Nuvela realist-psihologică

Ioan Slavici, Moara cu noroc

Ioan Slavici a fost dramatic romancier si nuveliet fiind unul din marii clasici ai literaturii
române,ca reprezentant al sufletului românesc din Ardeal, căci majoritatea operelor sale se
inspiră din acea lume aparte a ținutului transilvănean.
Moara cu noroc apare in 1881 in volumul de debut Novele din popor fiind o opera
reprezentativa a vietii satului transilvanean.
Moara cu noroc, de Ioan Slavici este o nuvelă, adică o specie epică în proză, cu un fir
narativ central și o construcție riguroasă, cu un conflict concentrat.
Este o nuvelă psihologică deoarece prezintă frământările de conștiință ale personajului
principal care trăiește un conflict interior, moral și se transformă sufletește(monolog interior)
dar este si o nuvela realista.
Tema nuvelei surprinde influenţa dorinţei de înbogatire şi procesul de dezumanizare al
individului ca urmare a obsesii pentru bani. Problematica nuvelei se poate stabili din mai multe
perspective: socială (urmăreşte încercarea lui Ghiţă de a-şi schimba statutul
social),  morală  (prezintă consecinţele obsesiei pentru bani asupra liniştii sufleteşti a
personajului) şi psihologică  (prezintă conflictul interior al lui Ghiţă între dorinţa de a rămâne
om cinstit şi dorinţa de a se îmbogăţi). 
Titlul este unul sugestiv și ironic. Cîrciuma „Moara cu noroc”, ajunge să însemne
moara cu ghinion, deoarece câștigurile obținute aici ascund nelegiuiri, iar personajele care nu au
respectat valorile morale vieții, au fost pedepsite.
Naraţiunea realistă este obiectivă, realizată la persoana a III-a .
În incipit, cuvintele bătrânei fixează ideea morală a nuvelei, conform căreia omul trebuie
să se mulţumească cu ce are: ,, — Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu
bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit.”  Nerespectarea acestui principiu de viaţă va
aduce cu sine sfârşitul tragic al personajelor, exprimat în final de bătrână prin replica: ,,
Simţeam eu că nu are să iasă bine: dar aşa le-a fost data ”.
Conflictul central este unul moral, psihologic, interior al protagonistului care oscilează
între dorința de a rămâne om cinstit și dorința de a se îmbogăți alături de Lică.
Conflictul interior se reflectă în plan exterior, între confruntarea dintre cârciumarul
Ghiță și Lică Sămădăul.
Opera are 17 capitole, spațiul și timpul sunt precizate. Cârciuma de la Moara cu noroc
este așezată la răscruce de drumuri, izolată, înconjurată de pustietăți întunecoase. Acţiunea se
desfăşoară pe parcursul unui an, situat între două repere temporale cu valoare religioasă: de la
Sfântul Gheorghe pâna la sărbătorile de Paşte
Expoziţiunea incepe cu mutarea familiei lui Ghiţă la hanul „Moara cu noroc”, pe care îl
ia în arendă. Motivul acestei schimbări în viaţa familiei este determinat de dorinţa lui Ghiţă de a
scăpa de sărăcie care pana acum era facuta prin munca cinstita a acestuia
Linistea dispare în momentul în care la han apare Lică Sămădăul, eveniment care
constiuie intriga nuvelei. Acesta este întruchiparea Răului care corupe, aparitia lui semnificand
începutul sfârşitului familiei lui Ghiţă. Încă de la început, cei doi soţi îi intuiesc caracterul, dar
dorinţa de îmbogăţire este mai puternică.

1
 Desfăşurarea acţiunii prezinta dezumanizarea treptată a lui Ghiţă, care devine stăpânit
de patima banului.El acceptă colaborarea cu Lică, devenind partener la afacerile necurate ale
acestuia. La început, îşi ia măsuri de apărare împotriva lui Lică: merge la Arad să-şi cumpere
două pistoale, îşi cumpără doi câini şi îşi angajează încă o slugă. Dar aceste măsuri sunt inutile,
deoarce patima banului îi modifică personalitatea şi îl înstrăinează de familie. Devine din ce în
ce mai ursuz, are reacţii violente faţă de Ana şi faţă de copii şi ajunge chiar să-i considere o
piedică în procesul său de îmbogăţire. Ghita se zbate intre dorinţa de a rămâne un om cinstit şi
dorinţa de îmbogăţire.  „Ei! Ce să-mi fac?... Aşa m-a lăsat Dumnezeu!... Felul în care Lică îl
manipulează schimbă şi felul în care îl văd ceilalţi: Ana va ajunge în final să-l considere „o
muiere îmbrăcată în haine bărbăteşti ”.
Încearcă să-şi rezolve conflictul interior după ce este chemat să depună mărturie în
cazul uciderii unei femei şi a unui copil. Prin faptul că jură strâmb la proces, acoperindu-l pe
Lică, devine complice la crimă. Hotăreşte totuşi să-l trădeze pe acesta, cu ajutorul jandarmului
Pintea.Îi va oferi dovezi jandarmului despre vinovăţia lui Lică, numai după ce îşi va opri
jumătate din sumele aduse de acesta. El vrea să revină la drumul cel bun dar nu este onest până
la capăt nici faţă de sine, dar nici faţă de Lică sau Pintea.
Punctul culminant prezintă dorinţa de a se răzbuna pe Lică, îşi părăseşte soţia în ziua
de Paşte, lăsând-o astfel drept momeală în braţele Sămădăului. Speră până în ultimul moment că
degradarea sa morală nu o va face pe Ana sa cada plasa ispitei reprezentate de Lică. Ana i se
dăruieşte lui Lică, deoarece în ciuda nelegiurilor comise, Lică e „om”, pe când Ghiţă „nu e
decât o muiere îmbrăcată în haine bărbăteşt ”.
Deznodământul presupune rezolvarea conflictului interior, şi apoi al celui exterior.
Dezumanizarea totală a lui Ghiţă il face sa recurga la gestul final de a-şi ucide soţia. Nu o
omoară pe Ana din cauza orgolilului de soţ înşelat, ci datorită mustrărilor de conştiinţă pentru că
a influenţat şi decăderea ei morală.   Ghiţă este şi el ucis la ordinul lui Lică. Pentru a nu se lăsa
prins de jandarul Pintea, Lică ia decizia de a-şi lua viaţa. Un foc teribil mistuie hanul Moara cu
noroc, purificând astfel locul de toate relele săvârşite.
Ghiţă este personajul principal fiind un personaj complex, al cărui destin ilustrează
consecinţele nefaste ale dorinţei de înbogatire Lică rămâne pe tot parcursul nuvelei egal cu sine
însuși, ,,un om rău și primejdios ”. Sămădău și tâlhar, este necruțător cu trădătorii, generos cu
aceia care îl ajută în afacerile necurate, hotărât și crud.
Ana suferă transformări interioare:la început o femeie devotată căminului, protejată de
soț, reprezentând un ideal de feminitate (,,Ana era tânără și frumoasă, Ana era fragedă și
subțirică”),in final Ana este împinsă în brațele Sămădăului și apoi ucisă de Ghiță, fiindcă l-a
înșelat

2
3