TEMA I VIZIUNEA DESPRE LUME-ION

Publicat in 1920, romanul ,,Ion,, este primul roman publicat de Liviu Rebreanu.
Este un roman realist , de tip obiectiv cu tematica rurala, in fatisata in mod realist.

Opera literara Ion este un roman traditional, care inglobeaza elemente de

modernitate, obiectiv, realist, social. Creatia epica are o compozitie sferica bazata
pe tehnica literara a simetriei, incipitul si finalul constand in descrierea drumului,
care introduce cititorul in lumea fictiunii, respectiv il proiecteaza inapoi, in
realitatea careia ii apartine.

Tema romanului prezinta problematica taranului roman reprezentativ pentru

societatea ardeleneasca de la inceputul secolului al xx-lea, dominata de
suprematia bunurilor materiale. Romanul prezinta lupta lui Ion, un taran sarac,
pentru a obtine pamant, si consecinta actelor sale. Relatia dintre Ion si pamant
este prezentata in secventa drumului lui Ion la cosit. Naratorul surprinde atat
drumul lui Ion cat si instinctul sau de proprietate si legatura sa cu
pamantul[,, toata fiinta lui arde de dorul de a avea pamnat mult, cat mai mult.
Iubirea pamantului l-a stapanit de mic copil; vesnic a pizmuit pe cei bogati si
vesnic s-a lasat intr-o hotarare patimasa: trebuie sa aiba pamant mult, trebuie! De
atunci pamantul i-a fost mai drag ca o mama..."].

Discutand tema si viziunea despre lume, spunem ca elementele textului narativ

sunt importante. Un prim element definitoriu este constructia subiectului, ce are
la baza tehnica narativa a planurilor paralele, care prezinta, in principal, destinul
taranului roman, reprezentat de Ion si existenta intelectualitatii rurale,
reprezentata de preotul satului, Ioan Belciug si de familia invatatorului Zaharia
Herdelea. Subiectul este construit astfel, prin alternanata planurilor narative, iar
secventele narative se succed pe baza inlantuirii.

Al doilea element semnificativ al textului este actiunea, relevanta prin modul in

care se dezvolta tema textului si se configureaza personajele. Exemplificator in
acest sens este scena in care Ion, se casatoreste cu Ana, desi o iubeste pe
Florica satisfacand astfel patima pentru pamant, fortandu-l pe Vasile Baciu sa ii
cedeze pamanturile. [,, Dupa casatorie, Ion iesea deseori in hotar sa-si desfete
sufletul in privelistea pamanturilor lui[...] privea brazdele cu dragoste patimasa,
mormaind mandru de multumire: ,,Acum avem si noi pamant, slava Domnului,
numai sanatos sa fiu sa-l muncesc!"}.

Urmatorul element al textului narativ este reprezentat de relatiile spatiale si

temporale, semnificative pentru modul in care se deruleaza actiunile in text. Din
punct de vedere temporal, actiunea este plasata pe durata cotorva ani, la
inceputul secolului xx-lea, incepand in plina vara, intr-o duminica la hora. Apoi,
evenimentele se succed pe fundalul toamnei, al iernii, uneori alert, alteori mai
lent, in cronologia specifica timpului real. Ritmul se accelereaza spre finalul
romanului cand se consuma drama lui Ion si se produce moartea lui. Din punct de
vedere spatial, actiunea se desfasoara in cea mai mare parte in satul Pripas, dar
cu trimiteri in zone invecinate: Armadia, Jidovita, Lechinita, Cluj, Sibiu, asadar in
regiunea Ardealului.

Al patrulea element narativ al textului este perspectiva narativa. Naratorul este

omniscient, impersonal, isi asuma punctul de vedere al personajelor,
prezentandu-le dramele, dar nu formuleaza sentinte, nu emite judecati si nu
empatizeaza cu ele. Perspectiva narativa semnifica de fapt viziunea despre lume
a autorului, o lume in care personajele isi consuma soarta implacabila. Naratorul
cunoaste destinele personajelor si plaseaza semne, simboluri ce le anticipeaza
devenirea.
In concluzie,tema romanului, viata satului transilvanean de la inceputul secolului
al xx-lea,are prin destinul lui Ion a Glanetasului, o ilustrare concreta si
semnificativa. Drama taranului sarac in lupta lui pentru pamant individualizeaza,
intr-un anumit fel, viata satului traditional. Povestea lui Ion concretizeaza tema
pamantului din care decurge drama existentiala a taranului.