TEHNOLOGIA PROTEZELOR METALO-CERAMICE SI INTEGRAL

CERAMICE 300

1. Planul de ocluzie:
1. prezintă o curbură transversală
2. este un plan imaginar tangent la fețele active ale dinților
3. este plan imaginar tangent la fețele orale ale dinților
4. prezintă o curbură verticală
5. este ușor înclinat spre posterior
6. prezintă curburi în două direcții
7. este ușor înclinat spre anterior
8. prezintă o curbură sagitală
9. este un plan imaginar tangent la fețele vestibulare ale dinților
10. prezintă o curbură orizontală

2. Curbura de ocluzie sagitală:

1. facilitează mișcările de propulsie ale mandibulei
2. este concavă, cu concavitatea în sus, spre planul de ocluzie, la arcada maxilară
3. este concavă, cu concavitatea în sus, spre planul de ocluzie, la arcada mandibulară
4. are o adâncime cuprinsă între 1 și 3 cm
5. facilitează mișcările de lateralitate ale mandibulei
6. mai este numită și curba lui Spee
7. este convexă, cu convexitatea în jos, spre planul de ocluzie, la arcada mandibulară
8. are o adâncime cuprinsă între 1 și 3 mm
9. este convexă, cu convexitatea în jos, spre planul de ocluzie, la arcada maxilară
10. mai este numită și curba lui Wilson

3. Curba de ocluzie transversală:

1. se mai numește și curba lui Wilson și Monson
2. rezultă din înclinarea fețelor ocluzale ale dinților laterali în sens vestibulo-oral
3. se mai numește și curba lui Spee
4. facilitează transmiterea presiunilor masticatorii în axul dinților
5. rezultă din înclinarea fețelor ocluzale ale dinților laterali în sens mezio-distal
6. asigură libertate mandibulei în mișcările verticale de închidere și deschidere a gurii
7. asigură libertate mandibulei în mișcările de lateralitate
8. este convexă, cu convexitatea orientate către arcada mandibulară
9. asigură libertate mandibulei în mișcările de propulsie
10. este convexă, cu convexitatea orientate către arcada maxilară

4. Planurile de referință în analiza rapoartelor interarcadice sunt:

1. planul frontal, față de care se raportează contactele ocluzale în sens orizontal
2. planul de ocluzie, care este un plan virtual care trece la nivelul fețelor active ale dinților
3. planul vertical, față de care cele două hemiarcade sunt simetrice
4. planul medio-sagital, față de care se raportează contactele ocluzale în sens vertical
5. planul medio-sagital, față de care cele două hemiarcade sunt simetrice
6. planul orizontal față de care se raportează contactele ocluzale în sens vertical
7. planul orizontal față de care se raportează contactele ocluzale în sens sagital
8. planul de ocluzie, care este un plan virtual care trece la nivelul fețelor vestibulare ale dinților
9. planul frontal, față de care se raportează contactele ocluzale în sens sagital
10. planul medio-sagital, față de care se raportează contactele ocluzale în sens transversal

5. Rapoartele ocluzale normale în zona frontală:

1. în sens sagital, între fețele vestibulare ale incisivilor inferiori și marginile incizale ale incisivilor superiori
există un spațiu numit overjet
2. în sens sagital, între fețele vestibulare ale incisivilor inferiori și marginile incizale ale incisivilor superiori
există un spațiu de 0-3 cm
3. în plan vertical fețele vestibulare ale incisivilor superiori acoperă cu 2-3 mm fețele vestibulare ale incisivilor
inferiori
4. în plan vertical fețele vestibulare ale incisivilor superiori acoperă treimea incizală a fețelor vestibulare ale
incisivilor inferiori
 5. raportul de supra-acoperire se numește overbite
6. în plan vertical fețele vestibulare ale incisivilor superiori acoperă cu 2-3 cm fețele vestibulare ale incisivilor
inferiori
7. în sens sagital, între fețele vestibulare ale incisivilor inferiori și marginile incizale ale incisivilor superiori
există un spațiu numit overbite
8. în sens sagital, între fețele vestibulare ale incisivilor inferiori și marginile incizale ale incisivilor superiori
există un spațiu de 0-3 mm
9. în plan vertical fețele vestibulare ale incisivilor superiori acoperă două treimi incizale ale fețelor vestibulare ale
incisivilor inferiori
10. raportul de supra-acoperire se numește overjet

6. Rapoartele ocluzale normale la nivel canin:

1. fiecare dinte vine în contact cu doi dinți antagoniști
2. în plan transversal, caninii inferiori vin în contact cu fețele palatinale ale incisivilor centrali superiori
3. fiecare dinte vine în contact cu doi dinți antagoniști, cu excepția incisivului central inferior, care vine în
contact doar cu un antagonist
4. în plan transversal, caninii inferiori vin în contact cu fețele palatinale ale caninilor superiori
5. în sens sagittal, caninul inferior se plasează între incisivul lateral și caninul superior
6. în sens vertical, fețele vestibulare ale caninilor inferiori sunt acoperite de fețele palatine ale caninilor
superiori cu 2-3 cm
7. în sens vertical, fețele vestibulare ale caninilor inferiori sunt acoperite de fețele palatine ale caninilor
superiori cu 2-3 mm
8. în sens sagittal, vârful cuspidului caninului superior se află în dreptul feței distale a caninului inferior
9. în sens sagital, caninul inferior se plasează între incisivul central și caninul superior
10. în sens sagittal, vârful cuspidului caninului superior se află în dreptul feței meziale a caninului inferior

7. Rapoarte ocluzale normale la nivelul dinților laterali:

1. în sens transversal, dinții laterali superiori îi depășesc pe cei inferiori cu un cuspid, și anume cu cuspidul
vestibular
2. cuspizii dinților laterali superiori sunt plasați în șanțurile dintre cuspizii vestibulari și palatinali ai dinților
laterali inferiori
3. în sens vertical, cuspizii dinților laterali stabilesc rapoarte cu dinții antagoniști de tip cuspid-fosetă și cuspid-
ambrazură
4. cuspizii dinților laterali inferiori sunt plasați în șanțurile dintre cuspizii vestibulari și palatinali ai dinților
laterali superiori
5. sunt ghidate de pozițiile molarilor primi, care realizează un raport cheie, numit cheia lui angle
6. arcada maxilară o circumscrie pe cea mandibulară
7. în sens vertical, cuspizii dinților laterali stabilesc rapoarte cu dinții antagoniști la nivelul crestelor marginale
8. în sens transversal, dinții laterali inferiori îi depășesc pe cei superiori cu un cuspid, și anume cu cuspidul
vestibular
9. sunt ghidate de pozițiile caninilor, care realizează un raport cheie
10. arcada mandibulară o circumscrie pe cea maxilară

8. Rapoarte ocluzale normale la nivelul dinților laterali:

1. în sens transversal, arcada maxilară circumscrie arcada mandibulară
2. planul de ocluzie are o curbă transversală şi o curbă sagitală
3. raportul dintre caninul superior și cel inferior se numește cheie unghiulară
4. cheia unghiulară este un raport care va dicta poziția dinților la nivel frontal
5. în sens sagital, cuspidul mezio-vestibular al primului molar superior intră în contact cu șanțul dintre cuspizii
mezio-vestibular și centro-vestibular al primului molar inferior
6. în sens transversal, arcada mandibulară circumscrie arcada maxilaăr
7. planul ocluzal este orizontal
8. raportul dintre primul molar superior și primul molar inferior se numește cheia lui Angle
9. cheia lui Angle este un raport care va dicta poziția dinților la nivelul întregii arcade
10. în sens sagital, cuspidul mezio-vestibular al primului molar inferior intră în contact cu șanțul dintre cuspizii
mezio-vestibular și centro-vestibular al primului molar superior

9. Rapoarte ocluzale normale la nivelul dinților laterali:

1. cuspizii de spijin se mai numesc și cuspizi principali sau cuspizi activi
2. cuspizii de ghidaj sunt reprezentați de cuspizii vestibulari inferiorii și cuspizii palatinali superiori
3. cuspizii de ghidaj se mai numesc și cuspizi secundari
4. cuspizii de ghidaj se mai numesc și cuspizi principali sau activi
5. cuspizii de ghidaj sunt reprezentați de cuspizii linguali inferiorii și cuspizii vestibulari superiori
 6. cuspizii de sprijin se mai numesc și cuspizi secundari
7. cuspizii de spijin sunt reprezentați de cuspizii vestibulari superiori și cuspizii orali a dinților inferiori
8. cuspizii de spijin au rol în mișcările de lateralitate
9. cuspizii de spijin sunt reprezentați de cuspizii vestibulari inferiorii și cuspizii palatinali superiori
10. în funcție de rolul lor în ocluzia dinamică, în zona laterală, cuspizii sunt împărțiți în cuspizi de spijin și cuspizi
de ghidaj

10. Dinții frontali superiori participă la realizarea funcției fizionomice prin:

1. culoare
2. relieful fețelor proximale
3. simetrie
4. elementele de relief de de fața orală
5. curbura sagitală
6. formă
7. aliniere
8. dimensiune
9. contactele interdentare
10. elementele de relief de pe fețele proximale

11. Obiectivul analizei dentare în vederea refacerii funcției fizionomice va consta în:
1. reproducerea dimensiunilor dinților
2. reproducerea proporțiilor dinților naturali
3. alegerea culorii adecvate
4. refacerea formei și conturului pe baza caracteristicilor morfologice ale fiecărui dinte
5. definirea formei dintelui
6. reproducerea contactelor interdentare
7. reproducerea curburii sagitale
8. alegerea reliefului fețelor proximale
9. FARA ENUNT
10. definirea formei rădăcinii

12. Dinții frontali:

1. au treimea incizală mai deschisă la culoare, aproape transparentă, comparativ cu nuanța la colet
2. au o culoare diferită, incisivul lateral având o nuanță mai închisă decât caninii
3. au treimea incizală mai închisă la culoare comparativ cu nuanța la colet
4. au coletul mai deschis la culoare, comparativ cu cele două treimi incizale
5. Au fața vestibulară de o culoare uniformă
6. au pe fața vestibulară trei nuanțe diferite de culoare
7. au coletul mai închis la culoare, comparativ cu cele două treimi incizale
8. inferiori sunt mai deschiși la culoare decât cei superiori
9. inferiori sunt mai închiși la culoare decât cei superiori
10. au o culoare diferită, caninii având o nuanță mai închisă decât incisivul central

13. Dinții frontali superiori:

1. pot avea fața vestibulară de formă trapezoidală
2. pot avea fața vestibulară de formă ovalară
3. au convexitățile de pe fața vestibulară corelate cu forma feței
4. pot avea fața vestibulară în formă de paralelogram
5. pot avea fața vestibulară în formă de cerc
6. pot avea fața vestibulară de formă piramidală
7. au forma feței vestibulare corelate cu forma faciesului
8. au convexitățile de pe fața vestibulară corelate cu forma profilului feței
9. au forma feței vestibulare corelate cu forma nasului
10. pot avea fața vestibulară de formă dreprunghiulară

14. Culoarea dinților:

1. este influențată de vârstă
2. devine mai deschisă după devitalizarea dintelui
3. este influențată de pigmentarea extrinsecă
4. nu este influențată de vârstă
5. este influențată de grosimea smalțului
6. nu este influențată de pigmentare
7. este dată de culoarea smalțului
 8. este influențată de culoarea dentinei
9. este influențată de vitalitatea dintelui
10. nu este influențată de grosimea smalțului

15. Culoarea dinților:

1. este mai deschisă la nivelul coletelor dinților
2. este mai închisă la dinții de lapte
3. este accentuat mai albă la dinții de lapte
4. este mai deschisă la persoanele în vârstă
5. este mai închisă la persoanele tinere
6. este mai deschisă la persoanele tinere
7. este mai deschisă la nivelul treimii incizale a dinților frontali
8. este mai închisă la nivelul coletelor dinților
9. este mai închisă la nivelul treimii incizale a dinților frontali
10. este mai închisă la persoanele în vârstă

16. Articulaţia temporo-mandibulară:

1. nu este afectată de de tratamente protetice realizate incorect
2. permite mandibulei să realizeze doar mişcări de rotație
3. permite mandibulei să realizeze mişcări complexe în toate sensurile
4. are mobilitate redusă
5. recepţionează direct presiunile ocluzale
6. Este afectată de modificări la nivelul planului de ocluzie
7. Este afectată nde tratamente protetice realizate incorect
8. recepţionează presiunile ocluzale
9. este o articulație mai rigidă
10. este afectată de modificări ale ocluziei

17. Stereotipul tocător se caracterizează prin:

1. predominant mişcări orizontale în timpul actului masticator
2. cuspizi cu înălţime mica și cu pante cuspidiene mai puțin înclinate
3. panta condilului temporal abruptă
4. mandibula voluminoasă
5. predominant mişcări verticale în timpul actului masticator
6. supraocluzie la nivel frontal
7. supraocluzie la nivel lateral
8. cuspizi sunt înalţi, cu pante cuspidiene înclinate
9. mandibula gracilă
10. panta condilului temporal mai puți
înclinată

18. Stereotipul tocător se caracterizează prin:

1. mușchii ridicători ai mandibulei contractaţi asimetric
2. ţesuturile parodontale bine reprezentate
3. ţesuturile parodontale mai slab reprezentate, cu predispoziție la parodontopatii
4. curba de ocluzie sagitală mai puțin convexă
5. curba de ocluzie sagitală accentuat convexă
6. unghiul mandibular deschis
7. mușchii ridicători ai mandibulei contractaţi simetric
8. incizura sigmoidă. atenuată
9. unghiul mandibular mai redus
10. incizura sigmoidă
accentuată

19. Stereotipul frecător se caracterizează prin:

1. cuspizi sunt înalţi, cu pante cuspidiene înclinate
2. panta articulară a condilului temporal atenuată
3. mandibula gracilă
4. mandibula mai voluminoasă
5. supraocluzie frontală redusă sau raport labiodont
6. panta condilului temporal abruptă
7. supraocluzie la nivel frontal
8. predominant mişcări verticale în timpul actului masticator
 9. cuspizi cu morfologie mai atenuată
10. predominant mişcăride lateralitate în timpul actului masticator

20. Stereotipul frecător se caracterizează prin:

1. muşchii ridicatori ai mandibulei se contractă asimetric
2. mușchii ridicători ai mandibulei contractaţi simetric
3. unghiul mandibular deschis
4. incizura sigmoidă accentuată
5. curba de ocluzie sagitală accentuat convexă
6. curba sagitală de ocluzie atenuată
7. ţesuturile parodontale mai slab reprezentate, cu predispoziție la parodontopatii
8. unghiul mandibular mai închis
9. incizura sigmoidă atenuată
10. țesuturile parodontale sunt rezistente;

21. Găsiți afirnația corectă:

1. în poziția de postură, între molarii inferiori și superiori trebuie să existe un spațiu liber, care variază de la 1 la
3 mm, care reprezintă spațiul liber de
inocluzie
2. în poziția de postură, între molarii inferiori și superiori trebuie să existe un spațiu liber, care variază de la 1 la
3 mm, care reprezintă spațiul liber de
inocluzie.
3. în poziția de postură, între molarii inferiori și superiori trebuie să existe un contact stabil.
4. dimensiunea verticală de ocluzie este distanța dintre punctele subnasale- gnathion, când pacientul este în raport
de ocluzie
5. este înălțimea etajului imijlociu, când pacientul este în ocluzie, într-o poziție de relație centrică
6. dimensiunea verticală de ocluzie trebuie să fie egală cu dimensiunea verticală de postură
7. dimensiunea verticală de ocluzie este distanța dintre punctele gnathion- gnathion, când pacientul este în raport
de ocluzie
8. dimensiunea verticală de postură este o poziție de echilibru a complexului neuro-muscular, când pacientul este
în poziție relaxată, de reapaus
9. dimensiunea verticală de ocluzie trebuie să fie egală cu dimensiunea etajului mijlociu
10. este înălțimea etajului inferior, când pacientul este în ocluzie, într-o poziție de relație centrică

22. Rolul relației de postură:

1. determină dimensiunea vertical de ocluzie
2. se mai numește și relație intermaxilară
3. se mai numește și relație centrică
4. stabilește rapoarte de intercuspidare maximă
5. determină necesitatea conservării spațiului interocluzal
6. determină necesitatea echilibrării neuro-musculare în tratamentele protetice
7. orientează necesitatea înălțării sau coborârii terapeutice a planului de ocluzie sub- sau supraevaluat
8. permite realizarea ocluziei centrice
9. păstreaza integritatea complexului neuro-muscular
10. determină dimensiunea verticală de postură

23. Relația centrică:

1. reprezintă raportul static de referință obținut prin poziționarea cea mai înaltă, centrată, posterioară și
neforțată a condililor în cavitatea glenoidă
2. este cel mai constant raport în cursul vieții individului, atât la dentat, cât și la edentatul total
3. este singura pozitie reproductibilă și stabilă a mandibulei față de maxilar,
4. este poziția obtinută prin contracția simultană și echilibrată a mușchilor masticatori
5. reprezintă raportul static de referință obținut prin poziționarea cea mai înaltă, centrată, posterioară și
neforțată a condililor în cavitatea glenoidă
6. este singura pozitie mandibulo-craniană reproductibilă, care permite transferarea modelelor de studiu ale celor
doua arcade pe un articulator conservând aceleași raporturi
7. este cel mai constant raport în cursul vieții individului, atât la dentat, cât și la edentatul total
8. este singura pozitie reproductibilă și stabilă a mandibulei față de maxilar,
9. este poziția obtinută prin contracția simultană și echilibrată a mușchilor masticatori
10. este singura pozitie mandibulo-craniană reproductibilă, care permite transferarea modelelor de studiu ale celor
doua arcade pe un articulator conservând aceleași raporturi
24. La montarea modelelor în ocluzor:
1. planul de orientare ocluzală trebuie să fie paralel cu planul mesei
2. se montează mai întâi modelul inferior și apoi cel superior
3. planul medio-sagital al complexului modele-machete de ocluzie să se suprapună pe planul medio-sagital al
ocluzorului
4. distanţa dintre axul balama şi punctul interincisiv trebuie să fie 9-10 cm
5. se montează mai întâi modelul inferior
6. distanţa dintre axul balama şi punctul interincisiv trebuie să fie 9-10 mm
7. se montează mai întâi modelul superior
8. planul medio-sagital al complexului modele-machete de ocluzie să se suprapună peste axa balama a
ocluzorului
9. planul de orientare ocluzală trebuie să fie perpendicular pe planul mesei
10. se montează mai întâi modelul superiorși apoi cel inferior

25. Ocluzorul:
1. are un brat superior mobil
2. are un braț inferior mobil
3. permite doar miscări în plan vertical
4. este un simulator complex
5. permite doar mișcări de nchidere și deschidere
6. are un braț superior fix
7. permite doar mișcări în plan vertical și orizontal
8. permite doar mișcări de închidere, deschidere și propulsie
9. este cel mai simplu simulator
10. are un brat inferior fix

26. Ocluzorul:
1. presupune o tehnică de montare a modelelor foarte facilă
2. presupune o tehnică de montare a modelelor ce necesită un arc facial
3. permite reglarea parametrilor ocluziei dinamice
4. are un braț superior care reprezintă schematic maxilarul
5. are un braț superior care reprezintă schematic mandibula
6. nu permite reglarea nici unui parametru al ocluziei dinamice
7. are două brațe, care sunt fixate printr-o balama
8. are două brațe, care sunt fixe
9. are un braț inferior care reprezintă schematic maxilarul
10. are un braț inferior care reprezintă schematic mandibula

27. Articulatatoarele:
1. sunt simulatoare complexe
2. presupun o tehnică de montare a modelelor foarte facilă
3.permit stabilirea unor relații intermaxilare mai corecte, în ocluzie statică și în ocluzie dinamică
4.au două brațe, care sunt fixate printr-o balama
5.nu permit reglarea nici unui parametru al ocluziei dinamice
6.necesită pentru transferal datelor în laborator un arc facial
7. sunt simulatoare care pot reproduce mișcări verticale, de deschidere-închidere și, mai mult sau mai puțin,
mișcări de propulsie și lateralitate
8. pot reproduce, într-o măsură mai mare sau mai mică, parametrii ocluziei dinamice
9. au un braț superior care reprezintă schematic maxilarul
10. au un braț inferior care reprezintă schematic mandibula

28. Articulatoarele:
1. au o plăcuță din metal, cu ajutorul căreia se poate materializa planul de orientare protetică
2. au o placuță incizală, pe care glisează dinții frontali superiori
3. au între cele două brațe un sistem de articulare rigid
4. au o plăcuță din metal, cu ajutorul căreia se poate materializa axa bicondiliană
5. au între cele două brațe un sistem de articulare foarte mobil
6. au un braț superior și un braț inferior
7. au o placuță incizală, pe care glisează extremitatea inferioară a tijei verticale
8. au un braț superior fix și un braț inferior mobil
9. au o tijă verticală, care menține dimensiunea verticală de ocluzie, conservând aceeași distanță între cele două
brațe
10. au o tijă verticală, care menține poziția corectă a dinților frontali
29. Obiectivele articulatoarelor:
1. reproducerea traiectoriilor condiliene
2. reproducerea amplitudinii mișcărilorn de lateralitate
3. transcrierea şi preluarea distanței intercondiliene
4. reproducerea înclinării pantei incisive, pentru mişcările de propulsie şi lateralitate
5. înregistrarea dimensiunii verticale de ocluzie
6. realizarea transferului poziţiei modelului maxilar în relaţie corectă cu puncte şi planuri de referinţă preluate de
la nivel facial
7. reproducerea detaliilor de la nivelul câmpului protetic
8. înregistrarea dimensiunii vertical depostură
9. înregistrarea mișcărilor de închidere și deschidere
10. transcrierea şi preluarea distanței bipupilare

30. Obiectivele articulatoarelor:

1. să păstreze permanent toate datele şi parametrii stabiliţi anterior
2. să fie flexibile
3. să permită manipulări facile atât în laborator cât şi în cabinet în momentul realizării transferurilor de pe
arcurile faciale
4. să poată adapta permanent datele şi parametrii stabiliţi anterior
5. să permită montarea modelelor fără să fie necesare arcurile faciale
6. să aibă pantele condiliene localizate la extremitatea superioară şi posterioară a braţului inferior
7. să permită manipulări facile atât în laborator cât şi în cabinet în timpul fixării modelelor pe braţele
articulatorului.
8. să permită manipulări facile atât în laborator cât şi în cabinet în timpul desprinderii modelelor de pe braţele
articulatorului.
9. să fie rigide
10. să aibă pantele condiliene localizate la extremitatea inferioară şi anterioară a braţului inferior

31. Articulatoarele de tip arcon:

1. au panta condiliană la nivelul braţului superior
2. au condilii articulari solidari cu arcada (modelul) maxilar
3. au condilii articulari solidari cu arcada (modelul) mandibular
4. permit simularea mișcărilor mandibulare asemănător cu mișcările articulației temporo-mandibulare
5. au suprafața de ghidaj (tuberculul mandibular) solidară cu arcada (modelul) maxilar
6. realizează simularea mișcărilor mandibulare diferit de mișcările articulației temporo-mandibulare
7. au panta condiliană la nivelul braţului inferior
8. au sensul mișcărilor simulare invers față de sensul real de mișcare a mandibulei
9. au sensul mișcărilor simulare identic cu față real de mișcare a mandibulei
10. au suprafața de ghidaj (tuberculul mandibular) solidară cu arcada (modelul) mandibular

32. Articulatoarele de tip nonarcon:

1. menținerea modelelor în relație centrică este dificilă
2. sunt structurate diferit față de ATM
3. condilii aparțin brațului superior
4. au sensul mișcărilor simulare invers față de sensul real de mișcare a mandibulei
5. au sensul mișcărilor simulare identic cu față real de mișcare a mandibulei
6. menținerea modelelor în relație centrică este facilă
7. au pantele de ghidaj la nivelul braţelor inferioare
8. au pantele de ghidaj la nivelul braţelor superioare
9. condilii aparțin brațului inferior
10. sunt structurate asemănător cu ATM

33. Articulatoarele neprogramabile:

1. este cel mai complex tip de articulator
2. prezintă o înclinare a pantei, medie, de aproximativ 30º
3. montarea modelelor este dificilă
4. nu permit reglarea unghiului bennett;
5. prezintă o înclinare a pantei, medie, de aproximativ 90º
 6. permit montarea facilă a modelelor, axa bicondiliană fiind reprezentată de o tijă orizontală, iar rotaţia
făcându-se pe panta fixă de 30º
7. au un singurul reper reglabil și anume panta tuberculului articular , prin intermediul unui platou cu înclinare
variabilă
8. permit reglarea unghiului bennett;
9. este cel mai simplu tip de articulator
10. au un singurul reper reglabil și anume ghidajul incisiv, prin intermediul unui platou cu înclinare variabilă

34. Articulatoarele parțial programabile:

1. nu permit adaptarea la forma pantelor articulare
2. nu permit stabilirea distanţei de la punctul interincisiv la axa şarnieră
3. permit reglarea pantei retroincisive.
4. permit adaptarea la forma pantelor articulare
5. nu permit reglarea unghiul lui bennett.
6. permit reglarea pantei tuberculului articular
7. permit reglarea unghiul lui bennett.
8. nu permit reglarea pantei tuberculului articular
9. permit stabilirea distanţei de la punctul interincisiv la axa şarnieră
10. nu permit reglarea pantei retroincisive.

35. Pregătirea pentru montare în simulator constă în:

1. desolidarizarea mmachetelor și separarea acestora în vederea montării modelelor
2. reducerea dimensiunilor soclului
3. realizarea, pe suprafaţa bazei modelelor, a mai multor proeminențe piramidale, cu înălțime de 3-4 mm, în
scopul măririi suprafaţei de aderare a gipsului utilizat pentru fixare în ocluzor;
4. verificarea simulatorului
5. aplicarea pastei de gips prin vibrare
6. izolarea modelelor prin introducere în apă
7. realizarea, pe suprafaţa bazei modelelor, a mai multor şanţuri longitudinale şi transversale, cu adâncime de 3-
4 mm, în scopul măririi suprafaţei de aderare a gipsului utilizat pentru fixare în ocluzor;
8. izolarea modelelor cu substanțe izolatoare
9. solidarizarea modelelor între ele, la nivelul soclurilor, cu ajutorul a trei tije, fixate în trei zone diferite, frontal şi
lateral - stânga - dreapta.
10. introducerea modelelor în apă, timp de 2-3 minute, pentru ca pasta de gipsare să nu facă priză într-un interval de
timp prea scurt

36. Arcurile faciale:

1. servesc la transferul datelor din claborator în cabinet
2. sunt piese accesorii ocluzoarelor
3. sunt piese accesorii articulatoarelor
4. trebuie să fie flexibile
5. sunt în formă de u deschis anterior
6. servesc la transferul datelor din cabinet în laborator
7. trebuie să fie rigide și uşor de manipulat
8. trebuie să păstreze datele înregistrate și să le reproducă fidel
9. trebuie să reproducă fidel toate detaliile câmpului protetic
10. sunt în formă de u deschis posterior

37. Articulatoarele total programabile:

1. permit doar reglarea orientarii planului de ocluzie în raport cu planul de referinţă camper
2. nu permit reglarea valoarii pantei tuberculului articular
3. permit reglarea valorii pantei retroincisive
4. permit reglarea orientarii planului de ocluzie în raport cu planul de referinţă camper
5. permit reglarea valoarii pantei tuberculului articular
6. permit reglarea unghiul lui bennett.
7. permit reglarea doar a unghiul lui bennett.
8. nu permit reglarea distanţei intercondiliane și a distanţei de la punctul interincisiv la axa şarnieră.
9. permit reglarea distanţei intercondiliane și a distanţei de la punctul interincisiv la axa şarnieră.
10. permit doar reglarea valorii pantei retroincisive
38. În situația în care pe fața ocluzală a premolarului doi inferior sunt doi cuspizi
1. sunt trei fosete
2. există un șanț intercuspidian curb, cu concavitatea spre vestibular
3. aceștia sunt egali
4. aceștia sunt inegali, vestibularul fiind mai mare decât lingualul
5. există o singură fosetă
6. există un șanț intercuspidian curb, cu concavitatea spre lingual
7. cuspizii sunt inegali, lingualul fiind mai mare decât vestibularul
8. sunt două creste marginale
9. există un șanț intercuspidian curb, situat mai aproape de lingual
10. sunt două fosete marginale, mezială și distală

39. În situația în care pe fața ocluzală a premolarului doi inferior sunt trei cuspizi:
1. aceștia sunt orientați unul vestibular și doi spre lingual
2. există trei șanțuri
3. aceștia sunt orientați unul lingual și doi spre vestibular
4. sunt două fosete
5. în ordinea descrescătoare a mărimii cuspizii sunt vestibular, mezio-lingual
6. există două șanțuri
7. în ordinea descrescătoare a mărimii cuspizii sunt mezio-lingual, disto-lingual și vestibular
8. sunt două creste marginale –mezială și distală
9. disto-lingual
10. sunt trei fosete

40. În situația în care pe fața ocluzală a premolarului doi inferior sunt trei cuspizi:
1. foseta centrală este o fosetă sprincipală
2. șanțul centro-lingual separă cuspizii linguali
3. fosetele mezială și distală sunt fosete principale
4. șanțurile care separă cuspizii au formă de W
5. șanțul mezio- distal separă cuspizii linguali
6. șanțul centro-lingual separă cuspizii linguali de cel vestibular
7. fosetele mezială și distală sunt fosetes ecundare
8. șanțurile care separă cuspizii au formă de Y
9. foseta centrală este o fosetă secundară
10. șanțul mezio- distal separă cuspizii vestibular de cei linguali

41. Pe fața ocluzală a premolarului doi inferior în varianta cu trei cuspizi:

1. sunt două fosete principale, mezială și distală, mai profunde
2. foseta centrală este o fosetă secundară
3. fosetele principale sunt plasate pe pantele cuspidiene
4. foseta secundară este mai puțin profundă
5. fosetele principale sunt formate de crestele marginale și pantele cuspidiene
6. sunt două fosete secundare, mezială și distală, mai profunde
7. foseta secundară este mai puțin adâncă
8. foseta centrală este o fosetă principală
9. fosetele principale sunt plasate la extremitățile șanțului mezio-distal
10. fosetele secundare sunt plasate la extremitățile șanțului mezio-distal

42. Premolarul doi inferior:

1. prezintă la nivelul rădăcinilor câte un canal radicular
2. prezintă la nivelul coroanei camera pulpară, cu patru coarne pulpare
3. prezintă la nivelul coroanei canalul radicular
4. prezintă la nivelul rădăcinii un canal radicular
5. prezintă la nivelul coroanei camera pulpară, cu două sau trei coarne pulpare
6. are o cameră pulpară cu o formă asemănătoare coroanei, dar de dimensiuni mai mici
7. are un canal radicular mai îngust și mai puțin accesibil tratamentului, comparativ cu primul premolar
8. prezintă la nivelul coroanei camera pulpară
9. are o cameră pulpară cu o fprmă asemănătoare coroanei, dar de dimensiuni mai mari
10. are un canal radicular mai larg și mai accesibil tratamentului, comparativ cu primul premolar

43. Fața ocluzală a primului molar superior:

 1. are marginile mezială și distală convergente spre distal
2. are marginea mezială cea mai mare
3. are marginile mezială și distală paralele
4. are diametrul vestibulo-oral mai mic decât diametrul mezio-distal
5. are o formă de paralelogram
6. are marginea distală cea mai mare
7. are marginile vestibulară și orală convergente spre distal
8. are diametrul vestibulo-oral mai mare decât diametrul mezio-distal
9. are marginile vestibulară și orală paralele
10. are o formă pătrată

44. Pe fața ocluzală a primului molar superior:

1. sunt patru șanțuri intercuspidiene
2. sunt două șanțuri intercuspidiene
3. sunt patru cuspizi egali
4. sunt trei șanțuri intercuspidiene
5. există tuberculul lui Carabelli
6. sunt patru cuspizi inegali
7. sunt trei creste marginale
8. sunt trei fosete
9. există o creastă oblică de smalț
10. sunt două creste marginale

45. Pe fața ocluzală a primului molar superior:

1. cuspizii sunt separați de fosete
2. la extremitățile șanțurilor se găsesc cuspizii
3. la extremitățile șanțurilor se găsesc fosete
4. creasta oblică de smalț, sau puntea de smalț are aspectul unui unghi deschis spre distal
5. creasta oblică de smalț, sau puntea de smalț are aspectul unui unghi deschis spre mezial
6. între cuspidul mezio-vestibular și cel disto-palatinal se formează puntea de smalț
7. între cuspidul mezio-palatinal și cel disto-vestibular se formează puntea de smalț
8. cuspidul mezio-palatinal este cel mai mare, urmat de cuspidul mezio-vestibular, apoi de cel disto-vestibular și
disto-palatinal, care este cel mai mic
9. cuspidul mezio-vestibular este cel mai mare, urmat de cuspidul mezio-palatinal, apoi de cel disto-palatinal și
disto-vestibularl, care este cel mai mic
10. cuspizii sunt separați de șanțuri

46. Cuspizii de pe fața ocluzală a primului molar inferior:

1. în ordine descrecătoare a mărimii cuspizii sunt mezio-lingual, disto-lingual, mezio-vestibular, centro-vestibular și
disto-vestibular
2. cuspizii linguali sunt mai mari decât cei vestibulari
3. cuspizii linguali sunt mai mici decât cei vestibulari
4. cuspidul disto-vestibular este cel mai mic și cuspidul cuspidul mezio-lingual este cel mai mare
5. sunt orientați trei vestibular și doi lingual
6. sunt orientați trei vlingual și doi vestibular
7. cuspidul disto-vestibular este cel mai mare și cuspidul cuspidul mezio-lingual este cel mai mic
8. sunt inegali
9. sunt egali
10. în ordine descrecătoare a mărimii cuspizii sunt mezio-vestibular, disto-vestibular, mezio- lingual, centro-
lingual și disto- lingual

47. Pe fața ocluzală a primului molar inferior:

1. cuspizii linguali sunt mezio-lingual, centro-lingual și disto-lingual
2. cuspizii linguali sunt mezio-lingual și disto-lingual
3. cuspizii vestibulari sunt mezio-vestibular, centro-vestibular și disto-vestibular
4. cuspizii vestibulari sunt mezio-vestibular și disto-vestibular
5. cuspidul mezio-lingual este mai mic decât cel mezio-vestibular
6. cuspidul mezio-vestibular este mai mare decât cel centro-vestibular
7. cuspidul disto-lingual este mai mare decât cuspidul mezio-lingual
8. cuspidul mezio-vestibular este mai mic decât cel disto-vestibular
9. cuspidul mezio-lingual este mai mare decât cuspidul disto-lingual
10. cuspidul mezio-vestibular este mai mare decât cel disto-vestibular
48. Pe fața ocluzală a molarului unu inferior:
1. din șanțul mezio-distal pleacă un șanț orientat spre lingual, care separă cuspizii linguali
2. șantul mezio-distal este plasat mai aproape de vestibular
3. șantul mezio-distal este plasat mai aproape de lingual
4. din șanțul mezio-distal pleacă un șanțuri orientate spre vestibular, care separă cuspiziivestibulari
5. din șanțul mezio-distal pleacă două șanțuri orientate spre vestibular, care separă cuspizii vestibulari
6. din șanțul mezio-distal pleacă două șanțuri orientate spre lingual, care separă cuspizii linguali
7. șantul mezio-distal este cel mai adânc
8. sunt patru șanțuri intercuspidiene
9. șantul mezio-distal este mai puțin adânc
10. sunt cinci șanțuri intercuspidiene

49. Care din următoarele afirmații caracterizează rapoartele ocluzale anormale la nivelul dinților laterali:
1. la nivelul arcadei laterale, dinții superiori îi depășesc pe cei inferiori cu un cuspid, și anume cu cel vestibular
2. la nivelul arcadei laterale, dinții inferiori îi depășesc pe cei superiori cu un cuspid, și anume cu cel vestibular
3. în sens vertical, cuspizii dinților laterali stabilesc rapoarte cu antagoniștii de tip cuspid-fosetă și cuspid-
ambrazură
4. în sens sagital, la nivelul primilor molari, cuspidul mezio-vestibular al molarului unu superior se proiectează în
șanțul intercuspidian dintre cuspizii mezio-vestibular și centro-vestibular de la nivelul primului molar inferior
5. în sens vertical, cuspizii dinților laterali stabilesc rapoarte cu antagoniștii de tip cuspid-cuspid
6. în sens sagital, la nivelul primilor molari, cuspidul disto-vestibular al molarului unu superior se proiectează în
șanțul intercuspidian dintre cuspizii mezio-vestibular și centro-vestibular de la nivelul primului molar inferior
7. raportul în această zonă a arcadei este dictat de molarii de șase ani, care stabilesc o relație cheie în sens
sagital, numită cheia lui angle
8. cuspizii vestibulari mandibulari sunt plasați în șanțul intercuspidian situat între cuspizii vestibulari și
palatinali ai dinților laterali superiori
9. cuspizii linguali mandibulari sunt plasați în șanțul intercuspidian situat între cuspizii vestibulari și palatinali ai
dinților laterali superiori
10. raportul în această zonă a arcadei este dictat de premolari

50. Punțile metalo-ceramice:

1. se pot aplica doar pe implanturi
2. au dezavantajul că masele ceramice utilizate pentru componenta fizionomică au rezistenţă mare la forţele de
torsiune şi forfecare
3. implică un sacrificiu redus de substanţă amelo-dentinară
4. se indică la nivelul breşelor edentate laterale de amplitudine a máximum cinci dinţi consecutivi, respectiv
maximum șasedinţi în zona frontală
5. se indică la nivelul breşelor edentate laterale de amplitudine a maximum trei dinţi consecutivi, respectiv
maximum patru dinţi în zona frontală
6. se pot aplica pe substructuri organice sau pe implanturi
7. vor fi indicate în toate situaţiile clinice create de leziuni odontale coronare sau în edentaţii parţiale reduse
8. vor fi indicate în toate situaţiile clinice create de leziuni odontale coronare sau în edentaţii parţiale întinse
9. au dezavantajul că masele ceramice utilizate pentru componenta fizionomică au rezistenţă scăzută la forţele de
torsiune şi forfecare
10. implică un sacrificiu mare de substanţă amelo-dentinară

51. Elementele de agregare:

1. trebuie să asigure refacerea morfologiei corecte a dinților
2. se aplică pe substructurile organice preparate
3. trebuie să permită transmiterea forţelor masticatorii în afara axului dinților stâlpi
4. trebuie să permită transmiterea forţelor masticatorii în axul dinților stâlpi
5. sunt costrucții protetice plurale
6. trebuie să permită transmiterea forţelor masticatorii, de la corpul de punte la dinții stâlpi
7. se aplică doar pe support implantar
8. sunt proteze unidentare
9. trebuie să permită transmiterea forţelor masticatorii, de la dinții stâlpi la corpul de punte
10. nu permit refacerea în totalitate a morfologiei dinților
52. Corpul de punte:
1. au rol în refacerea morfologiei şi continuităţii arcadei
2. nu are raport cu creasta alveolară
3. este constituit din totalitatea elementelor care substituie dinţii absenţi
4. este reprezentat de dinții pe care se aplică elementele de agregare
5. trebuie sa asigure restabilirea funcţiilor sistemului stomatognat
6. trebuie să aibă rezistenţă la fractură, cu atât mai mare cu cât solicitările funcţionale sunt mai intense
7. are doar raport în șea sau semișea cu creasta alveolară
8. se aplică doar pe support implantar
9. are rezistenţa condiţionată de o amplitudinea, lăţimea, profilul corpului de punte, raportul cu creasta
10. nu permit refacerea în totalitate a morfologiei dinților

53. Caracteristicile aliajelor utilizate în tehnologia metalo-ceramică sunt:

1. stabilitate chimică în mediu oral
2. inodore și insipide
3. biocompatibilitate
4. greutate specifică mică, prelucrare facilă
5. rezistenţă mecanică bună, care să asigure o refacere a optimă a funcţiei masticatorii
6. stabilitate cromatică
7. fluiditate scăzută
8. gust metalic pronunțat
9. duritate cât mai mare
10. greutate specifică mare

54. Caracteristicile aliajelor utilizate în tehnologia metalo-ceramică sunt:

1. suprafeţe netede, lucioase, care să asigure curăţirea şi autocurăţirea, precum şi împiedicarea colonizării
bacteriene, în scopul realizării unei igiene orale corecte
2. greutate specifică mare
3. stabilitate cromatică
4. modul de elasticitate scăzut
5. să aibă un preț de cost scăzut
6. să permită sterilizarea
7. rezistente la uzură şi abrazie
8. flexibilitate accentuată
9. fluiditate corespunzătoare în stare de fuziune
10. vâscozitate mare

55. Aliajele utilizate în tehnologia metalo-ceramică trebuie să îndeplineasă următoarele condiţii:

1. intervalul de topire al acestora să fie cu 150-200ºC mai mic faţă de temperatura de sinterizare a maselor
ceramice
2. să prezinte rezistenţă la temperaturi înalte şi să nu sufere deformări în timpul sinterizării ceramicii
3. să devină fluide la temperaturi scăzute
4. să prezinte stabilitate cromatică
5. temperatura de topire să nu depăşească 1300ºC, pentru a se putea prelucra uşor
6. să prezinte stabilitate chimică şi rezistenţă la coroziune
7. intervalul de topire al acestora să fie cu 150-200ºC mai mare faţă de temperatura de sinterizare a maselor
ceramice
8. rezistenţa mecanică şi rezistenţa la uzură să fie scăzute
9. temperatura de topire să nu depăşească 900ºC, pentru a se putea prelucra uşor
10. rezistenţa mecanică şi rezistenţa la uzură să fie satisfăcătoare

56. Aliajele utilizate în tehnologia metalo-ceramică trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

1. conductibilitatea termică să fie redusă
2. să permită realizarea unei retenţii optime a straturilor de ceramică
3. coeficientul de dilatare termică să fie mai mare decât cel al maselor ceramice
4. contracţia în timpul solidificării să nu depăşească 1,6%
5. conductibilitatea termică să fie cât mai mare
6. coeficientul de dilatare termică să fie aproximativ egal cu cel al maselor ceramice
7. să permită realizarea unei separări optime de straturie de ceramică
8. să prezinte în compoziţie şi metale nenobile, capabile să formeze un strat de oxizi, în cazul unor aliaje nobile cu
un conținut crecut de aur
9. să nu se contracte în urma răcirii
 10. să nu prezinte în compoziţie metale nenobile, în cazul unor aliaje nobile cu un conținut crecut de aur

57. Aliajele nobile au următoarele caracteristici:

1. contracţie mare la răcire şi perfect compensată de masele de ambalat
2. rezistenţă maică la fractură și la uzură
3. tolerabilitate excelentă în cavitatea bucală
4. putându-se combina cu diferite metale, permite obţinerea unor piese cu proprietăţi mecanice foarte bune
5. nu se pot combina cu alte metale
6. tolerabilitate scăzută în cavitatea bucală
7. fluiditate mică în stare topită, ceea de permite pătrunderea aliajului în toate detaliile tiparului şi obţinerea unor
piese protetice de mare precizie;
8. mare fluiditate în stare topită, ceea de permite pătrunderea aliajului în toate detaliile tiparului şi obţinerea unor
piese protetice de mare precizie;
9. rezistenţă mare la fractură, la uzură și rezistenţă mare la coroziune
10. contracţie mică la răcire şi perfect compensată de masele de ambalat

58. Rolul feldspatului:

1. este de a conferi transluciditate ceramicii
2. este de a micșora coeficientul de dilatare termică al maselor ceramice
3. este de a conferi opacitate ceramicii
4. este de a crește duritatea și de a optimiza rezistenţa mecanică a ceramicii
5. este de a scădea duritatea și de a optimiza rezistenţa mecanică a ceramicii
6. este de a omogeniza şi fluidifica amestecului de componente ceramice
7. este de a conserva forma modelajului în timpul sinterizării ceramice
8. este de a dispersa modelajul în timpul sinterizării ceramice
9. este de crește vâscozitatea amestecului componentelor ceramice
10. este de a creşte coeficientul de dilatare termică al maselor ceramice

59. Cuarţul:
1. asigură dilatarea sa termică, reuşind să compenseze contracţia caolinului în momentul răcirii
2. se găseşte în masele ceramice în proporţia cea mai redusă
3. din punct de vedere chimic este reprezentat de săruri de potasiu şi sodiu
4. din punct de vedere chimic, cuarţul este un dioxid de siliciu
5. contribuie la creşterea rezistenţei maselor ceramice la variaţii termice.
6. este componentul de bază al maselor ceramice
7. permite obţinerea luciului maselor ceramice
8. contribuie la scăderea rezistenţei maselor ceramice la variaţii termice.
9. se găseşte în masele ceramice în proporţie de 15-25%
10. arde fără reziduuri în timpul sinterizării

60. Caolinul:
1. este un aluminosilicat hidratat
2. este un dioxid de siliciu
3. este componentul de bază al maselor ceramice
4. în amestec cu apa conferă masei ceramice o plasticitate ce permite o bună modelare
5. contribuie la creşterea rezistenţei maselor ceramice la variaţii termice.
6. se găsește în proporție mai redusă în masele ceramice, decât cuarțul
7. se găsește în proporție mai mare în masele ceramice, comparativ cu feldspatul
8. permite obţinerea luciului maselor ceramice
9. conservă forma modelajului pe parcursul sinterizării ceramicii
10. se găsește în proporție mai redusă în masele ceramice, comparativ cu feldspatul

61. Elementele de adaos:

1. din categoria fondanţilor sunt săruri de potasiu şi sodiu
2. se găsesc în pulberile ceramice sub formă de fondaţi şi oxizi metalici
3. se găsesc în lichidul pentru obținerea pastei sub formă de fondaţi şi oxizi metalici
4. din categoria oxizilor metalici au rol în individualizarea cromatică a elementelor ceramice
5. din lichidul pentru obținerea pastei sunt coloranţii organici, care sunt adăugaţi în vederea colorării ceramicii
6. din categoria fondanţilor au rol în individualizarea cromatică a elementelor ceramice
7. din categoria fondanţilor au rol în scăderea temperaturii de sinterizare a maselor ceramice
8. din categoria fondanţilor sunt aluminosilicați de potasiu şi sodiu
9. din categoria oxizilor metalici au rol creșterea temperaturii de sinterizare a maselor ceramice
 10. din lichidul pentru obținerea pastei sunt coloranţii organici, care sunt adăugaţi în vederea diferenţierii
straturilor de ceramică ce trebuie aplicate în cursul modelajului

62. Caracteristicile maselor ceramice convenționale:

1. opacitate optimă
2. transluciditate optimă
3. rezistenţă mare la compresiune
4. coeficient de dilatare termică apropiat de al aliajului din care se realizează infrastructura metalică, iar
temperatura de sinterizare să fie mai mare decât intervalul de topire al aliajului pe care se va aplica masa
ceramică
5. coeficient de dilatare termică diferit de al aliajului din care se realizează infrastructura metalică, iar temperatura
de sinterizare să fie mai mică decât intervalul de topire al aliajului pe care se va aplica masa ceramică
6. densitate apropiată de cea a smalţului dentar
7. duritate mai mare decât a smalţului
8. densitate mai mare decât a smalţului dentar
9. duritate apropiată de cea a smalţului
10. rezistenţă mică la compresiune

63. Masele ceramice de nouă generație au următoarele caracteristici:

1. comportament foarte bun în timpul sinterizării
2. rezistenţă mecanică redusă, în special la rupere
3. temperatură de sinterizare în jur de 1900ºC
4. rezistenţă crescută la prelucrarea mecanică
5. duritate mai mică decât a smalțului
6. prelucrabilitate dificilă
7. rezistenţă scăzută la prelucrarea mecanică
8. prelucrabilitate facilă
9. temperatură de sinterizare în jur de 900ºC
10. rezistenţă mecanică bună, în special la rupere

64. Masele ceramice de nouă generație au următoarele caracteristici:

1. au duritate mai mică decât a smalțului
2. permit obținerea unor suprafeţe netede, neaderente pentru placa bacteriană
3. permit reproducerea simplă şi sigură a culorilor și asigură refacerea estetică în condiţii optime
4. au stabilitate cromatică
5. permit obținerea unor suprafeţe nrugoase
6. utilizează programe de sinterizare complexe
7. nu au stabilitate cromatică
8. au structură neomogenă,
9. utilizează programe de sinterizare simple
10. au structură foarte omogenă,

65. Masele ceramice de nouă generație au următoarele caracteristici:

1. sunt contraindicate sunt la dinţi tineri, cu volumului mare al camerei pulpare,
2. asigură o refacerea esteticã deosebitã
3. permit realizarea unor nuclee ceramice elastice, care ulterior vor fi placate cu mase ceramice
4. permit realizarea unor nuclee ceramice rezistente, care ulterior vor fi placate cu mase ceramice
5. au un conţinut crescut de oxizi, care le conferă o rezistenţã mencanică asemănătoare ţesuturilor dure
dentare.
6. au o biocompatibilitate înferioară maselor ceramice convenționale, în raport cu ţesuturile dure şi moi
7. asigură o biocompatibilitate foarte bună a construcţiilor protetice, în raport cu ţesuturile dure şi moi
8. au un conţinut crescut de oxizi, care le conferă o rezistenţã mencanică mai mare decât ţesuturilor dure
dentare.
9. sunt indicate sunt la dinţi tineri, cu volumului mare al camerei pulpare,
10. asigură o refacerea estetică moderată

66. Masele ceramice de nouă generație au următoarele caracteristici:

1. sunt alese în funcție de anumite dezideratele biomecanice, astfel încât gradul de duritate al materialului să fie mai
mare decât al smalţului dentar
2. presupun etape clinico-tehnologice laborioase şi de mare precizie
3. au o durabilitate mai mare a legăturii dintre infrastructură şi suprastructură
4. au o durabilitate mai mică a legăturii dintre infrastructură şi suprastructură
 5. sunt indicate mai frecvent în situaţia unor cerinţe estetice crescute
6. sunt alese în funcție de anumite dezideratele biomecanice și de gradul de abraziune al materialului în raport cu
smalţul dentar
7. au preţul de cost mic
8. sunt indicate mai frecvent în situaţia unor cerinţe estetice reduse
9. au preţul de cost ridicat și necesită o dotare suplimentară a laboratorului
10. presupun etape clinico-tehnologice puține și facile

67. Materialele pe bază de zirconia:

1. au o rezistenţă scăzută la presiune,
2. au proprietăți optice complet diferite de ale dinţilor naturali
3. au proprietăți optice similare cu ale dinţilor naturali, ceea ce permite obţinerea unor construcţii protetice
fizionomice
4. sunt destinate tehnologiilor computerizate
5. au rezistenţă mecanică scăzută
6. sunt destinate tehnologiilor analoge
7. sunt inerte din punct de vedere termic și au o structură internă omogenă
8. au rezistenţă mecanică foarte bună
9. au o structură internă neomogenă
10. au o rezistenţă deosebită la presiune, ceea ce conferă punților o rezistență optimă la solicitările masticatorii,
fără riscul de uzură sau fractură

68. Prepararea substructurilor organice în vederea aplicării elementelor de agregare:

1. necesită un sacrificiu de 0,4 – 0,5 mm de substanţă amelo-dentinară
2. permit realizarea unui ax de insertie unic al construcţiei protetice
3. se realizează în scopul creării unui spaţiu necesar corpului de punte
4. permit o înregistrare corectă a rapoartelor de ocluzie
5. se realizează în scopul desfiinţării retentivităţilor naturale ale dintelui
6. necesită un sacrificiu de 1,5 - 2 mm de substanţă amelo-dentinară
7. permit o amprentare corectă, În urma desfiinţării retentivităţilor
8. se realizează în scopul creării unui spaţiu necesar aplicării protezelor unidentare pe substructurile organice.
9. se realizează în scopul refacerii retentivităţilor naturale ale dintelui
10. permit realizarea unui ax de insertie al construcţiei protetice perpendicular pe axul dinților

69. Amprenta câmpului protetic:

1. trebuie să permită preluarea fidelă a dimensiunilor şi detaliilor morfologice de la nivelul mucoasei orale
2. trebuie să permită preluarea fidelă rapoartelelor cu dinţii vecini și antagoniști
3. trebuie să permită preluarea fidelă a raportului substructurilor organice cu parodonţiul marginal
4. trebuie să permită obţinerea unui model de lucru de mare fidelitate.
5. trebuie să permită preluarea fidelă raportului elementelor articulației temporo-mandibulare
6. trebuie să permită preluarea fidelă a raportului substructurilor organice cu mucoasa mobilă
7. trebuie să permită preluarea fidelă rapoartelelor cu formațiunile mobile de la periferia câmpului protetic
8. trebuie să permită preluarea fidelă a dimensiunilor şi detaliilor morfologice ale preparaţiilor
9. reprezintă imaginea pozitivă a câmpului protetic
10. trebuie să permită preluarea fidelă raportului substructurilor organice cu dinții vecini și antagoniști

70. Metodele de amprentare:

1. monofazice folosesc materiale cu vâscozitate crescută
2. monofazice sunt tehnici compresive
3. monofazice, utilizează un singur material de amprentă
4. monofazice folosesc materiale fluide şi hidrofile
5. monofazice sunt tehnici necompresive
6. pot fi directe și indirecte
7. pot fi monofazice și bifazice
8. monofazice sunt indicate în situaţiile unor dinți cu parodonţiu fragil
9. monofazice sunt indicate în situaţiile unor dinți cu parodonţiu robust
10. monofazice, utilizează două materiale de amprentă, de vâscozităţi diferite

71. Metodele de amprentare bifazice:

1. pot fi într-un timp, când cele două materiale, vâscos şi fluid, se utilizează simultan
2. sunt indicate pentru toate tipurile de parodonţiu marginal
3. reproduc fidel toate detaliile câmpului protetic
 4. utilizează un singur material de amprentă
5. pot fi într-un timp, când materialul fluid este aplicat după priza celui rigid
6. pot fi în doi timpi, când materialul fluid este aplicat după priza celui rigid
7. folosesc două materiale de amprentă, de vâscozităţi diferite
8. nu asigură reproducerea fidelă a detaliilor câmpului protetic la nivel sulcular
9. pot fi în doi timpi, când cele două materiale, vâscos şi fluid, se utilizează simultan
10. sunt indicate în situaţiile unor dinți cu parodonţiu fragil

72. Etalarea sulcusului gingival:

1. se realizează cu ajutorul portamprentei
2. se realizează cu ajutorul firului retractor impregnat sau nu cu diferite soluţii antiseptic sau hemostatice
3. se realizează cu ajutorul firului retractor sau materialele siliconice expansive
4. nu trebuie să fie agresivă pentru dinții antagoniști
5. permite o amprentare fidelă, în vederea obținerii unor elemente de agregare cu adaptare marginală foarte bună
6. este necesară în vederea amprentării corecte a dinților vecini
7. permite o amprentare fidelă, în vederea obținerii unor elemente de agregare cu adaptare ocluzală foarte bună
8. este necesară în vederea amprentării corecte a preparației la nivel sulcular
9. se realizează cu ajutorul pastei de gips
10. nu trebuie să fie agresivă pentru parodonțiu

73. Înregistrarea corectă a rapoartelor de ocluzie:

1. se poate realiza cu ceară preformată, cu grosimea de 0,4 mm
2. este necesară pentru a permite tehnicianului dentar fixarea celor două modele, maxilar şi mandibular, în
poziţie corespunzătoare şi montarea acestora în simulator
3. este necesară în vederea transferului acestor date în laborator, pentru refacerea corectă a rapoartelorcu dinții
vecini
4. se poate realiza cu ceară de înregistrare ocluzală
5. se poate realiza cu materialele compozite
6. în vederea montării modelelor într-o poziţie cât mai apropiată de situaţia clinică dată
7. este necesară pentru a permite tehnicianului dentar fixarea modelarea corectă a raportului cu creasta
alveolară
8. este necesară în vederea transferului acestor date în laborator, pentru refacerea corectă a rapoartelor
interarcadice
9. în vederea montării modelelor în relație de postură
10. se poate realiza cu materialele siliconice

74. Arcurile faciale:

1. pot fi arcuri faciale pentru înregistrarea cinematicii mandibulare
2. sunt piese metalice, accesorii ocluzoarelor
3. pot fi arcuri faciale pentru înregistrarea sulcusului gingival
4. pot fi arcuri faciale pentru ecuatorului protetic
5. sunt piese metalice, accesorii articulatoarelor
6. pot fi arcuri faciale de transfer
7. pot fi arcuri faciale de înregistrare a axului de inserție a dinților stâlpi
8. pot fi arcuri faciale cinematice, care permit determinarea axei balama, transferul datelor de la pacient la
simulator şi programarea articulatoarelor total adaptabile.
9. pot fi arcuri faciale pentru înregistrarea axei balama
10. pot fi arcuri faciale care facilitează înregistrarea ariei de plasare a elementelorde menținere, sprijin și
stabilizare

75. Erorile la nivelul amprentelor:

1. pot fi determinate de o amprentare incorectă, determinate de distorsionarea portamprentei
2. pot fi determinate de o amprentare incorectă, determinate de distorsionarea portamprentei individuale
3. pot fi determinate de o amprentare incorectă, determinate de detașarea materialului de suprafaţa
portamprentei
4. pot fi determinate de dezinserţia amprentei înainte de priza completă a materialului de amprentă
5. pot fi determinate de o amprentă incompletă, care rezultă în urma alegerii unei portamprente incorecte
6. pot fi reprezentate de lipsa de fidelitate în reproducerea detaliilor, mai ales la nivel marginal
7. pot fi determinate de dezinserţia amprentei după priza completă a materialului de amprentă
8. pot fi reprezentate reproducerea incomplete a detaliilor la nivel articular
9. pot fi determinate de o amprentare incorectă, determinate de un surplus de material de amprentă
10. pot fi determinate de o amprentă incompletă, care rezultă în urma alegerii unei portamprente standard prea mari
76. Apariţia unor depresiuni sau plusuri la nivel marginal:
1. se pot constata în cazul în care s-au folosit portamprente de dimensiuni prea mari
2. pot fi evitate prin plasarea corectă a materialului de amprentare pe mucoasa orală
3. pot fi evitate prin respectarea riguroasă a instrucţiunilor de preparare şi aplicare a materialului de amprentă
4. se pot constata în cazul în care s-a introdus portamprenta în cavitatea orală în momentul în care materialul de
amprentă un și-a început reacţia de priză
5. pot fi evitate prin adăugarea unei cantități mai mari de accelerator de priză
6. se pot constata în cazul în care s-a introdus portamprenta în cavitatea orală în momentul în care materialul de
amprentă îşi începe reacţia de priză
7. un apar la amprenta bifazocă în doi timpi
8. pot fi evitate prin plasarea corectă a materialului de amprentare, atât pe suprafaţa câmpului protetic, cât şi la
nivelul portamprentei
9. se pot constata în cazul în care s-au folosit portamprente de dimensiuni prea mici, care permit o alunecare a
materialului în momentul amprentării
10. se pot constata în cazul în care a fost inhibată reacţia de priză a materialului de amprentă

77. Apariţia unor depresiuni sau plusuri la nivel marginal se poate constata în urma mai multor erori de amprentare:
1. prepararea materialului, și introducerea acestuia în portamprentă înainte de finalizarea reacției de priză
2. prepararea materialului, și introducerea acestuia în cavitatea orală înainte de finalizarea reacției de priză
3. alegerea unui material cu vâscozitate necorespunzătoare
4. alegerea unei portamprente necorespunzătoare detaliilor câmpului protetic
5. contaminării preparaţiei sau a ţesuturilor adiacente la contactul cu dinții vecini
6. contaminării preparaţiei sau a ţesuturilor adiacente la contactul cu țesuturile cavității orale
7. prepararea incorectă, ca urmare a amestecării insuficiente a celor două componente ale materialului de
amprentă
8. contaminărea preparaţiei sau a ţesuturilor adiacente la contactul cu mănuşile de latex sau cu diga
9. prepararea incorectă a materialului, ca urmare a amestecării suficiente a celor două componente ale
materialului de amprentă
10. preparărea greșită a materialului, ca urmare a dozajului incorect a celor două componente ale materialului de
amprentă

78. Tratamentul protetic provizoriu vizează următoarele obiective:

1. protecţia mecanică a dinților antagoniști
2. conservarea poziţiei dinţilor preparaţi
3. conservarea poziţiei dinţilor vecini şi antagonişti
4. protecţia mecanică a substructurilor organice preparate şi tratamentul medicamentos al plăgii dentinare
5. restabilirea rapoartelorla nivelul țesuturilor orale
6. tratamentul medicamentos al plăgii dentinare la nivelul dinților antagonişti
7. repoziţionarea crestelor alveolare
8. restabilirea rapoartelor intermaxilare
9. tratamentul medicamentos al plăgii dentinare la nivelul dințilorvecini
10. repoziţionarea mandibulo-craniană corectă

79. Tratamentul protetic provizoriu:

1. se realizează doar prin metode indirecte
2. se realizează doar în cabinet
3. se poate realiza prin metode indirecte, cu participarea laboratorului de tehnică dentară
4. se poate realiza direct în cabinet
5. trebuie să asigurare dirijarea cicatrizării parodonţiului marginal lezat în urma preparării substructurilor
organice
6. se realizează doar prin metode digitale
7. trebuie să vizeze reintegrarea socială rapidă a pacientului
8. trebuie să vizeze refacerea temporară a continuității mucoasei orale
9. trebuiă să asigurare dirijarea cicatrizării substructurilor organice preparate
10. trebuie să vizeze refacerea temporară a funcţiilor sistemului stomatognat

80. Materialele utilizate pentru protezerea provizorie trebuie să aibă următoarele caracteristici:
1. să fie rezistente din punct de vedere mecanic
2. să fie aibă duritate asemănătoare cu a dinților naturali
3. să aibă proprietăți optice similar cu ale țesuturilor dure dentare
4. să aibă stabilitate chimică
 5. să aibă longevitate mare
6. să permită restabilirea funcţiilor
7. să aibă o grosime minimă, de 0,4-0,5 mm
8. să nu se abrazeze în timp
9. să asigure o refacere estetică satisfăcătoare
10. să nu fie toxic, pentru ţesuturile pulpare sau parodontale

81. Punțile provizorii:

1. trebuie să permită realizarea unor eventuale modificări în cabinetul stomatologic
2. trebuie să fie uşor de adaptat
3. se realizează doar în cabinet
4. trebuie să fie rezitente la forțele masticatorii
5. trebuie să aibă proprietăți optice similar cu ale țesuturilor dure dentare
6. trebuie să aibă un preţ de cost relativ scăzut
7. se realizează doar prin metode indirecte
8. trebuie să aibă longevitate mare
9. trebuie să se realizeze prin metode facile
10. trebuie să nu se abrazeze în timp

82. Protezelor provizorii realizate prin Metodele directe:

1. nu permit întotdeauna o adaptare marginală optimă
2. presupun un timp de lucru nelimitat
3. nu permit întotdeauna realizarea unui modelaj complet
4. sunt realizate în cabinet și au avantajul unei economii de materiale, deoarece nu presupune implicarea
laboratorului de tehnică dentară
5. sunt realizate în cabinet și au avantajul unui timp de lucru redus
6. presupun timp de lucru lung și manopere laborioase
7. permit întotdeauna realizarea unui modelaj complet
8. sunt realizate în cabinet și au dezavantajul unui consum mare de materiale
9. permit întotdeauna o adaptăre marginală optimă
10. presupun un timp de lucru limitat

83. Materialele utilizate pentru protezerea provizorie:

1. pot fi din categoria materialelor termoplastice
2. trebuie să aibă longevitate mare
3. pot fi din categorie rășinilor acrilice
4. pot fi materiale compozite autopolimerizabile
5. pot fi materiale compozi fotopolimerizabile
6. trebuie să permită un timp de lucru suficient pentru a asigura o modelare eficientă
7. pot fi ceruri de culoare albă
8. trebuie să aibă proprietăți optice similar cu ale țesuturilor dure dentare
9. trebuie să aibă o biocompatibilitate bună
10. trebuie să nu se abrazeze în timp

84. Răşinile diacrilo-compozite utilizate în protezarea provizorie prezintă următoarele caracteristici:

1. rezistenţă redusă la abrazie
2. duritate mică
3. stabilitate chimică
4. instabilitate chimică
5. dilatare termică mare
6. dilatare termică scăzută
7. rezistenţă deosebită la abrazie
8. valoare mare a coeficientului de contracţie la polimerizare
9. valoare redusă a coeficientului de contracţie la polimerizare
10. duritate mare

85. Răşinile diacrilo-compoziteutilizate în protezarea provizorie prezintă următoarele caracteristici:

1. se por repara cu dificultate
2. abrazeză dinţii antagonişti naturali
3. absorbţie scăzută de apă
 4. modulul de elasticitate crescut
5. nu abrazeză dinţii antagonişti naturali
6. pot fi reparate în cavitatea bucală
7. modulul de elasticitate scăzut
8. permeabilitate mare
9. rezistenţă electrică mare
10. rezistenţă electrică redusă

86. Avantajele metodelor indirecte:

1. au proprietăți mecanice optime

2. asigură restabilirea unor rapoarte interarcadice corecte
3. nu permit întotdeauna realizarea unor construcții protetice cu o adaptare marginală foarte bună
4. nu asigură întotdeauna restabilirea unor rapoarte interarcadice corecte
5. permit realizarea unor construcții protetice cu o adaptare marginală foarte bună
6. au timp de lucru nelimitat
7. permit modelarea corectă și complete a morfologiei
8. nu permit întotdeauna o adaptare marginală optimă
9. nu permit întotdeauna modelarea corectă și complete a morfologiei
10. au timp de lucru limitat

87. Modelele utilizate în tehnologia metalo-ceramică trebuie să îndeplinească o serie de caracteristici:

1. să prezinte rezistenţă mecanică
2. să fie elastice
3. să fie plastice
4. să prezinte rezistenţă satisfăcătoare la abrazie
5. să reproducă fidel toate detaliile câmpului protetic
6. să fie compatibile cu aliajele și cu masele ceramice
7. să fie compatibile cu materialul de amprentă şi să poată fi uşor de realizat
8. să fie flexibile
9. să aibă exactitate dimensională
10. să reprezinte imaginea negative a tuturor detaliilor câmpului protetic

88. Condiţiile pe care ar trebui să le îndeplinească un material ideal spentru realizarea modelelor:
1. să permită redarea cu fidelitate detaliile construcției protetice
2. să prezinte rezistenţă mecanică şi rezistenţă la abrazie corespunzătoare
3. să permită obţinerea unor suprafeţe neregulate
4. să prezinte caracteristici optice asemănătoare cu lae viitoarei construcții protetice
5. să aibă elasticitate iniţială şi un timp de priză rapid
6. să aibă stabilitate coloristică
7. să aibă plasticitate iniţială şi un timp de priză convenabil
8. să permită obţinerea unor suprafeţe de calitate
9. să permită redarea cu fidelitate a tuturor detaliilor câmpului protetic
10. să aibă stabilitate chimică şi volumetrică

89. La verificarea amprentei în laborator se pot constata următoarele defecte:

1. deplasarea materialului de amprentă
2. congrueţe între materialele de amprentă de consistenţe diferite
3. aderarea materialului de amprentă la suprafaţa portamprentei
4. amprentă completă
5. amprentă incompletă
6. incluziuni ceramice în materialul amprentei
7. incluziuni metalice în materialul amprentei
8. neaderarea materialului la suprafaţa portamprentei
9. incluziuni de aer în materialul amprentei
10. incongrueţe între materialele de amprentă de consistenţe diferite

90. Modelele cu bonturi fixe:

1. nu sunt utilizate în tehnologia metalo-ceramică
 2. sunt indicate ca modele de lucru, deoarece modelul substructurilor organice nu se detaşează de modelul de
ansamblu
3. sunt utilizate în tehnologia metalo-ceramică ca modele de studiu
4. mai sunt numite și modele duplicat
5. se realizează din gips dur
6. sunt utilizate în tehnologia metalo-ceramică pentru obţinerea modelului arcadei antagoniste
7. sunt utilizate în tehnologia metalo-ceramică ca modele de lucru
8. mai sunt numite și modele duplicat
9. nu sunt indicate ca modele de lucru, deoarece modelul substructurilor organice nu se poate detaşa de modelul de
ansamblu
10. se realizează din gips cu duritate mică

91. La prepararea pastei de gips trebuie respectate câteva reguli generale:

1. rata de amestecare este 120 spatulări pe minut, timp de 15 secunde, la o preparare manuală şi 60 secunde la
prepararea la vacuum-malaxor
2. la preparare se adaugă lichidul în pulbere, iar la amestecarea componentelor se foloseşte o spatulă curată
3. dozajul se va realiza empiric
4. respectarea timpului de lucru
5. utilizarea, pentru prepararea pastei, a unui bol, de plastic sau de cauciuc, curat şi uscat
6. timpul de lucru trebuie să fie cât mai scurt
7. la preparare se adaugă pulberea în lichid, iar la amestecarea componentelor se foloseşte o spatulă curată
8. utilizarea, pentru prepararea pastei, a unui bol, de plastic sau de cauciuc, curat şi izolat
9. rata de amestecare este 120 spatulări pe minut, timp de 60 secunde, la o preparare manuală şi 15 secunde la
prepararea la vacuum-malaxor
10. respectarea dozajului indicat

92. La realizarea modelelor:

1. scade rezistenţa şi timpul de priză când se utilizează o cantitate mică de apă
2. cu cât apa este mai caldă, cu atât timpul de priză este mai lung
3. sunt importante timpul şi viteza de spatulare, care afectează timpul de priză şi rezistenţa modelelor
4. este importantă calitatea apei
5. spatularea rapidă accelerează timpul de priză al gipsului
6. scade rezistenţa şi timpul de priză când se utilizează o cantitate mare de apă
7. cu cât apa este mai rece, cu atât timpul de priză este mai lung
8. spatularea lentă accelerează timpul de priză al gipsului
9. sunt importante modalitatea și aparatura de spatulare, care afectează timpul de priză şi rezistenţa modelelor
10. este importantă temperatura apei

93. Pinurile:
1. sunt tije confecționate în laborator
2. sunt confecţionate din metal sau din materiale ceramice
3. prezintă o porţiune retentivă, pe care se va edifica modelul substructurii organice preparate şi o porţiune care va
permite poziţionarea acestor dispozitive în soclul modelului de ansamblu
4. au formă pitamidală
5. sunt de o singură dimensiune
6. sunt confecţionate din rășini compozite, rășini acrilice sau aliaje
7. prezintă o porţiune neretentivă, pe care se va edifica modelul substructurii organice preparate şi o porţiune care
va permite poziţionarea acestor dispozitive în soclul modelului de ansamblu
8. au formă cilindro-conică
9. sunt tije prefabricate
10. sunt de diferite tipuri şi mărimi

94. Procedeul Pindex:

1. nu permite asigurarea unui paralelism eficient al pinurilor în amprentă
2. utilizează pinuri care se introduc în modelul de ansamblu după priza gipsului
3. nu permite poziţionarea corectă a modelelor unitare față de modelul de ansamblu
4. utilizează pinuri dowell
5. permite asigurarea unui paralelism eficient al pinurilor în amprentă
6. este evitat în cazul realizării unor construcţii plurale de amplitudine mare
7. utilizează doar pinuri ceramice
8. permite poziţionarea corectă a modelelor unitare față de modelul de ansamblu
9. utilizeaz pinuri care se introduc în modelul de ansamblu înainte de priza gipsului
 10. este preferat în cazul realizării unor construcţii plurale de amplitudine mare

95. Tehnicile de realizare a modelelor cu bonturi mobilizabile fără pinuri:

1. permit realizarea modelelor într-un timp scurt
2. se utilizează pentru modele care presupun numeroase substructuri organice preparate
3. sunt metode economice și precise
4. cele mai utilizate sunt sistemele inzoma și probond
5. se utilizează pentru modele care presupun nmai puține substructuri organice preparate
6. au avantajul mde a realiza pconvergența mai multor pinurilor în cazul unor punţi de amplitudine mare
7. permit realizarea modelelor în cabinet
8. sunt metode mai puțin precise
9. cele mai utilizate sunt sistemele tray, accu-trac, zack.
10. au avantajul de a realiza paralelismul mai multor pinurilor în cazul unor punţi de amplitudine mare

96. Modelul cu falsa gingie:

1. creează premisele unei execuţii funcţionale aproximative
2. permite o repartiție optima a culorii maselor ceramice
3. permite o repartiție optima a culorii maselor ceramice pe fețele orale ale dinților
4. creează premisele unei execuţii morfologice aproximative
5. creează premisele unei execuţii morfologice foarte corecte
6. folosește siliconi elastici, de diferite nuanţe, apropiate de culorile ţesutului gingival
7. reproduce parodonţiul marginal
8. reproduce mucoasa mobile de la periferia câmpului protetic
9. creează premisele unei execuţii funcţionale optime
10. folosește siliconi elastici, de diferite nuanţe, apropiate de culorile dinților

97. Realizarea tiparului pentru puntea temporară:

1. folosește o chiuvetă metalică formată din două jumatăți tronconice
2. nu necesită mase de ambalat specifice
3. presupune creșterea temperaturii pân la 100°C
4. se realizează cu masă duplicatoare
5. se realizează cu masă de gips
6. se realizează cu mase de ambalat pe bază de fosfați sau silicați
7. se poate face prin ambalare orizontală
8. foloseste o masă de ambalat specifică
9. presupune un tratament termic până la 1100°C
10. presupune turnarea acrilatului la 980°C

98. Realizarea punții provizorii presupune:

1. modelarea unei machete din ceara albă
2. refacerea condițiilor de igienizare
3. refacerea parțială a morfologiei
4. asigurarea stabilității cromatice
5. reabilitarea funcției fonetice
6. refacerea integrală a morfologiei
7. protectia mucoasei alveolare
8. refacerea rezistenței
9. crearea unui raport în șea cu creasta alveolara
10. refacerea rapoartelor interaracadice

99. Pinurile dowel:

1. se utilizează în tehnica Pindex
2. se utilizează în tehnica Empress
3. se utilizează în tehnica Zeisser
4. se utilizează în tehnica modelelor de lucru cu bonturi mobilizabile
5. se folosesc pentru adiția de ceară
6. se utilizează în tehnica Tray
7. se utilizează în tehnica modelului duplicat
8. sunt elemente preformate
9. se utilizează în tehnica Accu Track
10. permit realizarea de modele detașabile ale dinților stâlpi
100. Contactul în şea asigură:
1. închiderea rezonatorului buccal
2. refacerea versantului oral al crestei alveolare
3. refacerea versantului vestibular al crestei alveolare
4. refacerea continuităţii arcadei
5. refacerea pantelor de ghidaj anterior
6. refacerea translucidității
7. refacerea integrală a morfologiei
8. refacerea condiţiilor igienico-profilactice
9. refacerea rezistenței arcadei
10. refacerea zonelor de articulare fonetică

101. Pinurile dowell:

1. prezinta o porțiune coronară retentivă
2. se folosesc la turnarea modelelor cu bonturi mobilizabile
3. prezintă o porțiune radiculară cu fața vestibulară plană
4. sunt realizate din aliaje nobile
5. se introduc în model după priza gipsului în tehnica pindex
6. se introduc în model după priza gipsului în tehnica zeisser
7. sunt realizate din răşini
8. sunt realizate prin tehnologii CAD CAM
9. se folosesc pentru modelul din masă de ambalat
10. sunt piese metalice

102. Amprenta optică:

1. este specifică tehnologiilor substractive
2. nu este specifică tehnologiilor digitale
3. nu este specifică tehnologiilor substractive
4. se utilizează doar pentru obținerea coroanelor fără infrastructură metalică
5. este specifică tehnologiilor CAD -CAM
6. nu se utilizează pentru obținerea coroanelor fără infrastructură metalică
7. este etapă de lucru doar pentru puntile integral compozite
8. se utilizează pentru obținerea coroanelor fără infrastructură metalică
9. impune izolarea perfectă a câmpului protetic
10. este specifică tehnologiilor digitale

103. Turnarea unui model duplicat se caracterizează prin:

1. realizarea unui model de lucru cu falsă gingie
2. tratamentul termic al modelului pentru creșterea rezistenței
3. montarea în ocluzor
4. modelarea măştii gingivale
5. turnarea din raășni acrilice
6. utilizarea masei de ambalat specifice
7. ambalarea modelului împreună cu macheta
8. montarea în articulator
9. creșterea adezivitații suprafeței modelului de lucru prin introducere în baie de ceruri
10. amprentarea modelului de lucru din gips cu mase duplicatoare

104. Reabilitarea funcţiei masticatorii este posibilă prin:

1. Refacerea rapoartelor ocluzale interarcadice
2. Prin utilizarea de materiale fizionomice
3. Prin refacerea zonelor de articulare fonetica
4. Refacerea eficientei masticatorii
5. Refacerea unitatilor de masticatie
6. Prin refacerea reliefului fetelor orale
7. Prin refacerea convexitatilor maxime de pe fetele proximale
8. Prin inchiderea rezonatorului bucal
9. Refacerea curbelor de compensatie
10. Refacerea individualizata a morfologiei fetelor active
105. Falsa gingie:
1. simulează ligamentele circulare
2. folosește pentru realizare materialul Gi Mask
3. permite realizarea tiparului
4. permite realizarea coroanelor de substitutie
5. asigură o buăa adaptare marginală a viitoarei punți
6. permite evaluarea parametrilor ocluziei statice
7. permite evaluarea parametrilor ocluziei dinamice
8. se folosește în realizarea reabilitărilor pe suport implantar
9. asigură evaluarea profilului de emergență al viitoarei lucrări protetice
10. se realizează din maateriale siliconice

106. Modelul duplicat:

1. se montează în arcul facial
2. se realizează din gips Moldano
3. se realizează din masă de ambalat specifică
4. se realizează din gips dur clasa a IV-a
5. se realizează din raășni epoxidice
6. se realizează din gips dur clasa-a III- a
7. se ambalează împreună cu macheta
8. se realizează din material refractar
9. permite realizarea punților provizorii
10. permite realizarea punților monolit

107. Modelele de lucru:

1. trebuie să fie montate în simulator în ocluzie centrică
2. trebuie să fie montate în articulator în ocluzie centrică
3. trebuie să fie turnate în amprente globale
4. trebuie să fie montate în simulator în propulsie
5. trebuie să fie estetice
6. trebuie să fie montate în ocluzor în lateralitate
7. trebuie să fie soclate
8. trebuie să reproducă parţial preparaţiile
9. trebuie să fie realizate cu bonturi mobilizabile
10. trebuie să fie turnate din siliconi de adiție

108. Articulatoarele semiprogramabile:

1. reproduc mișcările de retropulsie
2. prezintă condilul atașat la axa șarniera
3. reproduc mișcările de lateralitate
4. reproduc mișcările de propulsie
5. permit numai mișcările de lateralitate
6. permit numai mișcările de închidere-deschidere
7. reproduc mișcările de deschidere-închidere
8. prezintă condilul atașat la arcul facial
9. reproduc numai mișcările de protruzie
10. prezintă panta articulară de 33°

109. Reabilitarea funcţiei masticatorii este posibilă prin:

1. refacerea unităților de masticație
2. refacerea individualizată a morfologiei fețelor active
3. refacerea zonelor de articulare fonetică
4. refacerea rapoartelor ocluzale interarcadice
5. utilizarea de materiale fizionomice
6. refacerea curbelor de compensație
7. închiderea rezonatorului bucal
8. refacerea eficienței masticatorii
9. refacerea convexităților maxime de pe fețele proximale
 10. refacerea reliefului fețelor
orale

110. Machetele realizate prin tehnica Probond:

1. se folosesc pentru realizarea infrastructurii elementelor de agregare ale punților metalo-ceramice
2. se obțin prin modelare step by step
3. se obțin prin plastifiere cerii ivoire
4. se obțin prin picurare de ceara albastră de inlay
5. permit o bună legatură metalo-nemetalică
6. asigură o bună adaptare cervicală
7. au grosime uniformă
8. se obțin prin metoda adiției de ceară
9. se folosesc pentru realizarea infrastructurii corpului de punte al punților metalo-ceramice
10. se obțin prin adaptarea unei folii de ceară calibrată

111. Igienizarea amprentelor se face prin:

1. se realizează timp de 5 minute pentru toate soluțiile de decontaminare
2. se face prin înglobarea în amprentă a unor substanţe cu potenţial antimicrobian
3. se realizează timp de 5 minute pentru toate materialelel de amprentă
4. spălarea acestora sub jet de apă, timp de 10-20 secunde, după care se usucă, folosind hârtie absorbantă, sau jet
de aer
5. se face prin înglobarea în amprentă a unor săruri cuaternare de amoniu
6. tratarea amprentelor cu substanțe chimice
7. tratarea amprentelor cu mijloace fizice
8. se face în funcție de materialul de amprentă și natura soluției de decontaminare
9. se face prin înglobarea în amprentă a unor compuși biguanidici
10. tratarea amprentelor prin mijloace fizico-chimice

112. Realizarea modelelor prin metoda Accu -

Trac:
1. nu utilizează pinuri
2. presupune utilizarea unui soclu din plexiglass
3. presupune utilizarea unui conformator confecţionat din plexiglass, de formă heptagonală, care prezintă un
canal, cu margini zimţate, atât în interior cât şi în exterior
4. presupune introducerea pinurilor prin forarea unor orificii în solul modelului
5. presupune utilizarea unui conformator prevăzut cu un canal, care are o nervură, numerotată de la 1 la 59,
utilizată ca reper pentru poziționarea bonturilor mobilizabile
6. permite reasamblarea corectă a componentelor modelului în suport, în ordinea numerelor
7. presupune utilizarea unui conformator special
8. presupune introducerea pinurilor în amprentă, înainte de prize gipsului
9. presupune introducerea pinurilor după prize gipsului
10. presupune utilizarea unui conformator metalic, de formă heptagonală, care prezintă un canal, cu margini
zimţate, atât în interior cât şi în exterior

113. Modele duplicat în tehnologia metalo-

ceramică:
1. presupun realizarea unui negativ al modelului de lucru
2. presupune în anumite situații deretentivizarea, prin aplicarea unor ceruri special cu duritate mare şi punct de
topire ridicat se aplică în zonele supra cuatoriale ale dinţilor, fe fețeloe orale și ocluzale ale dinților
3. se realizează din material refractar
4. se realizează din masa de ambalat specifică aliajului din care se realizează infrastructura metalică a punţii
5. se realizează din material siliconice
6. presupun realizarea unui conformator prin amprentarea modelului de lucru
7. presupun realizarea unui conformator prin scanarea modelului de lucru
8. presupune în anumite situații deretentivizarea, prin utilizarea unor ceruri speciale cu duritate mare şi punct de
topire ridicat, care se aplică în zonele subecuatoriale ale dinţilor, în ambrazuri şi în şanţul sulcular
9. presupun realizarea unui conformator care reprezintă imaginea pozitivă al modelului de lucru
10. se realizează din gips dur
114. Metoda Inzoma:
1. se utilizează pentru modelarea machetei infrastructurii punților integral ceramice
2. reduce consumul de aliaj cu 40%
3. se utilizează pentru pentru modelarea elementelor de agregare a punților metalo-ceramice
4. se utilizează pentru modelarea machetei infrastructurii metalice a punților metalo-ceramice
5. optimizează retenția componentei ceramice
6. se utilizează pentru modelarea machete infrastructurii punților din ceramic pe suport din zirconia
7. presupune o economie de aliaj
8. se utilizează pentru modelarea machetei punţii integral ceramice
9. se utilizează pentru modelarea machetei punţii provizorii
10. nu este indicată în tehnologia metalo-ceramică

115. Machetele realizate prin tehnica Probond:

1. se realizează prin modelare step by step
2. se utilizează pentru modelarea machetei infrastructurii metalice a punților metalo-ceramice
3. reduce consumul de aliaj cu 40%
4. se realizează prin adiție de ceara cu trusa P.K.Thomas
5. se obțin prin adaptarea unei plase de ceară calibrată cu grosime de 0,4 mm
6. se realizeaza prin adaptarea unei plase de ceara calibrată cu grosimea de 0,4 cm
7. se realizează prin picurare de ceara albastra de inlay
8. presupune o economie de aliaj
9. se realizează prin plastifiere de ceară ivoire
10. optimizează retenția componentei ceramice

116. Sablarea se realizează:

1. prin aplicarea unui strat de opac
2. pentru polimerizarea componentei acrilice
3. prin modelarea de macroretenții pe fața vestibulară
4. pentru curățarea componentei metalice
5. prin proiectarea unui jet de particule de masă de ambalat specifică
6. cu trioxid de aluminiu
7. cu trioxid de siliciu
8. prin aplicarea unui strat uniform de agent de cuplare
9. pentru reducerea forțelor tangențiale de forfecare
10. in vederea optimizării legăturii metalo-ceramice

117. Sinterizarea stratului de glazură pentru punţile metalo-ceramice se realizează:

1. dupa sinterizarea maselor ceramice de bază
2. într-o incintă de fotopolimerizare
3. sub influenta temperaturii și presiunii negative
4. la temperaturi de 50˚C
5. în vid
6. la temperature de până la 100°C
7. în vederea asigurării unui luciu asemănător dinților naturali
8. la 930°C
9. în condiții atmosferice normale
10. în vederea impermeabilizării straturilor ceramice

118. Preîncălzirea tiparului asigură:

1. sinterizarea masei de ambalat
2. topirea cerii machetei
3. descompunerea masei de ambalat
4. centrifugarea aliajului
5. polimerizarea masei de ambalat
6. eliminarea cerii machetei
7. începutul dilatării termice
8. topirea aliajului
9. începerea dilatării de priza a masei de ambalat
10. acumularea de caldură în pereții tiparului

119. Algoritmul de realizare al infrastructurii metalice a unei punți metalo-ceramice presupune:

1. utilizarea aparatului pindex pentru poziţionarea pinurilor dowel
 2. fotopolimerizarea aliajului
3. sinterizarea maselor compozite
4. preîncălzirea tiparului
5. obtinerea machetei infrastructurii metalice din ceară albastră
6. termopolimerizarea maselor ceramice
7. utilizarea modelului zeiser pentru realizarea machetei
8. realizarea tiparului în care se va introduce aliajul topit
9. ambalarea amprentei globale
10. turnarea ceromerilor

120. Masele de ambalat pe bază de fosfaţi:

1. sunt indicate pentru realizarea tiparului pentru coroana din răşini acrilice
2. se toarnă prin vibrare în conformatorul de turnare
3. se prepară la vacuum malaxor pentru omogenizare
4. prezintă un coeficient marede de expansiun termică
5. se încălzesc la temperaturi de 900-1000˚c
6. sunt mase de ambalat specifice
7. sunt indicate pentru realizarea tiparului pentru punțile integral ceramice
8. se încălzesc la temperaturi de 700-800˚c
9. sunt indicate pentru realizarea tiparului pentru coroana din ceromeri
10. se încălzesc la temperaturi de peste 100˚c

121. Expansiunea termică:

1. se produce consecutiv tratamentului termic
2. se sumeaza expansiunii de priza
3. variază între 0,1 şi 0,2%
4. este caracteristică maselor de ambalat pe bază de fosfaţi
5. apare înainte de expansiunea de priză
6. nu este caracteristicăla maselor de ambalat specifice
7. nu are relevanță tehnologică
8. are o valoare de 0,5% din volum
9. se sumează expansiunii higroscopice
10. variază între 1,2 - 2,6% din
volum

122. Ambalarea propriu-zisă a infrastructurii metalice se realizează prin:

1. aplicarea machetelor canalelor de turnare şi de evacuare a gazelor
2. aplicarea machetelor canalelor de turnare şi de evacuare a gazelor, detensionare, degresare
3. utilizarea tehnicii thermofix 2000
4. utilizarea unui conformator de turnare
5. utilizarea unui material cu un coeficient de dilatare egal cu cel de contracție a aliajului utilizat
6. utilizarea unui material refractar
7. prepararea masei de ambalat la vacuum malaxor
8. detensionare, degresare, oxidare
9. utilizarea unui material cu coeficient de dilatare mai mare decât cel de contracție a aliajului utilizat a aliajului
10. degresarea machetei

123. Prelucrarea mecanică:

1. vizează respectarea principiului igienico-profilactic
2. vizează asigurarea protecției parților moi de la nivelul cavității orale
3. vizează doar suprafața internă a elementelor de agregare
4. se realizaază prin sablare
5. folosește freze, pietre abrazive, pufuri și filturi
6. vizează doar suprafața externă a elementelor de agregare
7. vizează suprafețele externe ale punții dentare
8. presupune realizarea de macroretentii
9. presupune planarea, netezirea și lustruirea suprafețelor
10. vizează suprafețele interne ale punții dentare

124. Masele de ambalat pe bază de sulfați:

1. la temperaturi înalte influențează negativ aliajele
2. la ambalarea machetelor puntior turnate din aliaje cu interval de topire ridicat
 3. la temperaturi ridicate au dilatare de priză mare
4. sunt utilizate la ambalarea machetelor punților realizate din rășini acrilice fotopolimerizabile
5. sunt utilizate la ambalarea machetelor punților realizate din rășini acrilice termopolimerizabile
6. la ambalarea machetelor infrastructurilor metalice din aliaje cu interval de topire scăzut
7. sunt utilizate la realizarea tiparului infrastructurilor metalice
8. utilizate la temperaturi ridicate își măresc rezistenșa
9. sunt utilizate la temperaturi ma mici de 700°C
10. utilizate la temperaturi ridicate se descompun, pierzându-și caracteristicile

125. Conul de turnare:

1. se amplasează în centrul termic al tiparului
2. se căptușește cu masa de ambalat nespecifică
3. se căptușește cu folie de azbest
4. se poate modela manual
5. permite curgerea aliajului topit în tipar
6. se secționează la 180˚
7. se secționează la 45°
8. nu se utilizează în tehnicile moderne de turnare
9. se realizează din elemente prefabricate ataşate conformatorului
10. are comunicare cu o extremitate a tijelor de turnare

126. Macheta canalelor de evacuare a gazelor:

1. nu se utilizează în tehnicile moderne de ambalare
2. se căptușesc cu folie de azbest
3. se amplasează pe cuspizii de sprijin
4. se căptușesc cu masa de ambalat nespecifică
5. se realizează din fire de nylon
6. se amplasează la nivelul marginii cervicale a machetei elementelor de agregare
7. se amplasează în centrul termic al tiparului
8. se amplasează opus canalelor de turnare
9. se realizează in etapa de pregatire pentru ambalare
10. asigură eliminarea cerii machetei

127. Macheta rezervorului de aliaj topit:

1. asigură curgerea continuă a aliajului în tipar
2. se realizează din siliconi de condensare
3. se modelează în etapa de ambalare propriu-zisă
4. se amplasează în centrul termic al tiparului
5. se realizează din tije de ceara calibrată
6. nu este necesară în metoda modernă de ambalare
7. se prezintă sub formă de sfere cu diametru de 2 mm, la metoda de ambalare clasică
8. se prezintă sub forma unui canalul intermediar în tehnica Heraeus
9. se atașează la machete în etapa de turnare
10. se confecționează din mase de ambalat specifice aliajului

128. Rezervorul de aliaj topit se amplasează:

1. paralel cu macheta infrastructurii metalice în tehnica Heraeus
2. în centrul termic al tiparului în etapa de ambalare propriu zisă
3. la 1,5 mm pe canalele de evacuare a gazelor
4. pe canalele secundare în tehnica Heraeus
5. la nivelul conului de turnare
6. corespunzător extremității cervicale a machetei
7. pe macheta canalelor de turnare în tehnica clasică
8. pe cuspizii vestibulari mandibulari
9. pe cuspizii de ghidaj
10. la 2-3 mm de macheta piesei protetice în tehnica clasică

129. Sinterizarea maselor ceramice se realizează:

1. la temperaturi cu 200-300°C mai mari decât temperatura de topire a aliajelor
2. după aplicarea prin stratificare
3. la temperaturi egale cu temperatura de topire a aliajelor
4. la temperaturi cu valori cuprinse între 60-80°C
 5. pentru realizarea componentei de placare
6. de cât mai multe ori, pentru a crește rezistența maselor ceramice
7. la finalul aplicării tuturor straturilor de ceramică
8. în vid pentru stratul de dentină
9. în cuptoare cu temperatură ăi presiune programabile
10. la temperaturi situate între 45-55°C

130. Sinterizarea maselor de glazură se realizează:

1. la gura cuptorului de sinterizare
2. dupa sinterizarea maselor dentinare
3. la temperatura de 930°C
4. pentru redarea translucidității
5. la temperaturi de 630°C
6. numai după depunerea stratului de opac
7. în vid
8. în condiţii atmosferice normale
9. timp de 3 minute
10. la temperaturi de 350°C

131. Pentru realizarea machetelor diagnostice se folosesc:

1. ceară alba ivoire
2. ceruri preformate, de culoare albastră
3. ceruri speciale
4. modele cu falsă gingie, care oferă tehnicianului informații suplimentare privind reflexia luminii
5. modele cu falsă gingie, care permit tehnicianului obţinerea unor machete şi a unor lucrări finite armonios
integrate estetic
6. modele duplicat cu falsă gingie, care oferă tehnicianului informații suplimentare privind reflexia luminii
7. modele duplicat
8. modele din rășini epoxidice
9. modele de lucru cu bonturi mobilizabile şi falsă gingie. folosirea falsei gingii pe model.
10. ceruri care permit o reproducere mai fidelă a culorii viitoarei lucrări protetice

132. Cerurile utilizate pentru machetele diagnostice:

1. fac posibilă o simulare mai bună modelare a rapoartelor ocluzale
2. fac posibilă o simulare mai bună a nuanţelor viitoarei componente ceramice
3. au o consistenţă specială, rigiditate şi rezistenţă la temperatura cavităţii bucale
4. se pot verifica intraoral
5. sunt ceruri albe monocrome
6. fac posibilă o simulare mai bună a morfologiei ocluzale a viitoarei componente ceramice
7. înlătură lacunele de percepţie tridimensională ale cerurilor de culoare albă
8. se pot verifica doar pe modelele monrtate în simulator
9. elimină egalitatea luminozităţii cerurilor albe monocrome
10. au o consistenţă specială, sunt rigiditate, dar nu sunt rezistente la temperatura cavităţii bucale

133. Machetele diagnostice:

1. permit medicului stomatolog să elimine etapelede labotrator
2. sunt indicate doar pentru realizarea punților provizorii
3. asigură o mai bună comunicare între tehnician, medic şi pacient pe parcursul tratamentului
4. permit implicarea pacientului în elaborarea soluției terapeutice
5. permit pacientului să solicite corecții ale morfologiei sau culorii în etapa de verificare intraorală
6. permit medicului stomatolog să realizeze corecții în etapa de verificare intraorală
7. permite pacientului să vizualizeze viitoarea lucrare protetică
8. permit implicarea tehnicianului în elaborarea soluției terapeutice
9. pot fi utilizate ca și proteze temporare
10. nu se utilizează în tehnologia metalo-ceramică

134. Macheta infrastructurii metalice:

1. se modelează astffel încât să fie eliminate retenţiile care rezultă din edificarea morfologie
2. are grosimea uniformă de 0,4-0,5 mm
 3. retenţiile care rezultă din edificarea morfologie se accentuează, pentu a avea o legătură mai bună cu viitoarea
component ceramică
4. se modelează cu macroretenţii
5. este modelată supradimensionat cu 1-1,5 mm, în toate sensurile
6. se modelează netedă, fără macroretenţii
7. se modelează astfel încât limita marginală metal-ceramică să se realizeze în unghiuri de 90º
8. este modelată subdimensionat cu 1-1,5 mm, în toate sensurile
9. se modelează astfel încât limita marginală metal-ceramică să se realizeze în unghiuri ascuțite
10. are grosimea uniformă de 1,5-2 mm

135. Macheta componentei metalice:

1. se modelează subdimensionat pentru a asigura mascarea componentei ceramice de către component metalică
2. se modelează astfel încât limita marginală metal-ceramică să se realizeze în unghiuri ascuţite
3. se modelează subdimensionat pentru a favorizaapariţia tensiunilor interne în stratul de ceramică
4. se modelează subdimensionat pentru a asigura spaţiu uniform viitoarei componente fizionomice
5. se modelează subdimensionat pentru a evita apariţia tensiunilor interne în stratul de ceramică
6. se modelează astfel încât trecerea de la metal la ceramicăsă fie realizată prin suprafeţe convexe şi line
7. se modelează astfel încât limita marginală metal-ceramică să nu se realizeze în unghiuri ascuţite
8. se modelează subdimensionat pentru a asigura mascarea componentei metalice de către viitoarea
componentă ceramică
9. se modelează supradimensionat pentru a asigura rezistență viitoarei componente fizionomice
10. se modelează astfel încât trecerea de la metal la ceramicăsă fie realizată prin suprafeţe concave

136. Ceara albastră de inlay utilizată pentru realizare machetei infrastructurii metalice:
1. are variații volumetrice importqante, cee ace asigură machete o mare precizie
2. are fidelitate mare,
3. aderă putenic la suprafața modelului, ceea ce conferă rezistență machetei
4. permite verificarea intraorală a machetei
5. are plasticitate optimă
6. permite redarea cu acurateţe a tuturor detaliilor
7. are contracție mare la răcire
8. are proprietatea de arde fără reziduuri
9. are stabilitate dimensională
10. are o bună elasticitate

137. Machete infrastructurii metalice:

1. trebuie să aibă stabilitate volumetrică
2. reprezintă imaginea negativă a câmpului protetic
3. reprezintă imaginea negative a viitoarei piese protetice
4. reprezintă imaginea pozitivă viitoarei piese protetice
5. reprezintă imaginea pozitivă a viitoarei componente metalice
6. trebuie să aibă un coeficient de contracție redus
7. trebuie să aibă un coefcient de contracție mare
8. reprezintă imaginea pozitivă a câmpului protetic
9. trebuie să aibă o grosime uniformă
10. se realizează din ceară albastră de inlay

138. Pentru tehnica de aplicare a cerii în stare topită trebuie avute în vedere următoarele condiţii:
1. ceara trebuie să fie încălzită cât mai mult, pentru a fi foarte fluidă
2. ceara trebuie să fie uşor de aplicat în stare lichidă şi să nu fie casantă la solidificare
3. topirea şi solidificarea trebuie să se realizeze astfel încât ceara să nu-şi modifice proprietăţile
4. aplicarea cerii se face picătură cu picătură, pentru a permite edificarea corectă a machetei
5. aplicarea trebuie să se facă dintr-o singură mişcare, pe toată suprafaţa
6. ceara trebuiă să adere la suprafața modelului, pentru a realiza un modelaj corect al machetei
7. ceara trebuie să aibă o duritate mare și trebuie să fie casantă, pentru a fi usor de îndepărtat în momemtul
ambalării
8. ceara nu trebuie să se supraîncălzească la topire
9. ceara nu trebuie să fie casantă la solidificare
10. ceara trebuie să împregneze pereții tiparului

139. Indicaţiile pentru tehnica de aplicare în stare plastică sunt:

1. modelarea trebuie să se facă rapid
 2.modelarea trebuie să re realizeze într-un timp lung, pentru a permite compensarea contracțiilor cerii la răcire
3.modelarea trebuie să se facă lent, pentru a permite o bună adaptare pe model
4.plastifierea trebuie să fie realizată progresiv
5.ceara trebuie preîncălzită
6.plastifierea trebuie să fie omogenă
7.modelarea trebuie să re realizeze într-un timp scurt, pentru a evita o răcire precoce și o modificare a
comportamentul cerii la modelaj
8. la prelucrare se vor utiliza instrumente ascuţite
9. la prelucrare nu se vor utiliza instrumente ascuţite
10. ceara trebuie încălzită timp de 2-3 minute

140. Machetele capelor obţinute trebuie să urmărească mai multe obiective:

1. realizarea, în plan vertical, a joncţiunii metalo-ceramice, sub forma unor suprafeţe netede, convexe
2. realizarea joncţiunii metalo-ceramice periferice sub forma unor praguri în unghiuri deschise,
3. asigurarea grosimii uniforme, de 0,4-0,5 mm, la nivelul tuturor suprafeţelor
4. realizarea, în plan vertical, a joncţiunii metalo-ceramice, sub forma unor suprafeţe netede, concave
5. realizarea joncţiunii metalo-ceramice sub forma unor praguri cu o înălţime de 1-1,2 cm, plasate subgingival
6. crearea unui spaţiu cervical lărgit, corespunzător prin preparările cu prag, pentru protejarea parodonţiului de
către marginile viitoarei piese protetice
7. crearea unui spaţiu cervical îngust, corespunzător prin preparările cu prag, pentru protejarea parodonţiului de
către marginile viitoarei piese protetice.
8. realizarea joncţiunii metalo-ceramice sub forma unor praguri cu o înălţime de 1-1,2 mm, plasate subgingival,
juxtagingival sau supragingival
9. realizarea joncţiunii metalo-ceramice periferice sub forma unor praguri în unghiuri ascuțite
10. asigurarea grosimii uniforme, de 1,5-2 mm, la nivelul tuturor suprafeţelor

141. Machetele infrastructurii metalice a punților metalo-ceramice:

1. pot fi obținute din folie de ceară calibrată roz
2. pot fi obținute prin tehnologii digitale
3. pot fi obținute prin metode digitale, dacă s-a realizat o amprentă optică
4. pot fi obținute prin metode aditive
5. pot fi obținute prin turnare
6. pot fi obținute prin metode digitale, dacă s-a realizat scanarea modelului de lucru și s-a obținut un model
virtual
7. pot fi obținute din folie de ceară calibrată albastră, cu grosimea de 2 mm
8. pot fi obținute din placă de bază
9. pot fi obținute prin metode substractive
10. pot fi obținute din material siliconice

142. La realizarea machetei corpului de punte:

1. individualizarea fiecărui intermediar se realizează în etapa de prelucrare mecanică
2. grosimea infrastructurii metalice a intermediarilor trebuie să asigure rezistenţă mecanică întregii construcţii
protetice şi să evite riscul fracturării, prin flexiune, a componentei ceramice
3. intermediarii se modelează în contact cu creasta alveolară, pentru ca raportul între faţa mucozală a corpului de
punte şi mucoasa crestei alveolare să se realizeze prin intermediul suprafeței metalice
4.grosimea infrastructurii metalice a intermediarilor trebuie să favorizeze flexiunea componentei ceramice
5.intermediarii trebuie să respecte morfologia dinţilor absenţi
6.se realizează microretenţii pe suprafaţa machetei
7.individualizarea fiecărui intermediar se realizează încă din etapa de machetă
8.nu se aplică macroretenţii pe suprafaţa machetei
9.intermediarii se modelează la distanţă de 1,5-2 mm de creasta edentată, pentru ca raportul între faţa
mucozală a corpului de punte şi mucoasa crestei alveolare să se realizeze prin intermediul ceramicii
10. intermediarii nu se modelează cu elemente morfologice

143. Macheta corpului de punte:

1. trebuie să asigure rezistenţă mecanică întregii construcţii protetice
2. trebuie să favorizeze retenția viitoarei componente ceramice
3. trebuie să confere rezistenţă mecanică viitoarei componente ceramice
4. trebuie să confere flexibilitate viitoarei componente ceramice
5. trebuie să asigure elasticitate întregii construcţii protetice
6. trebuie să aibă un design care să evite riscul fracturării, prin flexiune, a componentei ceramice
 7. trebuie să asigure un spaţiu de 0,4-0,5 mm pentru componenta ceramice
8. trebuie să favorizeze elasticitatea viitoarei componente ceramice
9. trebuie să asigure spaţiu necesar componentei ceramice
10. trebuie să aibă un design care să permit plasticitatea a componentei ceramice

144. La realizarea machetei corpului de punte:

1. între macheta elementelor de agregare şi machetele intermediarilor se realizează conexiuni cu dimensiuni
minime de 2,5 mm, în sens cervico-ocluzal şi vestibulo-oral
2. intermediarii trebuie să se întâlnească, în unghiuri ascuțite cu macheta elementelor de agregare şi cu
macheta elementelor corpului de punte
3. între macheta elementelor de agregare şi machetele intermediarilor se realizează conexiuni care trebuie să
prezinte suprafeţe neuniforme
4. între macheta elementelor de agregare şi machetele intermediarilor se realizează conexiuni sub forma unor
plăcuțe
5. intermediarii trebuie să se întâlnească în unghiuri rotunjite cu macheta elementelor de agregare şi cu
macheta elementelor corpului de punte
6. între macheta elementelor de agregare şi machetele intermediarilor se realizează conexiuni vederea
asigurării elasticități optime
7. între macheta elementelor de agregare şi machetele intermediarilor se realizează conexiuni vederea
asigurării rezistenţei optime
8. între macheta elementelor de agregare şi machetele intermediarilor se realizează conexiuni sub forma unor
bare
9. între macheta elementelor de agregare şi machetele intermediarilor se realizează conexiuni cu dimensiuni
minime de 2,5 cm, în sens cervico-ocluzal şi vestibulo-oral
10. între macheta elementelor de agregare şi machetele intermediarilor se realizează conexiuni care trebuie să
prezinte suprafeţe netede

145. Tehnica de realizare a machetei elementelor de agregare prin metoda răcirii gradate:
1. constă în imersia modelului bontului într-o baie formată dintr-un amestec de ceruri
2. constă în imersia modelului bontului într-o baie formată dintr-un amestec de ceruri, urmată de fotoplimerizare
timp de 3-5 minute
3. temperatura constantă a cerii va permite obţinerea unei machete cu o structură omogenă,
4. utilizează un recipient care conţine un amestec de ceruri, la o temperatură constantă de 60ºC
5. utilizează o incintă de fotopolimerizare, care realizează reacția de proză la o temperatură constantă de 60ºC
și o presiune de 2-4
bari
6. operaţiunea de imersie se repetă, până când grosimea capei de ceară ajunge la 0,4-0,5 mm
7. primul strat de ceară depus conformează o capă subţire, cu grosime uniformă.
8. primul strat de ceară depus conformează o capă subţire, cu grosime uniform, de 1,5 -2 mm
9. operaţiunea de imersie se realizează într-un singur timp, pentru a evita contractile repetate ale cerii la răcire
10. temperatura constantă a cerii va permite obţinerea unei machete cu o structură plastică

146. Tehnica de realizare a machetei elementelor de agregare prin metoda răcirii gradate:
1. permite obținerea unor piese protetice cu suprafaţă netedă și grosime uniformă
2. presupune un timp de execuție mai lung
3. acumulează la nivelul machete cele mai multe tensiuni interne
4. permite obținerea unor piese protetice cu suprafaţă netedă, dar cu grosime neuniformă
5. nu este indicate în tehnologia metalo-ceramică
6. asigură piesei protetice o rezistenţă mecanică foarte bună
7. se utilizeză numai pentru realizarea punții provizorii
8. evită modificările volumetrice și apariția tensiunilor interne la nivelul machete, ca urmare a temperaturii
constant a cerii în stare topită
9. permite o economie de timp
10. asigură o adaptare foarte bună a capei pe modelul substructurilor organice preparate

147. Macheta corpului de punte:

1. separaţiile între intermediari se vor realiza în unghiuri ascuțite, pentru a evita apariţia tensiunilor interne în
masa ceramică
2. se va realiza la distanță de creasta alveolară
3. se modelează subdimensionat cu 1,5 mm, în toate sensurile
4. grosimea intermediarilor trebuie să evite riscul fracturării, prin flexiune, a componentei ceramice
 5. separaţiile între intermediari se vor realiza în unghiuri ascuțite
6. separaţiile între intermediari se vor realiza în unghiuri largi, pentru a evita apariţia tensiunilor interne în
masa ceramică
7. separaţiile între intermediari se vor realiza în unghiuri rotunjite
8. se modelează subdimensionat cu 0,5 mm, în toate sensurile
9. se va realiza în contact cu creasta alveolară
10. grosimea intermediarilor trebuie să evite asigure flexiunea componentei ceramice

148. Găsiți enunțul corect:

1. erorile la nivelul amprentelor pot fi determinate de o amprentă incompletă, care rezultă în urma alegerii unei
portamprente incorecte
2. amprenrta optică este specifică tehnologiilor substractive
3. amprenrta optică este specifică tehnologiilor digitale
4. amprenrta optică nu este specifică tehnologiilor digitale
5. erorile la nivelul amprentelor pot fi determinate de o amprentare incorectă, determinate de un surplus de
material de amprentă
6. erorile la nivelul amprentelor pot fi determinate de o amprentare incorectă, determinate de distorsionarea
portamprentei
7. amprenrta optică se utilizează pentru obținerea coroanelor fără infrastructură metalică
8. erorile la nivelul amprentelor pot fi reprezentate reproducerea incomplete a detaliilor la nivel articular
9. amprenrta optică nu este specifică tehnologiilor substractive
10. amprenta optică nu se utilizează pentru obținerea coroanelor fără infrastructură metalică

149. Găsiți enunțul incorect:

1. sinterizarea stratului de glazură se realizează timp de 3 minute
2. sinterizarea stratului de glazură se realizează la temperatura de 930°c
3. l sinterizarea stratului de glazură se realizează la temperaturi de 630°c
4. sinterizarea stratului de glazură se realizează după sinterizarea maselor dentinare
5. sinterizarea stratului de glazură se realizează
6. sinterizarea stratului de glazură se realizează la gura cuptorului de sinterizare
7. sinterizarea stratului de glazură se realizează în condiţii atmosferice normale
8. sinterizarea stratului de glazură se realizează pentru redarea translucidității
9. sinterizarea stratului de glazură se realizează în vid
10. sinterizarea stratului de glazură se realizează la temperaturi de 350°c

150. Găsiți enunțul incorect:

1. machetele realizate prin tehnica Probond permit o bună legatură metalo-nemetalică
2. machetele realizate prin tehnica Probond se obțin prin adaptarea unei folii de ceară calibrată
3. machetele realizate prin tehnica Probond se obțin prin modelare step by step
4. machetele realizate prin tehnica Probond se obțin prin picurare de ceara albastră de inlay
5. machetele realizate prin tehnica Probond se folosesc pentru realizarea infrastructurii corpului de punte al
punților metalo-ceramice
6. machetele realizate prin tehnica Probond au grosime uniformă
7. machetele realizate prin tehnica Probond se folosesc pentru realizarea infrastructurii elememntelor de
agregare ale punților metalo-ceramice
8. machetele realizate prin tehnica Probond asigură o bună adaptare cervicală
9. machetele realizate prin tehnica Probond se obțin prin plastifiere cerii ivoire
10. machetele realizate prin tehnica Probond se obțin prin metoda adiției de ceară

151. Tehnica realizării machetei elementelor de agregare prin picurare:

1. este metoda mai utilizată pentru realizarea machete infrasructurii metalice a punților metalo-ceramice
2. determină contracții importante ale machetei, ceea ce va afecta afectarea cercicală a capelor
3. permite realizarea unei machete cu grosime uniformă
4. este laborioasă și presupune un timp lung de realizare
5. este o metodă rapidă, dar imprecisă
6. este metoda care conduce la cele mai multe tensiuni interne, care însă se pot elimina în etapa de tenesionare
7. determină dilatări importante ale machetei, ceea ce va afecta afectarea cercicală a capelor
8. nu permite realizarea unei machete cu grosime uniformă
9. este metoda cea mai puţin îndicată pentru realizarea machete infrasructurii metalice a punților metalo-
ceramice
10. este metoda care conduce la cele mai multe tensiuni interne, cu efecte nedorite asupra viitoarei piese
protetice
152. Tehnica realizării machetei scheletului metalic folosind elemente prefabricate:
1. este metoda de elecție pentru realizarea machetei scheletului metalic
2. utilizează machete din ceară sau masă termoplastică, realizate industrial şi livrate în seturi, cu aspecte
diferite şi dimensiuni variabile,
3. are avantajul economiei de material şi permite obţinerea, într-un timp foarte scurt, a unor machete care au
caracteristici optime
4. utilizează machete prefabricate carese adaptează pe model prin picurare şi radiere
5. utilizează machete prefabricate care se adaptează dificil pe model, din cauza durității mari a cerii
6. este metoda cea mai puțin indicate pentru realizarea machetei scheletului metalic
7. are avantajul economiei de material, dar nu asigură adaptarea foarte bună a machete, deoarece seturile au
dimensiuni standard
8. utilizează machete din ceară sau masă termoplastică, realizate industrial şi livrate în seturi, cu dimensiuni
standard
9. utilizează machete care au o grosime neuniformă
10. utilizează machete care au o rezistenţă mecanică bună

153. Metoda Probond de realizare a machetei scheletului metalic:

1. este indicată în special pentru realizarea machetelor infrastructurilor metalice din aliaje Co-Cr
2. utilizează o plasă din ceară care pe secţiune, are formă de semicerc, cu suprafaţa plană în raport cu modelul
bontului şi cu suprafaţa convexă în raport cu viitoarea componentă fizionomică
3. realizează o economie importantă de aliaj
4. nu este indicată în tehnologia metalo-ceramică
5. este indicată în special în cazul punților metalo-compozite
6. utilizează o plasă din ceară cu grosime de 0,4 mm.
7. oferă machete un design care măreşte suprafaţa de contact, la interfaţa metal-ceramică
8. utilizează machete prefabricate, care la nivelul elementelor de agregare prezintă în treimea ocluzală o
proeminenţă sub formă de guleraş
9. este indicată în special pentru realizarea machetelor infrastructurilor metalice din aliaje nobile
10. utilizează machete prefabricate cu suprafeţele laterale concave

154. Metoda Inzoma de realizare a machetei scheletului metalic:

1. asigură o strânsă legătură între cele două componente- metalică şi nemetalică.
2. utilizează machete prefabricate pentru corpurile de punte din ceară sau mase plastice care au un aspect
ajurat
3. utilizează o plasă din ceară cu grosime de 0,4 mm.
4. utilizează o plasă din ceară care pe secţiune, are formă de semicerc, cu suprafaţa plană în raport cu modelul
bontului şi cu suprafaţa convexă în raport cu viitoarea componentă fizionomică
5. este indicată în special pentru realizarea machetelor infrastructurilor metalice din aliaje Co-Cr
6. permite o economie de aliaj, până la 40%
7. utilizează machete prefabricate, care la nivelul elementelor de agregare prezintă în treimea ocluzală o
proeminenţă sub formă de guleraş
8. este indicată în special în cazul punților metalo-compozite
9. nu este indicată în tehnologia metalo-ceramică
10. utilizează machete prefabricate cu suprafeţele laterale concave

155. Pregătirea machetei în vederea ambalării:

1. presupune planarea, netezire și lustruirea
2. presupune obținerea tiparului
3. presupune rezervorului de aliaj topit
4. se realizează în metoda clasică utilizând două mase de ambalat
5. presupune degresarea machetei
6. presupune acoperirea machete cu masa de ambalat specifică
7. presupune detensionarea machetei
8. se realizează în metoda modernă utilizând o singură masă de ambalat
9. presupune realizarea machetei canalelor de turnare
10. presupune realizarea machetei canalelor de evacuare a gazelor

156. Canalelor de turnare:

1. au diametrul standard pentru toate tipurile de canale deturnare
2. au diametrele corelate cu forța utilizată la turnare
3. au diametrele corelate cu tipul de masa de ambalat utilizat
 4. sunt fixate pe machetă la nivelul suprafeței mucozale a corpului de punte
5. au diametrele corelate cu tipul de ceară utilizat la realizarea machetei
6. sunt fixate pe machetă astfel încât suprafaţa acesteia să nu fie modificată.
7. au diametrele corelate cu amplitudinea lucrării
8. au diametrele corelate cu fluiditatea aliajului
9. au diametrele corelate cu natura sursei de căldură folosită la topirea aliajului
10. permit pătrunderea aliajului topit în tipar

157. Metoda clasică de aplicare a canalelor de turnare:

1. foloseşte două tije de turnare, applicate la cele două extremități ale machetei
2. utilizează tijelor de turnare cu diametrul şi lungimea corelate cu fluiditatea aliajului în stare topită şi
amplitudinea viitoarei piese metalice
3. utilizează tijelor de turnare cu standard, indiferent de natura aliajului
4. presupune aplicarea rezervorului de aliaj topit la distanță cât mică de machetă
5. presupune aplicarea pe fiecare canal, unor tije secundare din ceară
6. foloseşte tije de turnare, pentru fiecare element al machetei
7. presupune aplicarea rezervorului de alij topit la distanță cât mai mare de machetă
8. presupune aplicarea pe fiecare canal a machetei canalelor de exacuare a gazelor
9. presupune aplicarea pe fiecare canal, la o distanţă de 1-1,5 mm de machete, a unor mici sfere din ceară
10. presupune aplicarea pe fiecare canal a machetei rezervorului de aliaj topit

158. Tehnica Heraeus de aplicare a canalelor de turnare:

1. Presupune plasarea la extremitățile canalului intermediar, a două tije sunt convergente, care prefigurează
macheta canalelor principale de turnare
2. Presupupe plasarea la extremităţile canalelor a unei tije cu diametru mai mic, paralel cu macheta scheletului,
care va reprezenta macheta canalului de turnare principal
3. presupune realizarea machetei canalelor de turnare utilizând tije prefabricate, care au diametru uniform şi pot
fi adaptate corect şi rapid pe suprafaţa machetei;
4. Presupupe plasarea la extremităţile canalelor a unei tije cu diametru mai mare, paralel cu macheta
scheletului, care va reprezenta macheta canalului intermediar
5. utilizează tije de turnare fixate pe fiecare element al machetei infrastructurii metalice, care vor reprezenta
machete rezervorului de aliaj topit
6. presupune realizarea machetei canalelor de turnare utilizând tije prefabricate, care au diametru foarte mic
7. presupune realizarea machetei canalelor de turnare utilizând plase prefabricate, din ceară sau din material
plastic.
8. Presupune plasarea la extremitățile canalului intermediar, a două tije sunt convergente, care prefigurează
macheta canalelor secundare de turnare
9. presupune realizarea machetei canalelor de turnare utilizând tije prefabricate, din ceară sau din material
plastic.
10. utilizează tije de turnare fixate pe fiecare element al machetei infrastructurii metalice, care vor reprezenta
macheta canalelor secundare

159. Machetele Canalele de evacuare a gazelor:

1. sunt fire metalice applicate la nivelul machetei
2. sunt mai subțiri decât canalelel de turnare
3. permite evacuarea gazelor care nu au fost eliminate prin porozităţile pereţilor
4. se fixează la extremitatea opusă canalelor de turnare
5. au diametru mai mare comparative cu canalele de turnare
6. nu sunt necesare dacă gazelle se pot elimina prin pereții tiparului
7. sunt fixate pe machetă la nivelul suprafeței mucozale a corpului de punte
8. sunt fizate pe cuspizii de ghidaj
9. pot fi din fire de nylon sau fire de ceară
10. previn apariția defectelor la nivelul pieselor turnate

160. Detensionarea machetei:

1. în tehnologia metalo-ceramică este indicată detensionarea prin introducerea complexului model-machetă în
baie de apă la 35ºc
2. în tehnologia metalo-ceramică este contraindicată detensionarea prin păstrarea cmachetei pe model, la
temperatura constantă a camerei, câteva ore
3. este necesară pentru că, după modelare, macheta se găseşte într-o stare de contracție
 4. este necesară pentru că, după modelare, macheta se găseşte într-o stare de tensiune de întindere
5. constă în eliminarea tensiunilor interne acumulate în timpul aplicării şi modelării cerii
6. este necesară pentru a evita apariţia creșterii volumului machete după răcire
7. în tehnologia metalo-ceramică este contraindicată detensionarea prin introducerea complexului model-
machetă în baie de apă la 35ºc
8. constă în eliminarea tensiunilor interne acumulate în timpul răcirii cerii
9. se recomandă să se realizeze prin păstrarea cmachetei pe model, la temperatura constantă a camerei, câteva ore
10. este necesară pentru a evita apariţia defectelor la nivelul machetei,

161. Degresarea:
1. se realizează prin introducerea unui agent de degresare , împreună cu macheta, pregătită pentru ambalare, într-
o baie galvanică
2. se realizează în vederea obţinerii unui tipar cât mai rezistent
3. se realizează în scopul favorizării aderenţei masei de ambalat la suprafaţa machetei
4. Este necesară pentru a Evita acoperirea completă a machetei cu masă de ambalat, generând neregularităţi, la
nivelul restaurării turnate și totodată tensiuni în placajul ceramic.
5. se realizează în scopul favorizării separării masei de ambalat de suprafaţa machetei
6. Trebuie să evite aplicarea substanţei degresante în cantitate insuficientă, deoarece este posibil, ca în acele
zone, masa de ambalat să nu facă priză, fapt ce ar avea consecinţe negative asupra piesei turnate finale
7. se realizează prin pensularea sau pulverizarea unui agent de degresare pe suprafața machetei, pregătită
pentru ambalare,
8. Este necesară pentru a Evita acoperirea incomplete a machetei cu masă de ambalat, generând neregularităţi, la
nivelul restaurării turnate și totodată tensiuni în placajul ceramic.
9. se realizează în vederea obţinerii unui tipar cu mare fidelitate
10. Trebuie să evite Surplusul substanţă degresantă, deoarece este posibil, ca în acele zone, masa de ambalat să nu
facă priză, fapt ce ar genera consecinţe negative asupra piesei turnate finale

162. Ambalarea propriu-zisă:

1. este operaţiunea de acoperire a machetei cu masă de ambalat
2. se face cu un material compatibil cu aliajul și masele ceramice utilizate pentru realizarea punții metalo-
ceramice
3. se realizează în vederea obţinerii tiparului
4. se face cu un material compatibil cu aliajul selecţionat pentru realizarea scheletului metalic
5. utilizează în metoda modernă o singură masa de ambalat
6. se realizează în vederea obţinerii machetei
7. utilizează o masă de ambalat cu un coeficient de dilatare egal cu coeficientul de contracţie al aliajului
respectiv
8. este operaţiunea de fixare a canalelor de turnare, degresare și detensionare
9. utilizează în metoda modernă două tipuri de masă de ambalat
10. utilizează o masă de ambalat cu un coeficient de contracție egal cu coeficientul de contracţie al aliajului
respectiv

163. Materiale destinate ambalării trebuie să îndeplinească o serie de condiţii:

1. rezistenţa să crească în același timp cu ridicarea temperaturii îc cursul etapelor de preîncălzire și încălzire
2. să aibă o granulaţie fină, pentru a reda cu fidelitate detaliile machetei
3. compoziţia şi rezistenţa să nu fie afectate de temperatura de turnare
4. să fie uşor de manipulat
5. să fie uşor de manipulat
6. să aibă o granulaţie mare, pentru a asigura rezistența tiparului
7. să aibă un timp de priză relativ scurt
8. să prezinte o fază plastică, pentru a putea reproduce detaliile machetei
9. să fie sufficient de elastice, pentru a putea reproduce detaliile machetei
10. să aibă un timp de priză cât mai lung, pentru a permite efectuarea complete a manoperei

164. Materiale destinate ambalării trebuie să îndeplinească o serie de condiţii:

1. trebuie să permită obținerea unui tipar suficient de rezistent, pentru a face posibilă manipularea şi pentru a
rezista la forţele de impact exercitate de metalul topit, în momentul turnării
2. trebuie să permit obținerea unui tipar cu pereţii suficient de poroşi pentru a permite aerului şi gazelor,
rezultate din arderea cerii, să fie uşor eliminate în timpul turnării
3. preţul de de cost să fie relativ mic, deoarece, la dezambalare, tiparul se distruge
4. trebuie să permit obținerea unui tipar cu pereţii suficient de groși pentru a permite aerului şi gazelor,
rezultate din arderea cerii, să fie uşor eliminate prin canalele de evacuare
 5. nu trebuie reacţioneze chimic cu aliajul şi să permită o dezambalare uşoară
6. trebuie să prezinte stabilitate chimică şi, încălzite la temperaturi înalte, nu trebuie să se descompună şi să
formeze gaze, care ar afecta structura aliajului
7. trebuie să permit obținerea unui tipar suficient de elastic, pentru a compensa contracțiile aliajului în
momentul răcirii
8. trebuie reacţioneze chimic cu aliajul, formând la suprafața acestuia un strat de oxizi
9. preţul de de cost să fie relativ mic, iar la dezambalare, tiparul să poată fi recuperat
10. trebuie să prezinte stabilitate chimică şi, încălzite la temperaturi înalte, nu trebuie să se descompună şi să
formeze gaze, care ar afecta culoarea ceramicii

165. Ambalarea:
1. presupune acoperirea machetei cu masa de ambalat sau într-un singur timp, utilizân două mase de ambalat
2. presupune utilizarea unor conformatoare de ambalare, constituite din două jumătăți
3. presupune acoperirea machetei cu masa de ambalat în doi timpi sau într-un singur timp
4. presupune utilizarea unor conformatoare de ambalare care să asigure o grosime a masei de ambalat, la bază,
aproximativ 6 mm și o distanţă între pereţii conformatorului şi machetă de cel puţin 1 cm
5. presupune utilizarea unor conformatoare de ambalare, de formă cilindrică sau ovală
6. presupune fixarea machetei scheletului metalic pe capacul conformatorului de turnare, aplicarea şi corpul
conformatorului, prepararea masei de ambalat şi introducerea acesteia în interiorul conformatorului
7. se poate realiza doar în vid
8. presupune utilizarea unor conformatoare de ambalare care să asigure o grosime a masei de ambalat, la bază,
aproximativ 6 cm și o distanţă între pereţii conformatorului şi machetă de cel puţin 1 mm
9. se poate realiza și în vid
10. presupune introducerea masei de ambalat în prima jumătate a conformatorului, introducerea machete în
masa de ambalat, izolarea suprafeței după prize materialului, aplicarea celei de a doua jumătăți a
conformatorului, introducerea masei de ambalat și presarea conformatorului timp de o oră

166. Dilatarea masei de ambalat poate fi:

1. dilatare de priză este o dilatare liniară, care are loc în momentul prizei materialului, în momentul preîncălzirii
tiparului
2. dilatare de priză este o dilatare liniară, care are loc în momentul prizei materialului, la temperatura camerei.
3. dilatarea termică este expansiunea responsabilă de compensarea dilatării aliajelor
4. dilatarea higroscopică este o expansiune liniară, care se realizează dacă materialul este adus în contact cu
apa, în timpul mecanismului de priză
5. dilatarea termică are loc în cursul topirii aliajului
6. dilatarea higroscopică se poate obţine prin adăugarea unei cantităţi suplimentare de apă îmn momentul
amestecării cu pulberea
7. dilatarea higroscopică se poate obţine fie prin plasarea muflei de turnare într-o baie de apă, fie prin
adăugarea unei cantităţi controlate de apă pe suprafaţa materialului de ambalat
8. dilatarea higroscopică este o expansiune liniară, care se realizează dacă materialul este adus în contact cu
apa, în timpul amestecului cu pulberea
9. dilatarea termică are loc în cursul preîncălzirii şi încălzirii tiparului

10. dilatarea termică este expansiunea responsabilă de compensarea contracţiei aliajelor

167. Sursele de topire:

1. trebuie să topească partial aliajul, pentru a evita oxidarea excesivă a acestuia
2. nu au influență asupra aliajului
3. utilizează presiunea negativă
4. influențează dilatarea termică a aliajului
5. trebuie să dezvolte temperaturi care să producă topirea întregii cantităţi de aliaj, în timp optim
6. pot fi reprezentate de flacăra produsă de combustia gazelor
7. trebuie să asigure o topire foarte lentă a aliajului
8. nu trebuie să impurifice aliajul
9. nu trebuie să prezinte pericol pentru personalul care lucrează şi trebuie să poată fi utilizate în condiţiile
laboratorului de tehnică dentară
10. pot fi reprezentate de căldura generată de curentul electric

168. Sursele de căldură reprezentate curenţii de înaltă frecvenţă,:

1. consumă o cantitate mai mică de energie
2. au preț de cost mic, deoarece bobina de inducţie nu se realizează din metale cu preţ de cost ridicat
 3. nu permit automatizarea completă a procesului tehnologic;
4. permit automatizarea completă a procesului tehnologic
5. acţionează asupra aliajului de la distanţă, deci nu pot topi complet aliajul
6. se consumă o cantitate mare de energie;
7. au preţ de cost ridicat,deoarece bobina de inducţie se realizează din metale cu preț de cost mare
8. dezvoltă temperaturi ridicate pe unitatea de timp
9. dezvoltă temperaturi ridicate într-un timp lung
10. acţionează asupra aliajului de la distanţă

169. Sursele de căldură trebuie să aibă următoarele caracteristici:

1. trebuie să acționeze în timp foarte scurt, pentru a preveni oxidarea aliajului
2. sursa de căldură să fie suficient de puternică pentru a topi întreg aliajul în timp optim
3. trebuie să realizeze topirea în prezenţa unor substanţe antioxidante
4. trebuie să realizeze topirea în mediu de gaz inert, în vederea evitării oxidării
5. trebuie să evite supraîncălzirea, deoarece produce modificarea structurii aliajului.
6. trebuie să evite supraîncălzirea, deoarece produce modificarea structurii aliajului.
7. sursa de căldură să fie suficient de puternică pentru a topi întreg aliajul în timp optim
8. trebuie să realizeze topirea în prezenţa unor substanţe antioxidante
9. trebuie să acționeze în timp foarte scurt, pentru a preveni oxidarea aliajului
10. trebuie să realizeze topirea în mediu de gaz inert, în vederea evitării oxidării

170. Turnarea aliajelor se poate realiza:

1. cu ajutorul presiunea generată aer comprimat s au vapori de apă,
2. prin condensare
3. cu ajutorul centrifugii automate sau semiautomate
4. cu ajutorul vacuumului combinat cu presiunea
5. cu ajutorul vacuum-malaxorului
6. cu ajutorul forței gravitaționale
7. cu ajutorul centrifugii manuale
8. prin injectare
9. cu ajutorul vacuumului
10. prin turnare manuală

171. Dezambalarea:
1. este urmată de răcirea chiuvetei prin intreoducerea acesteia în apă la 23°C
2. se poate realiza cu ajutorul ciocanului pneumatic
3. presupune sablarea şi prelucrarea mecanică
4. este urmată de decapare, sablare şi prelucrarea mecanică
5. dezambalarea este operaţia de îndepărtare a piesei turnate din tipar.
6. este urmată de fragmentarea masei de ambalat cu ajutorul unui cleşte special
7. este urmată de răcirea chiuvetei la temperatura camerei
8. dezambalarea este operaţia de îndepărtare machetei din tipar.
9. presupune decapare piesei protetice
10. se poate realiza în baia de ultrasunete

172. Etapa de sablare:

1. creează premizele unei legături mecanice stabile
2. presupune proiectarea unui jet de particule, sub presiune negativă, asupra scheletului metalic
3. asigură o pregătire a păreților tiparului
4. realizează şi o pregătire a suprafeţei, prin apariţia unor microretenţi
5. asigură o curăţarea intensă a infrastructurii metalice
6. creează premizele unei legături metalo-ceramice stabile
7. produce, în acelaşi timp, o lustruire a infrastructurii metalice , optimizând aderenţa stratului ceramic
8. realizează şi o pregătire a suprafeţei, prin apariţia unor macroretenţi
9. produce, în acelaşi timp, o înăsprire şi o mărire a energiei structurii, optimizând aderenţa stratului ceramic
10. presupune proiectarea unui jet de particule, sub presiune, asupra scheletului metalic

173. Sablarea:
1. se va realiza sub un unghi adecvat de sablare, care să nu permită înglobarea particulelor de sablare în
structura metalică
 2. se va realiza cu particule a căror granulaţie se alege în funcţie de tipul de masa ceramic utilizat pentru
component de placare
3. se realizează sub un unghi de incidenţă de 45º
4. se va realiza cu particule a căror granulaţie se alege în funcţie de duritatea aliajului
5. se realizează pentru aliaje mai dure cu particule cu granulaţii de 50-110 µm
6. se realizează pentru aliaje mai dure cu particule cu granulaţii de aproximativ 250 µm
7. se realizrază pentru mai puţin dure cu un material de sablare cu granulaţii de 50-110 µm
8. se va realiza sub un unghi adecvat de sablare, care să permită înglobarea particulelor de sablare în structura
metalică, în vederea aspririi suprafeței
9. se realizează sub un unghi de incidenţa de peste 45º
10. se realizrază pentru mai puţin dure cu un material de sablare cu granulaţii de 250 µm

174. Factorii care influenţează procesul de sablare sunt:

1. temperatura incintei de lucru
2. amplitudinea piesei protetice
3. presiunea din incinta de sblare
4. temperatura infrastructurii metalice
5. natura masei ceramice de placare
6. durata sablării şi distanţa faţă de suprafaţa metalică.
7. presiunea jetului de particule, incidenţa sub care se realizează procedeul
8. natura materialului de sablare
9. natura aliajului din care se realizează scheletul metalic
10. dimensiunea particulelor

175. Sablarea în condiții optime se va realiza:

1. sub un unghi mai mare de 45º
2. cu particule cu diametrul de 50-110 µm pentru aliaje nenobile şi 120-250 µm pentru aliaje nobile
3. timp de aproximativ cinci secunde pentru fiecare suprafață
4. la o distanţă de 30-35 cm de structura metalică
5. sub un unghi de 45º
6. în vid
7. la presiune de 3-5 bari
8. timp de aproximativ cinci minutepentru fiecare suprafață
9. la o distanţă de 30-35 mm de structura metalică
10. cu particule cu diametrul de 50-110 µm pentru aliaje nobile şi 120-250 µm pentru aliaje nenobile

176. Prelucrarea mecanică a infrastructurii metalice:

1. va evita folosirea gumelor şi a pietrelor care conţin lianţi ceramici, pentru a nu îngloba impurităţi în structura
metalică
2. prin introducere timp de 15 minute în acid fluorhidric
3. presupune secţionarea tijelor de turnare şi prelucrarea suprafeţelor pe care urmează să se aplice componenta
fizionomică
4. este urmată de introducerea scheletului metallic într-o baie galvanică
5. presupune secţionarea tijelor de turnare
6. presupune utilizarea frezelor din oţel dur sau a frezelor diamantate, schimbându-se permanent direcţia de
manipulare.
7. prin introducere timp de 15 minute într-o baie de săruri
8. este urmată de tratatarea acidă a scheletul metalic
9. presupune utilizarea frezelor din oţel dur sau a frezelor diamantate, păstrându-se o singură direcţie de
manipulare.
10. presupune folosirea gumelor şi a pietrelor care conţin lianţi ceramici, pentru a asigura rugozitatea suprafeței
metalice

177. La verificarea infrastructurii metalice pe model pe model:

1. se va aprecia existenţa spaţiului suficient pentru aplicarea viitoarei componente ceramice.
2. se va urmări corectitudinea contactelor ocluzale cu dinţii antagonişti
3. se vor urmări rapoartele cu dinţii vecini şi antagonişti
4. se va analiza raportul capelor la nivel cervical
5. se va urmări corectitudinea refacerii punctelor de contact cu dinții vecini
6. se va analiza contactul corpului de punte cu suprafaţa creastei alveolare
7. se va analiza raportul corpului de punte cu suprafaţa creastei alveolare
 8. se va analiza adaptarea infrastructurii metalice pe substructurile organice preparate
9. se va aprecia existenţa spaţiului suficient pentru aplicarea viitoarei componente ceramice.
10. se va urmări dacă la nivel cervical capele sunt la distanță suficientă de zona cervicală

178. Obținerea scheletului metalic prin turnare:

1. determică oxidarea intense a aliajelor
2. oferă posibilitatea realizării piesei protetice în oricare laborator de tehnică, deoarece metoda nu necesită
dotări speciale
3. nu permit obţinerea unor schelete metalice perfect adaptate, din cauza modificărilor volumetrice ale aliajelor în
etapa de topitre și turnare
4. nu oferă posibilitatea de control asupra fiecărei etape tehnologice.
5. presupune dotări special în laboratorul de tehnică dentară
6. poate determina modificări ale structurii, şi, implícit ale proprietăţilor aliajului, în urma etapelor de topire și
turnare
7. presupune un număr mare de etape de laborator, erorile fiecărei faze cumulându-se şi putându-se ajunge în
final la piese protetice imprecise
8. oferă posibilitatea de control asupra fiecărei etape tehnologice.
9. nu permit obţinerea unor schelete metalice perfect adaptate, din cauza modificărilor chimice ale aliajelor în
etapa de topitre și turnare
10. permit obţinerea unor schelete metalice perfect adaptate şi individualizate, datorită metodele moderne de
realizare a machetei infrastructurii

179. Galvanoformarea:
1. presupune depunerea, sub acţiunea curentului electric, a unei cantităţi de metal pe modelul bontului
mobilizabil, aflat într-o baie de apă, la temperature de 100°c
2. permite obţinerea unor piese metalice foarte precise
3. capele obţinute prin acest procedeu, vor avea o duritate mult mai mare faţă de scheletele obţinute prin
turnare
4. capele obţinute prin acest procedeu, vor avea o duritate mult mai mică faţă de scheletele obţinute prin
turnare
5. a fost folosit iniţial pentru aliaje de aur
6. presupune aplicarea pe model a unui un lac bun conducător de electricitate
7. detemină obținerea unor cape foarte subțiri, care se pot deforma în timpul sinterizării maselor ceramice
8. permite obţinerea unor piese metalice foarte precise, dar foarte subțiri și cu rezistență mcanică redusă
9. presupune depunerea, sub acţiunea curentului electric, a unei cantităţi de metal pe modelul bontului
mobilizabil, aflat într-o baie electrolitică
10. este indicate doarpentru aliajele de aur

180. Galvanoformarea:
1. capele obţinute prin acest procedeu, vor avea o duritate mult mai mică faţă de scheletele obţinute prin
turnare
2. asigură realizarea unor infrastructuri cu rezistenţă mecanică foarte bună
3. asigură obținerea unorschelete metalice cu duritate mai mare și cu o structură internă mai omogenă
4. permite o adaptare superioară a scheletului pe substructurile organice, comparativ cu alte tehnici
5. permite obţinerea unor piese metalice foarte precise, dar foarte subțiri și cu rezistență mcanică redusă
6. asigură o biocompatibilitate crescută a pieselor protetice
7. detemină obținerea unor cape foarte subțiri, care se pot deforma în timpul sinterizării maselor ceramice
8. asigură un efect fizionomic optim al lucrării protetice finale
9. conduce la realizarea unor lucrări protetice finale cu un aspect fizionomic mediocru
10. va realiza un schelet metalic cu o adaptare precară pe substructurile organice, comparativ cu alte tehnici

181. Metoda ambutisării:

1. este o tehnologie laborioasă
2. presupune realizarea unor infrastructuri compatibile cu toate tipurile de masă ceramică
3. este indicată doar pentru realizarea infrastructurii corpului de punte
4. presupune eliminarea unor etape de laborator
5. presupune un timp foarte scurt de realizare
6. un este indicată în tehnologia-metalo-ceramică
7. presupune un preţ de cost scăzut
8. presupune realizarea unor piese metalice cu rezistenţă mecanică mai redusă
9. presupune obținerea unor piese metalice cu rezistenţă mecanică bună
10. necesită optimizarea structurii metalice prin tratamente termice
182. Metoda de obținere a infrastructurilor metalice prin sinterizare:
1. evită riscul deformării structurii metalice la temperatura de sinterizare a ceramicii
2. permite obţinerea unor structure metalice rezistente
3. un este indicată în tehnologia-metalo-ceramică
4. este o tehnologie laborioasă
5. permite o adaptare foarte bună a capei pe bontul modelului
6. necesită optimizarea structurii metalice prin tratamente termice
7. permite obţinerea unor structure metalice omogene
8. presupune realizarea unor piese metalice cu rezistenţă mecanică mai redusă
9. este indicată doar pentru realizarea infrastructurii corpului de punte
10. permite eliminarea unor faze de laborator, care ar putea genera erori (realizarea machetei, ambalare, topire,
turnare),

183. Tehnologiile digitale:

1. oferă posibilitatea de control a tuturor parametrilor tehnologici
2. nu sunt indicate în tehnologia metalo-ceramică
3. realizează montarea modelelor într-un articulator virtual, care permite controlul precis al rapoartelor
interarcadice
4. nu permit individualizarea tututor soluțiilor terapeutice, în funcție de particularutățile câmpuliui protetic
5. realizează infrastructuri metalice cu rezistență scăzută
6. nu oferă posibilitate de control asupra caracteristicilor preparărilor substructurilor organice și asupra
grosimii stratului de ciment de fixare
7. realizează montarea modelelor într-un articulator virtual, care nu permite controlul precis al rapoartelor
interarcadice
8. utilizeză materiale cu proprietăţi mecanice optime
9. permit realizarea unor construcţii protetice cu proprietăți mecanice și biologice optime
10. permit automatizarea completă a tehnologiei

184. Tehnologiile digitale:

1. permit semnalarea oricărei erori în etapa de execuţie a lucrării
2. nu permit un design individualizat al lucrării protetice
3. presupun o etapă de design, care este foarte laborioasă și care presupune un timp de lucru mai mare
4. nu oferă posibilitate de control asupra caracteristicilor preparărilor substructurilor organice și asupra
grosimii stratului de ciment de fixare
5. realizează infrastructuri metalice cu rezistență scăzută
6. permit un design individualizat al lucrării protetice
7. permit eliminarea etapei de turnare, care poate modifica structura aliajelor
8. permit reducerea costurilor de producţie şi a timpului de lucru
9. nu sunt indicate în tehnologia metalo-ceramică
10. realizează piese protetice cu o grosime sau o dimensiune insuficientă a infrastructurii

185. Infrastructurile din titan:

1. nu au rezistenţă la corozine, putându-se oxide foarte ușor
2. au rezistenţă la corozine excelentă, ceea ce conferă o biocompatibilitate net superioară altor aliaje dentare
3. au proprietăţi mecanice excelente
4. au conductibilitate termică redusă, asemănătoare cu a smalţului dentar
5. au modul de elasticitate crescut și o densitate mică
6. se oxidează foarte ușor, cee ace le afectează biocompatibiltatea
7. au densitate mare, deci piesele metalice au o greutate mai crescută
8. au densitate crescută
9. au densitate scăzută, deci permit obţinerea unor piese metalice uşoare
10. au conductibilitate termică mai mare decât a smalţului dentar

186. La aliajele din titan:

1. proprietăţile chimice ale titanului sunt dependente, în mare măsură, de afinitatea sa pentru oxigen, hidrogen, azot
şi carbon, care, chiar în cantitate redusă, cresc rezistența piesei metalice
2. dacă în timpul topirii se dizolvă cantităţi importante de oxigen, hidrogen, azot, carbon, se formează oxizi,
hidraţi, nitraţi, carbonaţi de titan, care vor creşte rigiditatea aliajelor, înrăutăţind proprietăţile mecanice
3. proprietățile mecanice sunt influenţate de procedeul dedezambalare
4. plasticitatea este foarte mare
5. duritatea este mai mică decât a aliajelor nenobile, fiind un avantaj important
 6. duritatea este mai mică decât a aliajelor nenobile, fiind un dezavantaj important
7. modul de elasticitate este aproximativ egal cu cel al aliajelor nobile
8. proprietăţile chimice ale titanului sunt dependente, în mare măsură, de afinitatea sa pentru oxigen, hidrogen, azot
şi carbon, care, chiar în cantitate redusă, influenţează negativ proprietăţile chimice..
9. dacă în timpul topirii se dizolvă cantităţi importante de oxigen, hidrogen, azot, carbon, se formează oxizi,
hidraţi, nitraţi, carbonaţi de titan, care vor creşte rigiditatea aliajelor, optimizând proprietăţile mecanice
10. proprietăţile mecanice ale sunt influenţate de procedeul de turnare

187. Aliajele titan:

1. au conductibilitate termică redusă
2. presupun o prelucrare mecanică dificilă
3. impun utilizarea unor mase ceramice cu temperature de sinterizare scăzută
4. nu sunt rezistente la coroziune
5. au rezistenţa la coroziune excelentă, care le oferă o biocompatibilitate extraordinară
6. modul de elasticitate crescut, la o densitate mică.
7. au proprietăţi mecanice excelente
8. presupun o tehnologie costisitoare
9. nu sunt indicate în tehnologia metalo-ceramică
10. presupun o tehnologie laborioasă

188. Proprietăţile aliajelor din titan:

1. au densitatea mare, de aceea turnarea este mai facilă
2. au o rezistenţa la oboseală şi la întindere foarte bună
3. sunt influențate de cantitatea, forma, mărimea și morfologia fazei alfa
4. au o rezistenţa la oboseală redusă
5. chimic, aliajele de ti şi ti nealiat reacţionează la temperaturi înalte cu elemente gazoase din mediu, de aceea se
recomandă turnarea în vacuum
6. au densitatea scăzută, de aceea turnarea este mai dificilă
7. chimic, aliajele de ti şi ti nealiat nu reacţionează la temperaturi înalte cu elemente gazoase din mediu, de
aceea au o biocompatibilitate foarte bună
8. au punct de topire înalt
9. au o rezistenţa la întindere foarte mare
10. au punct de topire scăzut

189. Masele ceramice:

1. se prezintă în sistem bicomponent
2. conțin la nivelul pulberii componente principale şi elemente de adaos
3. sunt sub formă de lichid, care se aplică, în straturi, pe infrastrucrura metalică
4. conțin la nivelul pulberii componente principale reprezentate de lianți și coloranți
5. se aplică pe infrastructura metalică sub formă de spary
6. au caracteristicole în strânsă corelaţie cu natura aliajului
7. se prezintă în sistem monocomponent
8. sunt sub formă de pulbere și lichid, iar din amestecul celor două elemente rezultă o pastă, ce se aplică, în
straturi, pe infrastrucrura metalică
9. au caracteristicile în strânsă corelaţie cu natura şi proporţia fiecărui element structural
10. se aplică cu instrumente speciale

190. Amprenta optică:

1. elimină riscul modificărilor volumetrice, care există la toate materialele de amprentă convenționale
2. înregistrează în etape separate fiecare detaliu de la nivelul câmpului protetic
3. poate înregistra într-o singură etapă ambele arcade
4. este confortabilă pentru pacient
5. dureaza mai putin de un minut
6. este foarte precisă, redând orice microdetaliu al câmpului protetic (cu maxima acuratete
7. nu este la fel de precisă ca amprenta convențională
8. poate da erori majore, dacă nu sunt realizate pregătiri corespunzătoare la nivelul câmpului protetic
9. este mai puțin confortabilă pentru pacient
10. nu poate fi individualizată pentru toate situațiile clinice exixtente

191. Amprenta optică:

1. favorizează o mai bună cominicare între medic și tehnician
2. corecțiile se pot face în timp real
 3. limitează interacțiune cu laboratorul de tehnică dentară
4. nu poate fi stocată timp mai îndelungat
5. nu permite realizarea unor corecții
6. creează premisele unei lucrări protetice precise
7. presupune un timp de înregistrare mai lung
8. poate fi stocata timp îndelungat, păstrând toate informațiile.
9. poate genera erori ce compromit lucrarea protetică
10. presupune o economie de timp

192. Inserția punților metalo-ceramice:

1. presupune ca fața ocluzală să fie modelată corect
2. se realizează pe un ax liniar
3. asigură fixarea şi stabilizarea protezei fixe sub acţiunea forţelor de masticaţie
4. este capacitatea construcției protetice de a rezista la forţelor exercitate în timpul realizării funcţiilor
sistemului stomatognat
5. Se realizează în axul dinților stâlpi
6. se referă la posibilitatea de a introduce, dar şi de a îndepărta punţile dentare de pe dinţii stâlpi
7. împreună cu stabilitatea, asigură principiul biomecanic
8. depinde de forma corpului de punte şi de corecta dimensionare în sens vestibulo-oral și cervico-ocluzal
9. se asigură prin paralelismul preparării substructurii organice
10. necesită cuantificarea distribuţiei încărcărilor tensionale în timpul mişcărilor mandibulare

193. Principiul conservării homeostaziei sistemului stomatognat:

1. este asigurat prin refacerea morfologiei coronare corecte
2. permite realizarea armoniei cu celelalte elemente ale sistemului stomatognat şi, totodată, încadrarea în
fiziologia neuromusculară a sistemului, evitând contactele de supraîncărcare
3. presupune realizarea unei arii ocluzale congruente
4. prevede reconstituirea corectă astfel încât parodonţiul să fie stimulat
5. se realizează prin prepararea individualizată în funcţie de forma dintelui
6. se referă la adaptarea cervicală corectă a elementelor de agregare
7. se referă la biocompatibilitatea materialelor din care se realizează protezele fixe
8. are ca scop protejarea papilei și transmiterea forţelor tangenţiale spre dinţii vecini
9. presupune anularea fenomenul de coroziune
10. Ppesupune un raport corect cu creasta alveolară

194. Topirea aliajelor nobile se realizeaza:

1. în cuptoare cu inducție
2. în vid
3. sub influeța forței centrifuge
4. cc ajutorul presiunii
5. în conul de turnare
6. în cuptoare cu rezistență de platină
7. în atmosfera de halogen
8. în centrul termic al tiparului
9. în creuzete speciale
10. cu flacăra oxiacetilenică

195. Ambalarea machetei unei piese protetice se realizează în scopul obţinerii:

1. imaginii negative a machetei
2. modelului duplicat
3. modelului de studiu
4. amprentei
5. cavității în care se injectează masele ceramice
6. tiparului
7. cavității în care se toarna aliajul topit
8. cavității in care se polimerizeaza rășinile acrilice
9. imaginii pozitive a machetei
10. modelului cu bont
mobilizabil

196. Turnarea aliajului dentar in tipar se realizează:

1. prin polimerizare
 2. prin injectare
3. prin sinterizare
4. combinând vacuumul cu presiunea
5. folosind forța centrifugă
6. Folosind forța de compresiune
7. prin folosirea vacuum malaxorului
8. folosind vacuum
9. folosind aspirația
10. prin vibrare

197. Dezambalarea presupune:

1. îndepărtarea din tipar a canalelor de turnare
2. îndepărtarea masei de ambalat specifice de la exteriorul infrastructurii metalice
3. ecranarea componentei ceramice
4. aplicarea canalelor de turnare
5. îndepărtarea din tipar a piesei protetice
6. spargerea pereților tiparului
7. îndepărtareaa din tipar a machetei
8. aplicarea machetei canalelor de evacuare a gazelor
9. secționarea machetei tijelor de turnare
10. îndepărtarea din tipar a infrastructurii metalice a elementelor de agregare și a corpului de punte

198. Modelul de studiu se

folosește:
1. pentru realizarea tiparului
2. pentru analiza câmpului protetic
3. pentru explicarea algoritmului clinico-tehnologic
4. pentru trasarea conturului viitoarei piese protetice
5. pentru realizarea modelului duplicat.
6. ca document medico-legal
7. pentru realizarea portamprentei
8. pentru realizarea amprentei optice
9. pentru modelarea machetei
10. pentru argumentarea soluției terapeutice

199. Macheta reprezintă:

1. imaginea negativă a viitoarei piese protetice, realizată din ceară
2. imaginea pozitivă a viitoarei piese protetice
3. o etapă tehnologică realizată pe modelul de lucru
4. o piesă din ceară care reproduce detaliile morfologice
5. o piesă din rășini acrilice calcinabile
6. o cavitate în care se toarnă aliajul
7. negativul tiparului
8. imaginea negativă a viitoarei piese protetice, realizata din rășini acrilice termopolimerizabile
9. imaginea pozitivă a substructurii organice
10. imaginea pozitivă a câmpului protetic;

200. Principiul profilactic:

1. are în vedere realizarea corectă a reliefului ocluzal
2. este dependent de refacerea feţelor vestibulare, cu redarea caracteristicilor individuale pentru dinţii frontali:
fisuri, pete de
culoare
3. Are în vedere realizarea corectă a direcţiei corpului de punte
4. are în vedere realizarea protecţiei parodonţiului marginal
5. Are în vedere realizarea corectă a dimensiunii vestibulo-orale
6. are în vedere toleranţațesuturilor la materialul utilizat
7. presupune cuantificarea distribuţiei încărcărilor tensionale în timpul mişcărilor mandibulare
8. se referă la restabilirea funcţiilor aparatului dento-maxilar prin restaurarea morfologiei şi funcţionalităţii
arcadei parţial edentate
9. ţine seama de particularitățile specifice grupei de vârstă din care face parte pacientul
10. se referă la rezistenţa punţii dentare, inserţia, stabilitatea acesteia
201. Obiectivele biologice sunt:
1. curativ ce urmărește refacerea morfologică și funcțională a arcadelor edentate
2. mecanic, ce urmărește creșterea rezistenţei mecanice a corpului de punte
3. profilactic, ce urmărește conservarea sănătății țesuturilor de vecinătate prin modelare morfologică
4. mecanic, ce urmărește evitarea deformării elastice
5. profilactic, ce urmărește micșorarea ratei resorbției osoase
6. mecanic, ce urmărește creșterea rezistenţei la abraziune punții
7. mecanic, ce urmărește evitarea deformării plastice a corpurilor de punte
8. mecanic, ce urmărește ca forţele pe care le transmite corpul de punte să nu suprasolicite dinții stâlpi
9. profilactic, ce urmărește evitarea dishomeostazia aparatului dento-maxilar
10. curativ, ce urmărește crearea condițiile deglutiției normale

202. Obiectivele principiului biofuncţional:

1. prevenirea apariţiei altor îmbolnăviri
2. refacerea funcţiilor masticatorie, fizionomică, fonetică
3. biocompatibilitatea materialelor din care se realizează protezele fixe
4. vindecarea afecţiunilor existente
5. prepararea fiind individualizată în funcţie de forma dintelui
6. refacerea morfologiei coronare
7. conservarea relaţiilor mandibulo-craniene corecte
8. reproducerea corectă a convexităţilor vestibulare şi orale, a punctelor de contact interdentare şi a morfologiei
ocluzale
9. anularea fenomenul de coroziune
10. refacerea integrităţii arcadei

203. Condiţionarea prin oxidare termică:

1. permite obținerea unui stratul de oxizi prin încălzirea scheletului metalic la o temperatură inferioară
temperaturii de topire a aliajului
2. este urmată de răcirea rapidă a infrastructurii metalice, în baie de apă, care are și un efect de călire a
aliajului
3. se realizează în vid
4. se realizează prin toireainfrastructurii metalice, migrarea către suprafaţă elementelor din structura aliajului și
formarea unui strat gros de oxizi
5. este o metodă de condiţionare a suprafeţei metalice ce constă în încălzirea infrastructurii metalice
6. este urmată de răcirea lentă a infrastructurii metalice, la temperatura camerei, sub un clopot de sticlă
7. permite obținerea unui stratul de oxizi prin încălzirea scheletului metalic la o temperatură superioară
temperaturii de topire a aliajului
8. se realizează în prezenţa aerului
9. este o metodă de condiţionare a suprafeţei metalice ce constă aplicarea unor tratamente termice de încălzire și
răcire succesivă a infrastructurii metalice
10. se realizează prin aducerea la incandescenţă a infrastructurii metalice, migrarea către suprafaţă elementelor din
structura aliajului și formarea unui strat intermediar de oxizi

204. Prin oxidarea termică sunt atinse următoarele obiective:

1. obţinerea unui strat cât mai gros de oxizi
2. crearea unei zone de difuziune, care contribuie la relizarea unei legături metalo-ceramice puternice şi stabile
3. crearea unei zone de difuziune, fluide care conţine atât oxizi metalici și particule ceramice
4. uscarea completă a suprafeţei metalice
5. creşterea umectabilităţii suprafeţei metalice
6. obţinerea unui strat de oxizi
7. crearea unei zone de difuziune, care conţine atât oxizi metalici cât şi oxizi de siliciu
8. generarea unor tensiunilor intene care vor asigura o legătură metalo-ceramică mai rezistentă
9. anihilarea tensiunilor intene din structura amestecului metalic
10. crearea unei zone de difuziune, care contribuie la asigurarea elasticității maselor ceramice și evitarea
fracturării ace4stora

205. Condiţionarea scheletului metalic prin oxidare urmăreşte următoarele obiective:

1. realizarea unei suprafeţe metalice rugoase
2. crearea premizelor de pătrundere a ceramicii în microretenţii şi creşterea calităţii legăturii metalo-ceramice
3. crearea unui strat intermediar, care să asigure plasticitatea și elasticitatea componentei ceramice
 4. asigurarea unei suprafeţe metaliec perfect uscate, condiţie esenţială pentru iniţierea reacţiilor chimice între o
structură solidă şi una fluidă
5. realizarea unei suprafeţe metalice fără defecte
6. realizarea unei suprafeţe metalice neregulate
7. crearea unui strat intermediar, care să realizeze, pe de o parte, o bună legătură cu scheletul metalic şi pe de altă
parte, să asigure o fixare optimă a maselor ceramice
8. asigurarea unei umectabilităţi a suprafeţei metalice, condiţie esenţială pentru iniţierea reacţiilor chimice între o
structură solidă şi una fluidă
9. realizarea unei suprafeţe metalice netede, care să favorizeze adeziunea ceramicii
10. crearea unui strat separator între structura metalică și componenta de placare

206. Condiţionarea prin oxidare anodică:

1. este o tehnologie laborioasă
2. evită apariţia distorsiunilor la nivelul componentei metalice
3. determină formarea unui strat de oxizi uniform
4. determină formarea unui strat de oxizi neuniform
5. este o tehnologie uşor de realizat şi controlat
6. determină modificarea structurii aliajului în urma încălzirii
7. crește riscul apariţiei unor reacții chimice între elementele metalice și soluția din baia galvanică
8. este o metodă rapidă
9. este o metodă cronofagă
10. evită modificarea structurii aliajului în urma
încălzirii

207. Condiţionarea prin oxidare anodică:

1. permite obținerea unui strat de oxizi aderent şi cu o grosime egală
2. evită formarea un strat intermediar de oxizi prea subţire, care nu realizează o legătură metalo-ceramică
eficientă
3. permite obținerea unui strat de oxizi aderent, dar cu o grosime inegală
4. favorizează formarea un strat intermediar de oxizi cu grosime mare, care va realiza o legătură puternică între
cele două componente
5. permite obținerea unui strat de oxizi uniform și stabil
6. nu permite formarea unei legături chimice stabile între aliaj şi ceramică
7. nu permite obținerea unui strat de oxizi uniform și stabil din punct de vedere chimic
8. evită formarea un strat intermediar de oxizi cu grosime prea mare, care va acționa ca un strat separator între cele
două componente
9. favorizează formarea un strat intermediar de oxizi subţire, care nu influențează negative culoarea
componentei de placare
10. asigură legături chimice stabile între aliaj şi ceramică

208. Tratamentul de oxidare anodică:

1. determină depunerea rapidă şi discontinuă a stratului de oxizi
2. este un procedeu controlabil prin înregistrarea curbei de polarizare
3. este un procedeu dificil de controlat
4. nu permite obținerea unui strat de oxizi uniform și stabil din punct de vedere chimic
5. permite obținerea unui strat de oxizi uniform și stabil
6. permite obținerea unui strat de oxizi aderent şi cu o grosime egală
7. permite şi aplicarea opacului, tot pe cale galvanică
8. permite obținerea unui strat de oxizi aderent, dar cu o grosime inegală
9. asigură depunerea rapidă şi continuă a stratului de oxizi
10. permite aplicarea pec ale galvanică a componentei ceramice de placare

209. Aplicarea agenților de cuplare:

1. realizează o puternică legătură metalo-ceramică
2. permite realizarea unor legături metalo-ceramice eficiente şi în cazul aliajelor rezistente la oxidare, aşa cum
este cazul aliajelor cu un conţinut mare de metal nobil
3. crește riscul modificărilor de culoare la nivelul componentei ceramice de placare
4. elimină etapa de încălzire până la incandescenţă a scheletului metalic, ceea ce nu permite obținerea unui
strat de oxizi cu o grosime oprimă
5. creează un strat tampon între cele două componente,scăzând rezistenţa legăturii la forţele de forfecare şi
încovoiere, care apar în timpul solicitărilor funcţionale
6. elimină riscul modificărilor de culoare, care apare în cazul unui strat prea gros de oxizi
 7. elimină etapa de încălzire până la incandescenţă a scheletului metalic, ceea ce înlătură riscul modificării
structurii aliajului
8. nu permite realizarea unor legături metalo-ceramice eficiente în cazul aliajelor cu un conţinut mare de metal
nobil
9. creează un strat tampon între cele două componente, crescând rezistenţa legăturii la forţele de forfecare şi
încovoiere, care apar în timpul solicitărilor funcţionale
10. realizează o legătură metalo-ceramică mai puțin stabilă

210. Sistemele clasice de înregistrare a culorilor presupun:

1. ca durata de examinare să fie suficient de lungă pentru a aprecia corect nuanța, evitând ca mostrele să fie
schimbate prea repede
2. înregistrarea culorii se va realiza în lumină naturală şi, comparativ, în lumină artificială
3. alegerea nuanţei corespunzătoare în funcție de variaţia culorilor dinților la nivelul arcadei
4. menținerea mostrei din cheia de culori în aceeaşi poziţie cu dintele natural
5. menținerea mostrei din cheia de culori în poziţie perpendicular pe dintele natural
6. ca durata de examinare să fie scurtă, iar mostrele să fie schimbate cât mai repede
7. respectarea nuanțelor dinților naturali, având în vedere faptul că la canin este cea mai mare saturaţie a nuanţei
de dominante, incisivii superiori au aceeaşi saturaţie cu premolarii, iar incisivii inferiori au un grad de saturaţie
mai mic faţă de incisivii superiori.
8. respectarea nuanțelor dinților naturali, având în vedere faptul că la caninul este cea mai mica saturaţie a
nuanţei de dominante, incisivii superiori au aceeaşi saturaţie cu caninii, iar incisivii inferiori au un grad de
saturaţie mai mare faţă de incisivii superiori.
9. alegerea nuanţei corespunzătoare în funcție de variaţia culorilor dinților la nivelul feței orale
10. înregistrarea culorii se va realiza în lumină artificială

211. Luminozitatea dinților:

1. are intensitate cu atât mai mare cu cât stratul de smalţ are grosime mai mare
2. este influenţată de calitatea stratului de dentină
3. este influenţată de grosimea stratului de dentină
4. are intensitate cu atât mai mare cu cât stratul de smalţ are grosime mai mică
5. are o intensitate mai redusă dacă dentina este mai transparentă
6. este o un parametru care care nu influențează culorea maselor ceramice
7. este o caracteristică importantă de care trebuie să țină cont la alegerea culorii maselor ceramice
8. este influenţată de calitatea stratului de smalţ
9. are o intensitate mai redusă dacă dentina este mai opacă
10. este influenţată de grosimea stratului de smalţ

212. Caracteristicile optice ale dintelui sunt reprezentate de:

1. saturația, care, cu cât stratul de smalţ este mai subţire, cu atât influenţa asupra acestui parametru este mai
mare
2. fluorescența, care reprezintă o colorație a dinților naturali, ce variază de la alb intens la albastru deschis și
care este determinată de contactul radiaţiilor ultraviolete cu țesuturile dure dentare
3. saturaţia culorii, care este condiţionată, la dinţii naturali, de smalț
4. saturaţia culorii, care este condiţionată, la dinţii naturali, de dentină
5. saturaţia care este condiţionată, la dinţii naturali, de grosimea şi transparenţa stratului de smalţ
6. saturația, care, cu cât stratul de smalţ este mai subţire, cu atât influenţa asupraacestui parametru este mai
redusă
7. fluorescența, care reprezintă o colorație a dinților naturali, ce variază de la galben la gri deschis și care este
determinată de contactul radiaţiilor ultraviolete cu țesuturile pulpare
8. fluorescenţa, care este determinată de contactul radiaţiilor ultraviolete cu interfaţa dentină-cement
9. saturaţia care este condiţionată, la dinţii naturali, de grosimeași transparența stratului de dentină
10. fluorescenţa, care este determinată de contactul radiaţiilor ultraviolete cu interfaţa smalţ-dentină

213. Opalescenţa:
1. apare ca urmare a devierii radiaţiilor cu lungimi de undă mari
2. apare un efect difuz la nivelul dintelui, ce variază de la alb la galben închis
3. apare ca urmare a reflectării radiaţiilor cu lungimi de undă mari
4. este o caracteristică importantă de care trebuie să țină cont la alegerea culorii maselor ceramice
5. este o un parametru care care nu influențează culorea maselor ceramice
 6. este o caracteristică ce apare în urma refracţiei diferite a radiaţiilor luminoase la nivelul componentelor
organice şi anorganice ale smalţului
7. apare ca urmare a devierii radiaţiilor cu lungime de undă mică
8. apare un efect difuz la nivelul dintelui, ce variază de la alb-gri la albastru
9. apare ca urmare a reflectării radiaţiilor cu lungime de undă mică
10. este o caracteristică ce apare în urma refracţiei diferite a radiaţiilor luminoase la nivelul componentelor
organice şi anorganice ale dentinei

214. Dispozitivele digitale de înregistrare a culorii sunt concepute astfel încât să prezinte:
1. un sistem computerizat de analiză a datelor, care oferă informaţii cu privire la culoare,
2. un sistem de înregistrare a culorii
3. un sistem computerizat de analiză a datelor care să permită determinate, cu acurateţe, a nuanţelor zonei de
colet, caracteristicile culorii dentinei şi smalţului
4. un sistem computerizat de analiză a datelor care să ofere informații privind compoziţia culorii şi concentraţia
acesteia
5. un sistem computerizat de analiză a datelor, care oferă informaţii cu privire la caracteristicile feței vestibulare a
dintelui
6. o cheie de culorii
7. un sistem computerizat de analiză a datelor privind valorile luminozităţii și nuanţei culorii
8. un sistem computerizat de analiză a datelor privind valorile axului de implantare al dinților
9. un sistem computerizat de analiză a datelor care să permită determinate, cu acurateţe, detaliilor morfologicer ale
dintelui
10. un sistem computerizat de analiză a datelor care să ofere informații privind compoziţia smalțului și a dentinei

215. Dispozitivele digitale de înregistrare a culorii:

1. au dezavantajul unei interpretări, încă subiective, a rezultatelor analizei
2. permit înregistrarea diferenţelelor de textură a dinților
3. nu permit întotdeauna înregistrarea diferenţelelor de transluciditate la nivelul dinților
4. nu permit întotdeauna înregistrarea diferenţelelor de textură a dinților
5. au avantajul unei interpretări întotdeauna obiective a rezultatelor analizei
6. permit înregistrarea diferenţelelor de transluciditate la nivelul dinților
7. presupun utilizarea unui spectrofotometru sau a unei camere digitale pentru înregistrarea culorii
8. nu permit întotdeauna înregistrarea a unor detalii de finețe ale culorii
9. presupun utilizarea unei chei de culori
10. permit înregistrarea a unor detalii de finețe ale culorii

216. Condiționarea prin oxidare va ține cont de următoarele aspecte:

1. temperatura de oxidare este de 950-980ºc, timp de 7-10 minute, la aliajele nobile
2. nerespectarea riguroasă a parametrilor oxidării poate compromite legătura metalo-ceramică
3. temperatura de oxidare este de 950-980ºc, timp de 7-10 minute e, la aliajele nenobile
4. aliajele cu un conţinut ridicat de metale nobile trebuie să conţină şi elemente nenobile (crom, fier, zinc), care
să conducă la apariţia oxizilor superficiali
5. temperatura de oxidare este de 1020-1040ºc, timp de 30 secunde, la aliajele nobile
6. nerespectarea riguroasă a parametrilor oxidării poate compromite legătura structura maselor ceramice
7. aliajele cu un conţinut ridicat de metale nobile nu trebuie să conţină elemente nenobile (crom, fier, zinc), care
pot impurifica aliajul
8. aliajele cu un conţinut ridicat de metale nobile sunt rezistente la oxidare
9. aliajele cu un conţinut ridicat de metale nobile sunt mai puțin rezistente la oxidare
10. temperatura de oxidare este de 1020-1040ºc, timp de 30 secunde, la aliajele nenobile.

217. Masele ceramice utilizate pentru realizarea infrastructurii ceramice a punților ceramo-ceramice sunt:
1. mase ceramice pe bază de lianți fosfatici
2. mase ceramice pe bază de fosfați
3. mase ceramice pe bază de cuarț
4. ceramica vitroasă cu matrice de silicat
5. mase ceramice lichide
6. mase ceramice feldspatice
7. vitroceramica
8. ceramic aluminoasă înfiltrată cu sticlă
9. mase ceramice pe bază de sulfat de calciu
10. ceramica densificată prin
fritare
218. Etapele de realizare a punții ceramo-ceramice prin tehnica strat cu strat sunt reprezentate de:
1. sinterizarea maselor ceramice la finalul aplicării straturilor
2. prelucrarea mecanică
3. sinterizarea fiecărui strat de ceramică
4. duplicarea modelelor de ansamblu
5. realizarea infrastructurii metalice
6. realizarea modelului de studiu
7. aplicarea maselor ceramice pentru realizarea nucleului ceramic
8. aplicarea componentei de placare ceramice
9. realizarea modelului de lucru cu bonturi mobilizabile
10. duplicarea modelelor unitare

219. Imagistica asistată de computer:

1. permite înregistrarea imaginii faciale a pacientului
2. oferă pacientului o gamă mai limitată de soluţii terapeutice e
3. presupune un timp de lucru lung
4. permite pacienților să-și exprime opțiunile privind morfologia dinților sau anumite individualizări la nivelul
acestora
5. permite înregistrarea imaginii complete a câmpului protetic
6. permite selectarea mai multor parametrii estetici
7. este o tehnică laborioasă și inconfortabilă pentru pacienți
8. permitedoar selectarea parametrii estetici de bază
9. permite pacienților să-și exprime opțiunile privind forma, dimensiunea şi culoarea dinţilor
10. oferă pacientului o gamă variată de soluţii terapeutice estetice

220. Imagistica asistată de computer:

1. se utilizează doar în cazul punților metalo-ceramice pe support implantar
2. are un rol esenţial în comunicarea dintre medic şi laboratorul de tehnică dentară
3. permite vizualizarea virtuală a viitoarei soluții terapeutice
4. are un rol esenţial în comunicarea dintre medic şi laboratorul de tehnică dentară, tehnicianul putând realiza un
model virtual pe care va face design-ul viitoarei construcții protetice
5. are un rol esenţial în comunicarea dintre medic și pacient, scopul final fiind cel de a transpune cât mai fidel în
realitate soluția terapeutică generate de computer
6. poate utiliza tehnici aditive
7. reduce comunicarea dintre medic și tehnicianul dentar
8. poate utiliza tehnici substractive
9. permite realizarea unor corecții la nivelul soluției terapeutice generate de computer
10. implică pacientul în alegerea soluției terapeutice

221. Masele ceramice utilizate în tehnologia metalo-ceramică îndeplinesc următoarele caracteristici:

1. elasticitate, pentru a preveni fracturarea
2. conductibilitate termicămare
3. afinitate mare pentru oxigen
4. rezistenţă la variaţii de temperatură
5. densitate apropiată de cea a smalțului
6. rezistenţă la uzură şi la compresiune
7. coeficientul de dilatare termică al maselor ceramice trebuie să fie mai mare decât al aliajului din care se
realizează scheletul metalic
8. conductibilitate termică redusă
9. densitate apropiată de cea a dentinei
10. coeficientul de dilatare termică al maselor ceramice trebuie să fie apropiat de cel al aliajului din care se
realizează scheletul metalic

222.Realizarea componentei ceramice presupune:

1. aplicarea primului strat, care este opacul
2. sinterizarea după fiecare aplicare a unui strat ceramic
3. aplicarea opacului și maselor ceramice de bază, stratul de glazură nefiind indicat la masele ceramice moderne
4. condiționarea suprafeței metalice
5. aplicarea pastelor pentru dentină și smalț
6. aplicarea glazurii
 7. sinterizarea maselor ceramice la final, după ce au fost aplicate toate straturile
8. sablarea, în vederea aspririi suprafeței
9. aplicarea maselor ceramice de bază
10. aplicarea maselor ceramice de bază și a glazurii, stratul de opac nefiind indicat la masele ceramice moderne

223. Pentru realizarea componentei fizionomice sunt necesare:

1. motor cu ax orizontal, pentru eventualele retuşuri
2. freze, filțuri și instrumentar abraziv pentru prelucrare
3. pensule fine din păr de jder, necesare depunerii primelor straturi
4. baie galvanică necesară depunerii primelor straturi
5. spatule speciale de modelare şi aplicare prin vibrare a pastei
6. pensule aspre, numărul 12-14, pentru condensarea pastei ceramice
7. vacuum-malaxor pentru condensarea pastei ceramice
8. micromotor, piesă de mână şi pietre diamantate, pentru eventualele retuşuri
9. incinta de sinterizare
10. incintă de fotopolimerizare

224. Masele ceramice utilizate în tehnologia metalo-ceramică:

1. se prepară sub formă de o pastă de consistenţă cremoasă
2. se aplică pe suportul metalic prin pulverizare
3. se prepară sub formă de pastă, de culoarea leasă de medic în cabinet
4. se prezintă în sistem monocomponent
5. se prepară sub formă de pastă, colorată diferit pentru fiecare strat aplicat
6. se prezintă sub formă de pastă de consistenţă cremoasă
7. necesită sinterizarea la finalul aplicării tuturor straturilor
8. necesită sinterizarea după fiecare a plicare a unui nou strat
9. se aplică pe suportul metalic strat cu strat
10. se prezintă în sistem bicomponent, pulbere-lichid

225. Incintele de sinterizare se compun din următoarele elemente:

1. camera de încălzire, numită şi incinta propriu-zisă
2. camera de polimerizare
3. mecanismul de control a grosimii straturilor ceramice
4. mecanismul de control al procesului
5. mecanismul de indicare a presiunii
6. pompa de vid, pentru condiţii de sinterizare în vacuum
7. platou pe care se plasează lucrarea protetică
8. incinta de oxidare
9. mecanismul de indicare a temperaturii
10. incinta cu gaz inert

226. Amprentarea optică:

1. foloseşte o cameră intraorală cu o rezoluţie tridimensională, ce proiectează pe monitor o imagine
tridimensională a preparaţiei
2. camera intraorală este orientată în axul dintelui, paralel cu direcţia de inserţie a restaurării
3. toate zonele preparaţiei trebuie să fie vizibile şi distincte de structurile învecinate
4. este o tehnică generatoare de erori
5. presupune un câmp protetic uscat, izolat perfect de ţesuturile moi înconjurătoare
6. camera intraorală este orientată perpendicular pe direcţia de inserţie a restaurării
7. foloseşte o cameră intraorală
8. toate zonele de mucoasă fixă și mucoasă mobile trebuie să fie vizibile şi distincte de structurile învecinate
9. foloseşte o cameră intraorală cu o rezoluţie tridimensională, ce proiectează pe monitor o imagine
tridimensională a viitoarei lucrări protetice.
10. este o metodă laborioasă

227. Realizarea componentei fizionomice a punților metalo-ceramice:

1. presupune realizarea pastei ceramice în vid
2. presupune sinterizarea maselor ceramice la o temperatură care va creşte rapid şi controlat
3. presupune alegerea lichidului în funcţie de zonele de aplicare şi de nuanţele stabilite
4. presupune o uscare corectă a maselor ceramice şi o contracţie lentă a acestora, fără a exista riscul apariţiei
fisurilor sau fracturilor
 5. presupune o uscare corectă a maselor ceramice şi o contracţie rapidă a acestora, în vederea obținerii unor
structure dense, cu duritate mare
6. presupune realizarea pastei ceramice în godeuri de porţelan sau pe plăci de sticlă
7. presupune alegerea pulberile de ceramică în funcţie de destinaţia lor şi de nuanţele stabilite
8. presupune realizarea pastei ceramice la vacuum-malaxor, pentru a obține un amestec omogen
9. presupune sinterizarea maselor ceramice la o temperatură care va creşte lent şi controlat
10. presupune amestecul pulberii cu lichidul special din trusă, până la obţinerea unei paste cremoase

228. Pasta de masa ceramică:

1. de consistență vâscoasă suferă variaţii volumetrice în etapa de răcire
2. de consistență vâscoasă este mai greu de aplicat şi modelat.
3. cu exces de lichid este mai ușor de modelat și aplicat
4. se aplică pe scheletul metalic prin pulverizare
5. cu exces de lichid este mai dificil de modelat și aplicat
6. cu exces de lichid suferă variaţii volumetrice în etapa de răcire
7. se aplică pe scheletul metalic având o consistenţă cremoasă
8. se aplică dirijat, astfel încât placajul ceramic să aibă grosimea uniformă, de aproximativ 1,5-2 mm
9. de consistență vâscoasă suferă contracții importante după sinterizare
10. cu exces de lichid suferă contracții importante după sinterizare

229. Depunerea straturilor de ceramică:

1. se face pe măsuța vibratorie
2. se face pe cale galvanică
3. este urmată de o condensare realizată prin vibrare
4. este urmată de o condesare
5. este urmată de fotopolimerizare
6. se face prin electrodepunere
7. se face prin pulverizare
8. se face cu ajutorul pensulelor sau spatulelor din trusele standard
9. este urmată de o condensare realizată manual
10. este urmată de o condensare realizată manual şi prin vibrare după depunerea fiecărui strat.

230. Într-o primă etapă de sinterizare:

1. pulberea din pastă se topește
2. se realizează o preîncălzire, care are rol în reducerea spaţiile dintre particulele masei ceramice cu până la75%
3. se realizează o încălzire până la 930ºC
4. lichidul arde fără reziduuri, transformându-se în dioxid de carbon şi apă
5. gazele de ardere sunt eliminate prin pereții tiparului
6. lichidul din pastă se evaporă
7. lianţii şi coloranţii ard fără reziduuri, transformându-se în dioxid de carbon şi apă
8. se realizează o preîncălzire, care are rol durificarea masei ceramice și a infrastructurii metalice
9. se realizează o încălzire până la 400-480ºC
10. gazele de ardere sunt eliminate cu ajutorul pompei de vid
231. În a doua etapă de sinterizare:
1. se realizează o preîncălzire, care are rol în reducerea spaţiile dintre particulele masei ceramice cu până la
75%
2. gazele de ardere sunt eliminate cu ajutorul pompei de vid
3. temperatura creşte, până la 400-480ºC
4. se va produce o topire a particulelor din straturile superficiale, care vor curge între spaţiile dintre particulele
straturilor subiacente
5. temperatura creşte, până la temperatura de sinterizare a ceramicii respective
6. lichidul din pastă se evaporă
7. straturile ceramice se compactează, rezultând o structură unitară, omogenă şi rezistentă
8. temperatura creşte conform unui regim termic bine stabilit de producător
9. Structura ceramicii devine densă şi omogenă
10. lianţii şi coloranţii ard fără reziduuri, transformându-se în dioxid de carbon şi apă

232. În etapa de depunere a straturilor de masă ceramică:

1. se aplică opacul într-un singur strat sau în două straturi în funcţie de tehnica aleasă
2. se verifică în prealabil substructurile organice preparate
3. se verifică în prealabil suprafaţa scheletului metalic
4. se verifică în prealabil corectitudinea şi eficienţa etapei de condiţionare
 5. se aplică primul strat de ceramică, glazura
6. se aplică glazura într-un singur strat sau în două straturi în funcţie de tehnica aleasă
7. se verifică în prealabil corectitudinea şi eficienţa etapei de amprentare
8. se aplică opacul cu o grosime de 0,2-0,3 mm
9. se aplică glazura cu o grosime de 0,2-0,3 mm
10. se aplică primul strat de ceramică, opacul

233. Aplicarea manual a opacului presupune:

1. dacă s-a optat pentru metoda în doi timpi, ca primul strat de opac să fie mai subţire
2. dacă s-a optat pentru metoda în doi timpi, ca primul strat de opac să fie de consistență mai vâscoasă
3. dacă s-a optat pentru metoda în doi timpi, ca al doilea strat este de consistență mai vâscoasă
4. dacă s-a optat pentru metoda în doi timpi, se sinterizează fiecare strat de opac
5. aplicarea pe suprafaţa metalică a unui strat uniform, cu grosime de 0,2-0,3 mm realizându-se şi o vibrare
mecanică.
6. dacă s-a optat pentru metoda în doi timpi, ca al doilea strat să fie mai fluid
7. aplicarea pe suprafaţa metalică a unui strat uniform, cu grosime de 1,5-2 mm, realizându-se şi o vibrare
mecanică
8. dacă s-a optat pentru metoda în doi timpi sinterizează se realizează după aplicarea celor două straturi
9. după pensularea pastei, aplicarea unei cantități de lichid, cu ajutorul unei seringi
10. după pensularea pastei, îndepărtarea excesului de lichid, cu hârtie absorbantă

234. După aplicarea opacului:

1. construcția protetică se va usca, proiectrân un jet de aer cald
2. construcția protetică sinterizată este îndepărtată cât mai repede din incintă şi răcită rapid, în apă rece
3. construcția protetică se aplică pe suportul refractar şi se introduce în incinta de sinterizare, unde are loc o
creştere a temperaturii
4. construcția protetică se va usca, într-o primă etapă, la gura cuptorului
5. construcția protetică se aplică pe suportul refractar şi se introduce în incinta de sinterizare, unde are loc o
uscare
6. construcția protetică este încălzită până la 960ºc, unde este menţinută şase minute, în condiţii de vid
7. acest prim strat ceramic este sinterizat, în condiţii de vid, urmărind regimul termic indicat de producător
8. construcția protetică este încălzită până la 960ºc, unde este menţinută şase minute, în condiţii atmosferice
normale
9. construcția protetică sinterizată este îndepărtată cât mai repede din incintă şi răcită lent, sub un clopot de sticlă
10. acest prim strat ceramic este sinterizat, în condiţii atmosferice normale, la temperatură cât mai ridicată

235. În urma procesului de sinterizare:

1. La nivelul stratului de opac orice nuanţă de gri trădează o mascare insuficientă a scheletului metalic
2. Stratul de opac are culoare gri deaschis
3. rolul stratului de opac este de a contribui la refacerea estetică
4. Culoarea gri a stratului de opac indică o grosime suficientă a acestuia
5. stratul de opac are rolul de a crea un strat de difuziune, care amortizează presiunile, prevenind fractura
ceramicii
6. stratul de opac are rolul de a crea o zonă de legătură cu infrastructura metalică, pe de o parte și cu masele
ceramicew de bază, pe de altă parte
7. La nivelul stratului de opac orice nuanţă de gri trădează o grosime prea mică
8. rolul stratului este de a acoperi cât mai bine infrastructura metalică
9. stratul de opac va avea culoarea alb-gălbui
10. stratul de opac are rolul de a crea o legătură metalo-ceramică eficientă

236. Opacul se poate aplica prin mai multe metode:

1. aplicare prin inducție
2. aplicare cu pensonul sau pensonul vibrator
3. aplicare împreună cu glazura
4. aplicare manuală
5. aplicare împreună cu masele ceramice de bază
6. aplicare pe cale galvanică
7. aplicare prin pulverizare
8. aplicare cu perii speciale
9. aplicare prin sinterizare
10. aplicare manuală și fotopolimerizare
237. Aplicarea opacului prin
pulverizare:
1. asigură obţinerea unui strat mai puțin uniform
2. necesită incintă de fotopolimerizare
3. asigură obținerea unui strat mai neomogen pe suprafaţa componentei metalice
4. necesită atomizoare speciale
5. asigură obținerea unui strat mai compact pe suprafaţa componentei metalice
6. necesită incintă de pulverizare
7. asigură obţinerea unui strat mai uniform
8. este mai puțin utilizată în tehnologia metalo-ceramică
9. nu este indicată în tehnologia metalo-ceramică
10. necesită spray-uri

238. Aplicarea opacului pe cale

galvagalvanică:
1. constă în aplicarea scheletului metalic la anodul unei băi galvanice, care va conţine o soluţie apoasă de
pulbere de opac şi apă distilată.
2. permite realizarea unui strat rezistent
3. asigură obținerea unui strat mai neomogen pe suprafaţa componentei metalice
4. nu este indicată în tehnologia metalo-ceramică
5. permite realizarea unui strat cu grosime uniformă
6. crează premizele unei solide legături metalo-ceramice.
7. necesită atomizoare speciale
8. asigură obţinerea unui strat mai puțin uniform
9. permite realizarea unui strat dens
10. necesită spray-uri

239. Aplicare a opacului, pe cale

galvanică:
1. este o metodă laborioasă
2. presupune realizarea infrastructurii metalice şi obţinerea stratului de oxizi tot prin electrodepunere
3. permite ca prin controlul valorilor tensionale şi a intervalui de timp să se obţină o depunere uniformă a
stratului de opac
4. a demonstrat o calitate a stratului de opac şi o legătură metalo-ceramică net superioare faţă de celelate două
tehnici
5. presupune aplicarea maselor ceramice de bază tot prin electrodepunere
6. permite o economie de timp
7. este o metodă cronofagă
8. a demonstrat o calitate a stratului de opac şi o legătură metalo-ceramică inferioare faţă de celelate două
tehnici
9. este o metodă foarte eficientă
10. este o metodă mai puțin eficientă

240. Aplicarea maselor ceramice de

bază:
1. presupune aplicarea pastelor pentru dentină, smalţ şi glazură
2. se poate realiza doar după aplicarea maselor ceramice de colet
3. se depun peste stratul de opac și glazură
4. presupune aplicarea pastelor pentru dentină şi smalţ
5. presupune modelarea cât mai atenuată nivelul feţelor ocluzale
6. presupune schiţarea elementele morfologice la nivelul feței mucozale a corpului de punte
7. presupune schiţarea elementele morfologice la nivelul feţelor ocluzale
8. presupune schiţarea elementele morfologice la nivelul feţelor laterale
9. se depun peste stratul de opac, succesiv, urmărind totodată şi realizarea artificiilor de culoare, cu ajutorul
maselor ceramice destinate acestui scop
10. se poate realiza concomitent cu aplicarea maselor ceramice de colet

241. Găsiți enunțul incorect:

1. condiționarea prin oxidare termică este o metodă de condiţionare a suprafeţei metalice ce constă în încălzirea
infrastructurii metalice
 2. condiționarea prin oxidare termică
3. condiționarea prin oxidare termică se realizează în vid
4. condiționarea prin oxidare termică permite obținerea unui stratul de oxizi prin încălzirea scheletului metalic la
o temperatură superioară temperaturii de topire a aliajului
5. condiționarea prin oxidare termică se realizează prin aducerea la incandescenţă a infrastructurii metalice,
migrarea către suprafaţă elementelor din structura aliajului și formarea unui strat intermediar de oxizi
6. condiționarea prin oxidare termică se realizează prin toireainfrastructurii metalice, migrarea către suprafaţă
elementelor din structura aliajului și formarea unui strat gros de oxizi
7. condiționarea prin oxidare termică se realizează în prezenţa aerului
8. condiționarea prin oxidare termică este urmată de răcirea lentă a infrastructurii metalice, la temperatura
camerei, sub un clopot de sticlă
9. condiționarea prin oxidare termică este o metodă de condiţionare a suprafeţei metalice ce constă aplicarea
unor tratamente termice de încălzire și răcire succesivă a infrastructurii metalice
10. condiționarea prin oxidare termică

242. Găsiți enunțul incorect:

1. prin oxidarea termică sunt atinse următoarele obiective crearea unei zone de difuziune, care contribuie la
asigurarea elasticității maselor ceramice și evitarea fracturării acestora
2. prin oxidarea termică sunt atinse următoarele obiective uscarea completă a suprafeţei metalice
3. prin oxidarea termică sunt atinse următoarele obiective creşterea umectabilităţii suprafeţei metalice
4. prin oxidarea termică sunt atinse următoarele obiective crearea unei zone de difuziune, fluide care conţine
atât oxizi metalici și particule ceramice
5. prin oxidarea termică sunt atinse următoarele obiective obţinerea unui strat de oxizi
6. prin oxidarea termică sunt atinse următoarele obiective generarea unor tensiunilor intene care vor asigura o
legătură metalo-ceramică mai rezistentă
7. prin oxidarea termică sunt atinse următoarele obiective obţinerea unui strat cât mai gros de oxizi
8. prin oxidarea termică sunt atinse următoarele obiective anihilarea tensiunilor intene din structura
amestecului metalic
9. prin oxidarea termică sunt atinse următoarele obiective crearea unei zone de difuziune, care conţine atât oxizi
metalici cât şi oxizi de siliciu
10. prin oxidarea termică sunt atinse următoarele obiective crearea unei zone de difuziune, care contribuie la
relizarea unei legături metalo-ceramice puternice şi stabile

243. Găsiți enunțul incorect:

1. condiţionarea prin oxidare anodică este o metodă rapidă
2. condiţionarea prin oxidare anodică determină formarea unui strat de oxizi uniform
3. condiţionarea prin oxidare anodică determină modificarea structurii aliajului în urma încălzirii
4. condiţionarea prin oxidare anodică crește riscul apariţiei unor reacții chimice între elementele metalice și
soluția din baia galvanică
5. condiţionarea prin oxidare anodică evită modificarea structurii aliajului în urma încălzirii
6. condiţionarea prin oxidare anodică evită apariţia distorsiunilor la nivelul componentei metalice
7. condiţionarea prin oxidare anodică este o metodă cronofagă
8. condiţionarea prin oxidare anodică este o tehnologie uşor de realizat şi controlat
9. condiţionarea prin oxidare anodică este o tehnologie laborioasă
10. condiţionarea prin oxidare anodică determină formarea unui strat de oxizi neuniform

244. Găsiți enunțul incorect:

1. aplicarea agenților de cuplare creează un strat tampon între cele două componente,scăzând rezistenţa
legăturii la forţele de forfecare şi încovoiere, care apar în timpul solicitărilor funcţionale
2. aplicarea agenților de cuplare realizează o legătură metalo-ceramică mai puțin stabilă
3. aplicarea agenților de cuplare elimină etapa de încălzire până la incandescenţă a scheletului metalic, ceea ce nu
permite obținerea unui strat de oxizi cu o grosime oprimă
4. aplicarea agenților de cuplare crește riscul modificărilor de culoare la nivelul componentei ceramice de
placare
5. aplicarea agenților de cuplare elimină etapa de încălzire până la incandescenţă a scheletului metalic, ceea ce
înlătură riscul modificării structurii aliajului
6. aplicarea agenților de cuplare creează un strat tampon între cele două componente, crescând rezistenţa
legăturii la forţele de forfecare şi încovoiere, care apar în timpul solicitărilor funcţionale
7. aplicarea agenților de cuplare nu permite realizarea unor legături metalo-ceramice eficiente în cazul aliajelor
cu un conţinut mare de metal nobil
 8. aplicarea agenților de cuplare permite realizarea unor legături metalo-ceramice eficiente şi în cazul aliajelor
rezistente la oxidare, aşa cum este cazul aliajelor cu un conţinut mare de metal nobil
9. aplicarea agenților de cuplare realizează o puternică legătură metalo-ceramică
10. aplicarea agenților de cuplare elimină riscul modificărilor de culoare, care apare în cazul unui strat prea gros de
oxizi

245. Găsiți enunțul incorect:

1. sistemele clasice de înregistrare a culorilor presupun alegerea nuanţei corespunzătoare în funcție de variaţia
culorilor dinților la nivelul arcadei
2. sistemele clasice de înregistrare a culorilor presupun ca durata de examinare să fie scurtă, iar mostrele să fie
schimbate cât mai repede
3. sistemele clasice de înregistrare a culorilor presupun menținerea mostrei din cheia de culori în poziţie
perpendicular pe dintele natural
4. sistemele clasice de înregistrare a culorilor presupun înregistrarea culorii se va realiza în lumină naturală şi,
comparativ, în lumină artificială
5. sistemele clasice de înregistrare a culorilor presupun ca durata de examinare să fie suficient de lungă pentru a
aprecia corect nuanța, evitând ca mostrele să fie schimbate prea repede
6. sistemele clasice de înregistrare a culorilor presupun respectarea nuanțelor dinților naturali, având în vedere
faptul că la canin este cea mai mare saturaţie a nuanţei de dominante, incisivii superiori au aceeaşi saturaţie cu
premolarii, iar incisivii inferiori au un grad de saturaţie mai mic faţă de incisivii superiori.
7. sistemele clasice de înregistrare a culorilor presupun respectarea nuanțelor dinților naturali, având în vedere
faptul că la caninul este cea mai mica saturaţie a nuanţei de dominante, incisivii superiori au aceeaşi saturaţie cu
caninii, iar incisivii inferiori au un grad de saturaţie mai mare faţă de incisivii superiori.
8. sistemele clasice de înregistrare a culorilor presupun alegerea nuanţei corespunzătoare în funcție de variaţia
culorilor dinților la nivelul feței orale
9. sistemele clasice de înregistrare a culorilor presupun menținerea mostrei din cheia de culori în aceeaşi poziţie cu
dintele natural
10. sistemele clasice de înregistrare a culorilor presupun înregistrarea culorii se va realiza în lumină artificială

246. Găsiți enunțul incorect:

1. rapoarte ocluzale normale la nivelul dinților laterali în sens vertical, cuspizii dinților laterali stabilesc rapoarte
cu dinții antagoniști la nivelul crestelor marginale
2. rapoarte ocluzale normale la nivelul dinților laterali presupun ca toți cuspizii dinților laterali superiori să
fieplasați în șanțurile dintre cuspizii vestibulari și palatinali ai dinților laterali inferiori
3. rapoarte ocluzale normale la nivelul dinților laterali presupun că toți cuspizii dinților laterali inferiori sunt
plasați în șanțurile dintre cuspizii vestibulari și palatinali ai dinților laterali superiori
4. rapoarte ocluzale normale la nivelul dinților laterali sunt ghidate de pozițiile molarilor primi, care realizează
un raport cheie, numit cheia lui angle
5. rapoarte ocluzale normale la nivelul dinților laterali în sens transversal, dinții laterali inferiori îi depășesc pe
cei superiori cu un cuspid, și anume cu cuspidul vestibular
6. rapoarte ocluzale normale la nivelul dinților laterali presupun că în sens vertical, cuspizii dinților laterali
stabilesc rapoarte cu dinții antagoniști de tip cuspid-fosetă și cuspid-ambrazură
7. rapoarte ocluzale normale la nivelul dinților laterali presupun ca arcada maxilară să o circumscrie pe cea
mandibulară
8. rapoarte ocluzale normale la nivelul dinților laterali sunt ghidate de pozițiile caninilor, care realizează un
raport cheie
9. rapoarte ocluzale normale la nivelul dinților laterali în sens transversal, presupun ca dinții laterali superiori să îi
depășească pe cei inferiori cu un cuspid, și anume cu cuspidul vestibular
10. rapoarte ocluzale normale la nivelul dinților laterali presupun ca arcada mandibulară să o circumscrie pe cea
maxilară

247. Găsiți enunțul incorect:

1. Dinții frontali superiori participă la realizarea funcției fizionomice prin culoare
2. Dinții frontali superiori participă la realizarea funcției fizionomice prin simetrie
3. Dinții frontali superiori participă la realizarea funcției fizionomice prin relieful fețelor proximale
4. Dinții frontali superiori participă la realizarea funcției fizionomice prin elementele de relief de pe fețele
proximale
5. Dinții frontali superiori participă la realizarea funcției fizionomice prin dimensiune
6. Dinții frontali superiori participă la realizarea funcției fizionomice prin aliniere
7. Dinții frontali superiori participă la realizarea funcției fizionomice prin curbura sagitală
8. Dinții frontali superiori participă la realizarea funcției fizionomice prin contactele interdentare
9. Dinții frontali superiori participă la realizarea funcției fizionomice prin formă
 10. Dinții frontali superiori participă la realizarea funcției fizionomice prin elementele de relief de de fața orală

248. Găsiți enunțul corect:

1. obiectivul analizei dentare în vederea refacerii funcției fizionomice va consta în alegerea culorii adecvate
2. dinții frontali au pe fața vestibulară trei nuanțe diferite de culoare
3. dinții frontali au o culoare diferită, caninii având o nuanță mai închisă decât incisivul central
4. obiectivul analizei dentare în vederea refacerii funcției fizionomice va consta în refacerea formei și conturului
pe baza caracteristicilor morfologice ale fiecărui dinte
5. obiectivul analizei dentare în vederea refacerii funcției fizionomice va consta în reproducerea contactelor
interdentare
6. obiectivul analizei dentare în vederea refacerii funcției fizionomice va consta în alegerea reliefului fețelor
proximale
7. dinții frontali au o culoare diferită, incisivul lateral având o nuanță mai închisă decât caninii
8. obiectivul analizei dentare în vederea refacerii funcției fizionomice va consta în definirea formei dintelui
9. dinții frontali au fața vestibulară cu o culoare uniformă
10. obiectivul analizei dentare în vederea refacerii funcției fizionomice va consta în definirea formei rădăcinii

249. Găsiți enunțul corect:

1. aliajele din titan au rezistenţa la coroziune excelentă, care le oferă o biocompatibilitate extraordinară
2. aliajele din titan presupun o prelucrare mecanică dificilă
3. La aliajele din titan duritatea este mai mică decât a aliajelor nenobile, fiind un avantaj important
4. La aliajele din titan duritatea este mai mică decât a aliajelor nenobile, fiind un dezavantaj important
5. La aliajele din titan dacă în timpul topirii se dizolvă cantităţi importante de oxigen, hidrogen, azot, carbon, se
formează oxizi, hidraţi, nitraţi, carbonaţi de titan, care vor creşte rigiditatea aliajelor, optimizând proprietăţile
mecanice
6. La aliajele din titan modul de elasticitate este aproximativ egal cu cel al aliajelor nobile
7. La aliajele din titan plasticitatea este foarte mare
8. La aliajele din titan dacă în timpul topirii se dizolvă cantităţi importante de oxigen, hidrogen, azot, carbon, se
formează oxizi, hidraţi, nitraţi, carbonaţi de titan, care vor creşte rigiditatea aliajelor, înrăutăţind proprietăţile
mecanice
9. aliajele din titan presupun o tehnologie costisitoare
10. aliajele din titan impun utilizarea unor mase ceramice cu temperature de sinterizare scăzută

250. Găsiți enunțul corect:

1. amprenta optică este foarte precisă, redând orice microdetaliu al câmpului protetic (cu maxima acuratete
2. amprenta optică nu permite realizarea unor corecții
3. amprenta optică este mai puțin confortabilă pentru pacient
4. amprenta optică nu poate fi stocată timp mai îndelungat
5. amprenta optică dureaza mai putin de un minut
6. amprenta optică presupune un timp de înregistrare mai lung
7. amprenta optică nu poate fi individualizată pentrutoate situațiile clinice exixtente
8. amprenta optică poate fi stocata timp îndelungat, păstrând toate informațiile.
9. amprenta optică va crea premisele unei lucrări protetice precise
10. amprenta optică corecțiile se pot face în timp real

251. Aplicarea maselor ceramice de bază:

1. presupune, după preîncălzire, introducerea piesei protetice în cuptorul de sinterizare, încălzit la 750ºC în
prealabil
2. presupune ca după preîncălzire placajul ceramic să aibă o culoare albă semn că apa s-a evaporat, iar
pigmenţii organici au ars fără reziduuri
3. presupune ca lucrarea protetică să fie poziționată corect pe suportul de ardere, pentru a evita deformările
4. presupune, introducerea piesei protetice, imediat după aplicarea maselor ceramice, în cuptorul de sinterizare,
încălzit la 750ºC în prealabil
5. presupune o încălzire, timp de 25 în incinta de sinterizare
6. presupune o încălzire până la 960ºC , în vid, temperatura crescând treptat, pe parcursul a 6-7 minute
7. presupune o încălzire, timp de 5 minute la gura incintei de sinterizare
8. presupune ca după preîncălzire placajul ceramic să aibă o culoare albă semn că sinterizarea trebuie oprită
9. presupune ca lucraea protetică să fie poziționată corect pe model, pentru a evita deformările
10. presupune, introducerea piesei protetice, imediat după aplicarea maselor ceramice, în cuptorul de sinterizare,
încălzit la 960ºC , în vid, timp de 6-7 minute
252. După sinterizarea maselor ceramice de bază:
1. piesa protetică se răcește rapid, în apă, pentru a crește duritatea ceramicii
2. lucrarea protetică se analizează, putându-se realiza eventuale corecţii privind culoarea
3. lucrarea protetică se analizează, putându-se realiza eventuale corecţii privind morfologia
4. orice modificare este urmată obligatoriu de o ardere de corecţie
5. pot fi realizate corecții cu ajutorul maselor ceramice destinate acestui scop
6. nu mai pot fi realizate corecții
7. glazurare
8. orice modificare este urmată obligatoriu de o ardere de corecţie
9. piesa protetică se răcește lent
10. lucrarea protetică se analizează, putându-se realiza eventuale corecţii privind morfologia, dar nu se mai pot
face modificări ale culorii

253. În vederea aplicării și sinterizării maselor ceramice de bază:

1. se va realiza încălzire rapidă, care va dura cel puţin cinci secunde
2. este necesară sinterizarea, în condiţii de vid, timp de 6-7 minute la 960-980°c
3. se va realiza mai întâi o preîncălzire, care va dura cel puţin cinci minute
4. este necesară sinterizarea, în condiţii atmosferice normale, timp de 6-7 minute la 960-980°
5. orice încălzire va fi urmată de o răcire progresivă
6. temperatura creşterapid până la temperatura maximă de sinterizare
7. lucrarea se aplică pe suportul de sinterizare, poziţionându-se corect pentru a evita deformarea marginilor
cervicale
8. orice încălzire va fi urmată de o răcire rapidă
9. temperatura creşte progresiv până la temperatura maximă de sinterizare
10. lucrarea se aplică pe suportul de sinterizare, poziţionându-se corect pentru a evita deformarile la nivelul
fețelor ocluzale

254. În vederea obținerii unei componente fizionomice corecte:

1. componenta fizionomică se realizează uşor supradimensionat
2. nu este recomadat un număr mare de încălziri, care ar putea determina scăderea rezistenţei mecanice a
maselor ceramice şi a infrastructurii metalice
3. nu este recomandat un număr mare de etape de corectură, care implică şi un număr mare de sinterizări
4. este recomadat un număr mare de încălziri, în vederea creșterii rezistenţei mecanice a maselor ceramice şi a
infrastructurii metalice
5. componenta fizionomică, după sinterizare trebuie să fie supradimensionată pentru a compensa contracţia de
răcire ainfrastructurii metalice
6. orice corecţie este obligatoriu urmată de o analizare a rapoartelor de ocluzie, cu lucrările protetice aplicate pe
modelele montate în simulator
7. componenta fizionomică, după sinterizare trebuie să compenseze volumetric contracţia de răcire a ceramicii
8. orice corecţie este obligatoriu urmată de o analizare a rapoartelor de ocluzie, cu lucrările protetice aplicate pe
modelele duplicat
9. componenta fizionomică se realizează uşor subdimensionat
10. ste recomandat un număr mare de etape de corectură, care implică un număr mare de sinterizări

255. După sinterizarea maselor ceramice de bază:

1. piesa protetică nu va mai fi atinsă şi este supusă glazurării
2. nu se mai pot realiza modificări
3. piesa protetică va fi curăţată de impurităţile rezultate la prelucrare şi supusă glazurării
4. se mai pot realiza o serie de artificii cromatice aplicând masele ceramice de colorare la nivelul fețeimucozale
a corpului de punte
5. se pot realiza o serie de artificii cromatice doar după aplicarea opacului
6. se mai pot realiza o serie de artificii cromatice aplicând masele ceramice de colorare în zonele incizale,
cervicale sau proximale
7. se mai pot realiza o serie de artificii cromatice doar după glazurare
8. se mai pot realiza o serie de artificii cromatice, folosind trusa cu efecte speciale pentru ceramică
9. se mai pot realiza o serie de artificii cromatice aplicând masele ceramice de colorare la nivelul şanţurilor și
fosetelor
10. se mai pot realiza o serie de artificii cromatice aplicând masele ceramice de colorare la nivelul feței
vestibulare

256. Operaţiunea de glazurare:

 1. constă în aplicarea şi sinterizarea unui strat final de masă ceramică transparentă
2. presupune aplicarea pastei de glazură și îndepărtarea excesului, până la realizarea unei pelicule uniforme
3. se realizează în condiții atmosferice normale
4. presupune aplicarea pastei de glazură și îndepărtarea excesului, până la realizarea unei pelicule cu grosime
uniform de 1,5-2 mm
5. necesită prepararea masei ceramice pentru glazurare, de consistenţă cremoasă, și aplicarea acesteia astfel
încât să acopere complet placajul ceramic
6. constă în introducerea piesei protetice în incinta de sinterizare, încălzită la 900ºC, unde, pe parcursul a 3-4
ore, temperatura creşte până la 1300ºC
7. necesită prepararea masei ceramice pentru glazurare, de consistenţă cremoasă, și aplicarea acesteia astfel
încât să nu acopere fața mucozală a corpului de punte
8. constă în introducerea piesei protetice în incinta de sinterizare, încălzită la 900ºC, unde, pe parcursul a 3-4
minute, temperatura creşte până la 930ºC
9. se realizează în condiții atmosferice în vid
10. constă în aplicarea şi sinterizarea unui strat de masă ceramică finală, cu o nuanță corespunzătoare, în funcție de
nuanța aleasă de medic

257. Etapa de glazurare:

1. reprezintă o etapă a algoritmului în care se pot face corecții privind morfologia și culoarea punții metalo-
ceramice
2. asigură lucrării protetice un luciu final, care permite o refacere estetică foarte bună
3. creează un strat protector, care împiedică solubilizarea maselor ceramice în mediul oral
4. se desfăşoară în condiţii atmosferice normale, pentru a evita riscul obținerii unui strat de glazură cu aspect
rugos
5. se desfăşoară în vid, pentru a favoriza migrarea spre suprafaţă a incluziunilor de aer
6. reprezintă ultima etapă a algoritmului, după care nu mai este permisă nici o corecție la nivelul punții metalo-
ceramice
7. creează un strat protector, care împiedică pătrunderea fluidelor din mediul oral în masele ceramice
8. asigură lucrării protetice o culoare adecvată, care permite o refacere estetică foarte bună
9. se desfăşoară în vid, pentru a favoriza obținerea unui strat de glazură cu aspect rugos
10. se desfăşoară în condiţii atmosferice normale, pentru a evita riscul migrării spre suprafaţă a incluziunilor de
aer

258. Pentru a preîntâmpina eşecurile, în timpul etapelor de realizare a componentei fizionomice trebuie evitate:
1. realizarea unui strat de ceramică de grosime neuniformă
2. aplicarea nuanţelor diferite pentru diferitele zone ale unei suprafeţe
3. aplicarea unui strat de opac, micşorându-se astfel spaţiul pentru straturile de bază
4. alegerea unor mase ceramice necorespunzătoare din punct de vedere al rezistenței
5. nerespectarea nuanţelor diferite pentru diferitele zone ale unei suprafeţe
6. aplicarea unui strat de opac prea gros, care va masca în totalitate scheletul metalic
7. realizarea unui strat de ceramică de grosime uniformă
8. aplicarea unui strat prea gros de opac, micşorându-se astfel spaţiul pentru straturile de bază
9. alegerea unor mase ceramice necorespunzătoare din punct de vedere al culorii
10. aplicarea unui strat de opac de dimensiuni mai mici, care nu va putea masca în totalitate scheletul metalic,
ceea ce va conduce la o alterare a culorii placajului ceramic

259. Pentru a preîntâmpina eşecurile, în timpul etapelor de realizare a componentei fizionomice trebuie evitate:
1. corecții după aplicarea masei de glazură
2. un număr mic de arderi de corecţie.
3. realizarea unui strat de ceramică de grosime uniformă -
4. un număr mare de arderi de corecţie.
5. nerespectarea condiţiilor de preparare a maselor ceramice-
6. nerespectarea regimurilor termice de sinterizare
7. aplicarea masei de glazură și realizarea corecțiilor
8. realizarea corecțiilor și aplicarea masei de glazură
9. amestecarea pulberilor ceramice și a lichidului
10. corecții înainte de aplicarea masei de glazură

260. Structurile din zirconia:

1. au rezistență mare la fractură
2. au rezistență la elasticitate mare
3. au rezistență mare la fractură, deci abrazează dinții antagoniști
 4. au plasticitate crescută
5. au proprietăți mecanice inferioare oricărei mase ceramice.
6. au longevitate mare în timp
7. au rezistență la flexiune
8. au rezistență la compresiune
9. nu au rezistență la compresiune, fracturându-se ușor
10. au proprietăți mecanice superioare oricărei mase ceramice.

261. Structurile din zirconia:

1. asigură o legătură eficientă cu materialul de placare, datorită structurii cristaline a interfeţei, determinate de
prcoesului de sablare
2. abrazează antagoniștii dacă nu este complet acoperită de materialul de placare
3. nu asigură întotdeauna o legătură suficientă cu materialul de placare, din cauza alterării structurii cristaline a
interfeţei, în timpul procesului de sablare a infrastructurii
4. asigură o legătură eficientă cu materialul de placare, ceea ce împiedică desprinderea ceramicii de pe
infrastructură
5. nu asigură întotdeauna o legătură suficientă cu materialul de placare, ceea ce poate determina desprinderea
ceramicii de pe infrastructură
6. nu asigură întotdeauna o legătură suficientă cu materialul de placare, ceea ce poate determina fracturarea
materialului de placare
7. prezintă o rezistenţă a legăturii dintre infrastructură şi materialul de placare superioară legăturii metalo-
ceramice
8. asigură o legătură eficientă cu materialul de placare
9. au duritate egală cu duritatea smalțului dentar, deci nu abrazează antagoniștii
10. prezintă o rezistenţă a legăturii dintre infrastructură şi materialul de placare inferioară legăturii metalo-
ceramice

262. Structurile din zirconia:

1. au o rezistenţă mecanică inferioară față de masele ceramice
2. necesită placarea ulterioară cu mase ceramice sau material compozite, în scopul restabilirii morfologiei şi
culorii corespunzătoare
3. au biocompatibilitate foarte bună
4. au o rezistenţă mecanică foarte bună
5. au proprietăţi optice superioare comparativ cu masele ceramice
6. se realizează prin tehnologii digitale
7. necesită placarea ulterioară cu mase ceramice, în scopul restabilirii morfologiei şi culorii corespunzătoare
8. au biocompatibilitate mai redeusă față de masele ceramice
9. au proprietăţi optice inferioare comparativ cu masele ceramice
10. se realizează prin tehnologii digitale ssu prin presare

263. Etape de realizare a punților din ceramic pe infrastructură din zirconia presupune:
1. realizarea unei machete a infrastructurii din zirconia
2. ambalarea machete infrastructurii din zirconia
3. realizarea unui model virtual
4. stabilirea grosimii capelor, a designului corpului de punte și a axului de inserție
5. amprentarea optică sau scanarea modelului de lucru
6. transmiterea informațiilor către unitatea de frezare și materializarea infrastructurii
7. placarea infrastructurii din zirconia cu mase ceramice
8. realizarea unui model duplicat
9. introducrea sub presiune a blocului din zirconia, plastifiat
10. obținerea unui tipar

264. După finalizarea frezării infrastructurii din zirconia:

1. este necesară o etapă de sinterizare, care durează aproximativ 10 minute
2. este necesară o etapă de sinterizare la temperature înalte, pentru a reduce duritatea lucrării de zirconiu, în
urma rcreșterii spațiului dintre particule
3. aceasta se sinterizează, se prelucrează şi se finisează cu ajutorul unei turbine cu apă, pentru a se asigura
răcirea treptată
4. aceasta se prelucrează şi se finisează cu ajutorul unei turbine cu apă, evitându-se astfel supraîncălzirea, care
poate duce la fisurarea scheletului
5. este necesară o etapă de sinterizare, care durează aproximativ 10 ore
 6. este necesară o etapă de sinterizare la temperaturi înalte, pentru a crește duritatea lucrării de zirconiu, în
urma reducerii spațiului dintre particule
7. se secționează tijele de susţinere şi se fixează lucrarea pe suportul din incinta de sinterizare
8. aceasta se sinterizează, se prelucrează şi se finisează cu ajutorul unei turbine cu apă, apoi se răcește lent, pe
parcursul a 10 ore
9. aceasta se prelucrează şi se finisează , favorizând încălzirea, care determină creșterea durității infrastructurii
10. se secționează tijele de susţinere şi se glazurează

265. În vederea asigurării unei legături eficiente între infrastructura din zirconia și masele ceramice de placare:
1. se va realiza o condiționare a infrastructurii prin oxidare termică
2. se va realiza o condiționare a infrastructurii prin gravaj acid
3. trebuie create condiții pentru apariția tensiunilor interne
4. trebuie evitată apariția tensiunilor interne
5. trebuie să se realizeze o condiționare a infrastructurii prin oxidare anodică
6. se va realiza o sablare a infrastructurii prin proiectarea unui jet de particule fine de rășină compozită la
nivelul suprafeței
7. suprafața infrastructurii trebuie să fie uniformă, fără neregularități
8. suprafața infrastructurii trebuie să prezinte asperități, pentru a favoriza legătutra între cele două componente
9. se va realiza o sablare a infrastructurii prin proiectarea unui jet de particule fine de trioxide de aluminiu la
nivelul suprafeței
10. trebuie să se realizeze o condiționare a infrastructurii

266. Procesul de sablare a infrastructurii din zirconia:

1. se realizează în vederea curățirii suprafețelor
2. este contraindicat în cazul punților ceramice pe infrastructură din zirconia
3. este influențat de materialul utilizat în sablare
4. poate avea atât efecte pozitive, cât și efecte negative, în funcție modul în care s-a realizat manopera
5. se realizează în vederea obținerii unor suprafețe netede și luciaose
6. este influențat de durata procesului de sablare
7. se realizează înainte de aplicarea glazurii
8. este influențat de tensiunile interne care rezultă în cadrul acestui proces și care au efect negativ asupra
legăturii cu masele ceramice
9. este influențat de distanța față de suprafață și incidența unghiului de sablare
10. se realizează în vederea îndepărtării urmelor de masa de ambalat

267. Construcțiile protetice pe infrastructură din zirconia:

1. au prețul de cost ridicat, dar o tehnologie de realizare rapidă și facilă
2. au un aspect estetic inferior față construcțiile protetice pe suport metalic.
3. au prețul de cost ridicat și o tehnologie de realizare laborioasă
4. presupun utilizarea pentru realizarea infrastructurii a unor discuri sau blocuri de material, prelucrate prin
frezare computerizată
5. presupun utilizarea pentru realizarea infrastructurii a unor discuri sau blocuri de material, prelucrate prin
presare
6. au un aspect estetic superior față construcțiile protetice pe suport metalic.
7. prezintă un risc mare de fractură în momentul exercitării funcțiilor
8. au un aspect estetic superior față construcțiile protetice integral ceramice
9. au un aspect estetic inferior față construcțiile protetice integral ceramice
10. prezintă un risc redus de fractură în momentul exercitării funcțiilor

268. Construcțiile protetice pe infrastructură din zirconia:

1. transmit variațiile termice la nivelul substructurii organice preparate, lucru care nu permite aplicarea punților din
zirconia pe dinți vitali
2. sunt mai puțin confortabile pentru pacienți
3. sunt biocompatibile și bioinerte față de țesuturile orale
4. nu transmit variațiile termice la nivelul substructurii organice preparate, lucru care permite aplicarea
coroanelor de zirconiu pe dinți vitali
5. au rezistența mecanică mai redusă, rezitență la îndoire și la compresiune mica, în comparație cu alte
materiale utilizate în protetică
6. au rezistența mecanică mai crescută, rezitență la îndoire și la compresiune mare comparativ cu alte materiale
utilizate în protetică
7. impun un sacrificiu mai mare de substanță amelo-dentinară
8. sunt confortabile pentru pacienți
 9. sunt biocompatibile față de țesuturile orale, dar au un risc mare de apariție a coroziunii
10. impun un sacrificiu mai redus de substanță amelo-dentinară

269. Construcțiile protetice pe infrastructură din zirconia:

1. pot detrmina apariția fenomenului de galvanism la nivel oral
2. au conductivitate electrică redusă, deci este exclus riscul apariției fenomenului de galvanism la nivel oral
3. permit realizarea scheletului prin tehnologii digitale
4. au o structură compactă, fără porozități
5. au o structură poroasă
6. permit o refacere estetică optimă
7. au greutate mai mare față de punțile metalo-ceramice
8. au greutate mai mică față de punțile metalo-ceramice
9. permit realizarea scheletului prin turnare sau presare
10. au conductivitate electrică
mare,

270. Construcțiile protetice pe infrastructură din zirconia:

1. necesită o dotare suplimentară a laboratorului de tehnică dentară
2. presupun o tehnologie cronofagă
3. sunt mai puțin casante comparativ cu alte construcții protetice
4. au un preț de cost mare
5. au o structură poroasă
6. necesită a odaptare mai îndelungată la nivelul cavității orale
7. presupun o integrare și adaptare foarte rapidă la nivelul cavității orale
8. au un timp de lucru redus
9. sunt mai casante comparativ cu alte construcții protetice
10. sunt mai puțin confortabile pentru pacienți, din cauza durității mari

271. Punțile metalo-ceramice:

1. se pot indica pe dinți temporari
2. sunt indicate pe substructuri organice a căror mobilitate este normală şi cu un parodonţiu integru
3. presupun un sacrificiu minim de substanță amelo-dentinară
4. se aplică pe dinţi cu axul de implantare nemodificat sau cu abateri mici, care să nu necesite ablaţii mari de
ţesut dentar în timpul preparării
5. se pot indica pe dinți parodontotici
6. se pot indica la pacienți cu parafuncții, în vederea corectării acestora
7. sunt indicate la pacienți pacienți cu o stare generală și loco-regională bună
8. sunt indicate la pacienţi fără parafuncții
9. sunt indicate la pacienți cu o igiena orală bună
10. se pot aplica la pecienți foarte tineri, fiind foarte estetuce

272. Punțile metalo-ceramice:

1. nu sunt indicate în protezări hibride
2. sunt indicate doar pe suport implantar
3. sunt indicate în protezări hibride
4. sunt indicate la pacienți cu parafuncții
5. sunt indicate pe suport implantar
6. se pot indica la pacienți la care distribuţia forţelor pe arcada restantă se realizează neuniform
7. sunt indicate la pacienți la care distribuţia forţelor pe arcada restantă se realizează uniform, fără
suprasolicitări
8. sunt indicate pe suport dentar
9. sunt indicate la pacienți cu ocluzie normală
10. sunt indicate doar pe suport dentar

273. Punțile metalo-ceramice:

1. Oferă refacere ocluzală optimă
2. Presiunile masticatorii sunt transmise fiziologic suportului muco-osos
3. Presiunile masticatorii sunt transmise fiziologic, în axul dinților stâlpi
4. Presiunile masticatorii sunt transmise suportului muco-osos prin intermediul corpului de punte
5. Au sprijin muco-osos
6. Au sprijin dento-parodontal
7. Adaptarea pacientului este mult mai rapidă comparativ cu protezările amovibile
 8. Au sprijin mixt, dento-parodontal și muco-osos
9. Oferă o refacere funcțională completă
10. Oferă o refacere funcțională incompletă, funcția estetică nefiind refăcută în totalitate

274. Punțile metalo-ceramice:

1. pot fi realizate cu aspect parțial fizionomic
2. pot fi realizate doar cu aspect total fizionomic
3. au un prognostic rezervat privind longevitatea în ntimp
4. permit o refacerea funcțională și au longevitate mare, în condițiile unor indicații corecte, în raport cu situația
clinică a pacientului
5. au un prognostic foarte bun privind longevitatea în timp
6. presupune un timp de lucru relativ redus
7. pot fi realizate cu aspect total fizionomic
8. presupune o tehnologie laborioasă
9. permit o refacerea funcțională și au longevitate mare, în condițiile unor indicații corecte, în raport cu vârsta
pacientului
10. pot fi realizate doar cu aspect parțial fizionomic

275. Punțile metalo-ceramice au următoarele roluri:

1. refacerea stereotipului dinamic de masticație
2. corectarea parafuncțiilor
3. repoziționarea părților moi și refacerea arhitecturii faciale
4. refacerea funcției fonetice
5. prevenirea complicațiilor locale ce pot surveni în urma pierderii dinților
6. refacerea funcției estetice
7. refacerea funcției masticatorii
8. prevenirea luxațiilor temporo-mandibulare
9. reechilibrarea etajelor feței
10. prevenirea complicațiilor loco-regionale ce pot surveni în urma pierderii dinților

276. Indicații ale punților realizate integral din zirconia:

1. în zona posterioară a arcadei, deoarece forțele masticatorii sunt foarte puternice iar exigențele estetice mai
scăzute
2. în zone solicitate intens din punct de vedere mecanic
3. pe dinți fracturați
4. în zone mai puțin solicitate din punct de vedere mecanic
5. în zona anterioară a arcadei, deoarece forțele masticatorii sunt mai reduse, iar refacerea estetică este optimă
6. pe dinți cu leziuni carioase puțin extinse
7. pe dinți posteriori cu abrazie
8. pe dinți posteriori cu morfologie completă
9. pe dinți cu fracturi radiculare în treimea apicală
10. pe dinți cu leziuni carioase
extinse

277. Componenta metalică a punților metalo-ceramice:

1. este elastică, pentru a nu induce fisuri în masa ceramică
2. este rigidă, pentru a nu induce fisuri în masa ceramică
3. acoperă în totalitate bontul dentar
4. asigură rezistența substructurii organice
5. se realizează dintr-un aliaj cu punctul de fuziune cu 200-300°c mai mic decât temperatura de sinterizare a
masei ceramice
6. se realizează dintr-un aliaj cu punctul de fuziune cu 200-300°c mai mare decât temperatura de sinterizare a
masei ceramice
7. este realizată subdimensionat cu 1,5-2 mm pentru a asigura spațiul necesar componentei fizionomice
8. este realizată subdimensionat cu 0,4-0,5 mm pentru a asigura spațiul necesar componentei fizionomice
9. asigură rezistența componentei fizionomice
10. acoperă parțial bontul dentar

278. Componenta fizionomică a punților metalo-ceramice:

1. reface morfologia dinților în totalitate, dar permite o refacere parțială a funcțiilor
2. reface morfologia dinților
3. este stabilă din punct de vedere chimic
 4. acoperă doar parțial componenta metalică
5. acoperă parțial sau în totalitate componenta metalică
6. își modifică în timp culoarea
7. este flexibilă, evitând fracturarea
8. are o grosime maximă de 2 mm
9. are o grosime minimă de 2 mm
10. nu își modifică în timp
culoarea

279. Componenta fizionomică a punților metalo-ceramice:

1. conține o gamă cromatică largă pentru dentină și smalț
2. prezintă o suprafața este translucidă și rezistentă la abrazie
3. este biocompatibilă cu țesuturile orale
4. după ardere are o structură compactă
5. după ardere are o structură poroasă, ce necesită o durificare ulterioară prin infiltrare
6. prin ardere aceasta se dilată cu 25-30%, de aceea se modelează subdimensionat
7. prezintă o suprafața rugoasă și rezistentă la abrazie
8. este biocompatibilă cu țesul osos și cu mocoasa orală
9. prin ardere aceasta se contractă cu 25-30%
10. conține o gamă cromatică limitată pentru dentină și smalț, nuanțele de culoare fiind regate cu ajutorul
maselor ceramice de machiaj

280. Tehnica de realizare a modelului prin tehnologia 3 D printing presupune următoarele etape:
1. alegerea discului din rășină special pentru modele
2. curățarea modelului cu alcool, pentru îndepărtarea stratului de rășină restantă
3. pregătirea modelului duplicat și scanarea
4. imprimare 3d a modelului
5. realizarea unui model duplicat
6. introducrea sub presiune a rășinii în incinta de imprimare 3 d
7. plastifierea discului din rășină
8. trimiterea fișierului cu modelul proiectat imprimantei 3d, pregătirea imprimantei și a rășinii
9. fotopolimerizarea modelului din rășină într-o incintă
10. scanarea câmpului protetic sau a modelului de lucru și proiectarea modelului virtual cu ajutorul software-ului
cad
281. Realizarea artificiilor de culoare la nivelul componentei ceramice:
1. se face după criterii cromatice stabilite de producător
2. utilizează în practică tonuri de albastru-violet pentru zona coletului și pentru suprafețele proximale
3. este necesară doar dacă la verificarea intraorală se constată anumite particularități cromatice care se doresc
refacute la nivelul restaurării
4. este urmată de o nouă etapă de sinterizare
5. este urmată de o nouă etapă de aplicare a opacului
6. utilizează în practică tonuri de albastru-violet pentru marginea incizală și suprafețele ocluzale
7. utilizează în practică tonuri de gri-maroniu pentru regiunile princizale și ocluzale
8. se face după criterii cromatice precise
9. este necesară doar dacă la verificarea pe model se constată anumite particularități cromatice care se doresc
refacute la nivelul restaurării
10. utilizează în practică tonuri de gri-maroniu pentru regiunile proximale și zona coletului

282. Modelul de lucru realizat prin printare digitală:

1. reproduce foarte aproximativdetaliile câmpului protetic
2. utilizează gipsuri dure cu o structură compactă și omogenă
3. se realizează din rășini cu proprietăți mecanice foarte bune
4. se realizează din gipsuri extradure
5. se utilizează doar ca model de studiu
6. reproduce foarte fidel detaliile câmpului protetic
7. utilizează materiale de înaltă rezoluție și de mare acuratețe
8. este foarte precis, scanarea și prinatrea având o abatere standard extrem de redusă
9. presupune o economie de timp și materiale
10. este mai puțin precis decât modelele convenționale, scanarea și prinatrea având o abatere standard relative
mare

283. Amprentarea digitală:

 1. permite întegistrarea cu precizie maximă a tuturor detaliilor câmpului protetic și transmiterea rapidă a
informațiilor către laborator
2. este o manoperă rapidă și mult mai confortabilă pentru pacient
3. permite înregistrarea digitală a culorii dinților
4. presupune întegistrarea aproximativă a detaliilor câmpului protetic
5. este indicate doar în cazul punților din zirconia și integral ceramice
6. permite obținerea modelelor de lucru din gipsuri extradure și cu o fidelitate mare
7. permite simularea mai multor variante terapeutice
8. nu se utilizează în tehnologia metalo-ceramică
9. permite eliminarea erorilor umane și are costuri reduse
10. este o manoperă rapidă, dar mai puțin confortabilă pentru pacient

284. Realizarea digitală a construcțiilor protetice:

1. asigură un confort sporit pacientului
2. presupune refacerea aproximativă a funcțiilor
3. permite obținerea unor restaurări cu un aspect estetic optim
4. presupune un risc crescut de eroare
5. se face într-un timp mult mai lung, comparativ cu metodele convenționale
6. permite eliminarea erorilor umane
7. nu permite individualizarea cromatică a restaurărilor
8. presupune refacerea aproximativă a morfologie dinților
9. permite eliminarea unor etape tehnologice
10. se face într-un timp mult mai scurt

285. Punțile realizate integral din zirconia:

1. au rezistență mecanică asemănătoare rășinilor compozite
2. au duritate mare
3. permit realizarea rapidă a restaurărilor protetice
4. pot fi obținute direct în cabinet
5. au elasticitate mare
6. au rezistență mecanică asemănătoare aliajelor
7. abrazează dinții antagoniști
8. au o mai mare flexibilitate, adaptându-se ușor pe substructurile organice
9. nu abrazează dinții antagoniști
10. pot fi obținute doar în laboratorul de tehnică dentară

286. Tehnologia CAD/CAM de realizare a construcțiilor protetice:

1. presupune un număr redus de etape tehnologice
2. presupun o etapă de design, care este foarte laborioasă și care presupune un timp de lucru mai mare
3. pieselor protetice au longevitate mare în timp
4. asigură confort sporit pacientului
5. asigură un aspect estetic optim
6. nu sunt indicate în tehnologia metalo-ceramică
7. realizează infrastructuri cu rezistență scăzută
8. permite eliminarea erorilor umane
9. nu permit un design individualizat al lucrării protetice
10. nu oferă posibilitate de control asupra caracteristicilor preparărilor substructurilor organice și asupra
grosimii stratului de ciment de fixare

287. La sablarea infrastructurilor din zirconia pulberea de oxid de aluminiu are urătoarele caracteristici:
1. are afinitate scăzută pentru oxigen
2. este un material volatil
3. are rezistență scăzută la coroziune
4. are duritate mare și, în urma impactului cu infrastructura, confer acesteia un asăect neted ți lucios
5. este eficientă și are afinitate scăzută pentru umiditate
6. nu este toxică
7. are o culoare neutră și nu influențează culoarea infrastructurii
8. reacționează chimic cu zirconiul, conferind suprafeței un aspect rugos
9. este ușor de manipulat
10. este stabilă chimic

288. Contraindicațiile punților metalo-ceramice sunt:

 1. leziuni apicale sau periapicale ale dinților stâlpi, imposibil de tratat
2. afecțiuni generale
3. fracturi radiculare în treimea apicală la nivelul dinților stâlpi
4. fracturi radiculare în treimea cervicală la nivelul dinților stâlpi
5. leziuni interradiculare la nivelul dinților stâlpi
6. parodontopatii nestabilizare sau reconstituiri corono-radiculare pe rădăcini cu rezistență scăzută
7. gingivită la nivelul dinților stâlpi
8. inflamații ale mucoasei orale
9. leziuni carioase la nivelul dinților stâlpi
10. resorbție osoasă importantă la nivelul dinților stâlpi

289. Analiza modelelor de studiu:

1. permite aprecierea morfologiei dinților stâlpi
2. permite analizarea relației de postură
3. permite analizarea ocluziei statice
4. permite aprecierea paralelismului dinților stâlpi, în vederea stabilirii axei de inserție a elementelor de
agregare
5. permite aprecierea nivelului și formei coletelor dinților stâlpi
6. permite analizarea ocluziei dinamice
7. oferă informații suplimentare asupra variantelor de tratament protetic
8. permite refacerea morfologiei dinților stâlpi
9. permite analizarea relației centrice
10. permite corectarea paralelismului dinților stâlpi, în vederea stabilirii axei de inserție a elementelor de
agregare

290. Etapa de realizare a infrastructurii metalice prin turnare presupune:

1. realizarea unui model duplicat
2. separarea celor două jumătăți ale tiparului și îndepărtarea urmelor de ceară
3. scanarea modelului și obținerea unui model virtual
4. dezambalarea și prelucrarea infrastructurii metalice
5. realizarea unui model cu bonturi mobilizabile
6. montarea modelelor în simulator și realizarea machetei infrastructurii metalice din ceară calibrate roz
7. izolarea tiparului și introducerea aliajului topit
8. obținerea tiparului, topirea și turnarea aliajului
9. montarea modelelor în simulator și realizarea machetei infrastructurii metalice din ceară albastră de inlay
10. ambalarea machetei infrastructurii metalice

291. La realizarea machetei infrastructurii metalice:

1. este necesară izolarea modelului
2. se recomandă păstrarea machetelor la frigider, dacă nu se ambalează în 30 de minute de la finalizarea
machetei
3. trebuie evitată încălzirea accentuată a cerii, pentru a elimina riscul de deformare a acesteia la răcire
4. se recomandă ca macheta să fie întrodusă într-o baie de apă la temperatura camerei și readaptată la nivel cervical
înainte de ambalare, dacă aceasta a fost păstrată în frigider
5. este necesară încălzirea cerii 15 minute la 50°c înainte de utilizare, pentru a permite o micşorarea a
tensiunilor interne.
6. se recomandă păstrarea machetelor pe model, dacă nu se ambalează în 30 de minute de la finalizarea
machetei
7. este necesară răcirea cerii înainte de utilizare, pentru a permite o micşorarea a tensiunilor interne
8. este necesară o încălzire corespunzătoare a cerii, pentru a evita tendinţa de deformare a acesteia la răcire
9. trebuie evitată plastifierea cerii
10. se recomandă ca macheta să fie încălzită la temperatura camerei și readaptată la nivel cervical înainte de
ambalare, dacă aceasta a fost păstrată în frigider

292. Aplicarea componentei ceramice:

1. presupune aplicarea a unui strat de glazură, înainte de individualizarea cromatică a punții
2. presupune aplicarea unui strat de opac, ce are rolul de a masca în totalitate componenta metalică
3. presupune aplicarea maselor ceramice de bază și a glazurii, în aceeași etapă
4. presupune sablarea, în vederea îndepărtării urmelor de masa de ambalat
5. presupune aplicarea maselor ceramice de bază, în vederea refacerii morfologiei dinților
6. presupune aplicarea unui strat de opac, ce are rolul de a crea o legătură chimică între cele două elemente
componente ale punții
 7. presupune sinterizarea după aplicarea tuturor straturilor ceramice
8. presupune aplicarea, la final, a unui strat de glazură
9. Presupune cvondiționarea prealabilă a infrastructurii metalice
10. presupune sinterizarea după aplicarea fiecărui strat ceramic

293. Etape de realizare a infrastructurii punților ceramo-ceramice obținute prin presare:

1. dezambalarea și prelucrarea infrastructurii ceramice
2. obținerea tiparului, plastifierea masei ceramice și introducerea acesteia în tipar
3. separarea celor două jumătăți ale tiparului și îndepărtarea urmelor de ceară
4. realizarea unui model duplicat
5. presupune montarea modelelor în simulator și realizarea machetei infrastructurii
6. presupune realizarea unui model de lucru montat în simulator
7. izolarea tiparului și introducerea masei ceramice plastifiate
8. montarea modelelor în simulator și realizarea machetei punții ceramo-ceramice
9. ambalarea machetei infrastructurii ceramice
10. scanarea modelului și obținerea unui model virtual

294. Protezarea provizorie:

1. se poate realiza prin metode substractive
2. se poate realiza prin metode indirecte
3. se poate realiza doar prin metode indirecte
4. se poate realiza doar prin metode directe
5. nu se realizează prin tehnologii digitale
6. se poate realiza prin metode aditive
7. se realizează din rășini auto, termo sau fotopolimerizabile
8. permit o apreciere mai corectă a nuanței culorii componentei de placare
9. nu sunt indicate în tehnologia metalo-ceramică
10. se poate realiza prin metode directe

295. Realizarea machetelor diagnostice:

1. presupune utilizarea unui set de ceruri de diferite culori
2. presupune utilizarea unor ceruri cu rezistență mecanică superioară cerurilor de modelaj
3. presupune utilizarea unor modele cu bonturi mobilizabile și cu falsă gingie
4. nu este necesară în tehnologia metalo-ceramică
5. presupune utilizarea metodelor aditive
6. presupune utilizarea metodelor substractive
7. presupune o apreciere mai corectă a nuanței culorii componentei de placare
8. presupune se realizează din rășini auto, termo sau fotopolimerizabile
9. presupune utilizarea unor ceruri rezistente la temperatura cavității orale
10. presupune se poate realiza prin metode directe

296. Indicațiile punților dentare:

1. în cazul unor fracturi radiculare în treimea apicală la nivelul dinților stâlpi
2. în cazul unor anomalii de culoare
3. în cazul unor edentații parțiele reduse
4. în cazul unor leziuni interradiculare la nivelul dinților stâlpi
5. ca elemete de ancorare pentru protezele mobilizabile
6. ca elemente de ancorare a croșetelor pentru protezele scheletate
7. în situația în care există resorbție osoasă importantă la nivelul dinților stâlpi
8. în cazul unor edentații parțiele întinse
9. în cazul unor anomalii de formă
10. în vederea stabilizării parodontale

297. La analiza infrastructurii metalice după dezambalare se pot constata următoarele erori:
1. plusuri de formă lamelară și aciformă, determinate de apariția fisurilor în pereții tiparului în timpul etapei de
pregătire pentru ambalare
2. plusuri de formă sferică, determinate de neaplicarea intimă a masei de ambalat pe suprafața machetei
3. plusuri de formă sferică, determinate de o masă de ambalat prea fluidă
4. plusuri de formă lamelară și aciformă, determinate introducerea tiparului direct in cuptorul neîncălzit
5. plusuri de formă lamelară și aciformă, determinate de apariția fisurilor în pereții tiparului în timpul etapei de
preîncălzire
 6. plusuri de formă lamelară și aciformă, determinate introducerea tiparului în incinta de încălzire, unde
creșterea temperaturii se efectuează prea repede
7. plusuri de formă lamelară și aciformă, determinate de apariția fisurilor în pereții tiparului în timpul etapei de
ambalare
8. plusuri de formă lamelară și aciformă, determinate introducerea tiparului în incinta de încălzire, unde
creșterea temperaturii se efectuează prea lent
9. plusuri de formă lamelară și aciformă, determinate de apariția fisurilor în pereții tiparului în timpul etapei de
încălzire
10. plusuri de formă lamelară și aciformă, determinate introducerea tiparului direct in cuptorul încălzit

298. La analiza infrastructurii metalice după dezambalare se pot constata următoarele erori:
1. lipsurile parțiale, determinate de o sursă de caldură prea puternică
2. lipsurile parțiale, determinate de încălzirea tiparului la o temperatură optimă, care favorizează curgerea
aliajului fluid
3. lipsurile parțiale, determinate de forța de turnare a aliajului fluid, care a acționat un timp prea lung sau a avut o
putere prea mare
4. lipsurile parțiale, determinate de cantitatea insuficientă de aliaj introdusă pentru topire
5. lipsurile parțiale, determinate de sursă de caldură care supraîncălzit aliajul
6. lipsurile parțiale, determinate de prezența cerii în tipar, ceea ce poate opri pătrunderea aliajului în toate
detaliile cavității
7. lipsurile parțiale, determinate de cantitatea prea mare de aliaj introdusă pentru topire
8. lipsurile parțiale, determinate de sursă de caldură care nu a topit în mod corespunzator aliajul
9. lipsurile parțiale, determinate de prezența în tipar a unor zone cu dimensiuni foarte reduse, ceea ce a
constituit un obstacol în calea aliajului fluid
10. lipsurile parțiale, determinate de prezența gazelor în tipar, ceea ce poate opri pătrunderea aliajului în toate
detaliile cavității

299. La analiza infrastructurii metalice după dezambalare se pot constata următoarele erori:
1. Lipsurile totale, determinate de aliajul care a fost insuficient topit și s-a solidificat în conul de turnare
2. lipsurile parțiale, determinate de o sursă de caldură prea puternică
3. Lipsurile totale, determinate de curgerea lentă a aliajului topit în canalul de turnare, înainte de a se declanșa
forța de turnare
4. lipsurile parțiale determinate de prezența gazelor în tipar poate opri pătrunderea aliajului în toate detaliile
cavității
5. Lipsurile totale, determinate de curgerea lentă a aliajului topit în canalul de turnare, după declanșarea forței de
turnare
6. Lipsurile totale, determinate de curgerea prea rapidă a aliajului topit în canalul de turnare
7. lipsurile parțiale, determinate de forța de turnare a aliajului fluid, care a acționat un timp prea lung sau a avut o
putere prea mare
8. lipsurile parțiale determinate de forța de turnare a aliajului fluid, care a acționat un timp redus
9. Lipsurile totale, determinate de aliajul care a fost supraîncălzit și a pătruns în conul de turnare
10. lipsurile parțiale determinate de forța de turnare a aliajului fluid care a avut o putere mică

300. Porii la nivelul infrastructurii metalice sunt determinați de următoarele cauze:

1. aliajul a fost insufficient încălzit
2. forța de topire a aliajului fluid în tipar a avur intensitate prea mare
3. rezervorul de aliaj topit are diametrul prea mare și aliajul stagnează la acest nivel, nemaiputând asigura
cantitatea necesară de aliaj în tipar
4. aliajul a fost supraîncălzit
5. sursa de caldură a fost putermică
6. rezervorul de aliaj topit are diametrul mic și nu asigură cantitatea necesară de aliaj
7. poziția rezervorului de aliaj topit nu este în centrul termic al tiparului
8. forța de topire a aliajului fluid în tipar a fost redusă ca intensitate și durată
9. poziția rezervorului de aliaj topit este în centrul tiparului
10. sursa de caldură a fost insuficient de putermică