Ion

de Liviu Rebreanu
Tema si viziunea
Incadrarea

Liviu Rebreanu a fost prozator ce se incadreaza in perioada interbelica si este

considerat creatorul primului raman obiectiv din literature romana si a romanului
de analiza psihologica. Printre operele sale se Numara si romanul Ion publicat in
anul 1920 si care curpinde doua parti: Glasul pamantului si Glasul iubirii.

Romanul Ion apartine realismului intrucat prezinta trasaturile specific acestui

current literar.

Realismul este un current literar aparut in prima jumatate a secolului al 19 lea.

Trasaturile realismului sunt reprezentate de stilul sobru si impersonal,

obiectivitatea perspective narrative, veridicitatea intamplarilor, verosimilitatea
intrigii, existent unor repere spatiale si temporale precise , preocuparea pentru
problematica sociala, tehnica detaliului in descriere si portretizare si crearea
tipologiilor umane.

O trasatura tipica a romanului realist o constituie crearea tipologiilor umane,

precum tipul taranului ardelean a carui patima pentru pamant se naste din
convingerea ca acesta ii sustina demnitatea si valoarea in comunitate, tipologie n
care se incadreaza si Ion fiind un taran sarac ce doreste pamant cu orice pret.

O alta trasatura ilustrata in acest roman este reprezentata de descrierea in detaliu a

imaginii satului Pripas. Astfel, personajele participante la actiunea operei formeaza
o galerie ce creioneaza o realitate social economica, politica si culturala din satul
ardelenesc din primele decenii ale secolului al 20 lea, tablou pe care autorul il
zugraveste in detaliu. De asemenea in incipitul operei este descries drumul ce intra
si iese din satul ardelenesc, fiind oferite numeroase detalii.

Stop incadrarea
Scene

Tema romanului o reprezinta monografia realitatii satului ardelenesc de la

inceputul secolului 20 lea, ilustrand conflictul generat de lupta pentru pamant.

O scena semnificativa ce ilustreaza tema romanului este constituita de scena

sarutarii pamantului, ce pune in lumina patima lui Ion pentru pamant si dorinta
exagerata de a urca pe scara sociala. Primavara ion merge sa vada pamanturile si
vazand solul nearat si ud Il cuprinse o pofta salbatica sa imbratisese huma, s o
crampotzeasca in sarutari. Gestul protagonistului tradeaza obsesia acestuia dar si
legatura indestructibila cu pamantul. Aceasta scene prevesteste intr o oarecare
masura, modalitatea uciderii lui Ion. El este omorat de George cu o sapa,
instrument pentru lucrarea pamantului, fapt ce reliefeaza comuniunea flacaului cu
patima sa.

O alta scena ce prezinta tema operei o reprezinta scena horei, aceasta ilustrand si
conflictul principal. Fiind incipitul romanului, sunt conturate clasele sociale si
forma de organizare a satului. Ion este surprins cu Ana si parat lui Vasile Baciu si
George. Protagonistul incearca sa o atraga pe fata, insa si George are aceleasi
intentii, acesta fiind sustinut de tatal fetei. In urma petrecerii, disputa platii
lautarilor se transforma intr o bataie intre cei doi, Ion si George, viclenia
protagonistului fiind creionata inca din primele pagini ale romanului.

Stop scene

Elemente de structura

Tehnicile compozitionale sunt moderne. Rebreanu construieste doua planuri de

actiune care intrepatrund pe de o parte destinul lui Ion sip e de alta parte viata
satului si statutul intelectualitatii din Ardeal.

Creatia epica se bazeaza pe tehnica literara a simetriei, inceputul si finalul constand

in descrierea drumului care introduce cititorul in lumea fictiunii si, respective il
proiecteaza inapoi in realitatea careia ii apartine. Intreaga actiune se desfasoara
intre doua coordinate precizate prin titlurile capitolelor de granita Inceputul si
Sfarsitul.
Incipitul romanului se axeaza pe descrierea drumului care face legatura dintre
realitate si fictiune, constituindu se ca o metafora – simbol a romanului. El este
surprins la varsta naivitatii tineresti fiind plin de veselie si entuziasm.

Finalul romanului prezinta acelasi drum care iese din universal satului spre a se
pierde in soseaua principal. Se remarca o alta varsta a acesteia, fiind prezentat ca o
panglica cenusie in amurgul racoros.

Sugestiile cromatice din incipit si final atribuite drumului evidentiaza trecerea

timpului peste un univers particular, framantat de patimi si zguduit de conflicte
sociale.

De asemenea, prin intermediul tehnicii narrative a anticipatiei, actiunea capata un

caracter previzibil. Toponimele prevestitoare Cismeaua mortului si Rapele
Dracului, precum si conflictul de la hora dintre Ion si George Bulbuc anticipeaza
rafuiala tragica din final.

Prin intermediul tehnicii literare cinematografice naratorul descrie minutios

drumul, casele, ca apoi sa se concentreze asupra horei. Imaginile ample de
perspectiva sunt ulterior particularizate, surprinzand amanunte semnificative.

Exista o circularitate care se reflecta la nivelul conflictelor in sensul in care toate

conflictele deschise in prima parte a romanului sunt inchise simetric in cea de a
doua parte. Conflictul central este unul exterior si consta in lupta pentru avere
pentru obtinerea unui statut social. Acest conflict principal este particularizat printr
o retea de situatii tensionate generate de protagonist: conflictul dintre Ion si Vasile
Baciu, dintre Ion si Simion Lungu, dintre Ion si George Bulbuc.

Modernitatea romanului consta insa in surprinderea unor conflicte interioare redate

in stil indirect liber sau prin secvente monologate.

Stop elemente de structura

In concluzie, romanul Ion de Liviu Rebreanu prezinta toate trasaturile tipice

realismului.

Caracterizarea lui Ion

Statutul social psihologic si moral

Liviu Rebreanu este considerat creatorul primului roman obiectiv din literature
romana si a romanului de analiza psihologica. Printre operele sale se Numara
Ciuleandra, Rascoala, Ion, Padurea spanzuratilor.

Romanul Ion a fost publicat in anul 1920 si cuprinde doua parti: Glasul pamantului
si Glasul iubirii.

Ion este protagonistul romanului cu acelasi nume, dominand intreaga lume care se
desfasoara in legatura cu el. Celelalte personaje graviteaza in jurul sau, punandu I
in lumina trasaturile. Cele doua parti in care este divizata actiunea romanului
reprezinta coodonatele evolutiei interioare a protagonistului: averea si iubirea.

Acesta este un personaj realist, tipic, pentru o anumita categorie sociala – taranul
sarac ce doreste pamant. Este de asemenea un personaj complex, avand insusiri
contradictorii: viclenie si naivitate, gingasie si brutalitate.

Ion se situeaza la intersectia mai multor tipologii realiste. Din punct de vedere
social, el este tipul taranului a carui patima pentru pamant se naste din convingerea
ca acesta ii sustine demnitatea si valoarea in comunitate. Din punct de vedere
moral, el reprezinta tipul arivistului alaturi de Dinu Paturica si Tanase Scatiu, cei
ce folosesc femeia ca mijloc de parvenire.

In caracterizarea lui Ion, trebuie sa tinem cont de diversele receptari critice,

contradictorii uneori, care reflecta complexitatea personajului. Eugen Lovinescu
afirma ca Ion este expresia instinctului de stapanire a pamantului in slujba caruia
pune o inteligenta deosebita, o viclenie procedural si cu deosebire o vointa imensa.
George Calinescu considera ca Ion nu e insa decat o bruta caruia siretenia ii tine
loc de desteptaciune… Nu din inteligenta a iesit idea seducerii, ci din viclenia
instinctuala caracteristica oricarei finite reduse.

Mediul social in care protagonistul traieste este un factor modulator care exercita o
pasiune autoritara asupra personajului. Din acest punct de vedere, flacaul repeat,
intr o oarecare masura, metoda socrului sau, obtinand pamanturile prin casatorie.
Asemanarile insa se opresc aici, deoarece Vasile Baciu si a iubit sotia, pe cand Ion
face din Ana o victim a brutalitatilor sale.
In incipitul romanului, prin intermediul caracterizarii directe si indirecte,
protagonistului is se alcatuieste un portret axat pe calitatile sale: harnicia,
perseverenta si iubirea de pamant care l a stapanit de mic copil. Naratorul prezinta
in mod direct biografia personajului iar pe parcursul romanului adauga si elemente
de portret moral: mandru si multumit ca orice invingator Ion simtea totusi un gol
ciudat in suflet. Acesta este caracterizat in mod direct de catre alte personaje: Ion e
baiat cumsecade. E muncitor, e harnic, e saritor, e istet(Doamna Herdelea). Preotul
Belciug il numeste un stricat si un bataus si un om de nimic…te tii mai destept
decat toti dar umblii numai dupa blestematii. Autocaracterizarea evidentiaza
framantarile sufletesti prin monologul interior: Ma molesesc ca o baba naroada.
Parca n as mai fi in stare sa ma scutur de calicie.

Atat viclenia, faptele si gesturile personajului reprezinta modalitati indirecte de

caracterizare ce intra in alcatuirea portretului moral. Sarac fiind, umilit si batjocorit
de cei bogati, acesta doreste sa urce pe scara sociala pentru a dobandi respectful
acestora. Viclenia sa este reliefata in momentul in care acesta se casatoreste cu Ana
desi nu o iubrea, doar pentru a obtine zestrea acesteia. Pe de alta parte acesta isi
manifesta tandretea fata de Florica insa dragostea sa este indreptate catre pamant,
astfel glasul pamantului invingand in fata glasului iubirii. Acesta devine brutal in
relatia cu Ana deoarece o considera o piedica in obtinerea pamantului, standu I in
cale.

Stop statutul social psihologic si moral

Scene

O scena semnificativa pentru portretul moral al personajului eponym este scena

horei. FIind incipitul romanului, sunt conturate clasele sociale si forma de
organizare a satului. Ion este surprins cu Ana si parat lui George si Vasile Baciu.
Protagonistul incearca sa o atraga pe fata, insa si George are aceleasi intentii,
acesta fiind sustinut de tatal fetei in cazul unei eventuale casatorii. Florica este
prezenta in cadrul tabloului fiind mai frumoasa ca oricand. In urma petreceii,
disputa platii lautarilor se transforma intr o bataie intre cei doi. Viclenia
protagonistului este creionata inca din primele pagini ale romanului.
Scena sarutarii pamantului reliefeaza patima lui Ion pentru pamant si dorinta
exagerata de a urca pe scara sociala. Primavara Ion merge sa vada pamanturile si
vazand solul nearat si ud Il cuprinse o pofta salbatica sa imbratisese huma, s o
crampatzeasca in sarutari. Gestul protagonistului tradeaza obsesia acestuia dar si
legatura indestructibila cu pamantul. Aceasta scena prevesteste intr o mica masura
modalitatea uciderii lui Ion. El este omorat de George cu o sapa, un obiect pentru
lucrarea pamantului fiind reliefata comuniunea flacaului cu patima sa.

Stop scene

Elemente de structura

Tehnicile compozitionale sunt modern. Rebreanu construieste doua planuri de

actiune care intrepatrund pe de o parte destinul lui Ion si pe de alta parte viata
satului si statutul intelectualitatii din Ardeal.

Creatia epica se bazeaza pe tehnica literara a simetriei, incipitul si finalul constand

in descrierea drumului care introduce cititorul in lumea fictiunii si respective il
proiecteaza inapoi in realitatea careia ii apartine. Intreaga actiune se desfasoara
intre doua coordinate precizate prin titlurile capitolelor de granite: Inceputul si
Sfarsitul.

Incipitul romanului se axeaza pe descrierea drumului care face legatura dintre

realitate si fictiune, constituindu se ca o metafora – simbol a romanului. El este
surprins la varsta naivitatii tineresti fiind plin de veselie si entuziasm.

Finalul romanului prezinta acelasi drum care iese din universal satului spre a se
pierde in soseaua principala.

Stop elemente de structura