Sunteți pe pagina 1din 19

Cuprins

Obiectivul ocluzologiei

Capitolul 1
Elemente de morfologie si fiziologie clinica a principalelor componente ale sistemului de ocluzie.

1.1 Dintii
1.1.1. Cuspizii

1.1.2. Relieful ocluzal


1.1.3. Fata ocluzala (suprafata ocluzala internA)

1.1.4. Suprafata ocluzala totala (triturantA)


1.1.5. Ambrazurile
1.1.6. Clasificarile cuspizilor din punct de vedere al ocluziei
1.1.7. Arcadele dentare

1.1.7.1. Forma
1.1.7.2. Planul de ocluzie curba sagitala, curba transversala, curba frontala

1.1.7.3. Modificari ale planului de ocluzie


1.1.8. Stopurile ocluzale grupa I, II, III.
1.1.9. Importanta, rolul stopurilor ocluzale
1.1.10. Tipuri de contacte ocluzale

1.1.10.1 Functionale
1.1.10.2. Nefunctionale

1.2. Parodontiul
1.3. Muschii mobilizatori ai mandibulei

1.3.1 Ridicatorii
1.3.2. Coboratorii

1.3.3. Propulsorii
1.3.4. Retropulsorii (retruzoriI)

1.3.5. Clasificarea miscarilor mandibulare


1.4. Articulatia temporomandibulara

DEFINITIE. TERMINOLOGIE.

I. OCLUZIE
- reprezinta rapoartele de contact intre dintii celor 2 arcade in anumite pozitii;

- aceste pozitii pot fi:


- statice si

- dinamice.

1. Pozitiile statice:
- cu interes pentru ocluzologie sunt cele care apar in finalul actului masticator;

- sunt:
- IM,

- RC
- pozitia de cap la cap in propulsie.

- pozitia de repaus

2. Pozitiile dinamice:
- apar in timpul alunecarii dintilor intre ei;

- sunt:
- propulsia,

- lateralitatea,
- pozitii intermediare intre propulsie si lateralitate.
In studiul ocluziei nu ne putem delimita strict la examinarea rapoartelor dintre dinti. Dintii se afla in
corelatie cu o multime de alte tesuturi, formand asa numitul sistem de ocluzie
II. SISTEME DE OCLUZIE.
- se intelege totalitatea tesuturilor care participa la realizarea ocluziei;
- sunt 4:

- dintii,
- parodontiul,

- musculatura,
- ATM.

III. OCLUZOLOGIE.
- stiinta care se ocupa cu studiul: morfologiei, functiilor si disfunctiilor sistemului de ocluzie inscopul
cunoasterii, mentinerii sau restabilirii echilibrului perturbat al sistemului.

IV. GNATOLOGIE
- studiul gnatologiei presupune studiul sistemului stomatognat; Gnatologia este un termen mai
cuprinzator decat ocluzologia, iar din cadrul sistemului gnatologic fac parte sistemul nervos, glandele,
tesutul osos, musculatura, dintii, parodontiul.

In continuare vom analiza urmatoarele aspecte:


- morfologia si fiziologia componentelor de baza care participa la realizarea ocluziei. Acestea sunt:
dintii, parodontiul, musculatura si ATM;
- analiza pozitiilor statice ale mandibulei: IM, RC, PR;
- analiza pozitiilor dinamice ale ocluziei: miscarea de propulsie si miscarea de lateralitate;
- conceptii clasice cu privire la ocluzie;

- principiile ocluziei functionale;


- disfunctiile ocluzale.

Elemente de morfologie si fiziologie clinica a principalelor componente ale sistemului de ocluzie.

1.1. Dintii: elemente de morfologie ocluzala

1.1.1. Cuspizii:
- fiecare dinte prezinta cuspizii vestibulari (meziali, centrali sau lingualI) si orali (palatinali sau lingualI);

- fiecare cuspid este impartit in 2 versante:


- versant extern priveste in afara fetei ocluzale sau in afara axului lung al dintelui;
- versant intern priveste spre interiorul fetei ocluzale sau spre axul lung al dintelui.
1.1.2. Relieful ocluzal
- creasta M-D (proeminenta ce exista in varful cuspiduluI) desparte versantul intern de cel extern.
- se uneste si se continua cu cele 2 creste marginale proximale ale fetei ocluzale.
- + crestele marginale delimiteaza fata ocluzala;
- desparte fata ocluzala de suprafata ocluzala.

- suprafata ocluzala cuprinde:


- versantele externe ale cuspizilor V mandibulari,

- versantele externe ale cuspizilor P maxilari.


- fiecare versant este impartit in 2 pante:

- panta meziala;
- panta distala.
- muchia longitudinala desparte versantul intern in cele 2 pante (M si D):
- are o directie V-O,
- porneste din varful cuspidului, pana la nivelul ecuatorului dintelui (pe versantele externE) sau la
nivelul santului principal M-D la molari, respectiv sant longitudinal la premolari (pe versantele internE);
- se poate observa clinic la nivelul fetei V ai PM superiori.

1.3. Fata ocluzala (suprafata ocluzala internA) este suprafata dintelui delimitata de crstele meziodistale (sagitalE) si de coama crestelor marginale. Din fata ocluzala fac parte versantii interni ai
cuspizilor. Versantii externi apartin fetelor vestibulare, respectiv fetelor orale ale dintilor si
ambrazurilor. Astfel, fata orala este o notiune anatomica, deoarece ea este delimitata anatomic (de
creasta sagitala si de coama crestei marginalE) de fata vestibulara, fata orala, fata meziala si de fata
distala a dintelui. Impropriu se foloseste termenul de suprafata ocluzala.
1.4. Suprafata ocluzala totala (fata ocluzala triturantA) este suprafata dintelui orientata spre dintii
arcadei opuse. Aceasta suprafata este mai marre decat fata ocluzala, deoarece include si anumite
versante externe (versantul extern al cuspidului palatinal si versantul extern al cuspidului vestibulaR).
Aceste versante nu fac parte din fata ocluzala ci din fata vestibulara, rrespectiv palatinala a dintelui.
Suprafata ocluzala totala (triturantA), nu are o delimitare anatomica, ci una functionalaa. Crestele
marginale;
- la extremitatile proximale ale fiecarei fete ocluzale sunt crestele marginale.
- fiecare creasta marginala este alcatuita din 2 versante:
- versant extern - apartine ambrazurii ocluzale arie care vine in stransa legatura cu dintele vecin.

- versant intern apartine fetei ocluzale.


- coama crestei marginale desparte versantul extern de cel intern.

- are directie V-O;b. Fosetele;


- d.p.d.v. al functionalitatii, importanta prezinta fosetele centrale ale molarilor in care articuleaza
numai cuspizii D-V ai molarilor si fosetele marginale;
- importanta deosebita fosetele dintre crestele marginale:
- sunt realizate din versantele externe ale crestelor marginale de la 2 dinti vecini, delimitate spre colet
de aria de contact (contact interdentaR). Acestea se numesc nise masticatorii = ambrazuri.
1.1.5. Ambrazurile Fetele meziale si distale ale dintilor stabilesc arii de contact interdentar. Datorita
convexitatii fetelor proximale, in jurul ariei de contact apar spatii triunghiulare, numite ambrazuri.
Varful ambrazurii se afla la nivelul ariei de contact. Se formeaza astfel 4 ambrazuri:
- ambrazurile ocluzale sunt spatii deschise spre ocluzal formate de versantii externi ai crestelor
marginale. Varful lor se afla la nivelul ariei de contact. Ambrazura ocluzala face parte din suprafata
ocluzala trituranta. Se mai numeste nisa masticatorie.
- ambrazura cervicala, este triunghiul interdentar, deschis spre cervical, creeaza spatiu pentru gingia
interdentara;
- ambrazura vestibulara este deschisa spre vestibular;ambrazura orala este deschisa spre oral.c.
Marginea libera a dintilor frontali mandibulari si maxilari;
- marginea libera a dintilor frontali mandibulari incisivi si canini, prezinta o muchie V si una O;
- muchia V a I mandibulari are o directie rectilinie M-D;
- muchia V a C mandibular descrie un V cu varful indreptat spre planul de ocluzie, varf din care
porneste muchia ce separa cele 2 pante (M si D) ale versntului extern ale cuspidului canin (fata V).d.
Fata palatinala a dintilor frontali maxilari.
- participa la functionalitatea ocluzala;
- zona din fata palatinala cuprinsa intre marginea libera si cingulum-ul fetei palatinale a dintilor frontali
se numeste panta palatinala;
- este zona corespunzatoare versantilor interni cuspidieni si santului principal M-D;
- pe fata O, panta palatinala se termina in vecinatatea cingulum-ului, loc in care se gaseste o

depresiune asemanatoare fetei palatinale a dintilor frontali maxilari cu fata ocluzala a PM.

1.1.6. Clasificarea cuspizilor din punct de vedere al ocluziei


Cuspizii sunt:

1. Cuspizi de sprijin;
2. Cuspizi de echilibru.

1. Cuspizii de sprijin:

- intervin in contactele dento-dentare;


- articuleaza cu dintii antagonisti in cadrul PIM sau RC la nivelul crestelor marginale si ambrazurilor
ocluzale (nisa masticatoriE);
- contactul trebuie sa fie stabil
Exista 3 grupe ale cuspizilor de sprijin:a. Cuspizii vestibulari mandibulari;b. Cuspizii palatinali;c.
Cuspizii caninilor si marginile incizale ale incisivilor inferiori,

2. Cuspizii de echilibru:

- cuspizii vestibulari maxilari si linguali mandibulari;


- sunt cuspizi inactivi (pasivI) sau cuspizi de ghidaj.

Concluzie:

- dintele are o suprafata reliefata;


- la o lucrare artificiala trebui sa existe cuspizi, fosete;
- individual in functie de relieful celorlalti dinti de pe arcada.

1.1.7. Arcadele dentare in dentitia permanenta


Prin arcada dentara se intelege totalitatea dintilor de la nivelul unui maxilar, insiruiti unul dupa altul in
procesul alveolar. Exista o arcada maxilara si una mandibulaa.

1.1.7.1. Forma arcadelor


Arcada maxilari are forma eliptica sau de U, avand curbura mai accentuata in regiunea frontala, cu
deschiderea spre lateral iar distal avand o usoara convergenta.
Arcada mandibulara are forma de parabola, avand curbura usoara in zona frontala si doua linii
divergente spre distal. Hiperbola este asemanatoare cu parabola, dar in zona frontala curba este mai
aplatizata
1.1.7.2. Planul de ocluzie curba sagitala, curba transversala, curba frontala

PLANUL DE OCUZIE

- reprezinta suprafata ce se formeaza prin unirea marginii incizale si a varfurilor cuspidiene. (vf
cuspidiene se refera atat la cuspizii V cat si la cei O);

- exista plan de ocluzie maxilar si mandibular;


- suprafata care se formeaza in momentul contactului dintre ariile ocluzale la dintii maxilari si
mandibulari.
- pot apare modificari ale planului de ocluzie prin extractii sau prin abrazie.

Caractere:
1. este un plan real; la acest nivel se intalnesc dintii celor doua arcade
2. se refera la dentatia naturala sau arcade artificiale realizate prin lucrari protetice
3. este un plan curb caruia i se pot descrie 3 curburi:
Curburile planului de ocluzie:

1. Curbura sagitala (curba lui SpeE) prin care se intelege linia ce se formeaza prin unirea vf cuspizilor V
in plan sagital.
Caracteristicile curbei sagitale: - profunzimea maxilara la nivelul M1
- este o curba cu concavitarea in sus la mand si convexitatea in jos la maxilar.
- adancimea curburii este diferita, incepand de la o adancime minima, uneori chiar dreapta
(orizontalA), pana la o adancime mare.
Intotdeauna gradul de adancime a curburii este corelat cu caracteristicile ocluziei frontale a.i.:
- cand avem curbura adanca, exagerata, obligatoriu avem supraacoperire mare si trepta sagitala mica
pentru a realiza dezocluzia dintilor laterali in miscarea de propulsie;
- curbura plata asociata cu pozitia incisivilor cap la cap.
Aceste corelatii prezinta imprtanta practica pentru restaurari protetice atat pentru zona frontala cat si
pentru zona laterala.
- Exista numeroase situatii patologice cand curba sagitala este modificata. Putem intalni curba sagitala
neregulata care apare datorita modificarilor postextractionale prin migrarea vecinilor si antagonistilor,
care deniveleaza planul de ocluzie.
- Curbura inversa cand se realizeaza punti maxilare si mandibulare pe arcada cu greseli de conceptie
sau in cazul unei punti gresite a anagonistilor

2. Curbura transversala (curba lui WilsoN) este data de gradul de inclinare a dintilor cuspidati. (dintii
maxilari au o inclinatie cu convergenta la maxilar si dintii mandibulari cu divergenta apicala cuspizii P
sunt mai coborati decat cei V, iar la nivelul mandibular, cuspizii V sunt mai ridicati decat cei L).
- este curbura care uneste vf cuspizilor V cu cei orali ai fiecarui dinte atat in hemiarcada stg, cat si in
cea dr, si care se prelungeste spre linia mediana.
- curbura lui Wilson prelungita la nivelul liniei mediane formeaza un unghi cu varful in jos. Aceasta se
datoreaza pozitiei cuspizior P si V mandibulari care sunt implantati intr-o pozitie mai inalta fata de
cuspizii de echilibru sau de ghidaj.
- importanta curburii transversale este deosebita in studiul ghidajului lateral.
- la maxilar concav in jos si invers la mandibula;
- este o curbura de compensatie care asigura mobilitatea in miscarile de lateralitate.
- Uneori curbura transversala este inversa, respectiv prezinta convexitatea in sus. Cauza este
reprezentata de abrazia accentuata a cuspizilor de sprijin.

3. Curbura incizala este curbura ce uneste marginile incizale ale I superiori conturul pe care il ia
marginea incizala a incisivilor. Aceasta este o linie de curbura in plan vertical
- in mod normal este curba cu concavitatea indreptata in sus deoarece prin unirea marg incizale ale I
se realizeaza aceasta curba intrucat incisivii laterali sunt plasati mai sus decat incisivii centrali.
- de fapt doar I centrali ating planul de ocluzie, iar I laterali sunt mai sus cu 1.5 mm.
- curbura cu concavitatea in jos Ic < Il.
4. Curbura frontala este curbura care uneste fetele vestibulare ale dintilor frontali. Poate fi rotunjita,
turtita sau ascutita. Aceasta este o linie de curbura in plan sagital

1.1.8. Stopurile ocluzale grupa I, II, III.

Realizarea contactelor dento-dentare in conditii normale

STOPURILE OCLUZALE = contactele ce se realizeaza intre anumite grupuri de cuspizi si fosete sau
creste marginale ale dintilor antagonisti.

In ocluzologie se cunosc 3 categorii de cuspizi de sprijin: grupul I, II. III

Gr. I - este reprezentata de cuspizii V ai dintilor de la nivelul mandibulei PM si M mandibulari;


Gr.II reprezentata de cuspizii caninului inferior si de marginea incizala a Ic inferior;
Gr. III reprezentata de cuspizii palatinali ai PM si M maxilari (superiorI).

Fiecare din acesta grupa realizeaza stopuri ocluzale cu dintii antagonisti. Contactele cu antagonisti se
fac fie la nivelul crestelor marginale, fie la nivelul fosetelor (rol important fosetele centrale ale M).

Grupa I = cuspizii V mandibulari


- acesti cuspizi au anumite caractere, care ii fac cei mai importanti cuspizi de sprijin;

- sunt globulosi, puternici, robusti;


- sunt mai inalti decat cuspizii linguali si nu prin structura anatomica, ci prin pozitie, adica axul
divergent spre apex, fata privind in sus si usor inauntru. Prin aceasta poziti fortele de masticatie se
transmit de-a lungul axului dintelui, fapt favorabil pentru parodontiu care suporta bine fortele.
- fortele oblice sau orizontale traumatizeaza parodontiul.
PM 1 inferior:

Cuspidul V al PM 1 inferior articuleaza:


cu ambrazura ocluzala dintre C si PM1;
cu versantele interne ale crestei marginale distale ale C si crestele marginale meziale ale PM1;
in nisa masticatorie dintre C si PM1,

sau articuleaza cu foseta meziala a PM1.


PM2 inferior:

Cuspidul V al PM2 articuleaza:


cu ambrazura ocluzala dintre PM1 si PM2;
cu versantele externe ale crestelor marginale ale PM1(distalA) si PM2 (mezialA);
cu nisa masticatorie dintre PM1 si PM2;

foseta meziala a PM2.


M1 inferior:
cuspidul M-V articuleaza similar cu PM, intre PM2 si M1 cu aceleasi texte (ambrazura dintre 5 si 6);
cuspidul centrovestibular al M1 inferior articuleaza cu foseta centala a M1 superior.
Cuspidul disto- vestibular ( centraL ) al M1 in mod obisnuit este nefunctional,
M2 inferior:

Cuspidul M-V al M2 inf articuleaza:


cu nisa masticatorie (ambrazurA) dintre M1 si M2 superior
cu versantele ext ale crestei marginale dintre M1 si M2 sup
Cuspidul D-V (centraL) al M2 articuleaza:

cu foseta centrala a M2 superior


Cuspidul D in mod obisnuit, sau este nefunctional.

Concluzie:
Grupa I a cuspizilor de sprijin articuleaza preponderent cu foseta dintre crestele marginale
(ambrazurile ocluzalE) ale dintilor antagonisti sau cu foseta meziala a dintelui omolog cu exceptia
cuspizilor centrovestibulari ai M1 si distovestibulari ai M2 si M3 , ce articuleaza cu foseta centrala a
dintilor omonimi.
! Grupa I este considerata cea mai valoroasa dintre cele trei grupe, din mai multe motive:
1. cuspizii V mandibulari sunt mai voluminosi decat cei P (gr III), sunt mai robusti, mai rezistenti
2. fortele de ocluzie care se exercita in timpul masticatiei sunt preluate prin intermediul acestor cuspizi
si transmise in axul lung al dintelui. De aceea rezistenta lor este durabila in timp, aceste forte fiind
stimulente pentru parodontiu si intretin o stare de sanatate a parodontiului.
3. la nivelul fosetelor dintre crestele marginale, atat procesele carioase, cat si abrazia, au efecte
distructive mai reduse.

Grupa II = marginile incizale ale incisivilor frontali mandibulari si cuspizii caninilor inferiori.

Marginile incizale si cuspizii C, trebuie sa articuleze cu fosetele de sub cingulum si cu crestele


marginale ale frontalilor superiori in cele 2/3.
Ic inf articuleaza cu cresta meziala a Ic omonim si cu foseta de sub cingulum.
Il inf articuleaza cu cresta distala si meziala si foseta de sub cingulum (pe o parte a Ic si o parte a I
lat suP).
C inf articuleaza cu creasta marginala a C sup (intre I lat si C suP).

Particularitati:
in sens vertical contactul marginilor incisivilor inferiori cu fetele palatinale ale incisivilor poate sa fie
diferit: mai aproape de cingulum sau mai aproape de marginea incizala, rezultand astfel gradul de
acoperirre.
In sens sagital contactul intre incisivii inferiori si cei superiori poate sa existe sau poate sa apara o
inocluzie sagitala, deci lipsa contactului in pozitia de relatie centrica. In pozitia de intercuspidare
maxima poate sa apara contactul

Concluzie:
S-a dovedit ca prin lipsa acestui grup de dinti, masticatia este posibila. Apare ulterior mezioversiunea dintilor superiori.
Sunt destul de rare situatiile cand se articuleaza sub cingulum.

Gradul de acoperire este diferit.


Plasarea pe pozitia secundara se datoreaza faptului ca la 21,7 % din populatie marginea libera a
dintilor frontali mandibulari articuleaza cu fata palatinala a antagonistilor in alta zona decat strict cea
infracingulara, nerealizandu-se practic adevarate stopuri ocluzale.
In acelasi timp, sustinerea ocluziei numai de grupul al II lea nu rezista o perioada lunga de timp,
abraziunea, imbolnavirea parodontala sau alte fenomene patologice modificand aceste stopuri
ocluzale.

Grupa III = cuspizii palatinali ai PM si M sup. care articuleaza cu fosele centrale (in principaL) si fosele
dintre crestele marginale ale antagonistilor mandibulari.

Grupa III a cuspizilor de sprijin este reprezentata de cuspizii palatinali ai dintilor cuspidati . Acestia ca si
Grupa I articuleaza fie cu foseta dintre crestele marginale ( ambrazura ocluzala, versantele ext ale
crestelor marginale sau nisa masticatoriE ) si fosetele centrale ( in principaL ).

PM1 sup:
- cuspidul palatinal al PM1 NU vine in contact cu antagonistul, fiind mai scurt . Exista situatii ideale,
cand articuleaza cu foseta distala a omologului. Rar articuleaza cu foseta dintre crestele marginale ale
lui PM1 si PM2.

PM2 sup :
cuspidul palatinal articuleaza mai bine decat PM1 , fiindca cuspidul acestui dinte este mai mare si
ajunge la nivelul planului de ocluzie.
- el articuleaza inconstant si poate ajunge, fie la nivelul fosetei distale a omologului, fie la nivelul
ambrazurii ocluzale dintre PM2 si M1.
M1 sup.:
- cuspidul M-P articuleaza cu foseta centrala a M1 inferior raport stabil;
- cuspidul D-P articuleaza in foseta dintre crestele marginale ale M6 si M7 (ambrazura dintre 6 si 7);

M2 sup:
- cuspidul M-P articuleaza in foseta centrala a lui M2 inf;
- cuspidul D-P NU are un raport constant deoarece esta mai mic si NU ajunge la planul de ocluzie. In
cazul in care ajunge, articuleaza cu ambrazura ocluzala dintre M2 si M3.

M3 sup:
- daca are o morfologie corecta cuspidul M-P articuleaza cu foseta centrala a omonimului.

Concluzie:
Grupa III a cuspizilor de sprijin articuleaza in ambrazura ocluzala, cu exceptia cuspidului M-V ce
articuleaza in foseta centrala, unde se realizeaza sprijin solid; Sprijinul este relativ solid la nivelul PM.
Deci, grupa III a cuspizilor de sprijin, prezinta stopuri ocluzale, mai putin stabile decat Grupa I datorita
raporturilor inconstante de la nivelul PM si a cuspizilor D-P de la nivelul M.
Raporturile care se realizeaza sunt la nivelul fosetelor centrale ( in principaL ) si la nivelul fosetelor
dintre crestele marginale ( in mai mica masurA ) la nivelul PM si la nivelul cuspizilor distopalatinali si
raportat la nivelul fosetelor centrale.
Simpla enuntare a fosetelor care participa la realizarea acestor ocluzale justifica prin localizarea mai
frecventa a cariilor si abraziunii, clasificarea lor pe locul al 3 lea.
Dintii laterali maxilari migreaza mai frecvent decat omologii lor mandibulari, datorita structurii osoase
mai spongioase.
Cunoasterea importantei fiecarui grup de stopuri isi gaseste ratiunea in faptul ca atunci cand se
impune indepartarea prin slefuire a unor contacte ocluzale defectuoase, se recomanda protejarea
cuspizilor de sprijin, retusul ocluzal interesand fosetele antagoniste,binenteles atunci cand cuspizii
de sprijin nu disfunctioneaza planul de ocluzie, prin migrari.

Concluzii practice:
! Cand conflictul ocluzal se produce intre un cuspid de grup I si unul de grup III, retusul se va adresa in
primul rand cuspidului de grup III.
!Cand se impune retusarea unor contacte ocluzale defectuoase, in principiu este interzisa slefuirea
cuspizilor de sprijin.
!Retusarea se va face de la nivelul fosetelor antagoniste.
!Se retuseaza din cuspizii de sprijin doar atunci cand acestia depasesc planul de ocluzie.

De altfel, cuspizii palatinali ai premolarilor maxilari pot realiza 3 modalitati de angrenaj:

1) Absenta contactului cu antagonistii.


2) Articuleaza cu fosetele distale ale premolarilor inferiori,

3) Articuleaza mai rar cu fosetele dintre crestele marginale ale premolarilor si molarului prim.

1.1.9. Importanta, rolul stopurilor ocluzale

ROLUL STOPURILOR OCLUZALE

- realizeaza pozitia dentara de IM;


- mentin DVO rol estetic;

- mentin stabilitatea ocluzala;


- realizeaza triturarea alimentelor;

- transmit presiuni in axul lung al dintilor;


- realizeaza o abrazie dentara simetrica, egala.

1.1.10. Tipuri de contacte ocluzale

1.1.10.1 Functionale
Stopurile (contactelE) ocluzale sunt functionale si nefunctionale.

1.1.10.1 Stopurile ocluzale functionale:


Ionita, accepta 3 tipuri de stopuri functionale:
1. Contact tripodic ( contact versant cuspid- versant fosetA):
- presupune ca un cuspid cu morfologie primara, neabrazat, sa fie situat in dreptul fosetei centrale,
care si ea are 3 fete neabrazate (la copii si tinerI) rar intalnita;
- contactul se realizeaza in numai 3 puncte (ex: 3 bile pe masa si a 4-a deasuprA);
- versantele cuspizilor de sprijin vin in contact cu versantele din apropierea fosetei;
- acest tip de contact este cel mai functional, cel mai stabil, cel mai eficient, realizand point-centric;
- este foarte greu de realizat si mai ales de corectat in lucrarile protetice fixe.

2. Contact varf cuspid fund foseta:


- este specific tinerilor;

- apare in abrazia fiziologica a dintilor;


- odata cu varsta apare abrazia.Suprafetele convexe se abrazeaza, foseta se deschide si cuspidul de
sprijin se subtiaza usor. Acest contact presupune existenta unui cuspid de dimensiuni mici si a unei
fosete destul de largi, a.i. vf. cuspidului sa articuleze cu fundul fosetei.
- acest contact se refera atat la fosetele centrale cat si la cele de la niv fosetelor marginale.
- permite glisarea mandibulei intre RC si pozitia de IM aparand wide-centric si long centric;

- se recomanda la lucrarile protetice


3. Marginile incizale in foseta de sub cingulum
= contact infracingular reprezentat de grupa II-a cuspizilor de sprijin.
4. Contact dipodic
- varful cuspidului articuleaza in coama ambrazurii;
- se realizeaza pe dintii neabrazati.

1.1.10.2 Contacte ocluzale nefunctionale:


Contactele amintite anterior, cele functionale, sunt considerate in acest fel deorece transmit fortele in
axul lung al dintelui, a.i. dintele este stimulat de aceste forte si nu traumatizeaza dintele.
Exista si un alt tip de contacte care preiau fortele si le transmit in afara axului, dezvoltand forte
orizontale, foarte traumatizante petru parodontiu.
Dintele nu va suporta si va ceda, aparand mobilitatea patologica si retractia parodontiului.

1. Cuspid foseta:
- cuspidul de sprijin articuleaza pe versant si nu in ambrazura sau foseta;
- exista 2 tipuri: a. Varf cuspid versant foseta; si b. Versant cuspid versant foseta.a. Varf cuspid
versant foseta (cuspid - versanT):
- acest contact se refera la contactul doar intr-un singur punct si nu in 3;
- contactul se realizeaza cu varful cuspidului, aceasta forta fiind traumatizanta.b. Versant cuspid
versant foseta: acelasi fenomen:
- fortele sunt transmise paraaxial cu aparitia fortelor orizontale.

- parodontiul este strivit si traumatizat.


2. Contact varf cuspid - varf cuspid (cuspid pe cuspiD):
- aici, fortele orizontale nu apar asa puternice ca in contactele precedente, dar apare ocluzia instabila.
- din aceasta cauza mandibula isi gaseste un drum diferit apare ocluzie atipica, cu abrazie atipica si
se dezvolta o parafunctie (poate apare muscarea obrazuluI).

3. Contact in suprafata:
- apare datorita unei abrazii patolologice ce duce la disparitia cuspizilor si aparitia unui contact intre
suprafete plane.
- este un contact ocluzal nefunctional cu toate ca ocluzia in acest caz este stabila, neprovocand
deplasarea mandibulei.
- este considerat contact nefunctional, pentru ca suprasolicita sistemului dento-maxilar pentru
masticatie. Suprafetele plane au randament masticator minim dar efort functional maxim.
- tip masticator activ abrazia totala a reliefului ocluzal bruxism;
- efortul functional masticator se extinde la nivelul musculaturii care este obligata sa-si mareasca
functia pt a realiza masticatia;
- marind functia musculara, parodontiul tuturor dintilor este suprasolicitat cedeaza;
- acesta este principalul mecanism prin care contactul in suprafata este nefunctional.
- in plus mai apare un al 2-lea mecanism, marirea ariei de ocluzie.
- se cunoaste faptul ca dintii prezinta un ecuator anatomic pe la a dintilor laterali.
- odata cu abrazia, aria ocluzala devine > prin apropierea de ecuatorul dintelui.
- in conditiile in care pacientul a avut contacte nefunctionale a dintilor stalpi trebuie refacut prin
slefuire a.i. sa se realizeze contacte functionale.
- de asemenea, tehnicianul trebuie sa respecte modelajul cuspid foseta deoarece contactul tripodic
nu se poate realiza.
- daca lucrarea nu respecta un modelaj functional si se instaureaza contacte nefunctionale EROARE.

4. Inocluzia lipsa contactelor ocluzale:


- este reprezentata de anomalii dento maxilare, Clasa II Angle inocluzia sagitala;
Ex:
- ocluzia deschisa din zona frontala ce poate fi deschisa in sens vertical sau sagital;
- apare in lucrari protetice (punti cu intermediari in inocluziE) sau terapia stomatologica incorecta care
duce la iatrogenie.

1.2. Parodontiul
Este a doua componenta importanta a sistemului de ocluzie
Reprezinta totalitatea tesuturilor care asigura sustinerea dintilor in alveola.

Tesuturile parodontale sunt reprezentate de:

fibromucoasa gingivala;

cementul radicular;
osul alveolar;
periodontiul (desmodontiuL) cu componenta principala fibre ligamentare;
tesut conjunctiv, vase, nervi.

Mucoasa gingiva gingie marginala:


- se insera la dinte prin insertia epiteliala;
- insertia se face la cement, imediat in apropierea granitei cu smaltul;
- jonctiunea gingivo-dentara se face cu formarea santului gingival (sulcuS). Adancimea variaza intre
0,5-1,5 mm;
Cementul apartine dintelui si acopera suprafata exterioara a radacinii;
Osul alveolar se afla in jurul radacinii dintelui, fiind o structura osoasa densa,, care pe Rx se poate
observa ca o fasie subtire opaca. Aceasta lama osoasa densa se numeste compacta interna sau lamina
dura. Lamina dura este inconjurata de osul alveolar sustinator, care este os spongios.
Fibrele ligamentare (ligamentele periodontalE) au o insertie pe cement si una pe osul alveolar. Traseul
lor are o directie diferita, fiind fibre orizontale, oblice si radiare. Fibrele orizontale se gasesc la nivelul
parodontiului marginal (ligamentul circular si sub ligamenT).
Fibrele Sharpey oblice se gasesc de-a lungul radacinii dintelui. Au o insertie de sus in jos, de la osul
alveolar pe care se insera, mergand in jos spre radacina si se insera pe cement. Aceste fibre mentin
dintele in alveola ca intr-un hamac, fiind fibre spiralate;
Fibrele radiare (apicalE) sunt dispuse radiar la nivelul apexului.
Rolul ligamentelor periodontale este acela de a amortiza presiunile exercitate de fortele de masticatie,
astfel contra forselor orizontale se opun fibrele orizontale si radiare, iar contra fortelor verticale se
opun fibrele oblice.
Cand fortele ocluzale se transmit in axul lung al dintelui, ligamentele se vor destinde (intindE) si vor
actiona in totalitate, fara a fi strivite. Intinderea lor va fi uniforma, in limite functionale, cu efect trofic
asupra osului alveolar.
Dupa incetarea fortei, ligamentele revin la forma lor spiralata de repaus. Aceste faze
cusarcini functionale alternate cu perioade de repaus, mentin in limite normale toate structurile
parodontiului.
Cand fortele ocluzale nu se mai transmit in axul lung al dintelui, ci in directie oblica, apar forte
paraxiale, care sunt traumatizante pentru parodontiu aparand trauma parodontala, care este un semn
al disfunctiei ocluzale. Disfunctia atrage dupa sine modificari patologice la nivelul tuturor structurilor
parodontiului.

1.3. Muschii mobilizatori ai mandibulei


Musculatura aparatului dentomaxilar este clasificata in mai multe grupe si anume:

- muschii mobilizatori ai mandibulei;


- muschii fetei;

- muschii limbii;
- muschii valului palatin;

- muschii regiunilor invecinate.


Muschii mobilizatori ai mandibulei se clasifica in muschi ridicatori, coboratori, propulsori si retropulsori
Muschii ridicatori (care realizeaza inchidereA):o M. Temporal;o M. Maseter;o M. Pterigoidian intern.
1. Muschiul temporal
- este cel mai sensibil la tulburarile de ocluzie;

- intervine in miscarile rapide de masticatie, dar si in maasticatia lejera;

Insertii:
- scuama temporalului;

- apofiza coronoida (interna, externa, varF);


- inaunttrul marginii anterioare a ramului ascendent al mandibulei (pe creasta temporalA). Acestea
sunt fibrele cele mai anterioare si mai profunde;
Din punct de vedere functional sunt trei fascicule: anterior (verticaL), mijlociu, posterior.
Fasciculul anterior ridica mandibula;
Fasciculul posterior face retruzia, iar fasciculul mijlociu duce mandibula in sus si inapoi.
Contractia globala duce mandibula in sus si inapoi;
Contractia unilaterala determina retropulsia condilului de pe partea activa, participand la la miscarea
de lateralitate pe partea activa.
2. Muschiul maseter
- ocupa fata externa a ramului ascendent al mandibulei, are forma dreptunghiulara si doua fascicule
superficial si profund.
Insertia:
-fasciculul superficial pe 1/3 inferioara a fetei externe a mandibulei + gonion +marginea posterioara a
mandibulei si pe portiunea anterioara a arcadei zigomatice;

Actiune:
Contractia globala duce mandibula in sus si inainte fiind executata masticatia alimentelor in fragmente
mici, cand gura nu se deschide prea mult;
Contractia unilaterala mobilizeaza mandibula lateral pe aceeasi parte
Cand se folosesc alimente mari, muschiul se hipertrofiaza si gonionul se largeste. De ce? Deschiderea
mai mare a mandibulei impinge gonionul inapoi. Pentru revenire trebuie tras inainte si in sus cu o forta
mai mare.
- fascicolul profund are insertia pe cele 2/3 superioare ale fetei externe a ramului ascendent a
mandibulei precum si pe portiunea posterioara a arcadei zigomatice;

Actiune:
In sus pentru masticatia cu alimente mici si dure;

In sus si usor inapoi la contractii puternice


Contractia globala duce mandibula in sus si inainte;
Contractia unilaterala duce mandibula in sus, inainte si inafara.
3. Muschiul pterigoidian intern
Ocupa fata interna a ramului ascendent al mandibulei. Are forma dreptunghiulara si este cel mai putin
voluminos dintre cei 3 muschi.
Insertia mobila este pe fata interna a ramului ascendent al mandibulei, pe fata interna a gonionului iar
insertia fixa pe fosa pterigoida si tuberozitate. Fosa pterigoida e situata inapoia tuberozitatii si in sus.

Actiunea globala: in sus si inainte;


Contractia unilateralia: in sus. Inainte si inauntru.
Actiunea comuna maseter-pterigoidian intern duce mandibula in sus si inainte (actiunea de inafara a
maseterului se neutralizeaza de cea inauntru a pterigoidisnului interN).
Concluzii cu privire la actiunea celor trei muschi ridicatori:

Contractia concomitenta ridica mandibula;


Contractia cu intensitate mica duce mandibula in sus si usor inainte;
Contractia cu intensitate mare duce mandibula in sus si inapoi in RC. Aici intervine fascicolul posterior
al temporalului si fascicolul profund al maseterului, care are insertia in 1/3 superioara a fetei externe a
mandibulei.
Forta de presiune a celor trei muschi exercitata la nivelul arcadei dentare poate sa ajunga la 195 kgf.
Fortele folosite pentru masticatie sunt intre 15-30 kgf, dar pot ajunge la 80kgf.
Muschii coboratori:o M. Geniohioidian;o M. Milohioidian;o M. Digastric- pantecele ant.
Caracteristici ambele insertii sunt mobile si anume: una e pe mandibula si cealalta pe osul hioid.
Fiecare insertie mobila poate fi punct fix si anume cand hioidul e punctul fix, mandibula coboara. Daca

mandibula este punctul fix, osul hioid se ridica si se produce deglutitia.


1. Muschiul genio-hioid este un muschi pereche. Insertiile sunt pe apofizele genii inferioare si pe osul
hioid, facand parte din structura planseului bucal.
2. Muschiul milo-hioid are insertia pe linia oblica interna a mandibulei si pe osul hioid. Face parte din
planseu si este situat sub muschiul genio-hioidian.
3. Muschiul digastric- pantecele anterior se insera pe gropita digastica a mandibulei si pe osul hioid.
Este situat sub muschiul milo-hioid, sub pielea gatului.
Actiunea muschilor coboratori::

- toti actioneaza sinergic;


- coboara mandibula in jos si inapoi la contractia simettrica;
- coboara mandibula in jos si lateral la contractia asimetrica.

M. Propulsori:o M. Pterigoidian lateral cu 2 fascicole superior si inferior;


M. Auxiliari ce participa la propulsie:o M. Pterigoidian intern;o M. Maseter- fascia superficiala;
1. Muschiul pterogoidian lateral (extereN); este un muschi gros si scurt. Are insertia fixa anterior (la
baza craniuluI) si insertia mobila posterior (condil, menisc, capsulA). Din acest motiv este ms.
Propulsor (cel mai puterniC)a. fascicolul superior este fascicul sfenoidal. Insertii: anterior fosa
infratemporala, pe aripa mare a sfenoidului si inauntru; posterior meniscul si capsula articulara. Fibrele
au o directie orizontala. De la menisc si capsula, fibrele merg direct inainte si inauntru. Actiune:
contractia simetrica determina propulsie pura prin translatia condilului. Contractia unilaterala
deplaseaza condilul si mandibula inainte si inauntru, mandibula deplasandu-se de partea opusa
muschiului care se contracta. Miscarea de lateralitate reralizata de acest muschi este folosita pentru
macinarea alimentelor. Ea este a treia faza a masticatiei dupa incizie si triturarea alimentelor mari.
Miscarea de lateralitate este completata, consolidata de fascicolul superficial al muschiului maseter din
partea opusa, care prin contractie deviaza mandibula de aceeasi parte cu contractia. Mai intervine si
muschiul pterigoidian intern. Contractia sa unilaterala va devia mandibula pe partea opusa contractiei
(ca si fascicolul superior al muschiului pterigoidian lateraL);b. fascicolul inferior este fascicul
pterigoidian. Insertia fixa este tot anterior si inauntru, iar cea mobila posterior si inafara. Anterior se
insera pe fata externa a lamei laterale a apofizei pterigoidiene; posterior pe colul condilian (foseta
pterigoidA). Directie de la condil merge inainte, inauntru si in jos. Actiunea globala propulsia
mandibulei usor in jos. Ajuta la incizia alimentelor impreuna cu muschii ridicatori. Contractia
unilaterala: ca si fasciculul superior, deci inainte si inauntru, la care se adauga miscarea mandibulei
usor in jos. Functioneaza mai ales in ocluzii cu supraacoperire frontala mare, unde este necesara
coborarea mandibulei in miscarea de lateralitate.
M. Retropulsori:o Fascia posterioara a m. Temporal;o Fascia profunda a m. Maseter.o Pterigoidianul
intern

1.3.5. Clasificarea miscarilor mandibulare


1. Miscari mandibulare de baza:
- inchidere deschidere;

- protruzie-revenire;
- retruzie-revenire;

- lateralitate-rrevenire.
2. Miscari limita sunt miscarile maxime ale mandibulei, dar nefortate. Miscarile maxime sunt limitate
de muschi dar mai ales de muschi si ligamentele ATM.

3. Miscarile functionale se realizeaza in timpul efectuarii diferitelor functii. Au un teritoriu mult mai
limitat decat miscarile limita. Ene le numeste anvelopa functionala.
4. Miscari fortate depasesc teritoriul miscarilor limita. Ex. RC fortata;

5. Miscari fara contact dentar fonatia;


6. Miscari cu contact dentar masticatie, deglutitie, parafunctii;

7. Miscari de masticatie;
8. Miscari parafunctionale;
9. Miscari fundamental rotatia si translatia si se realizeaza la nivelul ATM.

1.4 ATM

Elemente componente ale ATM:


- elemente craniene: cavitatea glenoida si tuberculul articular;

- elemente mandibulare: condilul mandibular;


- elemente comune: meniscul, capsula, ligamente proprii, ligamente extracapsulare.
- D.p.d.v. al ocluziei ne intereseaza ligamentele proprii care sunt: lateral extern si lateral intern.

Cavitatea glenoida:
- este localizata pe fata inferioara a osului temporal;
- intre tuberculul zigomatic anterior si cel posterior;
- dimensiunile sunt: - antero-posterior = 20 mm;

- transversal = 25 mm;
- h (adancimeA) = 7 mm maxim, dar poate sa diminueze aceasta adancime si sa ajunga la 1 mm;
aplatizarea se datoreste tuberculilor zigomatici, mai ales cel anterior ca urmare a miscarilor de
propulsie atipice ale mandibulei.
- suprafata articulara nu se intinde pe toata suprafata cavitatii glenoide ci numai de la baza
tuberculului articular si pana la scizura lui Glasser (se extinde pe 2/3 din suprafata glenoidA).

Tuberculul zigomatic anterior = tubercul articular


- prezinta 2 versanti: anterior si posterior;

- prezinta 1 pol inferior


- suprafata articulara este reprezentata de versantul posterior.
- lungimea pantei tuberculului articular este de 9mm;
- inclinatia pantei 5 - 55s, in conditii normale aprox. 33 s;
- trebuie luata in considerare cand modelam inclinatia cuspizilor.
Condilul:
- se intinde in cavitatea glenoida in numai cele 2/3 ale sale pana la scizura lui Glasser;
- prezinta 2 versante: anterior si posterior;
- nu toate zonele condilului sunt suprafete articulare;
- suprafetele articulare sunt:

- versantul anterior integral;


- versantul posterior partial numai portiunea superioara.

Meniscul:
- meniscul sau discul este situat intre cavitatea glenoida si condil;
- scopul este de tampon intre cele 2 suprafete osoase si pentru a realiza congruenta intre cele 2
suprafete;
- este inserat puternic la condil. Condilul se misca intotdeauna cu discul.
- pe menisc se insera un muschi muschiul pterigoidian lateral sau extern, respectiv fascicolul
superior. Fascicolul inferior se insera pe colul condilului.
- se insera posterior de menisc muschiul care provoaca propulsia mandibulei, avand fibre orizontale.

Capsula articulara:
- inveleste structurile articulare.

Ligamentele:
- exista proprii ale ATM: ligamente laterale externe si interne.

Aria functionala de alunecare a condilului


- portiunea limita superioara a condilului este in RC;
- de la aceasta pozitie, atunci cand mandibula face miscari de propulsie fara contacte dentare, condilul
aluneca pe suprafetele articulare, pe panta tuberculului articular (versantul posterioR).
- pozitia limitei inferioare este limita polului superior;

- face excursie ampla in sens sagital;


- in cadrul acestei excursii exista o anumita pozitie care se numeste RC;
- in aceasta pozitie condilii mandibulari efectueaza o miscare de rotatie pura atunci cand mandibula
coboara (in timpul deschiderii guriI). Aceste miscari se realizeaza in jurul axei balama terminale.

REGULA LUI POUND:


- fata orala a dintilor laterali mandibulari nu trebuie sa depaseasca linia trasata de la fata meziala a
caninului la fata interna (linguala) a tuberculului piriform (regula lui Pound) (. 7.20). Si aceste
ultime doua reguli vin insprijinul asigurarii 111d35b stabilitatii protezei mandibulare prin
evitarea transmiterii fortelor in afara zonei de sprijin a campului protetic.
- fiecare dinte articuleaza cu doi antagonisti (sa se poata realiza cheia lui Angle) formand
unitati de masticatie. Exceptie fac incisivul central inferior si ultimul molarsuperior care
articuleaza cu un singur antagonist.
- trebuie sa se realizeze curburile ului de ocluzie;
- curbura sagitala (Spee) va fi realizata paralela cu curbura creastei edentate mandibulara.
- nu se monteaza dinti pe tuberozitate si nici pe tuberculii piriformi.
Realizarea ocluziei in regiunea laterala

- se face ocluzie neutrala = clasa I Angle (citim anul III)


- factorul esential al stabilitatii protezelor il constituiecoincidenta dintre intercuspidarea maxima si
relatia centrica.
- intercuspidarea maxima, realizata prin asigurarea contactelor cuspid foseta, va asigura protezelor
stopuri ocluzale stabile si simultane pe toti dintii laterali.
- in conditiile in care condilii sunt plasati in relatie centrica, contactul cuspid-foseta va actiona
stabilizator,
atat prin
transmiterea
verticala
a
fortelor,
fara
dezvoltarea
componentelororizontale, cat si prin aplicarea si reaplicarea protezelor mereu in aceeasi pozitie
pe campul protetic, contribuind in felul acesta la cresterea mentinerii si stabilitatii protezelor si prin
celelalte mijloace fizice si fiziologice.
- pornind de la aceasta corelatie fundamentala, montarea dintilor impune realizarea anumitor
rapoarte statice fata de cele trei uri de orientare.
In sens sagital este bine cunoscuta cerinta conform careia fiecare dinte trebuie sa vina in
raport cu doi antagonisti, realizand in felul acesta unitatile de masticatie (unitati functionale).
Exceptie fac molarii doi superiori si incisivii centrali inferiori, care nu au decat un singur antagonist.
Raportul in sens sagital la nivelul primilor molari va fi de clasa I Angle, respectiv raport neutral.
In sens transversal, realizarea ocluziei in regiunea laterala este subordonata principiului
montarii pe creasta. Se poate efectua o montare in ocluzie neutrala sau in ocluzie inversa. In mod
practic, pentru alegerea tipului de montare, ne vom orienta dupa inclinatia liniei interalveolare.
In sens vertical, suprafetele ocluzale ale premolarilor si molarilor vor stabili raporturi de
intercuspidare maxima de tipul contact cuspid-foseta, dupa schema bine cunoscuta.
- intalnirea dintre cuspizii de sprijin cu fosetele si crestele marginale ale dintilor antagonisti
se va face de-a lungul unei suprafete arcuite atat in sens sagital, cat si in sens transversal,
numita de ocluzie. Pentru realizarea ului de ocluzie real caracterizat prin curbura sagitala si
transversala,tehnicianul are la dispozitie ul de orientare protetica, materializat la nivelul
bordurilor de ocluzie a sabloanelor.
Pentru realizarea curburii sagitale si transversale se vor respecta regulile generale de
montare a dintilor, la care se adauga si reguli speciale, care se refera la pozitionarea corecta a
fiecarui dinte in parte luand ca reper ul de orientare ocluzala.
In ceea ce priveste realizarea ocluziei in miscarile excentrice ale mandibulei (de
propulsie si lateralitate), mentionam ca in prezent nu exista o concordanta de idei.
Exista o conceptie clasica, acceptata de marea majoritate a specialistilor, care deriva
din principiile geometrice ale miscarilor mandibulei. Ea prevede ca in miscarile de propulsie si de
lateralitate ale mandibulei sa se realizeze un contact multiplu sau cel putin in trei puncte intre dintii
celor doua arcade, cu formarea ocluziei de balans.
- va trebui sa luam in consideratie si modul in care sunt plasate arcadele artificiale si baza
protezei in raport cu musculatura de la periferia campului protetic.
Exista tehnici de amprentare a 'zonei neutre', respectiv a zonei de echilibru dintre musculatura
intra si extra bucala.
Realizarea machetei in ceara
Modelul se umezeste cu apa si se aplica o jumatate din placa de ceara roz,
plastifiata la flacara becului Bunsen. Placa se aseaza pe model cu partea opusa celei trecute prin
flacara, adaptandu-se prin presiuni digitale efectuate in bolta si pe versantele crestelor. Ceara ce
depaseste modelul se sectioneaza cu spatula. Dupa uscarea modelului ceara se lipeste in 2-3
locuri pentru a fi stabila. Pe mijlocul crestelor alveolare se lipeste o suvita de ceara roz, lata de 5

mm si de grosimea dubla placii de ceara (4 mm), Acesta este suportul pe care se vor monta dintii
artificiali.
Montarea dintilor artificiali.
Dintii artificiali se prelucreaza pe suprafata mucozala astfel incat in timpul
polimerizarii sa formeze un tot unitar. La montare dintilor am tinut cont de reguli de montare
dupa tehnica Gysi, astfel incat pentru fiecare dinte rezulta o pozitie:

Incisivul central superior asezat cu fata meziala pe linia mediana, marginea


incizala in contact cu ul de orientare ocluzala, reprezentat de placuta Pedro
Saizar. Axul longitudinal al coroanei in sens vestibulo-oral este inclinat 5-8
grade cu coletul usor palatinizat. Axul longitudinal al coroanei in sens meziodistal este inclinat spre distal cu 2 grade. Ambii incisivi centrali superiori
prezinta divergente spre colet si convergenta spre incizal.;

Incisivul lateral superior pozitie asemanatoare cu cea a incisivului central,


axul longitudinal inclinat in sens vestibulo-oral 6 grade si mezio-distal 2
grade;

Caninul superior este inclinat vestibulo-palatinal 2-5 grade si in sens meziodistal 1,5 grade. Varful caninului este in contact cu ul de orientare ocluzala;

Premolarul 1 superior Axul longitudinal perpendicular pe ul de orientare


ocluzala, atinge ul cu varful cuspidului vestibular. Este montat la 0,75 mm de
fata distala a caninului;

Premolarul 2 superior Coletul usor spre mezial, atinge ul de orientare cu


ambii cuspizi;

Molarul 1 superior Axul longitudinal inclinat in sens mezio-distal si


vestibulo-oral. Contact cu ul de orientare ocluzala prin cuspidul
meziopalatina.

Molarul 2 superior Fata ocluzala nu are contact cu ul de orientare ocluzala.


Montarea dintilor arcadei inferioare:

molarul 1 superior este fixat prin lipire cu fata ocluzala astfel incat cuspidul
mezio-vestibular al molarului 1 inferior angreneaza intre versantul distalal
cuspizilor premolarului doi si cuspidul mezio-vestibular al molarului 1

caninul usoara distalizare a coletului si inclinare linguala, marginea incizala


are contact cu incisivul lateral si caninul superio, in sens mezio-distal axul
este usor convergent spre linia mediana;

incisivul central inferior este perpendicular pe , axul longitudinal in sens


vestibulo-oral si mezio-distal este aproape vertical. Este sub marginea incizala
a incisivului central superior care il acopera cu 1,5-2 mm.

Premolarul 1 inferior este asezat cu cuspidul vestibular in nisa dintre canin si


premolarul 1 superior. Se monteaza pe mijlocul crestei.

Premolarul 2 inferior este asezat cu cuspidul vestibular in nisa dintre


premolarus 1 si premolarul 2 superio.

Molarul 2 inferior in contact cu primul si al doilea premolar.

Montarea dintilor in zona laterala urmareste realizarea curbelor de ocluzie in sens


transversal si sagital Spee si Wilson.
Dintre alte tehnici de montare amintesc tehnica Hanau, Ackerman, Pedro Saiyar,
montarea inversa, labiodonta etc.
Mai trebuie respectate la montare regula lui Pound, dintii sa fie montati pe
mijlocul crestei si in afara verticalei ridicata din fundul de sac lingual, sa nu fie montati pe
tuberozitate sau pe tuberculul piriform.