SUB 2
PORTAMPRENTE-LINGURI DE AMPRENTA
Definitie
Portamprentele sau lingurile de amprentă
sunt suporturi rigide, realizate din
materiale rezistente mecanic, in care se
aplică materialele de amprentâ
Caracteristici:
- să cuprindâ tot câmpul protetic; dacă este
prea scurtă distal sau apical ele pot fi
prelungite cu diferite materiale (de obicei
mase termoplastice sau polimeri
autopolimerizabili);
- să fie rigide, stabile la deformare; lingurile
din materiale fotopolimerizabile se pot utiliza
imediat, cele din materiale plastice
autopolimerizabile, este bine să se foloseascâ
doar după 24 de ore;
- să asigure o grosime cât mai uniformă
materialelor de amprentă; se apreciază că
spaţiul între lingură şi câmp ar fi bine să fie
cuprins între 3-5 mm în toate direcţiile, ca să
permită revenirea elastică a materialului;
- să retenţioneze cât mai bine materialele
de amprentă prin diferite sisteme mecanice;
trebuie amintită însă şi posibilitatea utilizârii
unor lacuri (pelicule) adezive care permit o mai
bună fixare (aderenţă) a materialelor la
portamprente;
- să prezinte un mâner, stopuri şi puncte de
reper necesare unei centrări corecte;
- sâ nu limiteze mişcările funcţionale ale
pârţilor moi.
Clasificare:
1.Dupa suprafata de contact:
• totale – cuprind o arcada
• parţiale – cuprind un segment de arcada
• unidentare – cuprind un singur dinte (inel de
cupru, aluminiu)
• speciale – bimaxilare totale sau de hemiar-
cada
2.Dupa material:
• metalice
• nemetalice
3.Dupa gradul de fidelitate:
• standard
• individuale
PORTAMPRENTELE STANDARD
se confecţionează industrial în trei mărimi
pentru fiecare arcadă fie din metale, fie din
mase plastice.
Portamprentele standard, din punct de vedere
al utilizârii lor se împart în două categorii:
• unele care pot fi utilizate de mai multe ori,
aşadar trebuiesc sterilizate;
• altele de unică folosinţă, care se livrează în
ambalaje de 50 sau 100 de piese, la care se
adaugâ 1-2 mânere metalice care se
adapteazâ la linguri.
Portamprentele standard prezintă de cele mai
multe ori sisteme de retenţie şi pot fi pentru
amprentarea arcadelor integre, sau parţiale.
PORTAMPRENTE INDIVIDUALE
Se fac in laboratorul de tehnica dentara
pentru fiecare caz în parte, fiind confecţionate
pe baza unei amprente şi a unui model
preliminar.
Se confecţionează din diferite materiale
(materiale plastice /compozite), prin tehnologii
variate.
Ele rezolvă foarte multe din imperfecţiunile
amprentelor standard.
In portamprenta individuala materialul de
amprentâ este dispus în strat uniform şi se
contractă unifom, permiţănd obţinerea unei
valori de mărime uniformă a impresiunilor, fară
deformâri.
Când amprenta se ia cu o lingură universală,
materialul de amprentâ nu are o grosime
uniformă, se va contracta diferit, cu apariţia
unor deformări consecutive a elementelor
câmpului protetic.
Materialul din care se confecţionează lingura
individuală, trebuie să confere acesteia
stabilitatea formei, modificări volumetrice
reduse, rigiditate şi rezistenţă la coroziune.
Dintre toate materialele utilizate la realizarea
portamprentelor individuale, materialele
compozite fotopolimerizabile întrunesc
aceste condiţii si permit tehnicianului o
modelare corectă, fară sâ fie presat de timp ca
şi în cazul materialelor a câror polimerizare se
realizează prin iniţiatori chimici.
Pentru a fi manevrată cu uşurinţâ va avea un
mâner central şi două aripioare sau butoni
laterali.
Ca mecanisme de retenţie şi adeziune sunt
realizate perforaţii.
Realizarea unei portamprente individuale
din materiale fotopolimerizabile este simplă şi
nu ridică probleme deosebite.
• Eliminarea zonelor retentive de pe model uti-
lizand ceara
• Se adaptează o placă de ceară cu o grosime
de 2 mm pe toată arcada. Pentru adistanta
si obţine un sprijin al portamprentei
• Nu se distanţează distal în zona tuberozităţii
maxilare şi a trigonului retromolar. Aici ma-
terialul plastic se sprijină direct pe mucoasă
creand puncta de sprijin.
• Al treilea punct de sprijin se poate alege
- la maxilarul superior în zona palatului dur
- la arcada mandibulară în zona marginilor
incizale a frontalilor.
• Deretentivizarea se face pânâ la fundurile de
sac pentm ca lingura să fie corect distanţată.
• Peste materialul de deretentivizare se
adaptează un strat de material fotopolimer-
izabil pentru lingură. Trebuie să fim atenţi ca
în zonele expuse (margini incizale, suprafeţe
ocluzale) materialul să nu fie prea subţire ca
să pericliteze stabilitatea lingurii.
• Prelucrarea se realizează după indicaţiile
producătorului şi durează in funcţie de ma-
terialul fotopolimerizabil între 5 şi 15 minute.
• Cu resturile tâiate din marginile portampren-
tei se confecţionează un mâner, care se
adapteazâ la corpul acesteia. Trebuie să fim
atenţi la suprafaţa de unire a mânerului cu
corpul, care trebuie să fîe rezistentă.
• Polimerizarea se realizeazâ iniţial pe model,
pe suprafaţa extemâ şi ulterior se îndepăr-
tează de pe model şi se polimerizează din-
spre interior. Timpul necesar polimerizârii
este de aproximativ 3-5 minute.
• Realizarea mecanismelor de retentie si
anume perforatii ce vor fi realizate cu freza
• Portamprenta se prelucrează cu instmmen-
tar rotativ (freze şi pietre), apoi cu hârtie
abrazivă. Marginile trebuie să fie rotunjite şi
netede.
PORTAMPRENTELE SPECIALE
Clinica protezelor fixe necesită adeseori
realizarea unor amprente care se iau în situaţii
sau condiţii deosebite sau cu materiale care
necesită condiţii speciale.
Portamprente pt amprentâri segmentare în
ocluzie
sunt confecţionate din sârmâ şi/sau lame
(cadrane) metalice sau plastice care
circumscriu o hemiarcadă, fiind deschise spre
spaţiul retromolar.
Intre cele două lame (vestibularâ şi oralâ),
deobicei există un material textil sub formă de
plasă foarte finâ (asemănător tifonului),
materialele de amprentâ depunându-se
deasupra şi dedesubtul acestei plase.
Linguri cu sistem de răcire
Performanţele obţinute, cu precădere m
protetica fixă, de către amprentele cu
hidrocoloizi reversibili, ca şi preţul lor de cost
mult mai redus, a dus la extinderea acestor
materiale în practică.
Utilizarea lor însă este condiţionată de un gen
aparte de portamprente prevăzute cu un
sistem de răcire. Ele sunt confecţionate din
metal fiind prevăzute cu un circuit de apâ la
temperatura de 18-20°C.
Portamprentele prevăzute cu sistem
de răcire sunt strâbătute de o reţea de canale
prin care apa circulă şi care se terminâ prin
două extremităţi (ştuţuri), ce joacă uneori şi
rolul de mâner.
Este necesarâ şi în acest caz prezenţa a trei
stopuri.
Tehnologia amprentelor luate exclusiv cu
hidrocoloizi reversibili a pierdut teren, în ultimii
ani fiind preferată aşa-zisa amprentă cu
hidroalginate.
SUB 3
ROLUL ȘABLONULUI DE OCLUZIE
Definitie
Sablonul de ocluzie este o piesa intermediara,
confectionata in laborator, pe care medicul
inregistreaza mai multe date de la nivelul
campului protetic, transferabile in laborator pt
a fi folosite de technician in tehnologia
protezelor totale.
Rol
Are rolul de a determina relatiile
intermaxilare, de a inregistra DVO si RC,
dimensiuni care vor oferi indicatii pt montarea
dintilor artificiali pe proteza.
La nivelul bordurilor de ocluzie ale sabloanelor
sunt efectuate o serie de determinari si
inregistrari:
1. Curbura vestibulara a bordurii de ocluzie
a sablonului superior
Constituie reperul pe care il primeste si-l
foloseste tehnicianul pt situarea fetelor
vestibulare ale dintilor frontali superiori pt
a obtine restaurarea aspectului estetic si a
functiei fonetice
2. Directia si nivelul planului de ocluzie in
zona frontala si in zona laterala, reprezinta
elemente valoroase pentru restaurarea
estetica, fonetica si masticatorie
- In zona frontala se realizeaza cu scop es-
tetic
- In zona laterala locul unde suprafetele oclu-
zale a celor 2 borduri de ocluzie se intalnesc
reprezinta planul de orientare ocluzala (pro-
tetica) si marcheaza unde vor fi situate
marginile incizale ale dintilor frontali supe-
riori si fetele ocluzale ale dintilor laterali.
3. Determinarea dimensiunii verticale a
etajului inferior al figurii restabileste
dimensiunea verticala dpdv fizionomic.
E reprezentata de distanta care exista intre
nasion si gnation in pozitia de IM
Pe bordurile sabloanelor de ocluzie, dupa
solidarizare, sunt trasate urmatoarele linii:
mediana, a caninilor si a surasului:
- Linia mediana trasata cu directia vertical
dupa linia mediana a fetei
- Liniile caninilor – trasate de o parte si de
alta a liniei mediene ce delimiteaza dimensi-
unea pentru grupul frontal in sens orizontal.
In functie de plasarea liniei caninilor, cei 6
dinti frontali vor fi mai lati sau mai ingusti.
- Linia surasului – corespunde cu nivelul
pana unde se ridica marginea buzei
superioare si constituie limita superioara
la care se va aseza coletul dintilor frontali
superiori; se marcheaza cu o linie orizontala
paralela cu planul de ocluzie
Sabloanele de ocluzie sunt utilizate astfel:
• De medic: pt determinarea si inregis-
trarea pozitiei mandibulei fata de max-
ilar in RC
• De technician: pt fixarea modelelor in
ocluzor sau in articulator cu men-
tinerea relatiilor intermaxilare (DVO si
RC)
Elementele componente:
1. Baza sablonului
- acopera in intregime campul protetic:
zona de sprijin si cea de succiune.
- se adapteza perfect pe modelul de lucru,
avand intinderea si conformarea bazei
protezei viitoare
- este stabila, marginile sa fie extinse sufi-
cient in fundul de sac vestibular, astfel incat
sa nu basculeze la verifi in cav bucala.
- are o grosime uniforma de 1,5-2mm
(nedeformabila la temp cavitatii bucale).
- respecta pozitia si forma frenurilor
- are retentii din sarma, pliata in forma de
“U”, sau retentii in forma de “X” facute cu
spatula fierbinte pe crestele bazei.
- confectionata din placi de baza, rasini acri-
lice sau rasini compozite fotopolimerizabile.
Poate fi ramforsata cu sarma pe muchia
crestei alveolare sau pe versantul lingual.
- sa aiba marginile finisate,
2. Bordura
- trebuie sa fie strict pe mijlocul crestei
- se face simetric fata de linia mediana
- limita posterioara a bordurii este in dreptul
fetei D a M1, oprindu-se la 1,5 cm anterior
de tuberculul piriform, pt a evita contactele
premature in aceasta zona, ce pot deplasa
mandibula in timpul montarii sau pot bascula
sablonul in intregime.
- se realizeaza din materiale buco-plastice:
ceara roz sau alb galbuie.
SUB 22 SUB 23
MISCAREA DE PROPULSIE MISCAREA DE LATERALITATE
Definitie Se efectueaza prin deplasarea spre lateral a
Este realizata cu ajutorul ghidajului mandibulei (stanga sau dr) pastrand contact
contactelor dento-dentare, cu ajutorul intre dinti.
activitatii ATM si a muschilor mandibulari. Partea spre care se deplaseaza mandibula -
Caracteristici este partea activa/lucratoare iar partea
- Ghidajul anterior: mandibula pleaca din dinspre care se deplaseaza mandibula e parte
pozitia de IM si avanseaza prin glisarea pasiva/lucratoare.
marginii libere a incisivilor inferiori pe fata Elementele dentare de ghidaj ale miscarii de
palatinala a incisivilor superiori, in plan lateralitate se gasesc numai de partea
medio-sagital si in fatape un traiect rectiliniu. lucratoare (spre care se face lateralitatea).
- Uneori la ghidajul anterior participa si caninii Toate contactele dento dentare de partea
superiori prin panta palatinala distala ce nelucratoare sunt considerate nefunctionale.
constituie supraf de ghidaj pentru creasta
VM a Pm1 inf.
- Pe parcursul acestei miscari, trebuie sa se
realizeze dezocluzia tuturor dintilor cuspidati.
Ideal este ca toti cei opt incisivi sa contribuie
la aceasta miscare, dar numarul
participantilor depinde de curbura incizala si
de alinierea dintilor grupului frontal.
- In miscarea de propulsie, incisivii fac parte
din zona lucratoare pt ca aici are loc incizia
alimentelor, pe cand dintii laterali fac parte
din zona nelucratoare.
- Daca exista un contact la nivelul dintilor
posteriori in timpul acestei miscari, este
vorba despre contact prematur in propulsie
pe partea nelucratoare.

SUB 24
GHIDAJUL CANIN
In miscarea de lateralitate produce dezocluzia
imediata si totala a tuturor dintilor, inafara de
canini, cei care executa conducerea.
Caninii sunt singurii dinti implicati atat in
miscari de propulsie, cat si de lateralitate.
Conditiile pentru realizarea ghidajului canin:
- Caninul sup este distalizat cu 1/3 dinte fata
de caninul inf (clasa 1 Angle)
- La nivelul caninilor se realizeaza contact in
PIM cu posibilitatea participarii de la inceput
la miscarea de ghidaj
- Acoperirea este mai importanta la nivelul
caninilor decat la nivelul incisivilor laterali,
premolarilor si molarilor, astfel caninul
preluand rapid miscarea inaintea celorlalti
dinti.