Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Obiectivul ocluzologiei
Capitolul 1
Elemente de morfologie si fiziologie clinica a principalelor componente ale sistemului de ocluzie.
1.1 Dintii
1.1.1. Cuspizii
1.1.7.1. Forma
1.1.7.2. Planul de ocluzie curba sagitala, curba transversala, curba frontala
1.1.10.1 Functionale
1.1.10.2. Nefunctionale
1.2. Parodontiul
1.3. Muschii mobilizatori ai mandibulei
1.3.1 Ridicatorii
1.3.2. Coboratorii
1.3.3. Propulsorii
1.3.4. Retropulsorii (retruzoriI)
DEFINITIE. TERMINOLOGIE.
I. OCLUZIE
- reprezinta rapoartele de contact intre dintii celor 2 arcade in anumite pozitii;
- dinamice.
1. Pozitiile statice:
- cu interes pentru ocluzologie sunt cele care apar in finalul actului masticator;
- sunt:
- IM,
- RC
- pozitia de cap la cap in propulsie.
- pozitia de repaus
2. Pozitiile dinamice:
- apar in timpul alunecarii dintilor intre ei;
- sunt:
- propulsia,
- lateralitatea,
- pozitii intermediare intre propulsie si lateralitate.
In studiul ocluziei nu ne putem delimita strict la examinarea rapoartelor dintre dinti. Dintii se afla in
corelatie cu o multime de alte tesuturi, formand asa numitul sistem de ocluzie
II. SISTEME DE OCLUZIE.
- se intelege totalitatea tesuturilor care participa la realizarea ocluziei;
- sunt 4:
- dintii,
- parodontiul,
- musculatura,
- ATM.
III. OCLUZOLOGIE.
- stiinta care se ocupa cu studiul: morfologiei, functiilor si disfunctiilor sistemului de ocluzie inscopul
cunoasterii, mentinerii sau restabilirii echilibrului perturbat al sistemului.
IV. GNATOLOGIE
- studiul gnatologiei presupune studiul sistemului stomatognat; Gnatologia este un termen mai
cuprinzator decat ocluzologia, iar din cadrul sistemului gnatologic fac parte sistemul nervos, glandele,
tesutul osos, musculatura, dintii, parodontiul.
1.1.1. Cuspizii:
- fiecare dinte prezinta cuspizii vestibulari (meziali, centrali sau lingualI) si orali (palatinali sau lingualI);
- panta meziala;
- panta distala.
- muchia longitudinala desparte versantul intern in cele 2 pante (M si D):
- are o directie V-O,
- porneste din varful cuspidului, pana la nivelul ecuatorului dintelui (pe versantele externE) sau la
nivelul santului principal M-D la molari, respectiv sant longitudinal la premolari (pe versantele internE);
- se poate observa clinic la nivelul fetei V ai PM superiori.
1.3. Fata ocluzala (suprafata ocluzala internA) este suprafata dintelui delimitata de crstele meziodistale (sagitalE) si de coama crestelor marginale. Din fata ocluzala fac parte versantii interni ai
cuspizilor. Versantii externi apartin fetelor vestibulare, respectiv fetelor orale ale dintilor si
ambrazurilor. Astfel, fata orala este o notiune anatomica, deoarece ea este delimitata anatomic (de
creasta sagitala si de coama crestei marginalE) de fata vestibulara, fata orala, fata meziala si de fata
distala a dintelui. Impropriu se foloseste termenul de suprafata ocluzala.
1.4. Suprafata ocluzala totala (fata ocluzala triturantA) este suprafata dintelui orientata spre dintii
arcadei opuse. Aceasta suprafata este mai marre decat fata ocluzala, deoarece include si anumite
versante externe (versantul extern al cuspidului palatinal si versantul extern al cuspidului vestibulaR).
Aceste versante nu fac parte din fata ocluzala ci din fata vestibulara, rrespectiv palatinala a dintelui.
Suprafata ocluzala totala (triturantA), nu are o delimitare anatomica, ci una functionalaa. Crestele
marginale;
- la extremitatile proximale ale fiecarei fete ocluzale sunt crestele marginale.
- fiecare creasta marginala este alcatuita din 2 versante:
- versant extern - apartine ambrazurii ocluzale arie care vine in stransa legatura cu dintele vecin.
depresiune asemanatoare fetei palatinale a dintilor frontali maxilari cu fata ocluzala a PM.
1. Cuspizi de sprijin;
2. Cuspizi de echilibru.
1. Cuspizii de sprijin:
2. Cuspizii de echilibru:
Concluzie:
PLANUL DE OCUZIE
- reprezinta suprafata ce se formeaza prin unirea marginii incizale si a varfurilor cuspidiene. (vf
cuspidiene se refera atat la cuspizii V cat si la cei O);
Caractere:
1. este un plan real; la acest nivel se intalnesc dintii celor doua arcade
2. se refera la dentatia naturala sau arcade artificiale realizate prin lucrari protetice
3. este un plan curb caruia i se pot descrie 3 curburi:
Curburile planului de ocluzie:
1. Curbura sagitala (curba lui SpeE) prin care se intelege linia ce se formeaza prin unirea vf cuspizilor V
in plan sagital.
Caracteristicile curbei sagitale: - profunzimea maxilara la nivelul M1
- este o curba cu concavitarea in sus la mand si convexitatea in jos la maxilar.
- adancimea curburii este diferita, incepand de la o adancime minima, uneori chiar dreapta
(orizontalA), pana la o adancime mare.
Intotdeauna gradul de adancime a curburii este corelat cu caracteristicile ocluziei frontale a.i.:
- cand avem curbura adanca, exagerata, obligatoriu avem supraacoperire mare si trepta sagitala mica
pentru a realiza dezocluzia dintilor laterali in miscarea de propulsie;
- curbura plata asociata cu pozitia incisivilor cap la cap.
Aceste corelatii prezinta imprtanta practica pentru restaurari protetice atat pentru zona frontala cat si
pentru zona laterala.
- Exista numeroase situatii patologice cand curba sagitala este modificata. Putem intalni curba sagitala
neregulata care apare datorita modificarilor postextractionale prin migrarea vecinilor si antagonistilor,
care deniveleaza planul de ocluzie.
- Curbura inversa cand se realizeaza punti maxilare si mandibulare pe arcada cu greseli de conceptie
sau in cazul unei punti gresite a anagonistilor
2. Curbura transversala (curba lui WilsoN) este data de gradul de inclinare a dintilor cuspidati. (dintii
maxilari au o inclinatie cu convergenta la maxilar si dintii mandibulari cu divergenta apicala cuspizii P
sunt mai coborati decat cei V, iar la nivelul mandibular, cuspizii V sunt mai ridicati decat cei L).
- este curbura care uneste vf cuspizilor V cu cei orali ai fiecarui dinte atat in hemiarcada stg, cat si in
cea dr, si care se prelungeste spre linia mediana.
- curbura lui Wilson prelungita la nivelul liniei mediane formeaza un unghi cu varful in jos. Aceasta se
datoreaza pozitiei cuspizior P si V mandibulari care sunt implantati intr-o pozitie mai inalta fata de
cuspizii de echilibru sau de ghidaj.
- importanta curburii transversale este deosebita in studiul ghidajului lateral.
- la maxilar concav in jos si invers la mandibula;
- este o curbura de compensatie care asigura mobilitatea in miscarile de lateralitate.
- Uneori curbura transversala este inversa, respectiv prezinta convexitatea in sus. Cauza este
reprezentata de abrazia accentuata a cuspizilor de sprijin.
3. Curbura incizala este curbura ce uneste marginile incizale ale I superiori conturul pe care il ia
marginea incizala a incisivilor. Aceasta este o linie de curbura in plan vertical
- in mod normal este curba cu concavitatea indreptata in sus deoarece prin unirea marg incizale ale I
se realizeaza aceasta curba intrucat incisivii laterali sunt plasati mai sus decat incisivii centrali.
- de fapt doar I centrali ating planul de ocluzie, iar I laterali sunt mai sus cu 1.5 mm.
- curbura cu concavitatea in jos Ic < Il.
4. Curbura frontala este curbura care uneste fetele vestibulare ale dintilor frontali. Poate fi rotunjita,
turtita sau ascutita. Aceasta este o linie de curbura in plan sagital
STOPURILE OCLUZALE = contactele ce se realizeaza intre anumite grupuri de cuspizi si fosete sau
creste marginale ale dintilor antagonisti.
Fiecare din acesta grupa realizeaza stopuri ocluzale cu dintii antagonisti. Contactele cu antagonisti se
fac fie la nivelul crestelor marginale, fie la nivelul fosetelor (rol important fosetele centrale ale M).
Concluzie:
Grupa I a cuspizilor de sprijin articuleaza preponderent cu foseta dintre crestele marginale
(ambrazurile ocluzalE) ale dintilor antagonisti sau cu foseta meziala a dintelui omolog cu exceptia
cuspizilor centrovestibulari ai M1 si distovestibulari ai M2 si M3 , ce articuleaza cu foseta centrala a
dintilor omonimi.
! Grupa I este considerata cea mai valoroasa dintre cele trei grupe, din mai multe motive:
1. cuspizii V mandibulari sunt mai voluminosi decat cei P (gr III), sunt mai robusti, mai rezistenti
2. fortele de ocluzie care se exercita in timpul masticatiei sunt preluate prin intermediul acestor cuspizi
si transmise in axul lung al dintelui. De aceea rezistenta lor este durabila in timp, aceste forte fiind
stimulente pentru parodontiu si intretin o stare de sanatate a parodontiului.
3. la nivelul fosetelor dintre crestele marginale, atat procesele carioase, cat si abrazia, au efecte
distructive mai reduse.
Grupa II = marginile incizale ale incisivilor frontali mandibulari si cuspizii caninilor inferiori.
Particularitati:
in sens vertical contactul marginilor incisivilor inferiori cu fetele palatinale ale incisivilor poate sa fie
diferit: mai aproape de cingulum sau mai aproape de marginea incizala, rezultand astfel gradul de
acoperirre.
In sens sagital contactul intre incisivii inferiori si cei superiori poate sa existe sau poate sa apara o
inocluzie sagitala, deci lipsa contactului in pozitia de relatie centrica. In pozitia de intercuspidare
maxima poate sa apara contactul
Concluzie:
S-a dovedit ca prin lipsa acestui grup de dinti, masticatia este posibila. Apare ulterior mezioversiunea dintilor superiori.
Sunt destul de rare situatiile cand se articuleaza sub cingulum.
Grupa III = cuspizii palatinali ai PM si M sup. care articuleaza cu fosele centrale (in principaL) si fosele
dintre crestele marginale ale antagonistilor mandibulari.
Grupa III a cuspizilor de sprijin este reprezentata de cuspizii palatinali ai dintilor cuspidati . Acestia ca si
Grupa I articuleaza fie cu foseta dintre crestele marginale ( ambrazura ocluzala, versantele ext ale
crestelor marginale sau nisa masticatoriE ) si fosetele centrale ( in principaL ).
PM1 sup:
- cuspidul palatinal al PM1 NU vine in contact cu antagonistul, fiind mai scurt . Exista situatii ideale,
cand articuleaza cu foseta distala a omologului. Rar articuleaza cu foseta dintre crestele marginale ale
lui PM1 si PM2.
PM2 sup :
cuspidul palatinal articuleaza mai bine decat PM1 , fiindca cuspidul acestui dinte este mai mare si
ajunge la nivelul planului de ocluzie.
- el articuleaza inconstant si poate ajunge, fie la nivelul fosetei distale a omologului, fie la nivelul
ambrazurii ocluzale dintre PM2 si M1.
M1 sup.:
- cuspidul M-P articuleaza cu foseta centrala a M1 inferior raport stabil;
- cuspidul D-P articuleaza in foseta dintre crestele marginale ale M6 si M7 (ambrazura dintre 6 si 7);
M2 sup:
- cuspidul M-P articuleaza in foseta centrala a lui M2 inf;
- cuspidul D-P NU are un raport constant deoarece esta mai mic si NU ajunge la planul de ocluzie. In
cazul in care ajunge, articuleaza cu ambrazura ocluzala dintre M2 si M3.
M3 sup:
- daca are o morfologie corecta cuspidul M-P articuleaza cu foseta centrala a omonimului.
Concluzie:
Grupa III a cuspizilor de sprijin articuleaza in ambrazura ocluzala, cu exceptia cuspidului M-V ce
articuleaza in foseta centrala, unde se realizeaza sprijin solid; Sprijinul este relativ solid la nivelul PM.
Deci, grupa III a cuspizilor de sprijin, prezinta stopuri ocluzale, mai putin stabile decat Grupa I datorita
raporturilor inconstante de la nivelul PM si a cuspizilor D-P de la nivelul M.
Raporturile care se realizeaza sunt la nivelul fosetelor centrale ( in principaL ) si la nivelul fosetelor
dintre crestele marginale ( in mai mica masurA ) la nivelul PM si la nivelul cuspizilor distopalatinali si
raportat la nivelul fosetelor centrale.
Simpla enuntare a fosetelor care participa la realizarea acestor ocluzale justifica prin localizarea mai
frecventa a cariilor si abraziunii, clasificarea lor pe locul al 3 lea.
Dintii laterali maxilari migreaza mai frecvent decat omologii lor mandibulari, datorita structurii osoase
mai spongioase.
Cunoasterea importantei fiecarui grup de stopuri isi gaseste ratiunea in faptul ca atunci cand se
impune indepartarea prin slefuire a unor contacte ocluzale defectuoase, se recomanda protejarea
cuspizilor de sprijin, retusul ocluzal interesand fosetele antagoniste,binenteles atunci cand cuspizii
de sprijin nu disfunctioneaza planul de ocluzie, prin migrari.
Concluzii practice:
! Cand conflictul ocluzal se produce intre un cuspid de grup I si unul de grup III, retusul se va adresa in
primul rand cuspidului de grup III.
!Cand se impune retusarea unor contacte ocluzale defectuoase, in principiu este interzisa slefuirea
cuspizilor de sprijin.
!Retusarea se va face de la nivelul fosetelor antagoniste.
!Se retuseaza din cuspizii de sprijin doar atunci cand acestia depasesc planul de ocluzie.
3) Articuleaza mai rar cu fosetele dintre crestele marginale ale premolarilor si molarului prim.
1.1.10.1 Functionale
Stopurile (contactelE) ocluzale sunt functionale si nefunctionale.
1. Cuspid foseta:
- cuspidul de sprijin articuleaza pe versant si nu in ambrazura sau foseta;
- exista 2 tipuri: a. Varf cuspid versant foseta; si b. Versant cuspid versant foseta.a. Varf cuspid
versant foseta (cuspid - versanT):
- acest contact se refera la contactul doar intr-un singur punct si nu in 3;
- contactul se realizeaza cu varful cuspidului, aceasta forta fiind traumatizanta.b. Versant cuspid
versant foseta: acelasi fenomen:
- fortele sunt transmise paraaxial cu aparitia fortelor orizontale.
3. Contact in suprafata:
- apare datorita unei abrazii patolologice ce duce la disparitia cuspizilor si aparitia unui contact intre
suprafete plane.
- este un contact ocluzal nefunctional cu toate ca ocluzia in acest caz este stabila, neprovocand
deplasarea mandibulei.
- este considerat contact nefunctional, pentru ca suprasolicita sistemului dento-maxilar pentru
masticatie. Suprafetele plane au randament masticator minim dar efort functional maxim.
- tip masticator activ abrazia totala a reliefului ocluzal bruxism;
- efortul functional masticator se extinde la nivelul musculaturii care este obligata sa-si mareasca
functia pt a realiza masticatia;
- marind functia musculara, parodontiul tuturor dintilor este suprasolicitat cedeaza;
- acesta este principalul mecanism prin care contactul in suprafata este nefunctional.
- in plus mai apare un al 2-lea mecanism, marirea ariei de ocluzie.
- se cunoaste faptul ca dintii prezinta un ecuator anatomic pe la a dintilor laterali.
- odata cu abrazia, aria ocluzala devine > prin apropierea de ecuatorul dintelui.
- in conditiile in care pacientul a avut contacte nefunctionale a dintilor stalpi trebuie refacut prin
slefuire a.i. sa se realizeze contacte functionale.
- de asemenea, tehnicianul trebuie sa respecte modelajul cuspid foseta deoarece contactul tripodic
nu se poate realiza.
- daca lucrarea nu respecta un modelaj functional si se instaureaza contacte nefunctionale EROARE.
1.2. Parodontiul
Este a doua componenta importanta a sistemului de ocluzie
Reprezinta totalitatea tesuturilor care asigura sustinerea dintilor in alveola.
fibromucoasa gingivala;
cementul radicular;
osul alveolar;
periodontiul (desmodontiuL) cu componenta principala fibre ligamentare;
tesut conjunctiv, vase, nervi.
- muschii limbii;
- muschii valului palatin;
Insertii:
- scuama temporalului;
Actiune:
Contractia globala duce mandibula in sus si inainte fiind executata masticatia alimentelor in fragmente
mici, cand gura nu se deschide prea mult;
Contractia unilaterala mobilizeaza mandibula lateral pe aceeasi parte
Cand se folosesc alimente mari, muschiul se hipertrofiaza si gonionul se largeste. De ce? Deschiderea
mai mare a mandibulei impinge gonionul inapoi. Pentru revenire trebuie tras inainte si in sus cu o forta
mai mare.
- fascicolul profund are insertia pe cele 2/3 superioare ale fetei externe a ramului ascendent a
mandibulei precum si pe portiunea posterioara a arcadei zigomatice;
Actiune:
In sus pentru masticatia cu alimente mici si dure;
- protruzie-revenire;
- retruzie-revenire;
- lateralitate-rrevenire.
2. Miscari limita sunt miscarile maxime ale mandibulei, dar nefortate. Miscarile maxime sunt limitate
de muschi dar mai ales de muschi si ligamentele ATM.
3. Miscarile functionale se realizeaza in timpul efectuarii diferitelor functii. Au un teritoriu mult mai
limitat decat miscarile limita. Ene le numeste anvelopa functionala.
4. Miscari fortate depasesc teritoriul miscarilor limita. Ex. RC fortata;
7. Miscari de masticatie;
8. Miscari parafunctionale;
9. Miscari fundamental rotatia si translatia si se realizeaza la nivelul ATM.
1.4 ATM
Cavitatea glenoida:
- este localizata pe fata inferioara a osului temporal;
- intre tuberculul zigomatic anterior si cel posterior;
- dimensiunile sunt: - antero-posterior = 20 mm;
- transversal = 25 mm;
- h (adancimeA) = 7 mm maxim, dar poate sa diminueze aceasta adancime si sa ajunga la 1 mm;
aplatizarea se datoreste tuberculilor zigomatici, mai ales cel anterior ca urmare a miscarilor de
propulsie atipice ale mandibulei.
- suprafata articulara nu se intinde pe toata suprafata cavitatii glenoide ci numai de la baza
tuberculului articular si pana la scizura lui Glasser (se extinde pe 2/3 din suprafata glenoidA).
Meniscul:
- meniscul sau discul este situat intre cavitatea glenoida si condil;
- scopul este de tampon intre cele 2 suprafete osoase si pentru a realiza congruenta intre cele 2
suprafete;
- este inserat puternic la condil. Condilul se misca intotdeauna cu discul.
- pe menisc se insera un muschi muschiul pterigoidian lateral sau extern, respectiv fascicolul
superior. Fascicolul inferior se insera pe colul condilului.
- se insera posterior de menisc muschiul care provoaca propulsia mandibulei, avand fibre orizontale.
Capsula articulara:
- inveleste structurile articulare.
Ligamentele:
- exista proprii ale ATM: ligamente laterale externe si interne.
mm si de grosimea dubla placii de ceara (4 mm), Acesta este suportul pe care se vor monta dintii
artificiali.
Montarea dintilor artificiali.
Dintii artificiali se prelucreaza pe suprafata mucozala astfel incat in timpul
polimerizarii sa formeze un tot unitar. La montare dintilor am tinut cont de reguli de montare
dupa tehnica Gysi, astfel incat pentru fiecare dinte rezulta o pozitie:
Caninul superior este inclinat vestibulo-palatinal 2-5 grade si in sens meziodistal 1,5 grade. Varful caninului este in contact cu ul de orientare ocluzala;
molarul 1 superior este fixat prin lipire cu fata ocluzala astfel incat cuspidul
mezio-vestibular al molarului 1 inferior angreneaza intre versantul distalal
cuspizilor premolarului doi si cuspidul mezio-vestibular al molarului 1