aminte”,
interjectii “teleap,teleap,teleap”, puncte de suspensie,
exclamatii si interogatii, termeni populari regionali ”garbova
si stremturoasa”.
Basmul lui Creanga ne trimite de asemenea la motive si imagini
similare din literatura universala.
In concluzie basmul Harap- Alb este un basm cult ce poate fi
considerat un Bildungsroman, unde eroul desi este personaj de
basm, nu este Fat-Frumos din basmele populare ci este un “om de
soi bun” a carui maturizare va avea si sens didactic exprimat de
Sfanta Duminica: “ cand vei ajunge si tu odata mare si tare,ii
cauta sa judeci lucrurile de-a fir-a-par si vei crede celor
asupriti si necajiti, pentru ca stii acum ce e necazul”.
