Reguli generale de preparare a

cavităţilor:
• 1) Deschiderea procesului carios şi
stabilirea conturului marginal al cavităţii
• 2) Ameloplastia
• 3) Forma de rezistenţă
• 4) Forma de retenţie
• 5) Exereza dentinei alterate
• 6) Finisarea marginilor de smalţ şi a
pereţilor laterali ai cavităţii preparate
• 7) Toaleta finală a cavităţii
 Cazuri particulare de pregătire
a cavităţilor
• Prepararea
cavităţilor de
clasa I-a A
– este o cavitate
preparată în şanţurile
şi fosetele de pe
suprafaţa ocluzală a
premolarilor şi
molarilor
 Deschiderea procesului carios şi
stabilirea conturului marginal al cavităţii
• Accesul la procesul carios este direct.
• Conturul marginal al cavităţii cuprinde toate fosetele, fisurile şi şanţurile de
pe faţa ocluzală a dintelui, fiind de forma unor linii curbe largi care
ocolesc cuspizii şi menţin pe cât posibil, morfologia normală a feţei
ocluzale.
• Plasarea conturului marginal al cavităţii urmăreşte:
– scoaterea marginilor cavităţii în zonele autocurăţibile ale pantelor
cuspidiene;
– desfiinţarea marmoraţiilor din şanţuri şi fosete;
– desfiinţarea punţilor de smalţ subţiate, existente între două sau mai
multe cavităţi de pe aceeaşi suprafaţă şi unirea acestora într-o singură
cavitate;
– extensie minimă pe crestele marginale, fără a îndepărta dentina de
suport.
• Toate aceste deziderate se pot realiza utilizând o freză cilindro – conică sau
o freză pară.
–la nivelul molarului unu maxilar, prezenţa crestei de smalţ transversale
impune prepararea unor cavităţi separate, în foseta mezială şi respectiv în
foseta distală. Numai dacă prin evoluţia procesului carios a fost subminată
creasta de smalţ transversală, aceasta se va desfiinţa şi se va prepara o
cavitate unică pe faţa ocluzală a molarului.
Particularităţi de preparare a cavităţii
de clasa I–a A:

– la nivelul molarilor mandibulari, existenţa

unor şanţuri retentive, adânci şi cariate, ce se
continuă cu cele de pe faţa vestibulară,
impune extinderea preparării ocluzale pe
suprafaţa vestibulară.
–la nivelul premolarului unu mandibular, cu scop de protecţie pentru
cuspidul lingual redus de volum, freza se menţine obligatoriu în lungul
axului dintelui, cu uşoară înclinare linguală. Totodată, obţinem şi
un perete pulpar înclinat, menajând astfel cornul pulpar vestibular;
- la nivelul premolarilor superiori conturul cavităţii
are formă de pişcot sau de fluture cu partea mai
îngustă în sens vestibulo – oral, situată în şanţul
intercuspidian;
 Ameloplastia

• Această atitudine terapeutică nu se poate

aplica decât după realizarea conturului
marginal al cavităţii, când se poate observa cu
exactitate dacă fisura respectivă nu este mai
adâncă decât ¼ sau 1/3 din grosimea
smalţului. În acest caz, cu ajutorul unei freze
diamantate sub formă de flacără sau olivă se
va netezi fisura până când vom obţine o
suprafaţă netedă, curăţibilă.
 Forma de rezistenţă
• Presupune realizarea următoarelor deziderate:
– peretele pulpar plan şi paralel cu suprafaţa
ocluzală;
– extensie minimă a pereţilor laterali ai cavităţii;
– margini de smalţ susţinute de dentină
sănătoasă, nesubminate;
– adâncime suficientă, de 1,5 – 2 mm, care
oferă o grosime adecvată viitoarei restaurări;
– în cazul unui proces carios avansat, cu subminarea
mare a cuspizilor, aceştia vor fi reduşi în înălţime şi
refăcuţi din material de obturaţie.
 Forma de retenţie
• Doi pereţi laterali paraleli, iar ceilalţi doi pereţi
laterali, opuşi sunt convergenţi spre ocluzal.
• În cazul în care cavitatea va fi restaurată cu
material compozit, se vor rotunji unghiurile de
întâlnire dintre pereţii laterali, dar şi dintre
pereţii laterali şi peretele parapulpar, cu o
freză sferică, diamantată, mică.
• Dacă cavitatea va fi restaurată cu amalgam, se
vor exprima unghiurile de întâlnire între pereţii
laterali, cu o freză cilindrică.
 Exereza dentinei alterate
• Îndepărtarea acesteia se face cu mare grijă,
evitând deschiderea camerei pulpare şi
introducerea unor materii străine în ţesutul pulpar.
Cu o freză sferică se îndepărtează încet, la viteze
convenţionale, toată dentina alterată dură.
• Dacă dentina alterată s-a îndepărtat dintr-o zonă
punctiformă, se reface peretele parapulpar plan cu
ajutorul unei obturaţii de bază.
• Dacă îndepărtarea dentinei alterate s-a făcut de pe
o zonă întinsă, se reface peretele parapulpar
plan cu ajutorul unei freze pară, prin mişcări
continui.
Bizotarea marginilor cavităţii
 Prepararea cavităţilor de clasa I-a B
- este o cavitate preparată pe două treimi
ocluzale vestibulare şi orale ale molarilor
• Cazuri:
- prepararea cavităţii compuse de clasa I-a B în
foseta distală şi şanţul palatinal, la molarii
superiori;
- prepararea cavităţii din foseta vestibulară a
molarilor mandibulari;
- prepararea cavităţii compuse de clasa I-a B în
foseta vestibulară a molarilor mandibulari şi
faţa ocluzală a acestora.
Prepararea cavităţii compuse de clasa I B
în foseta distală şi şanţul palatinal, la
molarii superiori

• Prepararea cavităţii ocluzo-palatinale la

molarii maxilari este indicată în cazul în
care foseta distală şi şanţul palato-ocluzal
sunt cariate şi aşezate unul în continuarea
celuilalt, traversând creasta de smalţ
palatinală.
 Deschiderea procesului carios şi stabilirea
conturului marginal al cavităţii
• Cu ajutorul unei freze pară sau cilindro-conice se pătrunde
în foseta distală de pe faţa ocluzală a molarului, axul lung
al frezei fiind paralel cu axul lung al coroanei.
• După ce s-a ajuns la o adâncime de 1,5-2 mm, păstrând
aceeaşi adâncime se mişcă freza de-a lungul fisurii spre
faţa palatinală. Freza se va ţine uşor înclinată spre distal,
pentru a conserva atât creasta marginală, cât şi cuspidul
disto-palatinal.
• Pentru a prepara componenta palatinală a cavităţii ocluzo-
palatinale, se va lucra tot cu freza cilindro-conică. Mai întâi
aceasta se menţine paralel cu faţa palatinală, până când se
ajunge la o adâncime de 1,5mm a peretelui parapulpar.
Apoi freza cilindro-conică se orientează în poziţie
perpendiculară pe faţa palatinală.
 Forma de retenţie
• Cele două componente
ocluzală şi palatinală ale
cavităţii ocluzo-palatinale,
prezintă fiecare câte un
perete pulpar plan şi pereţi
laterali divergenţi spre
peretele parapulpar.
 Suplimentar se pot realiza şanţuri de
retenţie în unghiurile diedre mezio-axiale,
disto-axiale şi gingivo-axiale ale cavităţii
palatinale.

Se teşeşte muchia pulpo-axială dintre

cele două componente ale cavităţii, pentru
a evita fracturarea obturaţiei la acest nivel,
muchia neteşită comportându-se ca un ic.
Prepararea cavităţii din foseta vestibulară a
molarilor mandibulari
Deschiderea procesului carios şi stabilirea conturului
marginal al cavităţii
• Cu o freză sferică mică, poziţionată perpendicular
pe suprafaţa dintelui, se lărgeşte uşor accesul în
fosetă, mergând până la o adâncime de 1,5 mm.
Adâncimea de 1,5 mm va poziţiona peretele axial în
dentină, la 0,2 mm de joncţiunea smalţ-dentină.
• Conturul marginal al cavităţii se obţine prin
scoaterea marginilor cavităţii în afara gropiţei
vestibulare, ceea ce îi asigură condiţia de curăţire.
Forma cavităţii poate fi circulară.
 Forma de rezistenţă
• Dacă ocluzal rămâne un
perete de smalţ de 2-3 mm
grosime, nu se pun probleme
de rezistenţă a cavităţii. Dacă
însă, peretele ocluzal al
cavităţii a fost mult subminat
de carie, astfel încât riscă să
se fractureze sub presiunile
masticatorii, atunci se
desfiinţează creasta de smalţ
ocluzală şi se realizează o
cavitate compusă, ocluzo-
vestibulară.
 Forma de retenţie
• Cu o freză cilindro-conică sau pară,
ţinută perpendicular pe o linie tangentă la
faţa vestibulară a dintelui, se prepară
peretele parapulpar plan şi pereţii laterali
(mezial, distal, ocluzal şi gingival), uşor
divergenţi spre peretele parapulpar.
• Orientarea corectă a frezei în timpul
preparării cavităţii previne păstrarea unor
prisme de smalţ nesusţinute.
Prepararea cavităţii compuse de clasa I-a B în
foseta vestibulară a molarilor mandibulari şi
faţa ocluzală a acestora

Deschiderea procesului carios şi stabilirea conturului

marginal al cavităţii
• Cu o freză cilindro-conică, ţinută perpendicular pe
faţa ocluzală a molarului, în lungul axului dintelui, se
îndepărtează ţesuturile cariate, stabilindu-se
totodată şi conturul marginal al cavităţii. Conturul
marginal al componentei ocluzale a cavităţii de clasa
I-a B, se stabileşte la nivelul unei treimi din
înălţimea cuspidului, pe pantele cuspidiene, în
zonele cu autocurăţire.
• Tot cu freza cilindro-conică, ţinută perpendicular
pe faţa vestibulară a molarului mandibular, se
prepară componenta vestibulară a cavităţii.
 Forma de rezistenţă
• realizarea celor două componente ale cavităţii (ocluzală şi
vestibulară), cu podeaua plană, care va ajuta dintele să reziste
forţelor masticatorii direcţionate în axul lung al său;
• reducerea extensiei pereţilor laterali pentru a lăsa cuspizi şi
creste rezistente şi dentină suficientă de suport;
• realizarea de unghiuri interne şi externe rotunjite, care reduc
concentrarea stresurilor în structurile dentare;
• realizarea unei grosimi suficiente a materialului de
obturaţie, prin adâncirea componentei ocluzale a cavităţii la 2
mm şi a componentei vestibulare la 1,5 mm;
• pentru a creşte rezistenţa, peretele gingival al componentei
vestibulare a cavităţii se poate prepara perpendicular pe
peretele parapulpar.
 Forma de retenţie
• prepararea celor două componente ale cavităţii
ocluzo-vestibulare cu podeaua plană şi pereţii laterali
uşor divergenţi spre peretele parapulpar;
• accentuarea unghiurilor de întâlnire dintre pereţii
laterali în cazul restaurării cu amalgam;
• rotunjirea unghiurilor de întâlnire dintre pereţii
laterali, precum şi cele dintre peretele pulpar şi
pereţii laterali, în cazul restaurării cu compozit;
• teşirea pragului creat între cele două
componente ocluzală şi vestibulară ale
cavităţii;
• se îndepărtează cât mai puţin din ţesutul sănătos,
doar atât cât este necesar pentru a realiza forma de
retenţie a cavităţii.
 Prepararea cavităţilor de clasa I-a C
- constă în tratarea proceselor carioase din gropiţele
de pe suprafaţa orală a incisivilor maxilari.

Deschiderea procesului carios şi stabilirea conturului

marginal al cavităţii
• Cu o freză pară mică sau cu o freză cilindro-conică
situată pe direcţia fosetei, îndreptată spre apexul
dintelui, se îndepărtează ţesuturile dentare cariate.
• Preparaţia este conservativă, limitându-se doar la
îndepărtarea ţesuturilor cariate, fără a submina
cingulumul.
• Adâncimea preparaţiei este de 1 – 1,2 mm,
cavitatea punând probleme de rezistenţă.
 Forma de retenţie

• Este asigurată prin prepararea unui perete

parapulpar plan şi a unor pereţi laterali uşor
divergenţi spre peretele parapulpar.
• În cazul în care, după prepararea primară a
cavităţii a mai rămas dentină alterată, cu o
freză sferică mică, la viteză convenţională,
se îndepărtează şi aceasta, urmând a se
trasa şanţuri de retenţie la nivelul peretelui
parapulpar.