MORFOLOGIA OASELOR

MAXILARE
 Viscerocraniul –este format din 14 oase: două nepereche şi şase pereche (maxilar, palatin,
nazal, lacrimal, zigomatic şi cornetul nazal inferior)
 La alcătuirea scheletului SSG participă osul maxilar (os fix), osul mandibular (os mobil) şi, în
mai mică măsură, osul palatin.
 Particularităţile morfo-clinice ale celor două oase-maxilar şi mandibulă, fac ca între acestea să
existe o mare deosebire funcţională, ce le imprimă caractere morfologice deosebite, în relaţie
cu participarea la realizarea funcţiilor specifice ale SS
Blue — maxillae
Yellow — zygomatic bone
Copper — palatine bone
Pink — sphenoid bone
Green — occipital bone
Red — temporal bone
Gold — parietal
OASELE PALATINE
Cele două oase proprii nasului- formează peretele
superior al foselor nazale
Oasele lacrimale
Cornetele nazale inferioare, în număr de două,sunt lame osoase subţiri, de
formă ovalară, a căror faţă externă vine în contact cu faţa externă a foselor nazale.
Oasele zigomatice
Osul vomer: os impar şi median, formează partea postero-inferioară a
cloazonului foselor nazale

Osul vomer
Mandibula
 Oasele maxilare
-Sunt situate în centrul masivului
facial şi sunt oase fixe
-Oase pereche ce participă la
alcătuirea etajelor mijlociu şi inferior
-Ca urmare a prezenţei dinţilor şi a
relaţiei lor cu maxilarul, acest os este
diferit de celelalte oase ale
scheletului
-Prezintă două componente : osul
maxilar propriu-zis şi osul alveolar
(sau procesul alveolar)
 OSUL MAXILAR

• Structural i se descriu trei

zone distincte.
1. Etajul superior- face
jocţiunea cu baza
craniului; la acest nivel se
găsesc celulele etmoidale,
cu rol în amortizarea
presiunilor transmise de
dinţii frontali
2. Etajul mijlociu- sau zona
nazo-sinusală
3. Etajul inferior – sau baza
osoasă maxilară- la nivelul
căreia sunt preluate
presiunile transmise de
dinţi în timpul masticaţiei
 OSUL MAXILAR
• Din punct de vedere anatomic
prezintă un corp şi patru apofize:
- Apofiza palatină
- Apofiza zigomatică
- Apofiza frontală
- Apofiza alveolară
 Corpul osului maxilar
• Are forma unei piramide triunghiulare, cu baza spre cavităţile nazale şi vârful spre
osul zigomatic
FAŢA ANTERIOARĂ
• Inferior prezintă o serie de
proeminenţe determinate de
rădăcinile dentare-cea mai
importantă este bosa canină
• Posterior de bosa canină, deasupra
proeminenţelor determinate de
rădăcinile PM se găseşte fosa
canină
• Supero -median de fosa canină se
găseşte gaura infraorbitară-
reprezintă orificiul de deschidere a
canalului infraorbitar
• Gaura infraorbitară are formă
ovalară, cu diametrul mare
transversal de 3-4 mm
• Se află pe aceeaşi verticală cu
gaura mentonieră
 FAŢA ORBITALĂ

• Este orientată superior şi

formează planşeul orbitei
• La acest nivel- şanţul
infraorbital prin care trece
pachetul vasculo-nervos
infraorbital
• Acest pachet vasculo-
nervos traversează această
faţă dinspre posterior spre
anterior, transformându-se
în canalul infraorbital, care
coboară anterior şi medial
şi se deschide la nivelul
găurii infraorbitare
FAŢA INFRATEMPORALĂ

• Este dispusă
postero-lateral şi
formează peretele
anterior al fosei
infratemporale
• La acest nivel există
o proeminenţă bine
conturată-
tuberozitatea
maxilară, cu rol
FAŢA NAZALĂ

• Este orientată medial

şi participă la formarea
peretelui lateral al
cavităţii nazale
• În porţiunea mijlocie a
acestei feţe se află
orificiul sinusului
maxilar, prin care
sinusul maxilar se
deschide în meatul
mijlociu
Faţa nazală
 APOFIZELE OSULUI MAXILAR

Apofiza frontală- este o lamă

patrulateră, ascendentă, care
prelungeşte în sus unghiul
antero-superior al maxilarului.
Faţa medială participă la
formarea peretelui lateral al
cavităţii nazale

Apofiza zigomatică- reprezintă

vârful piramidei osului maxilar
şi se articulează cu osul
zigomatic
 APOFIZELE OSULUI MAXILAR

Apofiza palatină -are formă patrulateră şi se desprinde din

porţiunea nazală a feţei nazale a corpului maxilarului
Faţa superioară ia parte la alcătuirea planşeului cavităţii
nazale
În porţiunea anterioară, pe linia mediană, se găseşte orificiul
canalului incisiv
PALATUL DUR

Marginea posterioară a bolţii

palatine este formată de
marginea posterioară a
lamelor orizontale ale oaselor
palatine şi prezintă pe linia
mediană o proeminenţă-
spina nazală posterioară
Blue — maxillae
Yellow — zygomatic bone
Copper — palatine bone
Pink — sphenoid bone
Green — occipital bone
Red — temporal bone
Gold — parietal
 PALATUL DUR

Pe linia mediană a palatului dur există una sau mai

multe proeminenţe osoase de diferite forme şi
amplitudini:

• 1. Întreimea posterioară, cu formă rotunjită, puţin reliefat

• 2. În două treimi posterioare, de formă longitudinală, puţin
proeminent
• 3. Începe posterior de gaura incisivă şi ajunge până în treimea
posterioară a palatului dur
• 4. În treimea anterioară a palatului dur, îngust în sens
transversal
• 5. Extins de-a lungul întregului palat dur, de la gaura
retroincisivă la joncţiunea dintre palatul dur şi palatul moale
PROCESUL ALVEOLAR

• Situat în porţiunea
inferioară a oaselor
maxilare
• Prin unirea pe linia
mediană a celor două
apofize alveolare se
formează arcada alveolară
Apofiza alveolară
Sinusul maxilar

O cavitate situată
la nivelul
maxilarului
superior, cu un
volum de 10-15
cm³
 Sinusul maxilar
• Prezintă:
• perete superior- în raport cu orbita şi celulele etmoidale
• perete inferior- în vecinătatea alveolelor PM şi M
• perete anterior- corespunde fosei canine
• perete posterior- corespunde tuberozităţii
• perete medial- corespunde peretelui lateral al foselor nazale