REFERAT

ETICĂ ȘI INTEGRITATEA ACADEMICĂ

ETICĂ UNIVERSITARĂ
STUDENT: MILITARU(DOBRESCU) ANDREEA-ERMINA,AN1,PIPP

Cuprins:

INTRODUCERE……………………………………………….4

CAPITOLUL I………………………………………………….6
TRĂSĂTURI ȘI LEGISLAȚIA PRIVIND ETICA UNIVERSITARA
1.1.Ce este etica…………………………………………………………..6
1.2.Legislația privind etica universitară………………………………….7

CAPITOLUL II…………………………………………………9
VALORILE ETICE UNIVERSITARE
2.1.Sistemul de valori etice universitare…………………………….….9
2.2.Valorile etice universitare…………………………………………..10

CAPITOLUL III………………………………………………13
REGULI MORALE ȘI DE ETICĂ ÎN SPAȚIUL ACADEMIC

CONCLUZII…………………………………………………..15

BIBLIOGRAFIE………………………………………………16

Introducere

Etica reprezintă totalitatea normelor de conduită morală.

Dicţionarul explicativ al limbii române definește morala ca fiind "ansamblul
normelor de convieţuire, de comportare a oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de colectivitate, şi
a căror încălcare nu este sancţionată de lege, ci de opinia publică".
În DicţionarCuprins:
 INTRODUCERE……………………………………………….4

CAPITOLUL I………………………………………………….6
TRĂSĂTURI ȘI LEGISLAȚIA PRIVIND ETICA UNIVERSITARA
1.1.Ce este etica…………………………………………………………..6
1.2.Legislația privind etica universitară………………………………….7

CAPITOLUL II…………………………………………………9
VALORILE ETICE UNIVERSITARE
2.1.Sistemul de valori etice universitare…………………………….….9
2.2.Valorile etice universitare…………………………………………..10

CAPITOLUL III………………………………………………13
REGULI MORALE ȘI DE ETICĂ ÎN SPAȚIUL ACADEMIC

CONCLUZII…………………………………………………..15

BIBLIOGRAFIE………………………………………………16

Introducere

Etica reprezintă totalitatea normelor de conduită morală.

Dicţionarul explicativ al limbii române definește morala ca fiind "ansamblul
normelor de convieţuire, de comportare a oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de colectivitate, şi
a căror încălcare nu este sancţionată de lege, ci de opinia publică".
În Dicţionarul limbii franceze morala este definită ca fiind: "ştiinţa binelui şi răului;
teoria acţiunii umane în calitatea ei de a fi supusă datoriei şi având ca scop binele; ansamblul
de reguli de conduită considerate de o manieră absolută". La baza moralei stau principiile:
demnităţii, responsabilităţii, libertăţii, solidarităţii, dreptăţii şi carităţii.
Unul dintre obiectivele tradiționale ale eticii este cel de a identifica tipurile de criterii în
funcție de care putem distinge între ceea ce este „moral” și ceea ce este „imoral”.
Spunem adesea, despre lucruri diferite, că sunt morale sau imorale (deși de cele mai
multe ori nu folosim neapărat aceste cuvinte). Ne referim astfel la acțiuni, la intențiile din
spatele acțiunilor sau chiar la persoane („e un om moral”).
 De ce oameni obișnuiți, „ca noi”, fac uneori acțiuni imorale? Uneori, răspunsul poate fi
dat de lipsa cunoașterii relevante. Pur și simplu, nu știu că prin acțiunea lor încalcă o regulă
sau o cerință morală. Din păcate însă, nu aceasta este situația cel mai des întâlnită. Deficitul
de moralitate nu este, de cele mai multe ori, generat de un deficit de cunoaștere. Dacă așa ar
sta lucrurile, problema s-ar rezolva simplu prin accesarea informației (sau printr-un curs!).
Experiența comună, ca și rezultatele psihologiei morale, indică însă către o altă direcție.
Cel mai adesea, atunci când oamenii nu fac „ce trebuie” din punct de vedere moral, explicația
rezidă mai curând în lipsa motivației decât în cea a cunoașterii.
Pentru mulți oameni etica se reduce la religie, pentru că primii pași în educația morală au
fost învățarea celor zece porunci. Cum aceste imperative își au sursa în Biblie, e la îndemână
să credem că religia reprezintă un sistem de reguli etice.
Să nu minți, să nu ai alți dumnezei, să nu ucizi, să nu-ți faci chip cioplit, să nu fii
desfrânat, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, să nu iei în deșert numele Domnului
În timp ce etica răspunde la întrebări precum „ce acțiuni sunt bune în sine?”, „ce datorii
morale avem?”, „cum arată un om virtuos?”, religia răspunde la întrebări existențiale de tipul
„ce se întâmplă cu noi după moarte?”, „există o divinitate dincolo de lumea în care trăim?”,
„cine este adevăratul dumnezeu?”. Desigur, și religia răspunde la întrebări de tipul cum
trebuie să ne comportăm, dar scopul ultim nu este totuși acela de a indica ce trebuie să facem
în sine, ci cum să ne purtăm pentru a evita iadul..
Moralitatea nu este același lucru nici cu legalitatea. La fel ca în cazul religiei, e foarte
ușor să le confundăm. Asta pentru că ne așteptăm ca legile să fie drepte și în conformitate cu
valori morale universale. În general, legile codifică și impun prin sancțiuni juridice o serie de
reguli considerate a fi esențiale pentru bunul mers al unei societăți. De exemplu, legile în
vigoare ne spun că nu trebuie să violăm, să furăm, să ucidem. Sfera moralității este însă mult
mai largă, iar reguli morale precum „să nu minți” nu sunt prinse în sistemul de legi decât în
măsura în care generează anumite prejudicii de natură financiară sau juridică. În condiții
ideale, ceea ce este legal este și moral, dar în viața reală legile sunt convenții ce pot fi
schimbate într-un mod în care valorile morale nu pot fi schimbate.
În cazul eticii universitare problema care se pune este aceea de a distinge între ceea ce
este (moralmente) corect și incorect în cazul acțiunilor pe care le întreprindem ca membri ai
comunității academice..
 Capitolul I
TRĂSĂTURI ȘI LEGISLAȚIA PRIVIND ETICA

1.1 Ce este etica?

Preocupări referitoare la etică ori la integritate în universităţi au fost de-a lungul

timpului în domenii precum religie, filosofie, teoria generală a dreptului etc. Controversata
problemă „moral - juridic” este cu atât mai actuală cu cât societatea resimte o transformare a
valorilor care definesc fiinţa umană. Constituţia României revizuită în art. 1 alineat (3)
prevede: „România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului,
drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi
pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului
român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989 şi sunt garantate”.
Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, termenul de „morală” semnifică:
• Ansamblul convingerilor, aptitudinilor, deprinderilor reflectate şi fixate
• în principii, în norme, reguli, determinate istoric şi social, care reglementează
comportarea şi raporturile indivizilor între ei, precum şi dintre aceştia şi colectivitate şi a
căror respectare se întemeiază pe conştiinţa şi pe opinia publică; etică.
• Disciplină ştiinţifică care se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în societate
Iar termenul de „etică” semnifică: „ Ştiinţă care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu
legile lor de dezvoltare istorică, cu conţinutul lor de clasă şi cu rolul lor în viaţa socială.
Ştiinţa eticii este o disciplină socio-umană, îndrumătoare şi prescriptivă, bazată pe
principiile deliberării şi alegerii, vizând natura personalităţii şi vieţii, formarea caracterului,
studiul moravurilor.
„Îndelung controversata temă a cunoaşterii etice, reluată cu o neostenită vigoare în toate
epocile de mari transformări a relaţiilor umane şi a înţelegerii de sine a omului, este
confruntată în epoca contemporană cu complexitatea unor noi situaţii de viaţă, cu noi ritmuri
ale dezvoltării ştiinţei şi culturii, cu noi orizonturi în anticiparea şi constituirea aspiraţiilor de
emancipare umană”, se arată în doctrina noastră. „Dar toate acestea sunt atât de profund
marcate de natura inerent contradictorie a oricărui proces de revoluţionare şi înnoire a
modului de trai, încât efectul în plan etic apare adeseori derutant, încalcă această presiune
energetică a evenimentului cotidian interogaţia, astfel aparent pur speculativă, asupra eticului
ca specie a cunoaşterii umane şi asupra gradului de adevăr şi de substanţă referentială
obiectivă continute în structura fenomenului moral”.

1.2. Legislaţie privind etica universitară

Aşa cum s-a subliniat în Metodologia de etică şi integritate în procesul de evaluare a

universităţilor din România: „Legea educaţiei naţionale acordă atenţie mai multă subiectului
eticii şi integrităţii decât actul normativ anterior, respectiv Legea nr. 84/1995 a
învăţământului.
Astfel, din cele 21 de principii care guvernează învăţământul preuniversitare şi superior,
precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii, 6 au conotaţii nemijlocite privind etica şi
integritatea
Potrivit Metodologiei mai sus enunţate, „Legea introduce conceptul de „răspundere
publică” prin care instituţiile de învăţământ superior sunt obligate „să respecte politicile de
echitate şi etică universitară, cuprinse în Codul de etică şi deontologie profesională aprobat de
Senatul universitar”. „
Legea educaţiei naţionale, arată Metodologia dispune ca în Codul de etică şi deontologie
profesională universitară să fie incluse în mod obligatoriu:
a. ) stabilirea situaţiilor de conflicte de interese şi incompatibilităţi
b. ) prevederea ca persoanele care se află în relaţie de soţi, afini şi rude până la gradul al
III-lea inclusiv nu pot ocupa concomitent funcţii astfel încât unul sau una să se afle faţă de
celălalt sau cealaltă într-o poziţie de conducere, de control, autoritate sau evaluare
instituţională la orice nivel în aceeaşi universitate şi nu pot fi numite în comisii de doctorat,
comisii de evaluare sau comisii de concurs ale căror decizii afectează soţii, rudele sau afinii
până la gradul al III-lea inclusiv.
c. ) măsurile educaţionale, administrative şi tehnice care se iau pentru garantarea
originalităţii lucrărilor de licenţă, masterat, doctorat, articolelor ştiinţifice sau a altor
asemenea lucrări, precum şi sancţiunile aferente”.
Legea educaţiei naţionale mai impune, de asemenea, „obligaţia rectorului de a prezenta
anual, Raportul privind starea universităţii, document care va include, în mod necesar, situatia
respectării eticii universitare şi a eticii activitătii de cercetare.
Prin normele etice pe care le instituie, Legea educaţiei naţionale dispune că asigură,
aşadar, pârghiile necesare promovării în întregul mediu academic a unor abordări construite
din perspectiva eticii şi integrităţii”. Prevederile referitoare la etică şi integritate academică
stipulate în Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011

CAPITOLUL II
VALORILE ETICE UNIVERSITARE

Etica în general şi etica universitară în special ori integritatea academică sunt strâns
legate de un set de valori
Valoarea implică un raport între ceva demn de preţuit şi cineva în măsură să acorde
preţuire, un raport între obiectul valorizat şi subiectul valorizator. Acest raport are un caracter
social, întrucât subiectul valorizator acordă preţuire acelor obiecte, activităţi sau creaţii care,
prin însuşirile lor obiective, se dovedesc apte să satisfacă trebuinţe, necesităţi, aspiraţii, sunt
istoriceşte şi socialmente condiţionate de practică. Există deci o corespondenţă inalienabilă
între însuşirile unui fapt valone şi trebuinţele şi idealurile umane.,Fiecare valoare are o
finalitate intrinsecă, ceea ce echivalează cu a spune că, valorile sunt ireductibile, neputând fi
raportate la o categorie mai largă.
Originalitatea şi ireductibilitatea valorilor conduc la neadmiterea superiorităţii de rang, ci
cel mult a unor priorităţi temporare în funcţie de trebuinţele social-umane cărora le
corespund. Omul creează valori şi se creează prin valori, care devin coordonate ale acţiunii
umane şi determinaţii ontologice ale condiţiei umane.
Valorile motivează orientează, oferă criterii de apreciere, modele şi sisteme de referinţă,
principii de evaluare pentru acţiunea umană totodata valorile contribuie la cooperarea
indivizilor, având o funcţie integratoare în societate

2.1. Sistemul de valori etice universitare

Există un sistem de valori pentru fiecare comunitate umană, schimările istorice şi sociale
antrenând modificări ce privesc criteriile de valorizare cât şi pe cele de înlănţuire şi
ierarhizare ale valorilor şi imprimând o anumită dinamică a valorilor;
» Sistemul de valori etice universitare constituie cadrul de formalizare a regulilor
consensuale morale şi de integritate în domeniul academic, expresie a poziţiilor definitorii
faţă de ceea ce este permis sau nu în mediul universitar
Valorile etice orientează activitatea în domeniul învăţământului superior, în general,
precum şi în interiorul mediului academic şi al comunităţii universitare. Acestea definesc
relaţiile moral - profesionale dintre membrii comunităţii universitare, între aceştia şi
colaboratorii externi, inclusiv cu membrii echipelor de evaluare instituţională pentru
clasificarea universităţilor.

2.2 Valorile etice universitare

Valorile etice universitare sunt următoarele:

a. ) Libertatea academică, proclamă faptul că universitatea este un spaţiu liber de
ingerinţe, presiuni şi constrângeri, altele decât cele de natură ştiinţifică, legală şi etică;
b. ) Autonomia personală asigură exercitarea consimţământului propriu şi posibilitatea
opţiunii asupra programelor, concursurilor şi oportunităţilor de studiu şi cercetare.
c. ) Transparenţa se referă la asigurarea accesului public, în mod oportun, la toate
categoriile de acţiuni, date şi informaţii care interesează membrii comunităţii universitare şi
societatea din care aceasta face parte.
d. ) Etica relaţiilor între membrii comunităţii academice solicită evitarea legăturilor şi
poziţiilor care duc la conflicte de interese şi incompatibilităţi de natură să afecteze judecăţile,
evaluările obiective şi acţiunile membrilor comunităţii şi să permită: favoritismul,
nepotismul, aplicarea de standarde duble în apreciere/evaluare, acte de persecuţie sau de
răzbunare
 e. ) Respectul, grija şi toleranţa impun preţuirea demnităţii fiecărui membru al
comunităţii academice într-un climat liber de orice discriminare, hărţuire, umilire, dispreţ,
ameninţare, intimidare, rezolvarea disputelor prin argumente raţionale şi nu prin utilizarea
unui limbaj (cuvinte, etichetări, stil şi ton) sau unor atitudini/acţiuni inadmisibile în mediul
academic; încurajează politeţea, curajul, respectul, solicitudinea, aprecierea mândria,
altruismul, empatia, înţelegerea, solidaritatea, promptitudinea, optimismul;
f. ) Dreptatea şi echitatea determină atitudini corecte şi de respingere a discriminării,
inegalităţii de şanse şi exploatării; promovarea culturii organizaţionale bazate pe performanţă
şi probitate; stimularea metodelor şi tehnicilor de lucru consultative şi flexibile; descurajarea
şi eliminarea oricăror forme de corupţie.
g. ) Profesionalismul înseamnă competenţă în exercitarea profesiei; încredere în
validitatea deciziilor profesionale şi faţă de profesie; protejarea faţă de amatorism, diletantism
şi impostură; identificarea cu specialitatea şi cu cei din acela;i domeniu; ataşamentul faţă de
cariera academică; obligaţia morală de a lucra în serviciul studenţilor, evitând arbitrariul şi
tratamentul preferenţial nejustificat; menţinerea standardelor profesionale; solidaritatea
colegială şi competiţia loială;
h. ) Primatul meritocraţiei constă în recunoaşterea, cultivarea, recompensarea realizărilor,
valorii şi calităţii personale/ colective şi în încurajarea: eficacităţii, eficienţei şi performanţei;
dedicării faţă de profesie şi faţă de studiu; talentului şi creativităţii; loialităţii faţă de instituţie
şi membrii comunităţii academice.
i. ) Responsabilitatea profesională şi socială reclamă implicare şi problemele
profesionale şi publice, colegialitate şi spirit cetăţenesc responsabil; garantarea dreptului
de a critica public - întemeiat şi argumentat - încălcările standardelor profesionale şi de
calitate; interzicerea dezinformării, calomnierii, denigrării publice a persoanelor din instituţie
şi a programelor de studii; responsabilitatea manifestată faţă de studenţi, faţă de subordonaţi,
faţă de angajaţi.
In mediul academic, raportat la sistemul de valori etice mai sus specificate, sunt avem si
abateri acesta sunt următoarele fapte:
• obstrucţionarea activităţii didactice, de cercetare ştiinţifică, administrative sau a
oricărei funcţii a universităţii;
• frauda sub orice formă în procesul de învăţământ, de cercetare ştiinţifică, precum şi în
cadrul celorlalte activităţi din universitate;
• utilizarea neautorizată şi provocarea cu vinovăţie de prejudicii în dauna patrimoniului
universităţi”.
 • pătrunderea neautorizată în spaţiile în care accesul este reglementat prin măsuri
special;
• distrugerea, alterarea sau falsificarea documentelor şi a bazelor de date ale
universităţii, ca şi utilizarea lor în scopuri ilicite;
• organizarea şi desfăşurarea de activităţi nepermise în universitate, folosirea numelui, a
resurselor umane, financiare sau materiale ale acesteia în scopuri nelegale sau contrare
acesteia;
• folosirea abuzivă a calităţii de membru al comunităţii academice
• denigrarea publică a personalului sau instituţiei de către membrii comunităţii
universitare;
• practicarea unor atitudini şi comportamente indecente, insultătoare sau obscene şi
folosirea unui limbaj neconform spiritului academic;
• participarea la activităţile din cadrul universităţii prin încălcarea prevederilor legale a
dispoziţiilor cartei universitare privind consumul de alcool, droguri, de alte substanţe
interzise;
• favoritismul, sub orice aspect
• discriminarea, în toate formele de manifestare a aces
• agresarea fizică sau morală săvârşită sub orice formă împotriva membrilor comunităţii
universitare sau în legătură cu activitatea academică;
• inducerea în eroare a conducerii universităţii prin dezinformare;
• acceptarea, lipsa de reacţie faţă de corupţie, favorizarea acesteia, obţinerea,
pretinderea sau nerefuzarea unor avantaje necuvenite;
 CAPITOLUL III
REGULI MORALE ȘI DE ETICĂ ÎN SPAȚIUL UNIVERSITAR

Universitățile sunt spații menite să faciliteze transmiterea și progresul cunoașterii prin

activități didactice și de cercetare, iar pentru ca acest lucru să se desfășoare în condiții optime
este nevoie ca toți membrii comunității academice (studenți, masteranzi, doctoranzi,
cercetători, profesori, personal administrativ, conducere etc.) să respecte o serie de norme
morale și de conduită, la fel cum se întâmplă în orice tip de organizație (deși normele
specifice pot să difere.
Universitățile din România (și din lume) au adoptat Coduri de etică prin care se
angajează să respecte o serie de valori și principii etice generale, din care decurg reguli
morale specifice, cu rolul de a ghida deciziile etice și de a oferi un model de comportament
moral.
Valorile morale sunt standarde culturale valabile pentru toţi membrii organizaţiei, care
ghidează comportamentul nostru moral. În realitate, ele nu funcționează ca un ghid propriu-
zis, ci mai degrabă ca un reper moral, fiind conținute tacit în principiile etice.
De pildă, valoarea dreptăţii e „ascunsă” în principiul dreptăţii. Un cod de etică având ca
fundament valorile morale e un cod bazat pe o declarație de valori, cum sunt, de exemplu,
codurile universităţilor româneşti.
Principiile etice nu sunt nici ele reguli de conduită, ci criterii majore care întemeiază şi
justifică regulile de conduită; ele ţin de fundamentele moralităţii (teorii), fiind dezbătute şi
modificate continuu de eticieni. Personalul obişnuit nu se ocupă de fundamentele eticii.
Datoriile morale specifice sau standardele morale (reguli de conduită, proceduri de aplicare a
principiilor) există sub forma unor obligaţii sau interdicţii care ne spun ce să facem/să nu
facem sub aspect moral.
Iată câteva reguli morale ce pot fi desprinse din Codul de etică al Universității din
București și care le solicită atât participanților la programele de studii ale instituției (studenți,
masteranzi, doct
 Cuprins:

INTRODUCERE ………………………………………… …….4

CAPITOL UL I ………………………………………………….6
TRĂSĂTURI ȘI LEGISLAȚIA PRIVIND ETICA UNIVERSITARA

1.1.Ce este etica…………………………………………………………..6

1.2.Legislația privind etica universitară………… ……………………….7

CAPITOLUL II …………………………………………………9
VALORILE ETICE UNIVERSITARE

2.1.Sistemul de valori etice universitare…………………………….….9

2.2.Valorile etice universitare…………………………………………..10

CAPITOLUL III………………………………………………13
REGULI MORALE ȘI DE ETICĂ ÎN SPAȚIUL ACADEMIC

CONCLUZII …………………………………………………..15

BIBLIOGRAFIE………………………………………………16

Introducere
oranzi,
cercetători), cât și cadrelor didactice și personalului administrativ să se comporte astfel încât
să:
- Respecte libertatea și autonomia academică și personală prin neimpunerea unor credinţe
religioase, ataşamente politice sau alte categorii de convingeri, precum și prin libertatea de a
alege programele de studiu şi de cercetare, oportunităţile şi nivelurile de pregătire pe care le
consideră adecvate;
- Protejeze dreptul la confidenţialitate în toate problemele ce ţin de viaţa celorlalți;
- Promoveze egalitatea de șanse, evitând orice formă de discriminare sau tratarea inegală
a persoanelor, bazată explicit ori implicit pe criterii extraprofesionale precum rasa, etnia,
religia, convingerile politice, naționalitate, gen, vârstă, dizabilități etc.;
- Prevină şi să combată corupţia (ex. darea şi luarea de mită în bani, cadouri sau alte
avantaje materiale, traficul de influenţă) în toate formele ei, astfel încât să evite situațiile de
obţinere a unor avantaje nemeritate (ex. la concursurile de admitere în facultăţi, la examene,
la concursurile de ocupare a posturilor didactice, de cercetare şi tehnice, la competiţiile de
obţinere a granturilor de cercetare etc.);
- Prevină atât abuzul de putere, cât și abuzul de încredere;
- Respecte onestitatea academică și corectitudinea intelectuală prin evitarea și declararea
formelor de plagiat, copiat, „fabricare” a rezultatelor cercetărilor, de încălcare a proprietății
intelectuale şi a drepturilor de autor;
- Manifeste respect și toleranță față de ceilalți, fiind interzise adresările suburbane,
jignitoare, ireverenţioase sau vulgare, umilirea, intimidarea, ameninţarea ori atacul la
persoană;
- Evite și să sancționeze orice formă de hărțuire (ex. fizică, psihică, sexuală) prin care
este manifumilitor și care urmăreşte sau conduce la afectarea capacităţii unei persoane de a-şi
desfăşura în mod firesc activităţile profesionale şi de studiu;
- Arate bunăvoință atât prin recunoaşterea şi recompensarea celor merituoşi, cât şi prin
înţelegerea şi sprijinirea celor aflaţi în dificultate, evitând în același timp nepăsarea,
egoismul, invidia, vanitatea, insolenţa sau cinismul.

CONCLUZII
Se spune că etica este precum oxigenul, ne amintim de ea doar atunci când ne lipsește.
Alții cred că integritatea nu reprezintă cea mai mare realizare pe care un individ o poate avea
în cursul vieţii, ci cea mai dificil de atins. În societatea complexă și diversă în care trăim,
observăm cum unii oameni pot acţiona împotriva celorlalți fără a plăti riscul creat, oamenii
moderni “pot avea opţiuni pe cheltuiala altora” cum ar spune Nassim Nicholas Taleb. Cursul
transversal
De ce oamenii buni fac lucruri rele? este un curs de etică aplicată și integritate academică
ce oferă o perspectivă interdisciplinară asupra eticii universitare, principiilor, valorilor și
normelor ce stau la baza comportamentului etic, drepturilor și obligațiilor studenților,
cadrelor didactice și personalului administrativ, încălcărilor codului etic și sancțiunilor, etc.
dar mai ales oferă o perspectivă realistă privind practicile și dilemele, vulnerabilitățile și
provocările, bunele practici etice din viața academică de zii cu zii.
Abateri de la normele de etică pot fi săvârşite de către studenţi sau de personalul
nedidactic al universităţii. abateri prin care este lezată comunitatea universitară prin
nerespectarea principiilor şi valorilor pentru care Universitatea militează şi pe care le
promovează. Ţinând seama de cele menţionate mai sus, rezultă necesitatea elaborării unui
ansamblu de norme privind conduita morală în viaţa socială şi etica profesională universitară
– sub forma unui Cod Etic (C.E.) in cadrul caruia sunt statuate standardele de integritate ce
trebuiesc indeplinite la diferitele niveluri ale vietii academice. Codul Etic este definit astfel:
"Ansamblul de norme şi principii morale, de conduită, care includ obligaţiile etice ale
profesiunii, cât şi rolul lor în viaţa socială" .Intrucât noţiunea de etică include principiile de
morală, dar se regăseşte şi în noţiunea de deontologie, C.E. reprezinta chiar colectia de
standarde ce descriu nivelul de integritate a membrilor comunităţii academice.
Respectarea normelor prevăzute în Codul Etic de către membrii universităţii reprezintă
Condiţia Suficientă pentru realizarea principiilor morale şi a valorilor ştiinţifice universitare.

BIBLIOGRAFIE

Etică și integritate academică - Elena Emilia Stefan

Etică și integritate academică - Emanuel Socaciu, Constantin Vica, Emilian
Mihailov,Toni Gibea, Valentin Muresan, Mihaela Constantinescu
ul limbii franceze morala este definită ca fiind: "ştiinţa binelui şi răului; teoria acţiunii
umane în calitatea ei de a fi supusă datoriei şi având ca scop binele; ansamblul de reguli de
conduită considerate de o manieră absolută". La baza moralei stau principiile: demnităţii,
responsabilităţii, libertăţii, solidarităţii, dreptăţii şi carităţii.
 Unul dintre obiectivele tradiționale ale eticii este cel de a identifica tipurile de criterii în
funcție de care putem distinge între ceea ce este „moral” și ceea ce este „imoral”.
Spunem adesea, despre lucruri diferite, că sunt morale sau imorale (deși de cele mai
multe ori nu folosim neapărat aceste cuvinte). Ne referim astfel la acțiuni, la intențiile din
spatele acțiunilor sau chiar la persoane („e un om moral”).
De ce oameni obișnuiți, „ca noi”, fac uneori acțiuni imorale? Uneori, răspunsul poate fi
dat de lipsa cunoașterii relevante. Pur și simplu, nu știu că prin acțiunea lor încalcă o regulă
sau o cerință morală. Din păcate însă, nu aceasta este situația cel mai des întâlnită. Deficitul
de moralitate nu este, de cele mai multe ori, generat de un deficit de cunoaștere. Dacă așa ar
sta lucrurile, problema s-ar rezolva simplu prin accesarea informației (sau printr-un curs!).
Experiența comună, ca și rezultatele psihologiei morale, indică însă către o altă direcție.
Cel mai adesea, atunci când oamenii nu fac „ce trebuie” din punct de vedere moral, explicația
rezidă mai curând în lipsa motivației decât în cea a cunoașterii.
Pentru mulți oameni etica se reduce la religie, pentru că primii pași în educația morală au
fost învățarea celor zece porunci. Cum aceste imperative își au sursa în Biblie, e la îndemână
să credem că religia reprezintă un sistem de reguli etice.
Să nu minți, să nu ai alți dumnezei, să nu ucizi, să nu-ți faci chip cioplit, să nu fii
desfrânat, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, să nu iei în deșert numele Domnului
În timp ce etica răspunde la întrebări precum „ce acțiuni sunt bune în sine?”, „ce datorii
morale avem?”, „cum arată un om virtuos?”, religia răspunde la întrebări existențiale de tipul
„ce se întâmplă cu noi după moarte?”, „există o divinitate dincolo de lumea în care trăim?”,
„cine este adevăratul dumnezeu?”. Desigur, și religia răspunde la întrebări de tipul cum
trebuie să ne comportăm, dar scopul ultim nu este totuși acela de a indica ce trebuie să facem
în sine, ci cum să ne purtăm pentru a evita iadul..
Moralitatea nu este același lucru nici cu legalitatea. La fel ca în cazul religiei, e foarte
ușor să le confundăm. Asta pentru că ne așteptăm ca legile să fie drepte și în conformitate cu
valori morale universale. În general, legile codifică și impun prin sancțiuni juridice o serie de
reguli considerate a fi esențiale pentru bunul mers al unei societăți. De exemplu, legile în
vigoare ne spun că nu trebuie să violăm, să furăm, să ucidem. Sfera moralității este însă mult
mai largă, iar reguli morale precum „să nu minți” nu sunt prinse în sistemul de legi decât în
măsura în care generează anumite prejudicii de natură financiară sau juridică. În condiții
ideale, ceea ce este legal este și moral, dar în viața reală legile sunt convenții ce pot fi
schimbate într-un mod în care valorile morale nu pot fi schimbate.
În cazul eticii universitare problema care se pune este aceea de a distinge între ceea ce
este (moralmente) corect și incorect în cazul acțiunilor pe care le întreprindem ca membri ai
comunității academice..

Capitolul I
TRĂSĂTURI ȘI LEGISLAȚIA PRIVIND ETICA

1.1 Ce este etica?

Preocupări referitoare la etică ori la integritate în universităţi au fost de-a lungul

timpului în domenii precum religie, filosofie, teoria generală a dreptului etc. Controversata
problemă „moral - juridic” este cu atât mai actuală cu cât societatea resimte o transformare a
valorilor care definesc fiinţa umană. Constituţia României revizuită în art. 1 alineat (3)
prevede: „România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului,
drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi
pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului
român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989 şi sunt garantate”.
Conform Dicţionarului explicativ al limbii române, termenul de „morală” semnifică:
 Ansamblul convingerilor, aptitudinilor, deprinderilor reflectate şi fixate
 în principii, în norme, reguli, determinate istoric şi social, care reglementează
comportarea şi raporturile indivizilor între ei, precum şi dintre aceştia şi colectivitate şi a
căror respectare se întemeiază pe conştiinţa şi pe opinia publică; etică.
 Disciplină ştiinţifică care se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în societate
Iar termenul de „etică” semnifică: „ Ştiinţă care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu
legile lor de dezvoltare istorică, cu conţinutul lor de clasă şi cu rolul lor în viaţa socială.
Ştiinţa eticii este o disciplină socio-umană, îndrumătoare şi prescriptivă, bazată pe
principiile deliberării şi alegerii, vizând natura personalităţii şi vieţii, formarea caracterului,
studiul moravurilor.
„Îndelung controversata temă a cunoaşterii etice, reluată cu o neostenită vigoare în toate
epocile de mari transformări a relaţiilor umane şi a înţelegerii de sine a omului, este
confruntată în epoca contemporană cu complexitatea unor noi situaţii de viaţă, cu noi ritmuri
ale dezvoltării ştiinţei şi culturii, cu noi orizonturi în anticiparea şi constituirea aspiraţiilor de
emancipare umană”, se arată în doctrina noastră. „Dar toate acestea sunt atât de profund
marcate de natura inerent contradictorie a oricărui proces de revoluţionare şi înnoire a
modului de trai, încât efectul în plan etic apare adeseori derutant, încalcă această presiune
energetică a evenimentului cotidian interogaţia, astfel aparent pur speculativă, asupra eticului
ca specie a cunoaşterii umane şi asupra gradului de adevăr şi de substanţă referentială
obiectivă continute în structura fenomenului moral”.

1.2. Legislaţie privind etica universitară

Aşa cum s-a subliniat în Metodologia de etică şi integritate în procesul de evaluare a

universităţilor din România: „Legea educaţiei naţionale acordă atenţie mai multă subiectului
eticii şi integrităţii decât actul normativ anterior, respectiv Legea nr. 84/1995 a
învăţământului.
Astfel, din cele 21 de principii care guvernează învăţământul preuniversitare şi superior,
precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii, 6 au conotaţii nemijlocite privind etica şi
integritatea
Potrivit Metodologiei mai sus enunţate, „Legea introduce conceptul de „răspundere
publică” prin care instituţiile de învăţământ superior sunt obligate „să respecte politicile de
echitate şi etică universitară, cuprinse în Codul de etică şi deontologie profesională aprobat de
Senatul universitar”. „
Legea educaţiei naţionale, arată Metodologia dispune ca în Codul de etică şi deontologie
profesională universitară să fie incluse în mod obligatoriu:
a. ) stabilirea situaţiilor de conflicte de interese şi incompatibilităţi
b. ) prevederea ca persoanele care se află în relaţie de soţi, afini şi rude până la gradul al
III-lea inclusiv nu pot ocupa concomitent funcţii astfel încât unul sau una să se afle faţă de
celălalt sau cealaltă într-o poziţie de conducere, de control, autoritate sau evaluare
instituţională la orice nivel în aceeaşi universitate şi nu pot fi numite în comisii de doctorat,
comisii de evaluare sau comisii de concurs ale căror decizii afectează soţii, rudele sau afinii
până la gradul al III-lea inclusiv.
c. ) măsurile educaţionale, administrative şi tehnice care se iau pentru garantarea
originalităţii lucrărilor de licenţă, masterat, doctorat, articolelor ştiinţifice sau a altor
asemenea lucrări, precum şi sancţiunile aferente”.
 Legea educaţiei naţionale mai impune, de asemenea, „obligaţia rectorului de a prezenta
anual, Raportul privind starea universităţii, document care va include, în mod necesar, situatia
respectării eticii universitare şi a eticii activitătii de cercetare.
Prin normele etice pe care le instituie, Legea educaţiei naţionale dispune că asigură,
aşadar, pârghiile necesare promovării în întregul mediu academic a unor abordări construite
din perspectiva eticii şi integrităţii”. Prevederile referitoare la etică şi integritate academică
stipulate în Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011

CAPITOLUL II
VALORILE ETICE UNIVERSITARE

Etica în general şi etica universitară în special ori integritatea academică sunt strâns
legate de un set de valori
Valoarea implică un raport între ceva demn de preţuit şi cineva în măsură să acorde
preţuire, un raport între obiectul valorizat şi subiectul valorizator. Acest raport are un caracter
social, întrucât subiectul valorizator acordă preţuire acelor obiecte, activităţi sau creaţii care,
prin însuşirile lor obiective, se dovedesc apte să satisfacă trebuinţe, necesităţi, aspiraţii, sunt
istoriceşte şi socialmente condiţionate de practică. Există deci o corespondenţă inalienabilă
între însuşirile unui fapt valone şi trebuinţele şi idealurile umane.,Fiecare valoare are o
finalitate intrinsecă, ceea ce echivalează cu a spune că, valorile sunt ireductibile, neputând fi
raportate la o categorie mai largă.
Originalitatea şi ireductibilitatea valorilor conduc la neadmiterea superiorităţii de rang, ci
cel mult a unor priorităţi temporare în funcţie de trebuinţele social-umane cărora le
corespund. Omul creează valori şi se creează prin valori, care devin coordonate ale acţiunii
umane şi determinaţii ontologice ale condiţiei umane.
Valorile motivează orientează, oferă criterii de apreciere, modele şi sisteme de referinţă,
principii de evaluare pentru acţiunea umană totodata valorile contribuie la cooperarea
indivizilor, având o funcţie integratoare în societate

2.1. Sistemul de valori etice universitare

Există un sistem de valori pentru fiecare comunitate umană, schimările istorice şi sociale
antrenând modificări ce privesc criteriile de valorizare cât şi pe cele de înlănţuire şi
ierarhizare ale valorilor şi imprimând o anumită dinamică a valorilor;
» Sistemul de valori etice universitare constituie cadrul de formalizare a regulilor
consensuale morale şi de integritate în domeniul academic, expresie a poziţiilor definitorii
faţă de ceea ce este permis sau nu în mediul universitar
Valorile etice orientează activitatea în domeniul învăţământului superior, în general,
precum şi în interiorul mediului academic şi al comunităţii universitare. Acestea definesc
relaţiile moral - profesionale dintre membrii comunităţii universitare, între aceştia şi
colaboratorii externi, inclusiv cu membrii echipelor de evaluare instituţională pentru
clasificarea universităţilor.

2.2 Valorile etice universitare

Valorile etice universitare sunt următoarele:

a. ) Libertatea academică, proclamă faptul că universitatea este un spaţiu liber de
ingerinţe, presiuni şi constrângeri, altele decât cele de natură ştiinţifică, legală şi etică;
b. ) Autonomia personală asigură exercitarea consimţământului propriu şi posibilitatea
opţiunii asupra programelor, concursurilor şi oportunităţilor de studiu şi cercetare.
c. ) Transparenţa se referă la asigurarea accesului public, în mod oportun, la toate
categoriile de acţiuni, date şi informaţii care interesează membrii comunităţii universitare şi
societatea din care aceasta face parte.
 d. ) Etica relaţiilor între membrii comunităţii academice solicită evitarea legăturilor şi
poziţiilor care duc la conflicte de interese şi incompatibilităţi de natură să afecteze judecăţile,
evaluările obiective şi acţiunile membrilor comunităţii şi să permită: favoritismul,
nepotismul, aplicarea de standarde duble în apreciere/evaluare, acte de persecuţie sau de
răzbunare
e. ) Respectul, grija şi toleranţa impun preţuirea demnităţii fiecărui membru al
comunităţii academice într-un climat liber de orice discriminare, hărţuire, umilire, dispreţ,
ameninţare, intimidare, rezolvarea disputelor prin argumente raţionale şi nu prin utilizarea
unui limbaj (cuvinte, etichetări, stil şi ton) sau unor atitudini/acţiuni inadmisibile în mediul
academic; încurajează politeţea, curajul, respectul, solicitudinea, aprecierea mândria,
altruismul, empatia, înţelegerea, solidaritatea, promptitudinea, optimismul;
f. ) Dreptatea şi echitatea determină atitudini corecte şi de respingere a discriminării,
inegalităţii de şanse şi exploatării; promovarea culturii organizaţionale bazate pe performanţă
şi probitate; stimularea metodelor şi tehnicilor de lucru consultative şi flexibile; descurajarea
şi eliminarea oricăror forme de corupţie.
g. ) Profesionalismul înseamnă competenţă în exercitarea profesiei; încredere în
validitatea deciziilor profesionale şi faţă de profesie; protejarea faţă de amatorism, diletantism
şi impostură; identificarea cu specialitatea şi cu cei din acela;i domeniu; ataşamentul faţă de
cariera academică; obligaţia morală de a lucra în serviciul studenţilor, evitând arbitrariul şi
tratamentul preferenţial nejustificat; menţinerea standardelor profesionale; solidaritatea
colegială şi competiţia loială;
h. ) Primatul meritocraţiei constă în recunoaşterea, cultivarea, recompensarea
realizărilor, valorii şi calităţii personale/ colective şi în încurajarea: eficacităţii, eficienţei şi
performanţei; dedicării faţă de profesie şi faţă de studiu; talentului şi creativităţii; loialităţii
faţă de instituţie şi membrii comunităţii academice.
i. ) Responsabilitatea profesională şi socială reclamă implicare şi problemele
profesionale şi publice, colegialitate şi spirit cetăţenesc responsabil; garantarea dreptului
de a critica public - întemeiat şi argumentat - încălcările standardelor profesionale şi de
calitate; interzicerea dezinformării, calomnierii, denigrării publice a persoanelor din instituţie
şi a programelor de studii; responsabilitatea manifestată faţă de studenţi, faţă de subordonaţi,
faţă de angajaţi.
In mediul academic, raportat la sistemul de valori etice mai sus specificate, sunt avem si
abateri acesta sunt următoarele fapte:
 obstrucţionarea activităţii didactice, de cercetare ştiinţifică, administrative sau a
 oricărei funcţii a universităţii;
 frauda sub orice formă în procesul de învăţământ, de cercetare ştiinţifică, precum
şi în cadrul celorlalte activităţi din universitate;
 utilizarea neautorizată şi provocarea cu vinovăţie de prejudicii în dauna
patrimoniului universităţi”.
 pătrunderea neautorizată în spaţiile în care accesul este reglementat prin măsuri
special;
 distrugerea, alterarea sau falsificarea documentelor şi a bazelor de date ale
universităţii, ca şi utilizarea lor în scopuri ilicite;
 organizarea şi desfăşurarea de activităţi nepermise în universitate, folosirea
numelui, a resurselor umane, financiare sau materiale ale acesteia în scopuri
nelegale sau contrare acesteia;
 folosirea abuzivă a calităţii de membru al comunităţii academice
 denigrarea publică a personalului sau instituţiei de către membrii comunităţii
universitare;
 practicarea unor atitudini şi comportamente indecente, insultătoare sau obscene şi
folosirea unui limbaj neconform spiritului academic;
 participarea la activităţile din cadrul universităţii prin încălcarea prevederilor
legale a dispoziţiilor cartei universitare privind consumul de alcool, droguri, de
alte substanţe interzise;
 favoritismul, sub orice aspect
 discriminarea, în toate formele de manifestare a aces
 agresarea fizică sau morală săvârşită sub orice formă împotriva membrilor
comunităţii universitare sau în legătură cu activitatea academică;
 inducerea în eroare a conducerii universităţii prin dezinformare;
 acceptarea, lipsa de reacţie faţă de corupţie, favorizarea acesteia, obţinerea,
pretinderea sau nerefuzarea unor avantaje necuvenite;
 CAPITOLUL III
REGULI MORALE ȘI DE ETICĂ ÎN SPAȚIUL UNIVERSITAR

Universitățile sunt spații menite să faciliteze transmiterea și progresul cunoașterii prin

activități didactice și de cercetare, iar pentru ca acest lucru să se desfășoare în condiții optime
este nevoie ca toți membrii comunității academice (studenți, masteranzi, doctoranzi,
cercetători, profesori, personal administrativ, conducere etc.) să respecte o serie de norme
morale și de conduită, la fel cum se întâmplă în orice tip de organizație (deși normele
specifice pot să difere.
Universitățile din România (și din lume) au adoptat Coduri de etică prin care se
angajează să respecte o serie de valori și principii etice generale, din care decurg reguli
morale specifice, cu rolul de a ghida deciziile etice și de a oferi un model de comportament
moral.
Valorile morale sunt standarde culturale valabile pentru toţi membrii organizaţiei, care
ghidează comportamentul nostru moral. În realitate, ele nu funcționează ca un ghid propriu-
zis, ci mai degrabă ca un reper moral, fiind conținute tacit în principiile etice.
De pildă, valoarea dreptăţii e „ascunsă” în principiul dreptăţii. Un cod de etică având ca
fundament valorile morale e un cod bazat pe o declarație de valori, cum sunt, de exemplu,
codurile universităţilor româneşti.
Principiile etice nu sunt nici ele reguli de conduită, ci criterii majore care întemeiază şi
justifică regulile de conduită; ele ţin de fundamentele moralităţii (teorii), fiind dezbătute şi
modificate continuu de eticieni. Personalul obişnuit nu se ocupă de fundamentele eticii.
Datoriile morale specifice sau standardele morale (reguli de conduită, proceduri de aplicare a
principiilor) există sub forma unor obligaţii sau interdicţii care ne spun ce să facem/să nu
facem sub aspect moral.
Iată câteva reguli morale ce pot fi desprinse din Codul de etică al Universității din
București și care le solicită atât participanților la programele de studii ale instituției (studenți,
masteranzi, doctoranzi, cercetători), cât și cadrelor didactice și personalului administrativ să
se comporte astfel încât să:
- Respecte libertatea și autonomia academică și personală prin neimpunerea unor
credinţe religioase, ataşamente politice sau alte categorii de convingeri, precum și prin
libertatea de a alege programele de studiu şi de cercetare, oportunităţile şi nivelurile de
pregătire pe care le consideră adecvate;
- Protejeze dreptul la confidenţialitate în toate problemele ce ţin de viaţa celorlalți;
- Promoveze egalitatea de șanse, evitând orice formă de discriminare sau tratarea
inegală a persoanelor, bazată explicit ori implicit pe criterii extraprofesionale precum rasa,
etnia, religia, convingerile politice, naționalitate, gen, vârstă, dizabilități etc.;
- Prevină şi să combată corupţia (ex. darea şi luarea de mită în bani, cadouri sau alte
avantaje materiale, traficul de influenţă) în toate formele ei, astfel încât să evite situațiile de
obţinere a unor avantaje nemeritate (ex. la concursurile de admitere în facultăţi, la examene,
la concursurile de ocupare a posturilor didactice, de cercetare şi tehnice, la competiţiile de
obţinere a granturilor de cercetare etc.);
- Prevină atât abuzul de putere, cât și abuzul de încredere;
- Respecte onestitatea academică și corectitudinea intelectuală prin evitarea și
declararea formelor de plagiat, copiat, „fabricare” a rezultatelor cercetărilor, de încălcare a
proprietății intelectuale şi a drepturilor de autor;
- Manifeste respect și toleranță față de ceilalți, fiind interzise adresările suburbane,
jignitoare, ireverenţioase sau vulgare, umilirea, intimidarea, ameninţarea ori atacul la
persoană;
- Evite și să sancționeze orice formă de hărțuire (ex. fizică, psihică, sexuală) prin care
este manifumilitor și care urmăreşte sau conduce la afectarea capacităţii unei persoane de a-şi
desfăşura în mod firesc activităţile profesionale şi de studiu;
- Arate bunăvoință atât prin recunoaşterea şi recompensarea celor merituoşi, cât şi
prin înţelegerea şi sprijinirea celor aflaţi în dificultate, evitând în același timp nepăsarea,
egoismul, invidia, vanitatea, insolenţa sau cinismul.

CONCLUZII
Se spune că etica este precum oxigenul, ne amintim de ea doar atunci când ne lipsește.
Alții cred că integritatea nu reprezintă cea mai mare realizare pe care un individ o poate avea
în cursul vieţii, ci cea mai dificil de atins. În societatea complexă și diversă în care trăim,
observăm cum unii oameni pot acţiona împotriva celorlalți fără a plăti riscul creat, oamenii
moderni “pot avea opţiuni pe cheltuiala altora” cum ar spune Nassim Nicholas Taleb. Cursul
transversal
De ce oamenii buni fac lucruri rele? este un curs de etică aplicată și integritate academică
ce oferă o perspectivă interdisciplinară asupra eticii universitare, principiilor, valorilor și
normelor ce stau la baza comportamentului etic, drepturilor și obligațiilor studenților,
cadrelor didactice și personalului administrativ, încălcărilor codului etic și sancțiunilor, etc.
dar mai ales oferă o perspectivă realistă privind practicile și dilemele, vulnerabilitățile și
provocările, bunele practici etice din viața academică de zii cu zii.
Abateri de la normele de etică pot fi săvârşite de către studenţi sau de personalul
nedidactic al universităţii. abateri prin care este lezată comunitatea universitară prin
nerespectarea principiilor şi valorilor pentru care Universitatea militează şi pe care le
promovează. Ţinând seama de cele menţionate mai sus, rezultă necesitatea elaborării unui
ansamblu de norme privind conduita morală în viaţa socială şi etica profesională universitară
– sub forma unui Cod Etic (C.E.) in cadrul caruia sunt statuate standardele de integritate ce
trebuiesc indeplinite la diferitele niveluri ale vietii academice. Codul Etic este definit astfel:
"Ansamblul de norme şi principii morale, de conduită, care includ obligaţiile etice ale
profesiunii, cât şi rolul lor în viaţa socială" .Intrucât noţiunea de etică include principiile de
morală, dar se regăseşte şi în noţiunea de deontologie, C.E. reprezinta chiar colectia de
standarde ce descriu nivelul de integritate a membrilor comunităţii academice.
Respectarea normelor prevăzute în Codul Etic de către membrii universităţii reprezintă
Condiţia Suficientă pentru realizarea principiilor morale şi a valorilor ştiinţifice universitare.

BIBLIOGRAFIE

Etică și integritate academică - Elena Emilia Stefan

Etică și integritate academică - Emanuel Socaciu, Constantin Vica, Emilian
Mihailov,Toni Gibea, Valentin Muresan, Mihaela Constantinescu