Sunteți pe pagina 1din 13

ETICA CERCETARII STIINTIFICE

Conduita corecta in stiinta [1]


Conduita

incorecta in stiinta (science misconduct) este definita, dupa National Science Foundation (USA) drept: fabricarea sau falsificarea datelor, plagiatul sau alte abateri serioase de la practicile acceptate, in propunerea, desfasurarea cercetarii si comunicarea rezultatelor.

Dupa National Academy of Sciences, conduita incorecta inseamna fabricarea, falsificarea si plagiatul in propunerea, desfasurarea si comunicarea cercetarii; conduita incorecta nu include erorile de judecata, erorile de inregistrare, selectie sau analiza a datelor, sau conduita incorecta care nu este legata de procesul de cercetare.

Consiliul Cercetarii Medicale din Anglia (Medical Research Council) are urmatoarea definitie fabricarea, falsificarea, plagiatul sau inselaciunea in propunerea, desfasurarea sau comunicarea rezultatelor si abaterile deliberate, periculoase sau neglijente de la practicile acceptate in desfasurarea cercetarii. Exclude nerespectarea protocoalelor de cercetare stabilite, daca cercetarea are drept rezultat riscuri inacceptabile pentru fiintele umane, alte vertebrate sau mediul inconjurator.

Forme ale conduitei incorecte Fabricarea de date Prezentarea de rezultate ale unor experiente care nu au fost niciodata executate

Falsificarea rezultatelor
Modificarea datelor experimentale pentru a se potrivi mai bine cu o curba teoretica, eliminarea unor date care sunt prea disparate fata de o tendinta generala, sau schimbarea unor date pentru a le face concordante cu o teorie, afirmatie sau concluzie.

Plagiatul Copierea cuvant cu cuvant a textului altcuiva fara citarea sursei, punerea impreuna a unor selectiuni din diferite surse necitate, chiar parafrazand sau reformuland concluziile si afirmatiile altcuiva si prezentarea lor drept idei proprii; furtul unor idei din discutii intre colegi, din citirea unui manuscris nepublicat sau a unei propuneri de cercetare nepublicate.

Publicarea
Stiinta in felii (salami science)-se imparte lucrarea in cele mai mici unitati publicabile, pentru a creste numarul de lucrari publicate.

Calitatea de autor (paternitatea asupra publicatiei stiintifice)


Mai ales in domeniul stiintelor experimentale, cercetarea stiintifica este rezultatul muncii unor grupuri, cu exceptia unor articole de sinteza, care sunt asumate de o singura persoana. De aici rezulta o importanta chestiune de etica in stiinta, care se refera la calitatea de autor/ coautor intr-o lucrare. Solutia corecta este ca sa apara, ca autori, numai cei care au avut o contributie intelectuala. Dar acestia trebuie recunoscuti toti ca autori.

Ordinea autorilor intr-o lucrare colectiva este deosebit de importanta. In unele tari (sau institutii) seful e primul autor, iar in altele e ultimul, ca autor de corespondenta. In majoritatea cazurilor se incearca reflectarea contributiei fiecarui autor prin ordinea din lista. Unele grupuri de cercetatori insira autorii alfabetic (nu e o solutie).

CE ESTE MAI IMPORTANT?


Ideea originala care a dus la rezultatul de cercetare publicat? Munca din greu a membrilor juniori ai echipei? Redactarea finala? Nu se poate da un raspuns unic si ramane la discretia autorilor sa stabileasca ordinea.

Conflictul de interese
Cercetarea stiintifica a devenit o marfa, executata la comanda unor entitati interesate in rezultate si platita de solicitanti (firme, institutii, administratii locale etc.) Este de datoria etica a cercetatorului sa prezinte corect, cinstit si complet rezultatele activitatii sale chiar daca acestea contravin intereselor celui care a platit cercetarea.

Bibliografie
1. Haiduc, Ionel, Etica cercetarii sau conduita corecta in cercetarea stiintifica. Academica, nr. 70, ianuarie, 2008, anul XVIII. 2.http://www.mct.ro/index.php?action=view &idcat=482. 3. Singer P., Tratat de etica, Polirom, Iasi, 2006.