Moara cu noroc

de Ioan Slavici
Tema si viziunea
Incadrarea

Ioan Slavici este unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii romane alaturi de
Mihai Eminescu, Ion Creanga si Ion Luca Caragiale. Acesta este autorul nuvelei
Moara cu noroc, publicata in 1881 in volumul Novele din popor.

Nuvela este opera epica in proza cu un singur fir narativ de mare intindere si cu o
actiune mai complicate de a schitei la care participa un numar mare de personaje
punandu se accentual pe caracterizarea complexa a personajelor.

Nuvela apartine realismului classic. Trasaturile realiste sunt tema: importanta

acordata banului, atitudinea critica fata de unele aspect ale societatii, obiectivitatea
perspectivei narrative, veridicitatea intamplarilor, verosimilitatea intrigii,
personajele tipice, repere spatio – temporale precise, tehnica detaliului in descriere
si portretizare, stilul sobru si impersonal.

Tot de realism tine si interesul pt analiza psihologica realizata prin modalitati de

caracterizare si de investigare psihologica(autocaracterizarea, monologul interior,
stilul indirect liber, notarea gesturilor) si natura conflictului interior.

Tema nuvelei Moara cu noroc o constituie consecintele negative si dezumanizante

pe care setea de imbogatire le are asupra individului hotarandu I destinul pe
fundalul societii ardelenesti de la sfarsitul secolului al 19 lea.

Stop incadrarea

Scene

Una din scenele in care este creionata tema operei este cea a intalnirii dintre ghita
si Lica in care este evidentiat primul pas facut de Ghita spre directia dorintei de
imbogatire. Initial, Lica isi face aparitia la carciuma cu scopul de a plati
consumatia unor tovarasi de ai lui, apoi cerandu I batranei care il intampina sa
vorbeasca cu carciumarul. Femeia il cheama pe Ghita care este intrebat despre cei
trei prieteni ai Samadaului, acesta ezita sa raspunda pentru a incerca sa se impuna.
Cu toate acestea, o interventie a soacrei ce confirma prezenta celor trei la moara il
dezarmeaza dovedindu I caracterul slab in fata extraordinarei forte morale a lui
Lica, ce il trage in ispita.

De asemenea, scena uciderii Anei are un rol important in reliefarea temei, caci
subliniaza ultima etapa a transformarii unui om insetat de bani. Ghita isi foloseste
sotia drept momeala pentru a l putea prinde pe Lica avand asupra sa banii furati de
la arendas si de la vaduva. Carciumarul o indeparteaza astfel pe Ana aruncand o in
bratele porcarului, acesta avand o slabiciune pentru femei. Lica o paraseste la
randul lui pe femeie la moara. Cand Ghita se intoarce insotit de Pintea, Marti si doi
jandarmi, acesta nu o gaseste decat pe Ana plangand, Lica fiind deja plecat.
Condus de dorinta de razbunare si considerand ca nu mai are nimic de pierdut,
carciumarul decide sa si ucida nevasta si cu durere in suflet o injunghie. Acesta
este impuscat de Rautz in ceafa si se prabuseste langa Ana, fara suflare. Aceasta
scena este un simbol al dezumanizarii si creioneaza ultima etapa a transformarii
comportamentale a protagonistului in raport cu portretul sau moral initial. Faptele
sale de pe parcursul operei sunt rasplatite cu moartea cuplului in deznodamant.

Stop scene

Elemente de structura

Titlul fixeaza spatial actiunii, un loc binecuvantat pus sub semnul divinitatii: cinci
cruci stau inaintea morii, doua din piatra si trei altele cioplite in lemn de stejar.
Spatiul sacru de la inceput se va transforma intr un loc blestemat, unul al
pierzaniei. Roata norocului care s a invartit un timp in favoarea lui Ghita, se va
opri. Inversarea norocului coincide cu deznodamantul care ofera salvarea
personajelor prin moarte.

Titlul nuvelei este mai degraba unul ironic deoarece carciuma numita Moara cu
noroc inseamna de fapt Moara cu ghinion.

Naratiunea este obiectiva, realizata la persoana a 3 a de catre un narrator

omniscient, omnipresent si neimplicat.

Pe langa perspectiva narativa obiectiva, intervine si tehnica punctului de vedere in

interventiile batranei, personaj episodic, dar care exprima cu autoritatea varstei
mesajul moralizator al nuvelei. Inainte si dupa discursul narativ propriu zis, batrana
rosteste cele doua replici privitoare la sensul fericitii: Omul sa fie multumit cu
saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit.

Actiunea se petrece pe parcursul unui an intre doua repere cu valoare religioasa: de

la Sfantul Gheorghe pana la sarbatorile de Paste, iar in final apa si focul purifica
locul.

Stop elemente de structura

Caracterizarea lui Ghita

Statutul social psihologic si moral

Ioan Slavici este unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii romane alaturi de
Mihai Eminescu, Ion Creanga si Ion Luca Caragiale. Acesta este autorul nuvelei
Moara cu noroc publicata in 1881 in volumul Novele din popor.

Protagonistul nuvelei psihologice Moara cu noroc este Ghita care se remarca prin
complexitatea caracterului dovedita cu ajutorul a numeroase trasaturi morale
surprinse de narrator.

De a lungul firului narativ personalitatea sa cunoaste schimbari profunde,

transformandu se dintr un cizmar cinstit cu o conditie sociala umila intr un
carciumar care traieste cu obsesia banilor si intra intr un anturaj nefast, sub
influenta lui Lica Samadaul.

La inceputul nuvelei Ghita intruchipeaza individual nemultumit de conditia sa

sociala de a carpi cizmele oamenilor instariti si doreste sa o modifice cu orice pret
pentru a evolua pe scara sociala. Acesta nu ia in seama tentative soacrei de al
avertiza in legatura cu consecintele lacomiei. Atitudinea lui este totusi intemeiata
pana la un anumit punct pentru ca depasirea propriei conditii prin munca cinstita
conduce catre progresul personal.

Ghita se dovedeste intreprinzator cand ia in arenda hanul de la fosta moara. Fiind

harnic si descurcaret reuseste prin atitudinea sa primitoare si cu ajutorul femeii cu
care traieste in deplina armonie un timp pana la aparitia porcarului, moment ce
produce o ruptura intre cei doi soti, castiguri multumitoare fapt care conduce la
fericirea temporara a familiei.

Situatia initiala a carciumarului este perturbata de aparitia personajului negative al

nuvelei, Lica Samadaul.

Acesta conditioneaza starea materiala a lui Ghita de complicitatea cu el, aratandu I

ca nu poate sa ramana la moara fara voia lui.

Carciumarul isi dovedeste caracterul slab in raport cu porcarul caci in sufletul

acestuia se instaleaza teama si suspiciunea inca de la intrarea in cardashie cu Lica,
ce isi afirma inca de la inceput superioritatea.

Desi Anca este intuitive si isi previne sotul despre faptul ca Lica este om rau si
primejdios, carciumarul nu o ia in seama si fara a se gandi la consecintele faptelor
sale, accept sa fie informatorul Samadaului.

Inca de la inceput, cele doua personaje sunt asezate intr o relatie de opozitie: Lica
este ferm si poruncitor, exercitandu si dominatia asupra celorlalte personaje, Ghita
este un caracter slab, umil si usor de stapanit.

Ghita traieste un conflict interior care este din ce in ce mai puternic, generat de
doua dorinte contradictorii pe de o parte sa ramana un om cinstit, iar pe de alta
parte sa castige bani, fapt posibil numai prin tovarasia cu Lica. Protagonistul isi
face reprosuri si are remuscari Iarta ma ana, iarta ma cel putin tu, caci eu n am sa
ma iert cat oi trai pe fata pamantului, dovedint o oarecare doza de frica si lasitate,
caci se afunda tot mai mult in faptele mincinoase planuite de Samadau.

Pe parcurs, carciumarul trece prin mai multe stari care il conduc la pierderea
propriei identitati, patima pentru bani ajungand sa il dezumanizeze.

Acesta este caracterizat in mod direct de catre narrator transformandu se dintr un

om vessel si optimist Om harnic si sarguitor, intr un carciumar ursuz, irascibil care
trece foarte usor de la o stare la alta: Se aprindea pentru orisice lucru de nimic, nu
mai zambea ca mai inainte, ci radea cu hohot incat iti venea sa te speri de el.

Ghita este caracterizat si de catre Lica: Tu esti om, Ghita, om cu multa ura in
sufletul tau si esti om cu minte: daca te as avea tovaras pe tine, as rade si de dracul
si de muma sa.
De asemenea, Carciumarul se autocaracterizeaza prin secventa Ei! Ce sa mi fac?...
Asa m a lasat Dumnezeu! Ce sa mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa
mea; ce pune in lumina imposibilitatea sa de a allege intre cele doua dorinte
contradictorii.

Stop statutul social psihologic si moral

Scene

Anumite trasaturi morale sunt creionate prin intermediul unor scene semnificative
precum prima intalnire dintre Ghita si Lica. Initial Lica isi face aparitia la carciuma
cu scopul de a plati consumatia unor tovarasi de ai lui, apoi cerandu I batranei care
il intampina sa vorbeasca cu carciumarul. Femeia il cheama pe Ghita care este
intrebat despre cei trei prieteni ai Samadaului, acesta ezitand sa raspunda pentru a
incerca sa se impuna in fata porcarului. Cu toate acestea, o interventie a soacrei, ce
confirma prezenta celor trei la moara il dezarmeaza, dovedindu I caracterul slab in
fata extraordinarei forte morale a lui Lica, cu care se retrage in cele din urma
pentru a stabili niste reguli ale tovarasiei, pe baza carora va fi lasat sa locuiasca in
continuare la moara.

Scena uciderii Anei creioneaza dezumanizarea lui Ghita. Acesta isi foloseste sotia
drept momeala pentru a l putea prinde pe Lica avand asupra sa banii furati de la
arendas si de la vaduva. Carciumarul o indeparteaza astfel pe Ana si o arunca in
bratele porcarului, acesta avand o slabiciune pentru femei. In momentul
constientizarii actiunilor sale, Lica pleaca la biserica lasand o pe sotia
protagonistului singura, planag. Ghita se intoarce la Moara cu noroc impreuna cu
Pintea, Marti si doi jandarmi, insa Lica plecase. Acesta decide sa se duca singur la
moara insa isi gaseste sotia suparata datorita tuturor evenimentelor petrecute:
schimbarea comportamentala a lui Ghita si abandonul Samadaului. Condus de
dorinta de razbunare, acesta o omoara pe Ana, insa este ucis la randul sau de catre
Rautz. Aceasta scena evidentiaza ultima etapa a transformarii protagonistului in
raport cu portretul sau moral initial. Faptele sale de pe parcursul operei sunt
rasplatite in deznodamantul acesteia cu moartea personajului principal.

Stop scene
Elemente de structura

Titlul fixeaza spatial actiunii, un loc binecuvantat pus sub semnul divinitatii: cinci
cruci stau inaintea morii, doua din piatra si trei altele cioplite in lemn de stejar.
Spatiul sacru de la inceput se va transforma intr un loc blestemat, unul al
pierzaniei. Roata norocului care s a invartit un timp in favoarea lui Ghita, se va
opri. Inversarea norocului coincide cu deznodamantul care ofera salvarea
personajelor prin moarte.

Titlul nuvelei este mai degraba unul ironic deoarece carciuma numita Moara cu
noroc inseamna de fapt Moara cu ghinion.

Naratiunea este obiectiva, realizata la persoana a 3 a de catre un narrator

omniscient, omnipresent si neimplicat.

Pe langa perspectiva narativa obiectiva, intervine si tehnica punctului de vedere in

interventiile batranei, personaj episodic, dar care exprima cu autoritatea varstei
mesajul moralizator al nuvelei. Inainte si dupa discursul narativ propriu zis, batrana
rosteste cele doua replici privitoare la sensul fericitii: Omul sa fie multumit cu
saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit.

Actiunea se petrece pe parcursul unui an intre doua repere cu valoare religioasa: de

la Sfantul Gheorghe pana la sarbatorile de Paste, iar in final apa si focul purifica
locul.

Stop elemente de structura