UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE DREPT

ETICĂ , MORALĂ ȘI DEONTOLOGIE

JURIDICĂ

STUDENT

ZAHARIA PAULA-LARISA

ANUL I

1
 CUPRINS

Introducere……………………………………………………………….3

Cap I Morală, etică, deontologie…………………………………………4

Cap II Normele morale în justiție…………………………………………5

Cap III Valori etice fundamentale ale magistraților………………………6

III. 1 Independența……………………………………………………6

III.2 Promovarea supremației legii…………………………………...7

III.3 Imparțialitatea…………………………………………………....7

III.3 Îndeplinirea îndatoririlor profesionale…………………………..8

III.4 Integritate, demnitate și onoare………………………………….8

Concluzii…………………………………………………………………...9

Bibliografie…………………………………………………………………9

2
Introducere

Etica este știinta realității morale, una dintre principalele ramuri ale filosofiei care se
ocupă cu cercetarea problemelor de ordin moral.

Etica vorbește despre valori, despre bine și rău. Orice om care se gândește la ,, ceea
ce trebuie” sau ,,ceea ce nu trebuie” sa facă, este în mod conștient sau nu implicat în etică.1

Etica este un ansamblu de norme care reglementează comportamentul oamenilor în

societate-reguli ce sunt aplicate în viață, pentru a practica binele în opoziție cu răul.

Termenul de etică provine din limba greacă ,,ethos”=datină, obicei și are semnificație
colectivă fiind un ,,habitus”, termen folosit frecvent în gândirea etică a lui Aristotel.

Conceptul de etică a fost folosit prima dată de Aristotel, astfel el intenționa să

denumească ansamblul de obiceiuri și tradiții omenești.

Immanuel Kant, unul dintre cei mai importanți filosofi europeni în lucrarea
,,Întemeierea metafizicii moravurilor” susține că etica se fondează în jurul răspunsului la
întrebarea ,, ce trebuie să fac”. El pleacă de la premisa că există o etică veritabilă, universal
acceptată.

Scopul eticii este de a stabili principiile de comportament ale unui grup sau a unei
persoane, ajutându-i să-și facă alegerile, opțiunile. Un comportament etic este acele care
protejează și respectă drepturile fundamentale ale omului.

După cum spunea maestrul Platon etica este începutul, centrul și limanul interogației,
prin gândire despre ,,cum trebuie să trăim” plecând de la ideea că ,, știm că nu știm”,
cunoscând apoi pe această bază,, binele”prin rațiune, și neuitând niciodată că suntem răi, cu
adevărat, numai din ignoranță.2

1.Peter Singer, Tratat de etică, editura Polirom, 2006. Traducere coordonată de prof. univ. dr. Vasile Boari și
Raluca Mărincean, pg 17;
2.Vasile Morar, Morală elementară-stări, praguri, virtuți, Editura Paideia, 2011, pg 7
3
Cap I Morală, etică, deontologie

Morala este un fenomen de esență socială prin geneză, prin structură și prin
funcționarea ei istorică3. Ea a apărut când a apărut omenirea și oamenii și va dura tot atât.
Termenul desemnează un anumit cod social, un ansamblu de reguli cărora fiecare individ
trebuie să i se confeseze pentru a fi acceptat în societate.

Moralitatea se refera la standardele de comportament după care oamenii sunt judecați,

în mod particular, în relație cu ceilalți. Moralitatea nu este același lucru cu religia. Morala
religioasă îl are ca scop suprem pe Dumnezeu.

Indic abstract relațiile sociale și umane în care morala este implicată ca moment sau ca
nivel inerent:

 relația dintre indivizi și colectivitatea căreia îi aparțin;

 relațiile individuale;
 relațiile dintre grupurile sociale și dintre colectivități;
 relația individului cu sine;
 relația omului cu natura și mediul cosmic.4

Etica este teorie asupra moralei. Din punct de vedere etic gândirea umană are la
bază trei categorii fundamentale ce caracterizează omul: adevărul-categorie supremă a
cunoașterii, frumosul-categorie supremă estetică și binele-categorie supremă morală. Spre
deosebire de etică morala are o semnificativă componentă emoțională. Etica implică mai
multă detașare, explorarea și acceptarea modurilor de viață alternative. Pentru ca un individ sa
aiba un comportament etic el trebuie să săvârșească mereu fapte morale. Comportamentul etic
atât în organizații cât și în societate este reglementat de mai mulți factori printre care legislația
de stat și codul deontologic sau codul de etică. Codul deontologic este un ghid etic pentru
felul cum indivizii dintr-o organizație trebuie să ia decizii și să acționeze. Binele și
corectitudinea sunt două concepte principale cu care operează etica. În cadrul teoriilor
teologice binele este definit independent de corectitudine iar corectitudinea este element de
maximizare a binelui. Astfel doctrina deontologică este definită ca fiind,, o teorie care fie nu
definește binele independent de corectitudine, fie nu interpretează corectitudinea ca pe un

3. Tudor Cătineanu, Elemente de etică, vol I, Editura Dacia, 1982, pg 78;

4. Tudor Cătineanu, Elemente de etică, vol I, Editura Dacia, 1982, pg 85

4
factor de maximizare a binelui”5. În sfârșit, termenul ,,deontologie”desemnează normele de
conduită și obligațiile etice, în cadrul unei profesii. Este o teorie a datoriei, a obligației
moralei în profesia respectivă ( de exemplu deontologia medicilor, a avocaților, a contabililor,

a profesorilor etc). Ea aplică deci anumite norme morale particulare

Deontologia judiciară se referă la totalitatea regulilor din sistemul judiciar bazate

pe ,,dreptate și adevăr”. Normele deontologice în justiție sunt cuprinse în legi și regulamente.

Cap II Normele morale în justiție

Normele morale sunt reguli morale care indică ce trebuie să facă sau să nu facă
individul. Normele codului moral sunt fundamentale și optime valoric. Există norme generale,
care le găsim în societatea umană, fiind durabile în timp, cum ar fi:,,Fii cinstit”, ,,Fii demn”,
,,Fii drept”, ,,Fii sincer”.

Normele particulare se adresează unor grupuri determinate adică cele privind viața de
familie, activități profesionale iar normele speciale au în vedere grupuri restrânse, de exemplu
normele de protocol, normele de comportare civilizată în societate, acestea din urmă țin de
obiceiuri și moravuri. Normele sunt obiective, ele sunt norme speciale ,adică morale,
religioase, etc. Dupa cum afirma Kant o normă este ,,obiectivă”dacă este universală și este
universală dacă are semnificație pentru orice constiință.6

Normele cu caracter general nu se adresează unei persoane nominalizate ci întregii

populații, de altfel există și norme care se referă la anumite categorii de persoane.

Norma juridică este o regulă de conduită ce are un conținut complex și conține

dispoziții referitoare la ceea ce trebuie să facă un individ care fixează clar conduita indivizilor
în societate prin lege.

Printre trăsăturile care definesc normele juridice se află caracterul general și

impersonal, obligatoriu, tipic și public al acestora. Normele juridice cu caracter obligatoriu
privesc ordinea socială, drepturile și libertățile fundamentale ale oamenilor, ele funcționează
în baza legilor organelor de stat. Caracterul tipic al normelor juridice se referă la tipul de
conduită ce trebuie urmat de către cei cărora li se adresează norma. Caracterul public al
normelor juridice se referă la faptul că ele trebuie aduse la cunostința indivizilor. Scopul

5. .Peter Singer, Tratat de etică, editura Polirom, 2006. Traducere coordonată de prof. univ. dr. Vasile Boari și
Raluca Mărincean, pg 236;
6 Tudor Cătineanu, Elemente de etică, vol I, Editura Dacia, 1982, pg 102
5
normelor juridice este acela de a asigura traiul în societate respectând ordinea juridică în
societate. Atunci când o normă juridică este încălcată apare o măsură ce are menirea de a

asigura ordinea socială și anume sancțiunea juridică. Această măsură de constrângere se

aplică în vederea descurajării componentelor imorale. Sancțiunile juridice sunt de pedepsire
deoarece ele reprezintă o îndatorire ce nu a fost respectată conform legii. În funcție de faptele

comise sancțiunile pot fi penale, contravenționale sau administrative, civile, disciplinare,

proceduale.

Cap III Valori etice fundamentale ale magistraților

Magistrații și judecătorii au responsabilitatea de a aplica legea corect și imparțial.

Codul deontologic stabilește conduita procurorilor și judecătorilor în conformitate cu
demnitatea și onoarea profesiei.

Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor din 24.08.2005 publicat în MOF

nr. 815/08.09.2005 a consacrat cele mai importante valori etice fundamentale ca fiind:

 independența magistraților;
 promovarea supremației legii;
 imparțialitate;
 îndeplinirea îndatoririlor profesionale;
 integritate, demnitate, onoare.7

III.1 Independența. Independența justiției este apărată de judecători și procurori.

Persoana care nu depinde de nimeni este o persoană independentă. Judecătorii acționează în
baza legii săvârșind actul justiției fără nici o influență, ei trebuie să-și exercite funcția cu
obiectivitate și imparțialitate fără a fi influențați de doctrinele politice. Independența
instituțională se referă la relațiile dintre judiciar și alte sisteme iar independența individual-
personală privește independența magistratului. Independența față de legislativ se referă la
faptul că un proces soluționat în baza unei hotărâri definitive și irevocabile, nu mai poate fi
modificat.

Referitor la incompatibilitățile magistraților se poate spune că aceste funcții

sunt incompatibile cu funcțiile publice și private. Magistrțtii nu pot desfăsura activități
comerciale, activități de arbitraj în litigii civile. Nu pot avea calitatea de membru sau asociat
la bănci , companii naționale, societăți comerciale, regii autonome. În schimb magistrații pot
7 Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor din 24.08.2005 publicat în MOF nr. 815/08.09.2005
6
participa la diverse emisiuni cu excepția celor politice, pot face parte din comisiile de
examinare a proiectelor de acte normative, pot elabora lucrări literare, științifice.

Independența față de executiv semnifică faptul că în activitatea de înfăptuire a

actului de justiție în afara delegării legislative, nu are voie să intervină puterea executivă.
Statul are obligația de a forma sisteme judiciare care să garanteze neutralitatea instanței.

Judecătorii nu sunt obligați să dea explicații asupra felului de soluționare a unei cauze. Ei au
libertatea deplină de a lua decizii în baza legii, înlăturând factorii externi care influențează
magistratul, el exercitându-și datoria.

În situația în care le este daunată independența ei se pot adresa Consiliului Superior

al Magistraturii.

Potrivit Codului deontologic , magistrații nu au voie să participle la activități cu

caracter politic, nici să facă parte din formațiuni politice, precum și folosirea imaginii justiției
în activitățile politice.8

III.2 Promovarea supremației legii

Judecătorii și procurorii sunt obligați prin întreaga lor activitate să asigure

promovarea și apărarea supremației legii, să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale
cetățenilor, egalitatea în fața legii, să apere și să respecte demnitatea, integritatea fizică și
morală a tuturor persoanelor care participă la procedurile judiciare7.

III.3 Imparțialitatea

Să fii imparțial trebuie să fii nepărtinitor, drept. În desfășurarea activității lor

magistrații trebuie să fie imparțiali, ei trebuie să se abțină de la orice comportament care
alterează imparțialitatea lor. Ei trebuie să adopte o conduită demnă care să câștige încrederea
publicului și a justiției, să se abțină de la discuții ce au legătură cu o cauză în judecare pentru
a nu împiedica rezultatul dezbaterii.

Magistrații au interdicții în următoarele situații:

 de a se lăsa influennțați pentru soluționarea unor cazuri;

 de a rezolva interesele personale altfel decât în limitele cadrului legal;
 de a interveni în activitatea altor magistrați;
 de a fi corupți;

8 Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor din 24.08.2005 publicat în MOF nr. 815/08.09.2005
7
  de a participa la jocuri de noroc;

 de a cumula calitatea pe care o dețin cu o altă funcție publică cu excepția

învățământului superior;
 de a face activități legate de actul justiției atunci când există un conflict între interesele
lor și interesul public de înfăptuire a justiției.

III.4 Îndeplinirea îndatoririlor profesionale.

Dispozițiile din codul deontologic al magistraților îi obligă pe aceștia să-și desfășoare

activitatea cu corectitudine și competență și sa-și realizeze lucrările cu respectarea termenelor
legale. În cadrul sedinței de jdecată, judecătorul trebuie să manifeste o conduită corectă,
onestă, civilizată, atentă față de părțile din proces, de a folosi un ton politicos, să mențină
ordinea dezbaterilor. Trebuie să aibă capacitatea de a gestiona situațiile de criză din sala de
judecată. Magistrații au obligația de a menține confidențialitatea lucrărilor, de a nu folosi
informații dobândite în alte scopuri decât cele în îndeplinirea atribuțiunilor de serviciu9.

III.5 Integritate, demnitate, onoare.

Corectitudine, onestitate, incoruptibilitate sunt semnificații ale cuvântului integritate.

Principiul de la Bangalore privind conduita judiciară spune faptul că,, integritatea este
esențială pentru îndeplinirea adecvată a funcției judiciare”. Judecătorul trebuie să aibă o
conduită ireproșabilă ,,justiția nu doar trebuie făcută, trebuie să se și vadă cum s-a făcut
justiție”. Moralitatea justițiară și onestitatea sunt componentele integrității.

Judecătorul trebuie să garanteze prin activitatea sa supremația legii, să apere

independența justiției, să nu dezvăluie informații confidențiale. În cadrul colectivității , între
magistrați trebuie să existe respect și bună credință.

Judecătorul nu trebuie să accepte nici să ceară cadouri pentru îndeplinirea sarcinilor de

serviciu, nu are voie să utilizeze informațiile pe care le dețin in calitate de judecător, pentru
interese personale. Nu are voie să folosească rețelele de socializare astfel încât să fie afectată
imaginea justiției.

9. Etică și deontologie judiciară-suport de curs, judecător dr. Cristina Văleanu, pg 33

8
 Concluzii

Fără reguli morale în orice domeniu profesional nu se poate realiza binele comun,
deorece este necesară existența eticii profesionale.

Etica juridică este o știință juridică ce se raportează la norme morale și virtuți morale
contribuind la păstrarea eticii în societate.

Normele juridice sunt considerate standarde de conduită. Ele se aplică până la

momentul modificării sau abrogării lor. Normele juridice garantează buna funcționare a
societății omenești atâta timp cât ele sunt respectate. Fiind considerată,,celula de bază a
dreptului”norma juridică ca scop asigurarea ordinii sociale.

Existența regulilor juridice este foarte importantă pentru dezvoltarea sanătoasă și

liberă a oamenilor dintr-o societate, ei trebuind să respecte reguli commune.

Bibliografie

1. Peter Singer, Tratat de etică, Editura Polirom, 2006. Traducere coordonată de prof. univ. dr.
Vasile Boari și Raluca Mărincean;
2. Tudor Cătineanu, Elemente de etică, vol I, Editura Dacia, 1982;
3. Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor din 24.08.2005 publicat în MOF nr.
815/08.09.2005;

4. Etică și deontologie judiciară-suport de curs, judecător dr. Cristina Văleanu.