Ca personaj principal in nuvela, Ghita se inscrie in categoria personajelor realiste, nuvela lui

Slavici fiind prin tematica, o nuvela realista. Ca personaj realist el ilustreaza un erou tipic intr-o
situatie tipica, reprezentand tipul carciumarului dominat de lacomia pentru bani, trasatura
definitorie care va marca profund evolutia acestui personaj. Este un personaj rotund, complex,
reprezentand totodata tipul taranului naiv, dar dornic de mai bine, aspiratie ce devine obsesiva si
ce il va distruge psihic si emotional, evidentiindu-se astfel consecintele distrugatoare pe care le
are setea de avere asupra omului.
Personajul principal al carui statut social si moral se schimba pe parcursul nuvelei, se abate de la
norma morala enuntata la inceputul nuvele omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e
vorba, bogatia si linistea colibei tale te face fericit, la inceputul operei aparand in ipostaza de
cizmar cinstit, dar sarac, dornic de a se imbogati.
Lica Samadaul este un personaj secundar, realist si static, un spirit satanic, ce exercita asupra
celorlalte personaje o dominatie fascinanta, evoluand liniar pe parcursul operei. Statutul social
initial de Samadau, sef al porcarilor, ii confera puterea de a guverna afacerile cu porci cinstite si
necinstite din Campia Aradului. Personalitatea lui se contureaza din lumini si umbre ca intr-un
joc al oglinzilor paralele si este foarte minutios si atent construita de narator.
Lica poate fi caracterizat in mod direct de catre narator sau de sine insusi, iar in mod indirect de
catre celelalte personaje si relatia lui cu acestea, actiune, nume sau faptele sale, limbajul,
gesturile si comportamentul de care da dovada.
In primul rand relatia celor doua personaje se impune a fi analizata din perspectiva tematicii
abordate: tematica rurala dublata de o tema psihologica, reprezentata de dezumanizarea fiintei
sub puterea mistuitoare a banului. Problematica nuvelei este reprezentata de ciocnirea dintre
doua mentalitati: una traditionala, reprezentata de Ghita si una mercantila, careia ii da glas Lica.
Pentru o redare cat mai veridica a imaginii satului transilvanean din a doua jumatate a secolului
al XIX-lea, autorul surpinde metamorfozele unei societati refelectate in constiinta
protagonistului. In vreme ce Lica este un adaptat la structurile capitaliste, Ghita incearca
adaptarea prin incercarea de a-si depasi conditia de cizmar sarac
In aceeasi ordine de idei, prima intalnire dintre Ghita si seful porcarilor, Lica, dezvaluie un
conflict exterior. Samadaul isi impune in fata noului venit propriile-i reguli: vreau sa stiu in tot
deauna cine trece pe aici, cine ce zice, cine ce face si voiesc ca inafara de mine sa nu mai stie
nimeni. Cred ca ne-am inteles!. Este un conflict exterior vag nuantat, deoarece carciumarul nu
riposteaza, ci accepta tacit situatia. Acest conflict exterior se dezvolta pe parcursul discursului
narativ intr-un amplu conflict interior: macinarea interioara, pana la disparitie a constiintei
protagonistului.
Nu in ultimul rand cele doua personaje sunt construite prin mijloace de caracterizare consacrata
de proza realista. Prin carcaterizarea directa, naratorul omniscient surpinde transformarile lui
Ghita sub puterea banului: nu mai zambea ca mai-nainte, ci radea cu hohot de-ti era tema de
dansul, se juca din ce in ce mai rar cu Ana, iar atunci cand o facea ii lasa urme vinete pe corp.
In realizarea personajului Lica, autorul se foloseste de tehnica portretisticii: un om ca de trezeci
si sase de ani, inalt, uscativ si suspt la fata, cu ochii mici si verzi, cu mustata lunga si sprancenele

impreunate la mijloc. Lica era porcar, insa dintre cei care poarta camasa alba si subtire, ca
floricelele, pieptar cu bumbi de argint si biciul de carmajin cu codoristea de os cu ghintulete de
aur. Aceste elemente de portret reliefeaza, pe de-o parte rautatea personajului, dar in acelasi
timp si bogatia, opulenta sa. Modernitatea operei lui Slavici consta insa in mijloacele inovatoare
pe care le utilizeaza in constructia personajelor: monologul interior si stilul indirect liber.
Din punct de vedere tipologic, incipitul nuvelei il surpinde pe Ghita ca tipul taranului dornic de
a-si imbunatatii conditia sociala de cizmar sarac. Pe parcursul discursului narativ, insa,
protagonistul se individualizeaza prin patima sa nefireasca pentru bani. Daca Ghita este un
personaj rotund, caracterul sau modificandu-se pe parcursul naratiunii, Lica face parte din
categoria personajelor plate. De la prima si pana la ultima sa aparitie in discurs, Samadaul are un
comportament neschimbat.
Din punct de vedere psihologic, comportamentul lui Ghita releva un caracter slab. Se arat
neputincios in fata tentatiei de a se imbogatii si da vina pe un destin potrivnic. Macinarea
interioara a personajului este redata de naratorul omniscient prin secvente monologate Ei! Ce
sa-mi fac? Asa ne-a lasat Dumnezeu. Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai puternic decat vointa
mea. Nici cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoase in spinare. Daca, in cazul lui Ghita
conflictul interior era generat de ciocnirea dintre viziunea traditionala si cea noua, mercantila, in
ceea ce-l priveste pe Lica naratorul nu-i surpinde conflictul interior. Acest aspect se datoareaza
faptul ca Samadaul este un adaptat al lumii capitaliste, cu care Ghiat tocmai a luat contact.
Finalul nuvelei surpinde ultima treapta a dezumanizarii protagonistului. Orbit de dorinta de a se
razbuna pe Lica, prin acceptarea de a colabora cu jandarmul Pintea, carciumarul refuza invitatia
batranei de a-si petrece sarbatorile pascale la Ineu. Ramane la han si isi impinge sotia drept
momeala in bratele Samadaului. Lica, constient de slabiciuna carciumarului pentru sotia sa, ii
cere Anei sa i se aseze pe genunchi, mizand pe o reactie din partea lui Ghita. Apoi, Samadaul ii
cere barbatului sa-l lase singur cu sotia sa. Ana, dezgustata de lasitatea sotului pe care-l considera
doar o muiere imbracata in straie barbatesti ii se daruieste lui Lica. Constientizand pacatul
sotiei sale in care tot el a impins-o, Ghita o omoara pe Ana infingandu-i adanc cutitul in inima.
La randul sau, Ghiat este ucis de Raut din ordinul samadaului, care se sinucide pentru a nu cadea
viu in mainile jandarmului Pintea.
In opinia mea, Ghita reprezinta tipul omului slab, fara autoritate si conform vorbelor sotiei sale, o
muiere imbracata in haine barbatesti, care desi este un om bun, este condus de propriile vicii,
fiind insa constient de acest lucru, dar considera ca nu are de ales. Ghi depete limita
normal a unui om care aspir spre o fireasc satisfacie material i social deoarece patima
pentru bani i fascinaia diabolic a personalitii Smdului l determin s ajung pe ultima
treapt a degradrii morale. Sfritul lui i al celor care-1 nconjoar este n mod inevitabil
tragic.