Sunteți pe pagina 1din 45

Nucleul

Forma nucleului Sferica in celulele meristematice Lenticular in celulele parenchimatice adulte Fuziform in cele tubuloase Mai rar lobat, ramificat, filamentos In timpul diviziunii nucleul sufera modificari importante, cromatina da nastere la cromozomi, iar membrana nucleara si nucleolii se dezorganizeaza Nucleul care nu este in diviziune se numeste nucleu interfazic, in repaus sau metabolic

Nucleul in repaus
Este format din 4 componente: - membrana nucleara - cromatina - nucleoli - nucleoplasma

Structura nucleului
Se poate studia in microscopia optica dupa fixare si colorare cu coloranti bazici care se fixeaza usor pe ADN (fuxina bazica), cromatina nucleara fiind Feulgen pozitiva Nucleolul poate fi colorat cu colorantii acizi, dar este Feulgen negativ datorita ARN

Membrana nucleara
Este o membrana dubla: una externa si una interna, separate de un spatiu perinuclear Fiecare membrana are grosimea de 75 si o structura tripartita Cele doua membrane se unesc la nivelul porilor membranei Porii au dimensiunea de 300-1000 si sunt inconjurati de un material inelar de natura proteica Prezenta porilor s-a evidentiat in ME prin tehnica criodecapajului In unele puncte membrana externa nucleara este in contact cu RE iar spatiul perinuclear comunica cu RE Membrana externa nucleara poate retine ribozomi Transportul prin membrana nucleara prezinta o mare selectivitate iar in transportul macromolecular intervine si materialul inelar din jurul porilor

Cromatina nucleara
In nucleul interfazic cromatina se gaseste sub forma de retea datorita impletirii filamentelor de cromatina Reteaua de cromatina poate fi: - condensata si se numeste heterocromatina sau - laxa si se numeste eucromatina Eucromatina este considerata partea activa a cromatinei In cele doua zone ale cromatinei raportul histone /ADN este diferit fiind mai mare pentru zonele heterocromatinice

Structura nucleului
Dupa densitatea retelei de cromatina: - eureticulata cu o retea foarte densa de cromatina (Allium cepa) - reticulata cu o retea mai putin densa (Vicia faba, Pisum sativum, Zea mays) - semireticulata cu o retea foarte laxa de cromatina (Solanum, Bryonia) - areticulata fara o retea de cromatina Fiecare din cele 4 tipuri de retea de cromatina pot prezenta sau nu regiuni heterocromatice cu cromatina foarte condensata care se numesc cromocentre Daca cromocentrele sunt in numar egal cu cromozomii speciei aceste regiuni se numesc procromozomi

Structura fibrei de cromatina


In nucleul eucariotelor, ADN-ul este asociat cu 2 categorii de proteine: histonice si nehistonice Din aceasta asociere rezulta fibra de cromatina Histonele sunt proteine cu masa moleculara mica si contin aminoacizi bazici cu functii alcoolice (lizina, serina), incarcati pozitiv ceea ce le permite legarea de ADN la nivelul radicalilor fosfat, incarcati negativ Din interactiunea ADN cu proteinele histonice care au forma sferica sau de cilindru turtit rezulta o structura numita nucleozom

In jurul unei proteine histonice se infasoara doua lanturi de ADN formate din 146 perechi de nucleotide Aceasta fibra primara se impacheteaza si se spiralizeza formand o fibra de cromatina de 30 nm diametru, caracteristica pentru nucleul interfazic In timpul diviziunii aceasta se contracta si se supraspiralizeaza formand o cromatina de 300 nm pentru cromozomii profazici si de 700 nm pentru o cromatida a unui cromozom metafazic Proteinele nehistonice sunt proteine cu masa moleculara ridicata si indeplinesc o functie de reglare genetica, intre care cea de initiere a replicarii ADN, controlul transcriptiei genelor

Nucleolul
Caracterizeaza nucleul in repaus al tuturor celulelor eucariote Numarul nucleolilor din nucleu este proportional cu numarul cromozomilor astfel ca determinarea lor reprezinta un indiciu comod de stabilire a gradului de poliploidie Este lipsit de membrana proprie, fiind delimitat doar de cromatina asociata perinucleolar Unele regiuni ale cromatinei patrund in interiorul nucleolului si se numeste cromatina asociata intranucleolar

Alcatuirea nucleolului - fibrile grupate cu structura dubla - granule dispersate - matrice amorfa de natura proteica - cromatina asociata Fibrilele si granulele sunt formate din ARN (sunt distruse de ribonucleaza) Este locul de sinteza a ARN ribozomal Au loc si sinteze proteice dar nu se poate preciza daca proteinele din constitutia ribozomilor se sintetizeaza in nucleol sau in citoplasma Asamblarea ribozomilor are loc in nucleol de unde sunt vehiculati in citoplasma unde are loc maturarea lor

Nucleoplasma
Se mai numeste suc nuclear Contine ARN, proteine, glicoproteine, enzime Sediul unor reactii metabolice, sinteza nucleotidelor, a proteinelor nucleare

Compozitia chimica a nucleului


ADN localizat in cromatina nucleara; continutul sau este caracteristic si constant pentru o specie, dar variaza mult de la o specie la alta, fara a exista o relatie intre continutul de ADN si gradul de evolutie ARN localizat in nucleoli si in nucleoplasma; din cantitatea totala de ARN celular ARN-ul nuclear reprezinta 5-10% restul se gaseste in citoplasma la nivelul ribozomilor Proteinele reprezinta componenta chimica majoritara a masei uscate a nucleului; exista mai multe fractiuni proteice: proteine solubile in nucleoplasma, ribonucleoproteine, histone bazice, proteine nehistonice, unele legate, altele nelegate de ADN Enzime ale sintezei acizilor nucleici: ARN si AND-polimeraza, NADsintetaza, nucleotidtrifosfataza, histonacetilaza, majoritatea sunt localizate in nucleoplasma; exista enzime ale glicolizei anaerobe si ale metabolismului nucleotidic Lipidele se gasesc in componenta membranelor nucleare si sunt reprezentate de lecitina si colesterol

Nucleul in diviziune
In timpul diviziunii celulare nucleul sufera modificari importante : membrana si nucleolii se dezorganizeaza, iar croamtina devine intens colorabila si va da nastere la cromozomi Morfologia cromozomilor Cromozomii celulelor vegetale prezinta o forma si marime variabila Pot fi in forma de granule sferice, bastonase scurte sau alungite, in forma literei U sau V Pe fiecare cromozom se observa o zona care nu fixeaza colorantii cromatinei si care se numeste centromer corespunzand unei zone de strangulare a cromozomului din care cauza se mai numeste si constrictie primara

Centromerul imparte cromozomul in doua brate superior si inferior centromerului fiecare fiind clivat longitudinal in doua cromatide Dupa pozitia centromerului cromozomii pot fi: - metacentrici cu centromerul situat central - submetacentrici cu centromerul situat in apropierea zonei mediana - telocentrici cu centromerul situat spre varful cromozomului - acrocentrici cu centromerul situat spre varf Cromozomii pot prezenta si o a doua constrictie denumita secundara, la o extremitate a cromozomului, separand o mica portiune de cromozom numita satelit

Toate speciile se caracterizeaza printr-un numar definit de cromozomi, constant si par in celulele vegetative sau somatice; acesta este numarul diploid sau 2n Sporii, gametofitul si gametii prezinta un numar de cromozomi redus la jumatate adica un numar haploid sau n de cromozomi; in aceste celule este prezent doar unul din cei doi cromozomi ai fiecarei perechi si se repartizeaza astfel in urma diviziunii reductionale. Unele specii pot avea un numar multiplicat de cromozomi si se numesc poliploide; poliploidia poate sa para spontan sau poate sa fie indusa pe cale chimica (cu colchicina) sau fizica (cu radiatii) Multiplicarea doar a unor cromozomi se numeste aneuploidie si apare frecvent cu ocazia diviziunii reductionale, in timpul formarii gametilor Fenomenul de politenie apare in urma multiplicarii, fara diviziune a filamentelor de ADN, in interiorul nucleului, conducand la aparitia cromozomilor uriasi

Ansamblul cromozomilor metafazici, ordonati dupa marimea lor descrescanda si aliniati la nivelul centromerului cu bratul scurt la partea superioara se numeste cariotip In celulele diploide exista o pereche pentru fiecare cromozom; Acestia sunt cromozomi omologi sau autozomi la speciile vegetale dioice unul din sexe se caracterizeaza printr-un cromozom diferit sau absent, acestia se numesc cromozomi sexuali sau heterozomi; fiecare pereche de cromozomi se noteaza cu cifre sau litere Reprezentarea grafica schematizata a cariotipului se numeste cariograma sau idiograma si se foloseste in studiile de genetica pentru caracterizarea unei specii

Compozitia chimica a cromozomilor


Asemanatoare cu a cromatinei nucleare Continutul de ADN este proportional cu talia cromozomilor Dintre proteine cele histonice sunt proportionale cu cantitatea de ADN, ele intrand in structura nucleozomilor care persista si in cromozomi, fiind puternic condensati Alte proteine, acide, nehistonice intra in constitutia matricei cromozomiale si pot fi legate strans sau lax cu ADN.

Structura si ultrastructura
Conceptia clasica
Matrice Cromonema helixul dublu al ADN capabil de intindere sau contractare Cromomere zone mai concentrate ale cromonemei reprezentand genele active, informationale In timpul diviziunii se produce clivarea longitudinala a cromozomului in cele doua cromatide si diviziunea longitudinala a cromonemei In timpul telofazei dispare matricea iar cromonema se despiralizeaza, se intinde ramanand contractate doar zonele heterocromatice care persista si in interfaza si care formeaza cromocentrele In interfaza cromonemele despiralizate se impletesc cu alte cromoneme si formeaza reteaua de cromatina

Conceptia moderna
A aparut dupa 1953, dupa descoperirea ciclului celular Interfaza are 3 etape: G1, S si G2 Duplicarea ADN are loc dupa modelul semiconservativ in perioada S de sinteza Un cromozom profazic are o cantitate dubla de ADN (4C) care se va repartiza in cele 2 cromatide in metafaza, fiecare din ele avand o cantitate de cromatina si ADN 2C corespunzatoare unei celule diploide Clivarea longitudinala a cromozomului conduce la repartizarea uniforma, egala a cantitatii de ADN in cele 2 cromatide care din anafaza devin cromozomi fii Astfel se explica pastrarea constanta a continutului de ADN in celulele fiice rezultate in urma diviziunii

In ME nu a putut fi observata nici matricea, nici cromonema nici cromomerele S-au pus in evidenta structuri fibrilare care formeaza o retea foarte densa Cromozomii intregi nesectionati apar formati dintr-o impletire neregulata de fibre de cromatina de 200-500 in diametru Aceste fibre pot trece dintr-o cromatida in alta numai la nivelul centromerului Aceasta presupune ca in fiecare cromatida se gaseste o fibra foarte lunga, repliata de forte multe ori si transversal si longitudinal Centromerul si kinetocorul reprezinta doua componente diferite ale cromozomului dar care sunt strans legate intre ele Centromerul reprezinta zona dintre cele doua cromatide pe care le leaga Kinetocorii sunt structuri localizate in dreptul centromerului la care se vor atasa microtubulii kinetocorici din fusul de diviziune, deci structuri care asigura insertia cromozomului pe fusul de diviziune, centromerul nefiind implicat in acest proces La nivelul kinetocorului se exercita forte care asigura deplasarea cromozomilor spre cei doi poli Centromerul asigura atasarea kinetocorului la cromozom in timpul meiozei

Constituentii paraplasmatici
Incluziunile ergastice
Sunt substante organice rezultate in urma procesului de metabolism care se pot constitui fie in substante de rezerva fie in produse de excretie Din punct de vedere chimic ele sunt de o mare diversitate datorita specificitatii metabolice atat a speciilor cat si a diferitelor tesuturi vegetale Dupa starea de agregare pot fi: - solide: granulele de amidon si de aleurona - lichide: - neapoase: uleiuri grase, uleiuri volatile, rezinele, latexul - apoase

Granulele de amidon
Amidonul este un poliholozid natural vegetal rezultat in urma procesului de fotosinteza Molecula sa este formata din cateva mii de molecule de -Dglucopiranoza unite prin legaturi de tip 1,4 sau maltozice cu formula generala (C5H10O5)n Prin hidroliza enzimatica (amilaza) sau acida, amidonul se scindeaza cantitativ in glucoza In celulele vegetale amidonul se prezinta sub forma de granule Aceste granule nu sunt omogene din punct de vedere chimic ci sunt formate din 2 componente: - amilopectina (70%) cu molecula ramificata - amiloza (30%) cu molecula neramificata dar de forma spiralata

Amidon de asimilatie sau plastidial se formeaza in cloroplaste in urma procesulei de fotosinteza Amidon de rezerva se gaseste in tesuturile parenchimatice de depozitare, provine din cel de asimilatie dupa o prealabila hidroliza la glucoza si apoi este transportat prin tesutul liberian ;a tewsuturile asimilatoare (frunze) spre organele si tesuturile de rezerva in care glucoza este repolimerizata la amidon sau este utilizata in procesele metabolice

Granulele de amidon provin din amiloplaste care contin un corpuscul numit hil si care reprezinta centrul de geneza a granulei In jurul hilului se vor depune straturi succesive de amidon si lamelele amiloplastului vor fi impinse la periferie Granulele de amidon pot fi: - simple : provin dintr-un amiloplast cu un singur hil - compuse : provin dintr-un amiloplast cu mai multe hiluri (ex: orez, ovaz) Hilul poate avea o pozitie centrala sau excentrica dupa care si granulele vor fi cu striatiuni concentrice sau excentrice Striatiunile se datoresc distributiei inegale a celor doua componente (amiloza si amilopectina) in timpul zilei si noptii precum si a gradului diferit de hidratare a straturilor depuse

Dimensiunile, forma, pozitia hilului si a striatiunilor sunt caractere de specificitate, de aceea analiza lor microscopica este utilizata in scop diagnostic pentru stabilirea identitatii lor si a produselor vegetale din care provin La grau si secara sunt sferice La leguminoase ovale sau eliptice La solanaceae piriforme La porumb, ovaz, orez poliedrice De forma osului tibia cele dinlatexul de Euphorbiaceae