ETICĂ UNIVERSITARĂ: ACTE NORMATIVE, CARTA

UNIVERSITARĂ, CODUL DE ETICĂ ȘI ONTOLOGIE

UNIVERSITARĂ

Noțiuni introductive
Cursul de „Etică și integritate academică” este adresat atât
studenților,masteranzilor și doctoranzilor indiferent de disciplina pentru care
optează, cât și cadrelor didactice sau cercetătorilor științifici care șii desfășoară
activitatea într-un anumit domeniu academic.
Etimologic cuvântul „etic” provine din grecescul „ethicos” (ethas) și din
latinescul „mares” tradus prin semnificația de „moravuri1”, cei doi termeni
având în esență înțeles de etic și moral.
Dacă inițial termenul de „etic” și „moral” era prevăzut, în special de
religie (având mai mult sens religios), ulterior au apărut reguli etice cărora li s-
au dat un conținut juridic.
Așa cum s-a subliniat într-o opinie2, dreptul și morala sunt instrumente
cărora omul trebuie să se supună, iar influența moralei asupra dreptului primește
atât procesul creării dreptului, cât și procesul de aplicare a sa.
Deși cei doi termeni apar sinonimi, totuși morala și etica nu reprezintă
același lucru.
Știința eticii reprezintă o disciplină socio-umană bazată pe principiile
deliberării și alegerii ce vizează natura personalității, a vieții și formarea
caracterului ori studiului moravurilor3.
Diversitatea relațiilor sociale determină existența unei multitudini de
norme sociale și în consecință, o varietate de forme prin care se influențează
conduita oamenilor în cadrul relațiilor inter-umane.

1
Cristinel Ghigheci, Etica profesiilor Juridice, Editura “Hamangiu”, București, 2017, p.9
2
Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, ediția a 5-a, Editura C.H. Beck, București, 2014, p.118
3
Cristinel Ghigheci, op.cit. , 2017, p.9

1
 Legătura dreptului cu morala ridică problema stabilirii criteriilor pe baza
cărora o anumită relație trece din reglementarea morală în cea juridică. Spre
exemplu, morala conține preceptele sale și pe cel care îndeamnă pe oameni la o
anumită conduită loială, la un anumit respect .
În principiu, toate tipurile de activitate umană sunt supuse, în general
normării, în sensul că ele nu se pot desfășura neorganizat, fără să se
subordoneze unor scopuri sau criterii, prefigurate într-un sistem de principii și
norme.
Pe de altă parte, pentru evitarea situațiilor care pun sub semnul îndoielii
calitatea activității de cercetare științifică, este necesar să se cunoască atât
concepte, precum etica universitară , integritatea academică ori buna conduită în
cercetarea științifică dar și legislația aplicării bunei conduite academice în
materie.
Acte normative incidente în materie
Respectarea standardelor universitare în cercetarea științifică a făcut
obiectul Ordinului nr. 3131/2018 privind includerea în planurile de învățământ ,
pentru toate programele de studii universitare organizate în instituțiile de
învățământ superior din sistemul național de învățământ, a cursurilor de etică și
integritate academică4, emis de Ministerul Educației Naționale.
În conformitate cu prevederile Ordinului 3131/2018, începând cu anul
universitar 2018-2019 s-au inclus în planurile de învățământ, pentru toate
programele de studii universitare organizate în instituțiile de învățământ
superior, cursuri de etică și integritate academică.
Aceste cursuri universitare au durata de minimum 14 ore pentru fiecare
program de studii universitare de licență și master.
Pentru ciclul de studii universitare de licență, cursurile de etică și
integritate academică au caracter opțional, iar pentru studiile universitare de
masterat și doctorat, aceste cursuri au caracter obligatoriu.
4
Publicat în M.Of. nr.140 din 14 feb.2018

2
 Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior
(ARACIS) va avea în vedere includerea în „Standardele specifice de evaluare pe
domenii de studii”, respectiv în propunerea cu privire la Metodologia de
evaluare a studiilor doctorale, a unor prevederi referitoare la cursurile de etică și
integritate academică.
Prevederi importante referitoare la etica universitară se regăsesc și în:
- Legea Educației Naționale nr. 1/20115 modificată și publicată ulterior, care
în secțiunea a 5-a „Etica universitară”, precizează că la nivelul fiecărei
universități funcționează comisia de etică universitară a cărei structură și
componență este propusă de consiliul de administrație, avizată de senatul
universității și aprobată de rector, iar membrii comisiei sunt persoane cu
prestigiu profesional și autoritate morală. Excepție din comisie : rector,
prorector, decan, prodecan, director administrativ, directori de departamente.
Atribuțiile comisiei sunt prevăzute de art. (3) lit a)-e) din această lege.
- Legea nr 288/2004 privind organizarea studiilor universitare6, care
reglementează organizarea studiilor universitare pe trei cicluri, respectiv: studii
universitare de licență, studii universitare de masterat și studii universitare de
doctorat.
- Ordonanța de urgență a guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității
educației7, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, modificată și
completată ulterior.
Metodologia de etică și integritate în procesul de evaluare a universităților
din Romania, metodologie care are la bază atât legislația internă ( ex.Legea nr.
1/2011 a educației naționale), cât și norme europene (ex.Declarația de la
Bologna din 19.06.1999). Metodologia incidentă în materie cuprinde capitole
referitoare la: sistemul de valori etice, la care se raportează activitatea de
evaluare instituțională a universităților; principiile eticii și integrității evaluării

5
Publicată în M.Of. nr.18 din 10.01.2011 consolidată cu modificările și completările ulterioare
6
Publ. în M.Of. nr. 614 din 7 iulie 2004, republicată la data de 28 aprilie 2017
7
Publ. în M. Of. nr. 642 din 20 iulie 2005

3
instituționale; reguli de etică și integritate în evaluarea instituțională a
universităților, etc.
- Consiliul de Etică și Management Universitar (C.E.M.U.), organism
consultativ, înființat prin Ordinul ministrului educației și cercetării științifice
nr.6085/20168. În baza aceluiași Ordin, a fost aprobat și Regulamentul de
organizare și funcționare a Consiliului de Etică și Management Universitar.
- Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice
și Inovării (CNECSDTI) înființat prin Regulamentul de organizare și
funcționare adoptat prin Ordinul Ministrului Cercetării și Dezvoltării nr.
211/19.04.20179.
CNECSDTI își desfășoara activitatea în baza Legii nr. 206/2004 privind
buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare10, însă
prevederi în acest domeniu le conțin și Legea educației naționale nr. 1/2011
modificată și completată ulterior, Carta Europeană a Cercetătorilor și Codul de
conduită pentru recrutarea cercetătorilor și The european code of conduet for
research integrity.
Acest Consiliu este un organism consultativ, fără personalitate juridică, iar
atribuțiile sale se referă atât la revizuirea codurilor de etică pe domenii cât și la
modul în care sunt respectate normele de conduită morală și profesională prin
analiza eventualelor abateri semnalate.
Membrii Consiliului Național de Etică trebuie să fie persoane cu activitate
recunoscută în domeniu: academicieni, profesori universitari, cercetători
științifici gradul I, funcționari publici, reprezentanți ai autorităților de stat pentru
cercetare-dezvoltare și ai altor ordonatori principali de credite care au în
subordine și/sau în coordonare unități de cercetare-dezvoltare.

8
Publ. în M. Of. nr. 1036 din 22 decembrie 2016
9
Publ. în M. Of. nr. 287 din 24 aprilie 2017
10
Publ. în M. Of. nr. 505 din 4 iunie 2004

4
 Consiliul Național de Etică are ca principale atribuțiuni11: stabilește
principiile etice specifice domeniului de cercetare-dezvoltare; elaborează
codurile de etică pe domenii de activitate; stabilește procedurile specifice ce
trebuie urmate în cazul unor conduite necorespunzătoare; analizează cazurile
sesizate referitoare la încălcarea regulilor de bună conduită și face recomandări
și /sau de aplicare a sancțiunilor etc.
Unitățiile și instituțiile care fac parte din sistemul național de cercetare-
dezvoltare, unitățiile și/ sau instituțiile care conduc programe de cercetare
dezvoltare au înființate comisii de etică, pe lângă consiliile științifice sau, după
caz, pe langă consiliile de administrație, comisii care se aprobă prin ordin al
conducătorului instituției sau al unității respective.
Printre atribuțiile mai importante ale Comisiilor de etică se regăsesc12:
urmărirea modului în care se respectă Codurile de etică specifice domeniului
unităților sau instituțiilor respective;
cercetarea de către comisii a abaterilor de la etica profesională și propune
conducerii universității sau instituțiilor măsurile necesare.
Art 128 alin.1 din Legea nr. 1/2011 a Educației Naționale privind Carta
universitară precizează faptul că această Cartă prezintă opțiunile majore ale
comunității universitare și se aplică în tot spațiul universitar, iar alin.(2) arată că
prevederile Cartei se referă, în mod obligatoriu, cel puțin la:
- modalitățile de desemnare și revocare din funcție a persoanelor care ocupă
funcții de conducere, sau care fac parte din structurile și organismele de
conducere ale universității, conform legislației în vigoare;
- Codul de etică și deontologie profesională universitară;
În art (3) se menționează că această Cartă universitară se elaborează și se
adoptă de către senatul universitar, numai după dezbaterea cu comunitatea
universitară, în conținutul său neputând fi surprinse prevederi contrare

11
Art.7 lit. a) – g) Legea nr.206/2004 modificată și completată ulterior
12
Art.10 lit. a) – b) din Legea nr.206/2004 modificată și completată ulterior

5
legislației în vigoare; altfel conținutul Cartei atrage nulitate de drept a actului
respectiv.
- Carta Universității „Titu Maiorescu” București, reprezintă documentul
fundamental care stabilește, pe baza autonomiei universitare, structura
organizatorică, organizarea programelor de studii universitare și
postuniversitare, modalitățile de desemnare și revocare a structurilor și
funcțiilor de conducere, standardele și indicatorii de asigurare a calității
educației și cercetării științifice, modalitățile de asociere, de cooperare, de
stabilire de parteneriate cu instituții publice și operatori economici, cooperarea
internațională, administrarea și protecția patrimoniului, răspunderea publică și
juridică, statutul personalului didactic și de cercetare, regulamentele și
metodologiile de aplicare a dispozițiilor din Carta.
În cadrul Universității „Titu Maiorescu” București, funcționează Comisia de
etică universitară, ca organ consultativ al universității, care:
- analizează abaterile de la etica universitară și cercetare științifică pe baza
sezizărilor, reclamațiilor primite;
- propune sancțiuni în urma analizării sesizărilor/reclamațiilor primite;
- verifică și constată eventualele incompatibilități și conflicte de interes în
mandatele structurilor de conducere universitară.
Activitatea Comisiei de etică se desfașoară în conformitate cu
Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei de etică universitară și
Codul de etică și deontologie profesională universitară.
Codul de etică și deontologie profesională al Universității „Titu
Maiorescu” București, cuprinde cinci capitole referirtoare la: principii de etică
universitară; incompatibilități și conflicte de interese; sancțiuni acordate de
Comisia de etică universitară, etc.

6
 Etica universitară
Legea nr. 1/2011 a Educației Naționale menționează în art.(2) alin(1) că,
această lege are ca viziune promovarea unui învățământ orientat pe valori,
creativitate, capacități cognitive, capacități volitive și capacități acționale,
cunoștiințe fundamentale, competențe și abilități de utilitate directă, în profesie
și în societate.
Art. 123 alin.(1) din Legea nr.1/2011 menționeaz ă faptul că autonomia
universitară este garantată prin Constituție. Libertatea academică este garantată
prin lege. Instituțiile de învățământ superior se organizează și funcționează
independent de orice influențe ideologice , politice sau religioase.
Autonomia universitară dă dreptul comunității universitare să își stabilească
viziunea proprie , strategia instituțională, structura, activitățile, organizarea și
funcționarea proprie , iar aspectele fundamentale ale autonomiei universitare se
exprimă în Carta universitară, aprobată de senatul universitar, în concordanță cu
legislația în vigoare.
În același timp, autonomia universitară se exercită numai cu condiția
asumării răspunderii publice.
În baza Proiectului „Pregătiți pentru a inova, pregătiți pentru a raspunde mai
bine nevoilor locale. Calitate și diversitate a universităților din România „ , s-a
emis în parteneriat cu Uniunea Executivă pentru Finanțarea învățământului
Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării, (UEFISCD) cu Asociația pentru
Implementarea Democrației (AIB) și cu European University Association
(EUA), Metodologia de etică și integritate în procesul de evaluare a
universităților din România, precizată anterior. Această metodologie a avut la
bază prevederi din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, referitoare la etica
universitară, Carta universitară, Codul de etică și deontologie profesională,
Consiliul de etică și management etc, și vizează în mod direct, dimensiunea
eticii și integrității evaluărilor instituționale. Proiectarea de norme naționale cu
aplicabilitate generală privind etica și integritatea evaluărilor nu afectează

7
autonomia universală și nu lezează autoritatea organelor de conducere ale
universităților de învățământ superior.
Metodologia de etică și integritate în procesul de evaluare a
universităților din România cuprinde:
a) sistemul de valori etice universitare la care se raportează activitatea de
evaluare instituțională din România;
b) scopul și obiectivele metodologiei;
c) principiile eticii și integrității evaluării instituționale;
d) regulile de etică și integritate a evaluării instituționale;
Potrivit Metodologiei, sistemul de valori etice universitare constituie
cadrul de formatizare a regulilor consensuale morale și de integritate în
domeniul academic, iar în valoriile etice orientează activitatea în domeniul
învățământului superior, în general, precum și în interiorul mediului academic și
al comunității universitare.
Ca valori etice universitare, Metodologia le menționează pe
urmatoarele13:
- libertatea academică arată faptul că universitatea este un spațiu liber de
ingerințe, presiuni și constrâgeri, altele decât cele de natură științifică, legală și
etică;
- autonomia personală este cea care asigură exercitarea consimțământului
propriu și posibilitatea opțiunii asupra programelor, concursurilor și
oportunităților de studii și cercetare;
- transparența este valoarea etică care se referă la asigurarea accesului public
în mod oportun la toate categoriile de acțiuni, date și informații care interesează
membrii comunității universitare și societatea din care aceasta face parte;
- etica relațiilor între membrii comunității academice solicită evitarea
legăturilor și pozițiilor care duc la conflicte de interese și incompatibilități de
natură să afecteze judecățile, evaluările obiective și acțiunile membrilor
13
Cap. 2, Secțiunea 2.1, art.6, lit a) – j).

8
comunității și să permită; nepotismul, favoritismul, acte de persecuție sau de
răzbunare,etc.
- respectul, grija și toleranța sunt acele valori care impun prețuirea demnității
fiecărui membru al comunității academice într-un climat liber de orice
discriminare, hărțuire, umilire, dispreț, amenințări, intimidare, etc, acțiuni
inadmisibile în mediul academic. Din contra, aceste valori trebuie să încurajeze
politețea, curajul, respectul, aprecierea, mândria, înțelegerea, solidaritatea, etc,
în mediul academic;
- dreptatea și echitatea sunt valori care determină atitudini corecte și de
respingere a discriminării, inegalității de sanșe și exploatării; promovarea
culturii organizaționale bazate pe performanță și probabilitate; stimularea
metodelor și tehnicilor de lucru consultative și flexibile; descurajarea și
eliminarea oricăror forme de corupție;
- profesionalismul reprezintă competența în exercitarea profesiei; încredere
în validitatea deciziilor profesionale și față de profesie; protejarea față de
amatorism, dilentatism și impostură; identificarea cu specialitatea și cu cei din
același domeniu; atașamentul față de carieră academică; obligația morală de a
lucra în serviciul studenților; solidaritatea colegială și competența loială;
- primatul meritocrației este valoarea etică ce constă în recunoașterea,
cultivarea, recompensarea realizărilor, valorii și calității personale/colective și
în încurajarea eficacității și performanței, etc.
- responsabilitatea profesională și socială este valoarea care solicită
implicarea în problemele profesionale și publice, colegialitate și spirit
cetățenesc responsabil;
- garantarea dreptului de a critica public, etc.
În mediul academic, raportat la sistemul de valori etice, menționate anterior,
Metodologia de etică și integritate în procesul de evaluare a universităților din

9
România, reglementează și situația abaterilor de la valorile etice universitare14,
astfel:
- obstrucționarea activității didactice, de cercetare stiințifică, administrative
sau a oricărei funcții a universității;
- frauda sub orice formă în procesul de învățământ, de cercetare științifică,
precum și în cadrul celorlalte activități din universitate;
- acceptarea/lipsa de reacție față de corupție, favorizarea acesteia,
obținerea, pretinderea sau nerefuzarea unor avantaje necuvenite;
- inducerea în eroare a conducerii universității prin dezinformare;
- agresarea fizică sau morală săvârșită sub orice formă împotriva
membrilor comunității universitare sau în legatură cu activitatea academică;
- discriminarea, în toate formele de manifestare a acesteia;
- favoritismul, sub orice aspect;
- participarea la activitățile din cadrul universității prin încălcarea
prevederilor legale a dispozițiilor cartei universitare privind consumul de alcool,
droguri, alte substanțe interzise;
- practicarea unor atitudini și comportamente indecente, insultătoare sau
obscene și folosirea unui limbaj neconform spiritului academic;
- denigrarea publică a personalului sau instituției de către membrii
comunității universitare;
- folosirea abuzivă a calității de membru al comunității academice;
- organizarea și desfășurarea de activități nepermise în universitate,
folosirea numelui, a resurselor umane, financiare sau materiale ale acesteia în
scopuri nelegale sau contrare acesteia.
- distrugerea, alterarea sau falsificarea documentelor și a bazelor de date
ale universității, ca și utilizarea lor în scopuri ilicite;
- pătrunderea neautorizată în spațiile în care accesul este reglementat prin
măsuri speciale;
14
Cap. 2, Secțiunea 2.2, art.8, lit.a) – o).

10
 - realizarea neautorizată și provocarea cu vinovăție de prejudicii în dauna
patrimoniului universității;
Se menționează faptul că Metodologia în cauză prevede că sancționarea
abaterilor (precizate anterior) se face, după caz, potrivit prevederilor legale și
ale dispozițiilor din regulamentele și carte universitare (secțiunea 2.2. art.9) iar
aceste fapte (menționate de art.8 lit.a)-c) se consideră abateri în situația
săvârșirii de către membrii echipelor de evaluare pe timpul evaluării
instituționale sau în legatură directă cu acestea.
Conform capitolului 2, secțiunea 2.2, art.10 din Metodologie, cercetarea
și sancționarea abaterilor se fac în funcție de natura acestora potrivit
prevederilor legale în materie.
Etica universitară prevăzută în Carta universitară și în Codul de
etică și deontologie profesională universitară.
Un document de o semnificație majoră ce trebuie să existe la nivelul
fiecărei universități pe plan național îl constituie Carta universitară.
Așa cum am mai precizat, Legea educației naționale nr.1/2011 cu
modificările și completările ulterioare menționează în art.128 alin.(1), „Carta
universitară prezintă opțiunile majore ale comunități universității și se aplică în
tot spațiul universitar”.
În conformitate cu alin.(2) lit.a)-j) al art.128 din Legea nr.1/2011, Carta
universitară se referă, în mod obligatoriu, cel puțin la:
- modalitățile de desemnare și revocare din funcție a persoanelor care
ocupă funcții de conducere sau care fac parte din structurile și organismele de
conducere ale universității, conform legislației în vigoare;
- Codul de etică și deontologie profesională universitară;
- modul în care se realizează gestiunea și protecția resurselor universității;
- condițiile în care se constituie fondurile proprii și stabilirea destinației
acestora și a condițiilor în care sunt utilizate;

11
 - condițiile în care se pot încheia contracte cu instituțiile publice și cu alți
operatori economici în vederea unor programe de cercetare fundamentală și
aplicativă sau a creșterii nivelului de calificare a specialiștilor cu studii
universitare;
- condițiile în care universitatea se poate asocia cu alte instituții de
învățământ superior sau cu alte organizații pentru îndeplinirea misiunii sale;
- modalitățile în care se pot construi, deține și folosi elemente aferente
bazei materiale a universității, necesare educației și cercetării ștințifice;
- modalitățile în care se derulează acțiunile de cooperare internațională ale
instituției de învățământ superior, încheierea de contracte și participarea la
organizațiile europene și internaționale;
- modalitățile de colaborare dintre structurile de conducere ale
universităților și sindicatele personalului didactic, de cercetare, tehnic, și
administrativ și organizațiile studențești legal constituite;
De menționat este faptul ca această Carta universitară se elaborează și se
adoptă numai după dezbaterea cu comunitatea universitară , potrivit Legii
educației naționale [art.128 alin.(3)] iar, Carta nu poate conține prevederi
contrare legislației în vigoare . „Nerespectarea legilor din conținutul Cartei
universitare atrage nulitatea de drept a actului respectiv”[art.128.alin.(4)].
Conform art.128 alin.(5) din Legea nr.1/2011, Carta universitară se
adoptă numai după rezoluția pozitivă a Ministerului Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului privind avizul de legalitate asupra Cartei universitare.
Rezoluția privind avizul de legalitate se emite de către Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului în termen de maxim 30 de zile de la data
solicitării instituției de învățământ superior. Dacă nu se respectă termenul, Carta
se consideră avizată potrivit aprobării tacite [art.128 alin.(6) din Legea educației
naționale nr.1/2011].
Având în vedere că autonomia universitară este garantată prin legea
fundamentală (Constituția), Legea educației naționale nr.1/2011, garantează

12
libertatea academică, care, în art.123, menționează: „promovarea unui
învățământ orientat pe valori, creativitate, capacități cognitive, capacități
volitive și capacități acționale, cunoștințe fundamentale, competente și abilități
de utilizare directă, în profesie și în societate”.
În baza Cartei universitare prevazută de Legea educației naționale, fiecare
universitate își elaborează propria sa Carta, așa cum este și Carta Universității
„Titu Maiorescu” București.
Această Carta cuprinde șase titluri și capitole, după cum urmează:
- Titlul I – cadrul juridic general și principiile de organizare și funcționare
a Universității, cuprinde șase capitole, ce privesc: principiile care generează
procesul instructiv-educativ și cercetarea ștințifică; viziunea și obiectivele
Universității; autonomia universitară și libertatea academică; comunitatea
universitară și spațiul universitar, etc.
- Titlul II – organizarea programelor de studii universitare, cuprinde șase
capitole, privind: studiile universitare de licență și de masterat; studiile
universitare de doctorat; activitatea de cercetare științifică, etc.
- Titlul III – conducerea universității cuprinde trei capitole și 11 secțiuni,
precum: organizarea și funcționarea structurilor și funcțiilor de conducere;
exercitarea mandatului, competențele și atribuțiile Rectorului și prorectorilor,
ale Consiliului de Administrație, Consiliului facultății, a decanului și
prodecanului, etc.
- Titlul IV – patrimoniu - Gestionarea și protecția resurselor patrimoniale
ale universităților, cuprinde două capitole privind patrimoniul și protecția
resurselor patrimoniale.
- Titlul V – dispoziții cu privire la statutul personalului didactic și de
cercetare și cuprinde trei capitole și patru secțiuni referitoare la funcțiile
didactice, de cercetare și norma universitară, etc.
Așa cum prevede Carta universitară, în art 6 alin.(1), Universitatea „Titu
Maiorescu” București, în calitatea de persoană juridică de drept privat și de

13
interes public, promovează în mediul universitar valorile concurenței oneste,
respectând drepturile tuturor instituțiilor de învățământ și de cercetare ștințifică
componente ale sistemului național de învățământ.
Universitatea „Titu Maiorescu” București respectă principiile înscrise în
Declarația Universală a Drepturilor Omului din anul 1948, își exprimă
adeziunea față de Declarația de la Lima privind libertatea Academică și
Autonomia instituțiilor de Învățământ Superior din anul 1988 și față de Magna
Charta Universitatum Europene din anul 1988 și participă la aplicarea
Procesului Bologna din anul 1999.
Principiile pe care se bazează învățământul universitar din cadrul
Universității „Titu Maiorescu” București, privesc : autonomia universitară;
libertăți academice; răspunderi publice; asigurarea calității; centrarea educației
pe student; echității, eficienței manageriale și financiare, transparenței,
respectării drepturilor și libertăților; consultării partenerilor sociali15.
Pe de altă parte, comunitatea universitară a acestei instituții respectă și
apără principiile fundamentale ale eticii și deontologiei universitare stabilite în
Codul de etică și deontologie profesională universitară.
Codul de etică și deontologie profesională universitară al Universității
„Titu Maiorescu” București cuprinde un ansamblu de principii și norme de etică
universitară pe care membrii comunității universitare din Universitatea „Titu
Maiorescu” consimt să le respecte în activitatatea lor didactică și de cercetare
stiințifică și stabilește, acolo unde este cazul, sancțiuni pentru încălcarea
acestora.
Potrivit Codului de etică și deontologie universitară, principiile
fundamentale de etică universitară în baza cărora se desfășoară activitatea
didactică și de cercetare științifică sunt următoarele16: libertatea academică17;

15
Art.12 alin. (1) lit. a) – l) din Carta Universității “Titu Maiorescu” București
16
Cap. I, art.3 din Codul de etică și deontologie profesională
17
Cap. II A. art.4 alin. (1) si (2) lit. a) – f), Codul de etică și deontologie profesională

14
dreptate și echitate18; profesionalismul și meritul19; onestitatea academică și
corectitudinea intelectuală20; transparență21; loialitate22; evitarea sau eliminarea
conflictelor de interese și a incompatibilităților.
În vederea asigurării respectării Codului de etică și deontologie
profesională al Universității „Titu Maiorescu” București în cadrul universității
este constituită și funcționează Comisia de etică universitară, a cărei structură și
componență este propusă de Consiliul de administrație, avizată de Senat și
aprobată de rector, cu respectarea prevederilor privind situațiile de
incompatibilitate care sunt menționate în capitolul III art.29-37 din Cod.
Comisia de etică universitară a Universității „Titu Maiorescu” București
are, în principal următoarele atribuții23:
- verifică și constată, în termen de maximum 30 de zile de la constituirea
sa, incompatibilitățile survenite în urma validării mandatelor tuturor membrilor
structurilor de conducere și a persoanelor care dețin funcții de conducere și
semnalează corpurile de incompatibilitate a Senatului Universitar;
- analizează abaterile de la etica universitară, pe baza sesizărilor primite
de la membrii comunității universitare, de la orice persoana din afara
Universității sau pe baza autosesizării;
- soluționează sesizările analizate, presupunând, după caz, sancțiunile ce
urmează a fi aplicate;
- aplică dispozițiile Legii nr. 206/2004 privind buna conduită în
cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare, cu modificările și
completările ulterioare24.

18
Cap. II B. art.7 lit a) – c), Codul de etică și deontologie profesională
19
Cap. II C. art.14-17, Codul de etică și deontologie profesională
20
Cap.II D. art. 18-23, Codul de etică și deontologie profesională
21
Cap.II E. art. 24-26, Codul de etică și deontologie profesională
22
Cap. II F. art. 27-28 lit a) – j), Codul de etică și deontologie profesională
23
Cap. IV, art.39 alin (2) lit. a) – f) din Cod.
24
Publ. în M.Of. al României, nr.505 din 03 august 2004, modificată și completată ulterior

15
 - întocmește un raport anual referitor la situația respectării eticii
universitare și a eticii activităților de cercetare, care se prezintă rectorului și
Senatului Universitar și care constituie un document public.
- îndeplinește și alte atribuții prevăzute de Carta Universitară.
Mai trebuie arătat faptul că, potrivit prevederilor din Cod, orice persoană
din Universitate sau din afara acesteia, poate sesiza în scris Comisia de etică
abaterile savârșite de membrii comunității universitare, iar Comisia va
răspunde în scris în termen de 30 de zile de la primirea acesteia, păstrând
confidențialitatea identității autorului.
Comisia de etică universitară poate stabili și sancțiuni pentru personalul
Didactic și de cercetare cât și celui auxiliar pentru încălcarea eticii universitare
sau pentru abateri de la buna conduită în cercetarea științifică, precum25:
- avertismentul scris;
- diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizația
de conducere, de îndrumare și de control;
- suspendarea pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de a se
înscrie la un concurs pentru ocuparea unei funcții didactice/de cercetare
superioare sau a unei funcții de conducere, de îndrumare și de control, ca
membru în Comisii de licență, de master sau de doctorat;
- destituirea din funcția de conducere din învățământ/cercetare științifică;
- desfacerea contractului individual de muncă.
Tot astfel, Comisia de etică poate stabili sancțiuni studenților și
studenților doctoranzi, pentru încălcarea eticii universitare, precum26:
- avertismentul scris;
- retragerea bursei, dacă este cazul;
- exmatricularea.

25
Cap. IV art.42 lit. a) – e) din Cod si art 318 din Legea nr.1/2011 a educației naționale
26
Cap. IV art.43 lit a) – c) din Cod.

16
 Sancțiunile prevăzute de Comisia de etică universitară sunt puse în
aplicare de către Decan sau rector, după caz, în termen de 30 de zile de la
stabilirea acestora, iar dreptul persoanei sacționate de a se adresa instanței
judecătorești este garantat.
În concluzie se mai precizează faptul că între codul de etică și codul de
conduită există deosebiri. Astfel, codul de etică are la bază principiile, valorile
și misiunea unei organizații. Acesta are ca scop respectarea misiunii organizației
și introducerea în angajații săi a valorilor și principiilor care o ghidează. Pe
lângă aceasta, acest cod de etică are un impact major asupra comportamentelor
și deciziilor care se iau în interiorul unei organizații, reglementând
comportamentul angajaților astfel încât să se conformeze la standardele morale
ale organizației, prin indicarea modurilor acceptabile de soluționare a
conflictelor și dilemelor etice care apar. Ele nu sunt obligate să conțină
sancțiuni.
În esență, un cod de conduită stabilește cu claritate „ce e rău” și „ce e
bine”, precum și ce modalități de a acționa sunt inacceptabile din punct de
vedere moral pentru angajații organizației căreia îi aparțin codului respectiv.
Codul de conduită este, în general, mai detaliat și mai specific decât codul
de etică, și conține obligații de natură legală. Astfel, un cod de conduită va
explica foarte clar în ce mod trebuie să se comporte angajații unei organizații.
Acest cod indică ce acțiuni trebuie efectuate și ce proceduri trebuie
urmate atât în situațiile cu care aceștia se confruntă zilnic, cât și în situațiile mai
ieșite din comun, cum ar fi conflictele de interese și dilemele etice.
Tot în Codul de conduită sunt detaliate și sancțiunile care vor fi aplicate
pentru încalcarea acestora.

17