Caracterizare Ghita (Moara cu noroc)

Opera literara Moara cu noroc este scrisa de Ioan Slavici si publicata in volumul Novele din
popor in anul 1881 si are ca personaj principal pe Ghita, un personaj complex ale carui
trasaturi sunt bine evidentiate pe parcursul intregului subiect, atat prin intermediul caracterizarii
in mod direct cat si prin portretul moral al personajului.
Ca personaj principal in nuvela, Ghita se inscrie in categoria personajelor realiste, nuvela lui
Slavici fiind prin tematica, o nuvela realista. Ca personaj realist el ilustreaza un erou tipic intr-o
situatie tipica, reprezentand tipul carciumarului dominat de lacomia pentru bani, trasatura
definitorie care va marca profund evolutia acestui personaj. Este un personaj rotund, complex,
reprezentand totodata tipul taranului naiv, dar dornic de mai bine, aspiratie ce devine obsesiva si
ce il va distruge psihic si emotional, evidentiindu-se astfel consecintele distrugatoare pe care le
are setea de avere asupra omului.
Personajul principal al carui statut social si moral se schimba pe parcursul nuvelei, se abate de la
norma morala enuntata la inceputul nuvele omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e
vorba, bogatia si linistea colibei tale te face fericit, la inceputul operei aparand in ipostaza de
cizmar cinstit, dar sarac, dornic de a se imbogati.
La nceput, crciurnarul este un ins energic, cu gustul riscului i al aventurii, i nu opalid
umbr hamletic, pierdut ntr-un peisaj autohton"(Magdalena Popescu). El hotrte
schimbarea, luarea n arend a crciumii de la Moara cu noroc. Ghi este capul familiei pe care
ncearc s o conduc spre bunstare. Atta timp ct se dovedete un om de aciune, mobil, cu
iniiativ, lucrurile merg bine. Crciuma aduce profit, iar familia triete n armonie. Bun
meseria, om harnic, blnd i cumsecade, Ghi dorete s agoniseasc atia bani ct s-i
angajeze vreo zece calfe crora s le poat da de crpit cizmele oamenilor. Aspiraia lui e
fireasc i nu:i depete puterile.
Apariia lui Lic Smdul la Moara cu noroc tulbur echilibrul familiei, dar i pe cel interior, al
lui Ghi. Cu toate c i d seama c Lic reprezint un pericol pentru el i familia lui, nu se
poate sustrage ispitei malefice pe care acesta o exercit asupra lui, mai ales c tentaia
mbogirii, dar i a existenei n afara normelor etice sunt enorme: se gndea la ctigul pe
care l-ar putea face n tovria lui Lic, vedea banii grmad naintea sa i i se
mpienjeneau parc ochii". Cu toate acestea, Ghi i ia toate msurile de precauie mpotriva
lui Lic: merge la Arad s-i cumpere dou pistoale, i ia doi cini pe care i asmute
mpotriva turmelor de porci i angajeaz o slug credincioas, pe Mari, un ungur nalt ca un
brad".
Prin caracterizarea in mod direct, trasaturile personajului sunt in primul rand, evidentiate de
narator, prin intermediul caruia sunt evidentiate cele doua ipostaze ale personajului: cea a
taranului muncitor si iubitor al familiei sale (un om harnic si sarguitor, era mereu asezat si pus
pe ganduri, se bucura cand o vedea pe dansa vesela) si cea a omului dominat de bani si de
avere, evidentiindu-se schimbarile prin care acesta trece din momentul in care acesta gusta

averea ce il va transofmra in alt om (acum el se facuse de tot ursuz, se aprindea pentru orice
lucr de nimic, nu mai zambea ca inainte, ci radea cu hohot incat iti venea sa te sperii de el,
cand mai se harjonea cateodata cu dansa isi pierdea lesne cumpatul si lasa urma vinete pe
brate). De asemenea, cele doua ipostaze ale personajului sunt evidentiate si prin afirmatiile
celorlalte personaje, in special prin opiniile Anei care, ca sotie, observa cel mai bine schimbarile
prin care sotul acesteia trece, fiind victima schimbarilor lui. La inceput, Ana era loiala lui Ghita
si avea deplina incredere in el si in deciziile lui (Ghita este un om drept si bland la fir, dar e un
om cuminte si nu voieste nici sa auda, nici sa vada, nici sa stie nimic, nu voieste sa atate mania
oamenilor rai), insa odata cu transformarea sotului ei, ea isi schimba atitudinea fata de situatie,
vazandu-si linistea familiei amenintata de Ghita (Esti un om netrebnic si grozav; trebuie sa te fi
tialosit tu in tine, pentru ca sa imi spui ceea ce nu crezi nici tu insuti, zise ea si se indeparta fara
zgomot. Tu esti acela care pleaca inaintea lui ca o sluga, iar nu eu Ghita!). Vorbele Anei
demonstreaza in final dezamagirea acestea fata de sotul sau, fata de care nu mai avea respect sau
admiratie, din contra, il considera las si nedemn (Tu esti om Lica, iara Ghita nu e decat o
muiere imbracata in haine barbatesti, ba chiar mai rau de atat.).
Caracterizarea in mod indirect este realizata prin faptele personajului, aspiratia obsesiva la avere
si bani, ce se va transforma in patima, conflictul interior si exterior cu celelalte personaje si
relatia cu ele.
Ghita se abate de la norma morala enuntata la inceputul operei, fapt ce are sa conduca la un final
tragic, nefericit. Personajul considera ca saracia echivaleaza cu lipsa demnitatii asa ca alege sa se
mute la Moara cu noroc impreuna cu familia sa, in cautarea unei vieti mai bune, mai bogate.
Cizmarul ajunge din pacate dupa scurt timp dupa mutare, rob al patimilor banilor, sacrificandu-si
familia si linistea in favoarea averii, fiind in permanenta influentat de Lica Samadaul, stapanul
locurilor care fiind un bun cunoscator al psihologiei umane, exploateaza slabiciunile lui Ghita,
transformandu-l intr-un om diferit fata de cel care era cand a ajuns la moara.
Odata ce afacerea la Moara incepe sa dea roade, Ghita gusta din satisfactia castigului, moment in
care apare si Samadaul, prima intalnire a acestora reprezentand un schimb de replici aspre, Ghita
incercand sa se impuna personajului ce-i era superior. Apare dorinta de egalitate a lui Ghita fata
de Lica (Oamenii ca mine sunt slugi priejdioase, dar prieteni nepretuiti) , fapt prin care
probabil Lica devine un model al lui Ghita, demn de urmat, insa nu doreste sa i se supuna
acestuia, dar nu are de ales.
In opinia mea, Ghita reprezinta tipul omului slab, fara autoritate si conform vorbelor sotiei sale, o
muiere imbracata in haine barbatesti, care desi este un om bun, este condus de propriile vicii,
fiind insa constient de acest lucru, dar considera ca nu are de ales. Ghi depete limita
normal a unui om care aspir spre o fireasc satisfacie material i social deoarece patima
pentru bani i fascinaia diabolic a personalitii Smdului l determin s ajung pe ultima
treapt a degradrii morale. Sfritul lui i al celor care-1 nconjoar este n mod inevitabil
tragic.