Moara cu noroc - relatia dintre doua personaje: Ghita - Lica Ioan Slavici

Nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici a fost publicata in anul 1881 in volumul de debut Novele din popor, ce apartine curentului literar numit realism, ce pune accentul pe relatia dintre arta si realitate. Realismul este un curent polemic, aparut ca reactie la romantism, respingand idealizarea, fantezia si subiectivismul acestuia. Pe langa focalizarea asupra vietii rurale, Slavici abordeaza dificultatile oamenilor de la sat intr-o maniera moralizatoare, insistand in acelasi timp pe analiza psihologica a personajelor sale. Avand in vedere caracterul moralizator al operei, putem privi Moara cu noroc ca o alegorie pentru stabilirea adevaratelor valori in viata, ca urmare a sfarsitului trafic de care protagonistul are parte. In nuvela, accentul cade pe complexitatea personajelor, indeosebi pe cele ale protagonistului Ghita si ale antagonistului Lica Samadaul, in jurul carora orbiteaza intregul act al povestirii. Daca relatia intre cei doi la inceput este una cu totul ostila datorita diferentelor intre valorile lor morale, aceasta va suferi schimbari din pricina interventiei unui mar al discordiei, si anume, banul. Conflictul central devine asadar cel moral-psihologic, conflictul interior al personajului central. In situatia initiala, Ghita este un spirit realist, pregatit de orice. Astfel ca hotaraste sa ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc, in speranta de a oferi familei sale un viitor mai bun, urmand cu banii stransi sa-si deschida propria cizmarie, dovedind de asemenea ca este un om harnic, gospodar si bland. Desi afla de existenta unui anume Lica Samadaul din refuzul a doi clienti de a plati consumatia, acesta nu-si pierde cumpatul, demonstrand caracterul sau de om stapan pe sine. Una din scenele reprezentative pentru relatia dintre cei doi il contureaza pe Lica autoservindu-se din banii castigati de carciumar, cu scopul de a-si arata dusmania in fata protagonistului. Cu toate ca Ghita incearca sa-si recupereze abanii prin discutie pe cale amiabila cu antagonistul, acesta e amenintat ca va veni din noi pentru mai multi bani mai tarziu. Aceasta scena pune in valoare diferentele de statut social intre cei doi, stabilind si o relatie de subordonare, care va fi premisa evolutiei lui Ghita. Instrainarea lui Ghita fata de familie continua datorita statutlui sau de victima unui sistem social nedrept, astfel ca el devine de tot ursuz, si, caracterizat de Ana, isi pierdea repede cumpatul si-i lasa urme vinete pe brat. Propunerea lui Lica de a se alatura lui in informarea tuturor oamenilor care trec pe la Moara ii surade lui Ghita, bucuros ca isi poate pastra o parte din bani, dar ajunge sa regrete intrucat nu-si poate asuma riscul deplin al imbogatirii din cauza familiei. Replica Ei? Ce sa-mi fac?... Asa m-a lasat Dumnezeu.

desemneaza trecerea sa la apsivitate, da vina pe soarta pentru necazul sau si isi critica familiia pentru neintelegere:parca nu pentru voi imi mistuiesc viata. Ghita devine las, fricos si subordonat lui Lica odata cu trecerea timpului, sacrificand relatia sa cu Ana pentru admiratia samadaului, care-l considera om de nadejde:Ghita...daca te-as avea tovaras pe tine, as rade si de dracul si de muma-sa...ma simt chiar eu mai vrednic cand ma stiu alaturea cu un om ca tine. Cu toate acestea Lica ii distruge increderea carciumarului prin invinuirea sa intr-o crima pe care antagonistul a comis-o. O alta scena memorabila pentru evidentierea relatiei dintre cei doi este procesul lui Lica si a celor doi complici ai sai. Desi Ghita a avut posibilitatea de a scapa de lica, acesta jura stramb si devine complice al sau. Aceasta scena pune capat umanitatii protagonistului si ii provoaca mustrari de constiinta, in ciuda faptului ca starea sa materiala devenise infloritaore. datorita rusinii, acesta colaboreaza cu Pintea, mergand si pana a-si da sotia in mainile lui Lica pentru a castiga timp. Ana il caracterizeaza ca fiind o muiere imbracata in haine barbatesti, astfel ca singurul admirator al sau mai ramanea Pintea: tare om esti Ghita, si eu il urasc, dar na-as avea taria. Situatia finala il surprinde pe Ghita in postura de ucigas al propriei sotii, un act surprinzator, dar de inteles, intrucat dovedeste acceptarea propriei conditii de intreg vinovat. Din harnicie, bunatate si blandete nu a mai ramas decat orgoliu, lacomie si durere, avand in vedere efectele instrainarii sale din cauza banului. Pentru a inchide acest cerc al tragicului, Ghita isi gaseste la randul sau moartea la mana lui Raut, iar Lica Samadaul se sinucide pentru a nu cadea prada lui Pintea, gest ce reflecta orgoliul acestuia. Astfel se dovedeste faptul ca Ghita a fost pe intregul parcurs al operei manipulat de samadau, pana la realizarea prea tarzie a consecintelor alaturarii sale cu Lica. Prin particularitatile de realizare a personajelor din nuvela Moara cu noroc, prozatorul dovedeste finete in observarea relatiilor psihologice, cu accent pe lagatura dintre cele doua personaje principale: Ghita si Lica Samadaul.