Ion Tema si viziunea

Ion de Liviu Rebreanu, opera publicata in anul 1920, marcheaza un inceput de drum in istoria
romanului romanesc modern. Romanul reprezinta primul roman al lui Liviu Rebreanu, o
capodopera in care infatiseaza universal rural in mod realist, fara idilizarea din proza
samanatorista. Nucleul romanului se afla in nuvelele anterioare: ,,Zestrea, ,,Rusinea.
Opera literara ,,Ion este un roman realist de tip obiectiv apartinand prozei interbelice. De
asemenea este roman social, cu tematica rurala. Potrivit tipologiei lui Nicolae Manolescu este
roman doric.
Romanul este specia genului epic, n proz, de mare ntindere, cu o aciune complex ce se poate
desfura pe mai multe planuri, cu personaje numeroase a cror personalitate este bine
individualizat i al cror destin este determinat de trsturi, de caracter i ntmplrile ce
constituie subiectul operei.
Este roman de tip obiectiv prin specificul relatiei narrator-personaj si al naratorului (omniscient,
omnipresent). Se observa obiectivitatea sau impersonalitatea naratorului, naratiunea la persoana a
III-a, atitudinea detasata in descriere, veridicitatea.
Tema romanului este problematica pmntului, analizat n condiiile socio-economice ale
satului ardelenesc de la nceputul secolului al XX-lea. Romanul prezint lupta lui Ion, un ran
srac, pentru a obine pmnt i consecinele actelor sale. Relaia organic dintre Ion i pmnt
este fixat chiar din capitolul al II-lea, secvena a doua, prin prezentarea drumului lui Ion la cosit.
Naratorul surprinde att drumul lui Ion, ct i instinctul su de proprietate i legtura sa cu
pmntul : toat fiina lui arde de dorul de a a avea pmnt mult, ct mai mult. Iubirea
pmntului l-a stpnit de mic copil. Venic a pizmuit pe cei bogati i venic s-a narmat ntr-o
hotrre ptima : trebuie s aib pmnt mult, trebuie ! De pe atunci pmntul i-a fost mai drag
ca o mam. Pmntul este pentru Ion o stihie, o for care l cheam, i ordon micrile i l
face s se simt stpn n aceiai msur n care este stpnit. Dei Ion o iubete pe Florica,
satisfacerea patimii pentru pmnt se realizeaz prin intermediul cstoriei cu Ana, forndu-l
astfel pe Vasile Baciu s-i cedeze pmnturile. Dup cstorie, Ion ieea deseori n hotar s-i
desfee sufletul n privelitea pmnturilor lui. [] privea brazdele cu dragoste ptima,
mormind mndru de mulumire : Acum avem i noi pmnt, slav Domnului, numai sntos
s fiu s-l muncesc!. Se evideniaz astfel satisfacerea setei organice de pmant a lui Ion. Tema
central, posesiunea pmntului, este dublat de tema iubirii i de tema destinului.
Spaiul acestei lumi este satul Pripas (model real poate fi Prislopul care este familiar
scriitorului), construit ca un cronotop arhetipal, funcionnd ca un spaiu nchis, cu un tipar de
existen i de gndire statornicit prin tradiii arhaice. Imaginea satului pe valea Someului se
contureaz printr-o tehnic cinematografic, dintr-o dubl perspectiv: a naratorului i a
protagonistului, care contempl ntregul inut din marginea delnielor pe care le cosete. Satul din
apropierea Armadiei (Nsudul) este pitit ntr-o scrntitur de coline marcat de toponimice

suggestive (Rpele Dracului, Cimeaua mortului, Ulia-mare, Ulia-din-dos) i de simboluri care

anticipeaz drama: crucea strmb pe care e rstignit un Hristos de tinichea ruginit.
Timpul n care fiineaz aceast lume este o durat bivalent. Prezentul etern este durata n care
fiineaz satul, n vreme timpul fragmentar definete condiia omului: Satul a rmas napo
acelai, parc nimic nu s-ar fi schimbat. Civa oameni s-au stins, al ii le-au luat locul. Peste
zvrcolirile vieii vremea vine nepstoare tergnd toate urmele. Suferinele, patimile,
nzuinele mari sau mici, se pierd ntr-o tain dureros de necuprins () roile trsurii uruie
mereu, monoton, monoton ca nsui mersul vremii.
Aciunea complex a romanului este prezentat de un narator obiectiv, omniscient care
nfieaz evenimentele nlnuite logic i cauzal, explicabil i uneori previzibil. Evenimentele
romanului sunt dispuse pe dou mai planuri narative, planul rnimii i planul intelectualit ii,
care uneori se deruleaz paralel, alteori se intersecteaz, constituind imagini ale aceleiai lumi,
ansamblate ntr-o realitate complex, care d impresia unei viziuni totale i genereaz aspectul de
monografie a satului transilvnean.
Conflictul central din roman este lupta pentru pmnt n satul tradional, unde posesiunea
averii condiioneaz dreptul indivizilor de a fi respectai n comunitate. Drama lui Ion este drama
ranului srac. Mndru i orgolios, contient de calitile sale, nu-i accept condiia i este pus
n situaia de a alege ntre iubirea pentru Florica i averea Anei. Conflictul exterior, social, ntre
Ion al Glanetaului i Vasile Baciu, este dublat de conflictul interior, ntre glasul pmntului i
glasul iubirii. ns cele dou chemri luntrice nu l arunc ntr-o situa ie-limit, pentru c for a
lor se manifest succesiv, nu simultan. Se poate vorbi i de conflicte secundare, ntre Ion i
Simion Lungu, pentru o brazd de pmnt, sau ntre Ion i George Bulbuc, mai nti pentru Ana,
apoi pentru Florica.
Dincolo de aceste aspect, se poate vorbi i de conflictul tragic dintre om (nu ntmpltor ran) i
o for mai presus de calitile individului: pmntul-stihie. Destinul personajului principal nu
este marcat numai de confruntrile cu semenii, pe care i domin, ct mai ales n rela ie cu
pmntul. Dorina obsesiv a personajului de a avea pmnt, iubirea lui ptima l fac
monumental, dar se ncheie omenete, prin ntoarcerea n aceast matrice universal.
In expozitiune este prezentata actiunea romanului Ion de Liviu Rebreanu care incepe intr-o zi de
duminica , in care locuitorii satului Pripas se afla la hora in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim
Oprea.In centrul adunarii este grupul dansatorilor. Descrierea dansului traditional somesan este o
pagina etnografica prin portul popular, prin pasii specifici, prin viguarea dansului, prin figurile
pitoresti ale lautarilor. Cercul horei este centrul lumii satului, este o descatusare de energie.
Asezarea privitorilor reflecta relatiile socilale, fruntasii satului, primarul si chiaburii disculta
separat de taranii asezati pe prispa. Fetele ramase nepoftite la hora privesc, iar mamele si babele
mai retrase vorbesc despre gospodarie. Este prezentata si Savista, oloaga satului, prezentata cu
un portret grotesc. Sunt prezentati intelectualii satului, preotul Belciug, familia invatatorului
Herendelea care vin sa priveasca fara sa se amestece in joc.In hora sunt numai fete si flacai.
Hotararea lu Ion de o lua pe Ana la joc, desi o place pe Florica cea saraca constituie inceputl
confictului.

In intriga este prezentata hora, unde Ion Glanetasu joaca cu Ana Baciu, o fata bogata, dar cam
uratica, desi o iubeste pe Florica, fata vadanei lui Maxim Oprea, o fata frumoasa, dar saraca.
Desi Vasile Baciu, tatal Anei, vrea s-o marite cu George Bulbuc, un flacau instarit, Ana se lasa
prinsa in mrejele lui Ion si se indragosteste de el, lasandu-se amagita de minciunile acestuia
Vasile Baciu, venit beat de la carciuma lui Avrum, il insulta pe Ion (sarantocule ,talharule,hotul),
cerandu-i sa lase fata in pace. Dupa ce flacaii se retrag la carciuma lui Avrum, Ion il bate pe
George Bulbuc, razbunand intr-un fel jignirile aduse de Vasile Baciu, care si-l voia ginere pe
George.
Desfasurarea actiunii cumprinde Intamplarile care se diversifica in doua planuri paralele, care
se intersecteaza uneori. Astfel, un prim plan cuprinde viata taranilor, avand in centrul atentiei pe
Ion Glanetasu, Ana, Vasile Baciu, Florica Oprea, George Bulbuc si familiile acestora, in alt plan
se desfasoara viata intelectualilor satului, insistandu-se asupra familiei Herdelea si a preotului
Belciug. Punctul de intersectie a celor doua planuri este Ion, fost elev al invatatorului Zaharia
Herdelea, prieten al lui Titu Herdelea si flacau neagreat de preotul Ion Belciug.
Ion este hotarat sa se capatuiasca, sa scape de saracie prin casatoria cu Ana Baciu. impotrivirea si
vrajmasia tatalui acesteia, care i-a ghicit intentiile, il inversuneaza si mai mult. Planuieste ca
trebuie sa-l oblige cumva pe Vasile Baciu sa-i dea averea, astfel ca o imbrobodeste pe Ana,
prefacandu-se ca i-i draga, si-ntr-o noapte o lasa insarcinata infruntand rusinea satului, Vasile
Baciu o bate si o goneste de acasa pe Ana, iar Ion n-o primeste decat impreuna cu zestrea, care
inseamna tot pamantul lui Vasile Baciu. Dupa mai multe intamplari in care sunt implicati
Herdelenii, preotul Belciug si altii, Vasile Baciu consimte si nunta lui Ion cu Ana are loc. Avand
acum pamantul dorit, Ion nu o mai baga in seama pe Ana si nici copilul nascut pe camp si botezat
Petrisor. Gandurile ii merg tot la Florica, fata frumoasa, casatorita acum cu rivalul lui Ion, cu
George Bulbuc.
Familia invatatorului Zaharia Herdelea se confrunta cu o serie de dificultati materiale, cele doua
fete, Laura si Ghighi, au crescut si ajung la varsta maritisului, avand nevoie de zestre. Laura se
marita cu preotul George Pintea, ratele pentru mobila trebuie platite si i se instituie sechestru. Pe
de alta parte, invatatorul se afla in conflict cu preotul Belciug, deoarece casa a fost ridicata pe un
pamant al bisericii.
Zaharia Herdelea intra in conflict si cu autoritatile, deoarece intocmeste reclamatia contra
judecatorului in procesul pierdut de Ion cu Simion Lungu. Predand in limba maghiara, pe care no stapaneste destul de bine, Herdelea se teme de inspectii, mai ales dupa ce inspectorul
Cernatony, care-l proteja, este inlocuit de Horvat. De aceea, in alegeri voteaza cu candidatul
maghiar Bela Beck, in dauna avocatului roman Grofsoru. Este suspendat din slujba, din cauza
condamnarii in procesul lui Ion, iar dupa achitare inspectorul Horvat ii recomanda sa iasa la
pensie.
Punctul culminant este redat de momentul in care Ana realizeaza ca este tratata cu dispret si
brutalitate de sotul ei si intelege ca a fost doar unealta prin care Ion si-a atins scopul: obtinerea
pamantului lui Vasile Baciu. Avand in minte imaginea lui Avrum, carciumarul care s-a sinucis,
Ana se spanzura, nemaiputand rabda batjocura lui Ion si a Zenobiei. Dupa luna de puscarie

facuta, Ion isi pierde si copilul, iar socrul sau isi cere pamanturile inapoi, in acelasi timp, Ion si
Florica reinnoada firul intrerupt al iubirii de altadata.
In deznodamant George Bulbuc este Avertizat de oloaga Savista in legatura cu relatia dintre Ion
si Florica, ii intinde lui Ion o capcana anuntand ca se duce la padure duminica, doreste sa se
convinga de onestitatea sotiei. Se intoarce mai devreme si, noaptea, surprinzandu-l pe Ion in
curte, il ucide cu sapa. Peste cateva zile se sfinteste biserica noua facuta prin stradania preotului
Belciug. Romanul se incheie tot cu hora din ograda Todosiei, cu lautarii care canta invartita, cu
Vasile Baciu, venit mai tarziu, tot beat, certandu-se cu preotul pentru pamanturile sale, ramase
bisericii.
In opinia mea prin viziunea originala a scriitorului asupra lumii, prin modernitatea constructiei
protagonistului, prin gradul inalt de obiectivitatea, romanul Ion de Liviu Rebreanu poate fi
considerat un punct de referinta petru inceputurile modernitatii din perioada interbelica.