ETICA ȘI INTEGRITATE ACADEMICĂ

-PLAGIATUL-
REFERAT
RADU (BELU) SIMONA – An l - Tehnică Dentară

GENERALITĂȚI
De ce oameni obișnuiți, „ca noi”, fac uneori
acțiuni imorale? Uneori, răspunsul poate fi dat
de lipsa cunoașterii relevante. Pur și simplu, nu
știu că prin acțiunea lor încalcă o regulă sau o
cerință morală. Din păcate însă, nu aceasta este
situația cel mai des întâlnită.
Deficitul de moralitate nu este, de cele mai
multe ori, generat de un deficit de cunoaștere.
Dacă așa ar sta lucrurile, problema s-ar rezolva
simplu prin accesarea informației (sau printr-
un curs!). Experiența comună, ca și rezultatele
psihologiei morale, indică însă către o altă
direcție. Cel mai adesea, atunci când oamenii
reali nu fac „ce trebuie” din punct de vedere
moral, explicația rezidă mai curând în lipsa motivației decât în cea a cunoașterii. Un hoț știe foarte bine că
„nu e bine” să fure. Sau, chiar dacă nu internalizează norma, este conștient că o încalcă prin acțiunea sa.
Aristotel folosea termenul de akrasia (slăbiciunea voinței) pentru a descrie caracteristica ființelor umane care
produce deficitul tipic de moralitate. Avem uneori opțiuni chestionabile din punct de vedere moral pentru că
nu găsim în noi resorturile pentru a ne împotrivi tentației. Ba mai mult, tindem să raționalizăm aceste opțiuni
chestionabile.
Organizațiile academice, ca și orice alte cadre de interacțiune umană, nu sunt imune la comportamentele
imorale. În măsura în care ele sunt populate de ființe umane (să admitem, de dragul discuției măcar, că așa
stau lucrurile), akrasia este o posibilitate mai mult decât plauzibilă.

ETICA ÎN UNIVERSITĂȚILE DIN ROMÂNIA

Diferite aspecte de etică și integritate academică au fost reglementate în România printr-o serie de
acte normative. Redăm mai jos o selecție a acestora, alături de principalele prevederi ale fiecăruia,
relevante pentru tematica privind etica și integritatea academică, precum reglementări privind
plagiatul și falsificarea de date, codul de etică universitară, înființarea de comisii și consilii de etică
universitară, asigurarea calității învățământului universitar sau introducerea cursurilor de etică și
integritate academică în curricula universitară.

REGULI MORALE ȘI DE ETICHETĂ ÎN SPAȚIUL ACADEMIC

Deși sunt înrudite, regulile morale și cele de etichetă (conduită) diferă prin tipul de acțiuni pe care le
reglementează: regulile morale decurg din valori și principii, impunând restricții generale esențiale de
comportament în societate, în timp ce regulile de etichetă intră în sfera convențiilor de politețe și au
o arie de aplicabilitate mai restrânsă.
 Universitățile sunt spații menite să faciliteze transmiterea și progresul cunoașterii prin activități
didactice și de cercetare, iar pentru ca acest lucru să se desfășoare în condiții optime este nevoie ca
toți membrii comunității academice (studenți, masteranzi, doctoranzi, cercetători, profesori, personal
administrativ, conducere etc.) să respecte o serie de norme morale și de conduită, la fel cum se
întâmplă în orice tip de organizație (deși normele specifice pot să difere).

ONESTITATE ACADEMICĂ
Integritatea academică se construiește printr-un comportament etic al membrilor comunității fiecărei
universități, care generează o cultură bazată pe onestitate academică și rigoare intelectuală, în care
actul educațional tinde spre excelență și este susținut de o evaluare corectă și obiectivă, iar toți
membrii contribuie la prevenirea, identificarea și raportarea acțiunilor care pun în pericol acest
deziderat, astfel încât universitatea să poată interveni și sancționa faptele reprobabile.
În acest context, participanților la programele educaționale universitare li se cere în mod special să
dea dovadă de onestitate academică (intelectuală), evitând orice manieră în care ar putea să obțină
un avantaj academic pentru sine sau pentru altcineva prin mijloace necinstite sau nedrepte.
Unul din exemple de încălcare a onestității academice este plagiatul. Plagiatul este publicarea sub
semnătură proprie a unor creații originale aparținând altor autori, fără atribuirea clară a sursei
astfel transmițând (implicit) mesajul că sunt creația proprie.

PLAGIATUL
Plagiatul este o încălcare gravă a
regulilor morale în acele
comunități profesionale în care
originalitatea creațiilor este
căutată, recunoscută și
recompensată. Plagiatul este o
ofensă majoră și în artă, sau în
domeniile aplicate ale științei.
Ce sunt creațiile intelectuale
originale? „Creațiile intelectuale
originale” pot fi instrumente de
cunoaștere sau înțelegere a lumii
– precum conceptele noi,
descrierile unor aspecte ale realității, generalizările, ipotezele, întrebările, teoriile și modelele
explicative. Ele pot fi, de asemenea, creații care facilitează acțiunea asupra lumii (instrumente utile în
acțiune), de la design-uri de unelte, la prezentări ale unor proceduri de acțiune sau metodologii.
Creațiile intelectuale originale pot fi și exprimări cu valoare artistică – utilizând cuvintele, sunetele,
imaginile și/sau alți stimuli pentru a produce o anumită trăire.
Creațiile intelectuale originale nu includ elemente intrate în cunoașterea de simț comun. Desigur, nu
există un consens asupra a ce anume reprezintă cunoaștere de simț comun, generalizată, și ce anume
reprezintă cunoaștere originală a cărei sursă trebuie menționată.
Plagiatul poate fi involuntar, prin utilizarea unor idei sau cuvinte, fara a preciza sursa, citarea gresita
a sursei, fara intentie (graba de a realiza un material nu reprezinta o scuza), sau voluntar, cand ideile
si/sau rezultatele cercetarii sau muncii altei persoane sunt insusite constient de catre plagiator.
Limita dintre plagiat si o lucrare elaborata de cineva este de multe ori neclara si nu intotdeauna se
poate judeca plagiatul numai cu DA si NU.
Aici intervin o serie de factori de care trebuie tinut cont, trebuie facuta o distinctie intre plagiatul
voluntar si cel involuntar, care de cele mai multe ori este datorat necunoasterii unor reguli si principii.

2
CUM CITĂM CORECT FARA SA FIM ACUZATI DE PLAGIAT?
Pentru a cita correct un paragraph dintr-o lucrare ce aparține altcuiva fara sa fim acuzati de plagiat,
putem adopta Stilul Harvard conform căruia trebuie să respectăm următoarele reguli:
 În text se mentioneaza: doar (autor, an) fără titlu, link sau alte detalii
 La sfârșitul documentului apare Bibliografie - lista cu detalii privind lucrările consultate

Detalii despre stilul Harvard le puteti gasi la linkul de mai jos:

https://www.bolton.ac.uk/library/LibraryPublications/CribSheets/LibrarySeries/Harvar d-Referencing-Short-
Version.pdf

Precizarea autorului și a sursei trebuie realizată de fiecare dată chiar la momentul și locul invocării
respectivului concept, argument etc – adică în text. Nu este suficientă specificarea unei liste de autori
și surse la sfârșitul documentului, deoarece pe parcursul lecturii cititorii pot să ne atribuie incorect
calitatea de autor pentru creații ce nu ne aparțin.
În cazul textelor produse de o organizație (de exemplu, Banca Mondială, sau American Sociological
Association) – autorul nu constă doar în persoanele
care au lucrat efectiv la text, ci constă în organizația ca
întreg, deoarece reflectă nu doar opiniile individuale ale
oamenilor implicați, ci misiunea organizațională și
normele interne de funcționare ale acesteia. Un
exemplu de text creat de o organizație este:
American Sociological Association. 2003. The
Importance of Collecting Data and Doing Social
Scientific Research on Race. Washington, DC: American
Sociological Association.

Autorul poate fi anonim, sau poate fi menționat sub un pseudonim. De exemplu, articolele din
enciclopedia virtuală Wikipedia sunt create de o comunitate de contributori (desemnată prin formula
„contribuitorii Wikipedia”), care editează textele folosind pseudonime – mai precis, nume de utilizatori
(id-uri).

PLAGIATUL VS ÎNCĂLCAREA DREPTURILOR DE AUTOR

Plagiatul este distinct de încalcarea drepturilor morale ale autorului sau de încălcarea drepturilor de
proprietate intelectuală. Drepturile morale ale autorului includ drepturi precum cel de a fi recunoscut
ca autor, dreptul de a-și publica anonim sau sub pseudonim creația, sau dreptul de a dispune de
integritatea propriei creații.

Drepturile de proprietate intelectuală includ drepturile economice privind o anumită creație – precum
drepturile de a consuma, difuza sau comercializa respectiva creație. Drepturile de proprietate
intelectuală pot aparține autorului – dar și unei alte părți, precum moștenitorii autorului, o editură,
sau oricine altcineva căruia aceste drepturi i-au fost transferate.

Drepturile de proprietate intelectuală pot fi transferate (de exemplu: donate, moștenite, vândute,
respectiv cumpărate) în mod legitim. Dimpotrivă, calitatea de autor al unei creații intelectuale originale
nu poate fi transferată în mod legitim. În această categorie ar intra și imaginile folosite într-o lucrare
care au fost luate de pe internet fara a verifica sursa.

3
CUM PUTEM GĂSI POZE UTILIZABILE GRATUIT?
Putem căuta pe Google specificând la Advanced Search că dorim să căutăm imagini „free to use or
share”

Putem căuta pe Google „free stock photos” și găsim mai multe site-uri:
 Unsplash
 Pexels
 Pixabay

PLAGIATUL ACADEMIC
 Plagiatul reprezinta o forma de frauda academica si face parte din contextul eticii academice,
reprezentand o problema de educatie etica.
 Frauda academica reprezinta un concept mai larg, care cuprinde: falsificarea unor date sau informatii
provenite din procesul de cercetare; sabotarea lucrarilor altora prin impiedicarea acestora sa-si
finalizeze lucrarea; inselarea sau coruperea in vederea obtinerii unor avantaje academice; favoritismul
aplicat unei persoane in dauna alteia.
In legislatia americana referitoare la drepturile de autor, plagiat se considera utilizarea repetata a mai
mult de 8 cuvinte, fara precizarea sursei originale, considerand ca in acest fel, lucrarea plagiata este
prezentata ca o lucrare originala.
Inainte de aparitia internetului acest tip de inselatorie reprezenta mai mult o pierdere de timp, chiar
daca si in acea perioada plagiatul exista, deoarece necesita consultarea unui numar limitat de resurse,
materialul trebuia scris de mana, iar posibilitatea detectarii era mult mai mare, tocmai din aceste
motive.
Odata cu dezvoltarea noilor tehnologii (internetul), numarul cazurilor de plagiat a crescut brusc. O
crestere lenta si redusa a aparut prin anii 80', timp de aproximativ 8 ani,urmata de o crestere brusca
inainte de anul 1990, crestere care a durat timp de aproape 10 ani, dupa care a inceput o scadere a
numarului de cazuri, in mare parte datorita si dezvoltarii metodelor de depistare a plagiatului, prin
crearea unor soft-uri specializate, aceasta reprezentand o alta fateta a avantajelor si dezavantajelor
internetului.

Nu se consideră plagiat folosirea unor sintagme sau definiţii scurte considerate ca aparţin noţiunilor
de bază din specialitatea respectivă sau folosirea unor noţiuni de cultură generală.