Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

de Lucian Blaga
Tema si viziunea
Incadrarea

In sens larg, modernismul reprezinta o tendinta de innoire prin arta si in literature

secolului 20 caracterizeaza prin negarea traditiei si prin impunerea unor noi
principia de creatie. In literature romana, este o doctrina estetica promovata de
Eugen Lovinescu prin intermediul cenaclului si revistei Sburatorul 1919-1922 si
1926-1927.

O prima trasatura modernista ilustrata in poezia Eu nu strivesc corola de minuni a

lumii de Lucian Blaga este reprezentata de ambiguitatea limbajului realizata prin
utilizarea metaforei ca figura de stil principal. Astfel, Lucian Blaga utilizeaza in
opera sa doua tipuri de metafore: metafora plasticizanta, care da frumusete
limbajului liric, fara ai ingreuna continutul (cu largi fiori de sfant mister) si
metafora revelatorie, ce are rolul de a potenta misterul (Eu nu strivesc corola de
minuni a lumii).

De asemenea, o alta trasatura ce releva apartenenta poeziei la modernism este

creionata de inovatia formala prin renuntarea la prozodia traditionala si utilizarea
tehnicii ingambamentului: “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ si nu ucid/ cu
mintea tainele, ce le ntalnesc in calea mea/ in flori, in ochi, pe buze ori morminte.”

Lucian Blaga a fost poet, dramaturg, eseist si face parte din perioada interbelica a
literaturii, opera sa incadrandu se in modernism. Ceea ce il particularizeaza pe
Blaga, in primul rand, este capacitatea de a si crea propriul system filozofic,
transpunand liric conceptele originale ale acestuia. In centrul universului, el
plaseaza notiunea de mister asupra caruia se execita doua tipuri de cunoastere:
paradisiaca si luciferica. Cunoasterea paradisiaca se fundamenteaza pe
rationamente logice, fiind de facture stiintifica, avand ca principal scop dezlegarea
misterului. Cunoasterea luciferica de natura poetica ajuta la potentarea misterului,
transformarea sa intr un mister amplificat. Spre deosebire de omul de stiinta, poetul
patrunde mai usor in miezul tainei, cu ajutorul imaginatiei, spionandu I farmecul si
semnificatia.

Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii a fost publicata in volumul de debut

Poemele luminii aparut in anul 1919 si este o arta poetica in care se evidentiaza un
ansamblu de trasaturi care compun viziunea despre lume si viata a poetului, despre
menirea artei sale in univers, intr un limbaj care il particularizeaza. Ea se constituie
ca o meditatie confesiva modernista exploatand idei filozofice asupra destinului
privilegiat al creatorului.

Stop incadrarea

Structura

Tema poeziei o reprezinta atitudinea poetica in fata marilor taine ale universului:
cunoasterea lumii in planul creatiei poetice este posibila numai prin iubire. Poetul
diferentiaza “lumina mea” de “lumina altora”, cunoasterea luciferica de cea
paradisiaca.

Primele cinci versuri sunt o metafora care descrie universal si atitudinea eului liric
fata de el. Universul e identificat cu metafora “corola de minuni” care are dubla
semnificatie. Mai intai instituie imaginea unui univers armonios, prin forma
corolei, apoi subliniaza dimensiunea esentiala a acestui univers – miracolul.

Poezia apare ca o scurta confesiune. Blaga vorbeste de atitudinea lui fata de tainele
universal, optand cu fermitate nu pentru cunoasterea lor pe care rationala, ci pentru
potentarea lor.

Marturisirea lui se organizeaza in jurul unor opozitii mereu amplificate “eu” –

“altii”, “lumina mea” – “lumina altora”, “corola de minuni a lumii” – “flori, ochi,
buze ori morminte”.

Toti termenii au un sens figurat: pronumele personal “eu”, termenul cheie al

poeziei, prin repetitia lui obsedanta il semnifica pe poet. “Lumina mea” semnifica
gandirea poetica, iar “lumina altora” gandirea logica, “corola de minuni a lumii” –
misterele universal, “flori, ochi, buze ori morminte” – infatisarile concrete ale
misterelor.
Structura antitetica marcata prin termenii principali este adancita prin distributia
verbelor. In propozitiile in care subiectul este eu, verbele predicative sunt: “nu
strivesc”, “nu ucid”, “nu sugrum”, “sporesc”, “imbogatesc”. Pentru “lumina altora”
exista un singur verb indicativ: “sugruma”, dar prin asociatii subintelese I se pot
atasa si altele “striveste”, “ucide”, “nu iubeste”. Este evident ca actiunea exprimata
de verbe reprezinta expresia metaforica a efectelor cunoasterii asupra spatiilor
necunoscute.

Blaga porneste de la idea ca universal e alcatuit dintr o suma de taine. Atitudinea

lui fata de taine impune doua metode opuse de cunoastere: incercarea de a descifra
taina (cunoasterea paradisiaca), respective acceptarea tainei si potentarea ei
(cunoasterea luciferica). Stilistic, idea este sustinuta de un parallelism antitetic:
“lumina mea” – “lumina altora”.

Cunoasterea luciferica este explicate printr o metafora “eu cu lumina mea, sporesc
a lumii taina”, respective printr o comparative dezvoltata: “Intocmai cum cu razele
ei albe luna/ nu micsoreaza, ci tremuratoare/ mareste si mai tare taina noptii;/ asa
imbogatesc si eu intunecata zare/ cu largi fiori de sfant mister”. Elementele supuse
comparatiei “luna” – “eu”, au in comun lumina pentru astrul cosmic. Lumina este
atributul definitoriu, pentru eu fiind un atribut derivat din actul cunoasterii. Scopul
cunoasterii luciferice este potentarea misterului: taina se naste din taina.

Cunoasterea paradisiaca, logica, “reduce numeric misterele” prin determinarea lor

conceptuala, le sugruma farmecul.

Pornind de la premiza ca termenul “eu” e cheia de intelegere a ideii poetice, tot

textul poate fi redus la doua propozitii: “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/
caci eu iubesc si flori si ochi si buze si morminte”.

Poezia e construita in jurul luminii si misterului care defines tema cunoasterii. Din
aceste doua motive deriva motivul intunericului present in sintagmele: “adancimi
de intuneric”, “taina noptii”.

Titlul este o metafora revelatorie care semnifica idea cunoasterii luciferice.

Pronumele personal “eu” exprima atitudinea poetului filozof de a proteja misterele
lumii, atitudine izvorata din iubire.

Stop structura
In concluzie, argumentele prezentate mai sus releva apartenenta poemului “Eu nu
strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga in curentul literar al
modernismului.