Integritate academică

COORDONATOR:

Lector univ. dr. Nicolae-Dragoş Costescu

Student,

Steluţa-Eliza Steriu

Grupa 116, seria aIII-a

Universitatea din Bucureşti

Facultatea de Drept

Pagină 1 din 12
 CUPRINS

INTRODUCERE...............................................................................................................3

CAPITOLUL 1 – LOIALITATE.....................................................................................4

CAPITOLUL 2 – COLEGIALITATE.........................................................................4-5

CAPITOLUL 3 – TRANSPARENŢĂ..........................................................................5-6

CAPITOLUL 4 – RESPECT ŞI TOLERANŢĂ..........................................................6-7

CAPITOLUL 5 – PROFESIONALISM..........................................................................7

CAPITOLUL 6 – RESPONSABILITATE

PROFESIONALĂ ŞI SOCIALĂ...................................................7-8

CAPITOLUL 7 – DREPTATE ŞI ECHITATE...........................................................8-9

CAPITOLUL 8 – ONESTITATE ŞI CORECTITUDINE

INTELECTUALĂ..............................................................................9

CAPITOLUL 9 – LIBERTATE ACADEMICĂ........................................................9-10

CAPITOLUL 10 – AUTONOMIE PERSONALĂ ŞI MERIT....................................10

CAPITOLUL 11 – MERIT.............................................................................................10

CONCLUZII....................................................................................................................11

BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................12

Pagină 2 din 12
 Integritatea academică admite aprecierea de către profesori, de către
studenţi şi de către personalul administrativ al instituţiei de învăţământ a unui set
de valori şi principii morale precum: loialitate, colegialitate, integritate morală,
transparenţă, respect şi toleranţă, profesionalism, responsabilitate profesională şi
socială, dreptate şi echitate, onestitate şi corectitudine intelectuală, libertate
academică, autonomie personală şi merit. Toate aceste principii etice însumate
concep funadamentul integrităţii academice.

Integritatea este o noţiune înesmnată a unor fapte, valori, procedee,

măsuri, norme şi așteptări. Integritatea este o voinţă individuală, o îndatorire
intransigentă și constant previzibilă pentru a cinsti calităţi și precepte morale,
etice, ideale și artistice.

Din punctul de vedere al eticii, multe persoane aseamănă integritatea cu

onestitatea şi exactitatea faptelor altor persoane, aceasta opunându-se duplicităţii
şi machiavelismului.

Conform spuselor lui Marvin Williams, nu există o testare mai bună a

integrităţii unui om decât comportamentul acestuia atunci când greşeşte”. Omul
cinstit îşi acceptă eroarea şi vinovăţia, îşi justifică imediat greşeala cerându-şi
scuze şi, dacă se poate, va presta toată strădania pentru a o corecta sau a-i micşora
consecinţele defavorabile. Omul integru, indiferent de gravitatea problemei
create, indiferent de circumstanţe, îşi va asuma respectiva greşeală fără a sta pe
ganduri cu privire la posibilele repercusiuni. Acesta va da dovadă de integritate în
momentul în care, ştiind că a comis o eroare, o va face cunoscută, dar în acelaşi
timp va veni cu o soluţie în vederea rezolvării problemei respective. Un om
integru nu va născoci anumite teorii în urma cărora acestuia să i se dovedească
nevinovăţia. Integritatea nu trebuie demonstrată după anumite criterii, ea pur şi
simplu există.

Pagină 3 din 12
 LOIALITATEA

În ce rezidă noţiunea aceasta perimată şi ce persoană se mai lasă

îndrumată de acest principiu? Loialitatea reprezintă un factor cheie în procesul de
desfăşurare al integrităţii academice. Acest termen, deşi simplu la prima vedere,
reliefând fidelitatea, sinceritatea, corectitudinea unei peroane, este de fapt un
principiu, un principiu al eticii, al moralităţii. Loialitatea se câştigă, se
dobândeşte, aceasta nu este o caracteristică înnăscută a fiinţei umane.

Loilalitatea îţi conferă posibilitatea de a-ţi reliefa integritatea prin anumite

fapte, acţiuni oneste faţă de persoanele din jur prin diferite mijloace: proiecte,
angajamente, dar şi prin lucrurile realizate din proprie iniţiativă.

COLEGIALITATEA

Colegialitatea reprezintă statutul social dintre două sau mai multe

persoane. De exemplu, o persoană poate fi coleg de serviciu, coleg de proiect sau
coleg de suferinţă. Un coleg este o persoană cu care poţi colabora, dar care nu se
confundă cu un amic sau un prieten. Practic, colegi sunt toţi cei dintr-o corporaţie,
dar în aceasta o persoană poate avea un număr redus de prieteni/amici sau chiar
niciunul. Colegului trebuie ca o persoană să-i arate suport fiindcă asta presupune
etica, dar şi integritatea morală, prietenii având opţiunea să-i alegi conform unor
criterii comune amândurora.

De obicei, intr-o echipa, sunt persoane cărora le acorzi un anumit interval

de timp pentru a le cunoaşte şi care, la rândul lor, participă într-un mod pozitiv la
acest proces. Există o multitudine de prototipuri ale fiinţei umane, unele ce lasă o
impresie generală satisfăcătoare, pozitivă, iar altele care lasă o impresie opusă
acesteia, o impresie dezagreabilă. Indiferent de impresia creată asupra unui om,
colegialitatea presupune tocmai ca aceste bariere să fie străbatute cu ajutorul

Pagină 4 din 12
bunei înţelegeri şi respectului reciproc care ar trebui să îşi facă simţit prezenţa
pretutindeni.

Colegialitatea presupune depăşirea impedimentelor apărute în urma

analizei situaţiei sociale şi materiale a uneia dintre persoane. Aceasta este opusă
rivalităţii, ea reliefând un comportament serviabil, complezent, un comportament
ce reiese atât din cuvintele adrsate unei persoane, cât şi din faptele, acţiunile
realizate de respectiva persoană. Uneori colegialitatea poate fi în antiteză cu
integritatea, aici intervenind mici interese. De exemplu, o întrebare ce învăluie
această problemă ar putea fi: „Este etic ca o persoană să-şi ajute colegul în timpul
susţinerii unei lucrări scrise/examen sau este un semn de colegialitate?”. Cu
privire la răspunsul acestei întrebări, putem spune că există multiple valenţe,
depinde de situaţie, depinde de persoană deci, depinde de cirmcustanţe. O
persoană care a studiat cu greu pentru a ajunge să susţină acel examen va susţine
faptul că este lipsit nu numai de moralitate, cât şi de corectitudine ca o persoană
cu o pregătire mai slabă să obţină un punctaj egal sau poate chiar mai mare
comparativ cu ea. O altă persoană, poate la fel de bine pregătită, vrând să dea
dovadă de colegialitate, va ajuta persoana ce se află pe locul vecin neţinând cont
de faptul că aceasta ar putea obţine un rezultat mai bun ca al său şi gândindu-se
doar la faptul că face realizează o acţiune pe care crede că şi colegii lui, dacă ar fi
fost în aceeaşi situaţie, ar fi facut-o.

TRANSPARENŢA

Transparenţa desemnează modul de activitate, principiu al unor

guvernanţi sau organe conducătoare de a face cunoscută exoteric, în permanență,
întreaga lor îndeletnicire. În calitatea lor de subiecte impozabile, cetăţenii au
dreptul de a fi avizaţi sau sfătuiţi, precum şi de a asista la hotărârile luate de către

Pagină 5 din 12
autorităţile administraţiei publice locale şi centrale, pe care le sprijină pecuniar
prin taxele şi impozitele pe care le achită.

Transparenţa academică constă în respectarea de către respectiva instituţie

a varietăţii de informaţii, referinţe care fac parte din interesul membrilor
comunităţii universitare, posibilii competitori, absolvenţi, instituţiile cu care
cooperează şi publicul larg, garantând o informare însemnată şi exactă. Prin
transparenţă se asigură egalitatea de şanse în concurs între studenţi şi se
garantează accesul just la fondurile universitare.

Transparenţa admite accesul la surse de documentare atât privind

admiterea, cât şi evaluarea, angajarea, promovarea. Toate aceste referinţe sunt
făcute publice pe adresele web respective ale universităţii.

Universitatea se angajează să ofere candidaţilor săi, ulterior admişi,

diferite beneficii în funcţie de punctajul obţinut, fără a încălca principiul
meritului. Studenţii au dreptul să cunoască diferite informaţii cu privire la
desfăşurarea anumitor colocvii, examene, dar şi cu privire la cursurile şi
seminarele desfăşurate de-a lungul semestrelor universitare, cum ar fi modul lor
de desfăşurare şi modul în care va fi distribuit punctajul din seminar.

RESPECT ŞI TOLERANŢĂ

Respectul joacă de asemenea un rol aparte în societetae, el desemnând

atitudinea sau sentimentul de apreciere, de recunoaştere sau de prețuire aparte față
de cineva sau de ceva, deferență, venerație.

Universiatatea încearcă să promoveze prezenţa unei colectivităţi

academice şi rezidenţiale unde este apreciată onoarea fiecărui om într-un mediu
independent de orice afirmare şi formă de hărţuire, oprimare, degradare,

Pagină 6 din 12
desconsiderare, prelicritare sau timorare. Universitatea susţine valoarea toleranţei
faţă de deosebirile dintre oameni, între păreri, credinţe şi predelicţii intelectuale.

Menţinerea unei sfere academice adecvate admite respect mutual,

toleranţă şi colaborare între toţi membri colectivităţii academice, dar şi între
aceştia şi conlucrătorii lor străini.

PROFESIONALISM

Prin profesionalism este reliefat caracterul profesional al unei ocupaţii.

Universitatea îşi ia angajamentul să creeze o atmosferă favorabilă pentru
documentare şi competitivitate. Având în vedere acest scop, sunt dezvoltate
programe academice la importante, avizate a conduce la progresul cunoaşterii, la
educarea specialiştilor concurenţiali şi la dezvoltarea prestigiului în cercetare. Se
încurajează şi recompensează orientarea înspre competenţă
ştiinţifică, pedagogică, în special spre perfecţiune , a profesorilor, a oamenilor de
ştiinţă, a studenţilor şi a programelor de cercetare şi studii. Se cultivează iniţiativa
şi interesul ştiinţific. Sunt încurajate şi recompensate eficacitatea, valoarea şi
excelenţa profesională la nivel organizaţional şi administrativ. Prin profesionalism
se acţionează împotriva imposturii diletantismului, superficialitatii, indiferenţei şi
plafonării.

RESPONSABILITATE PROFESIONALĂ ŞI SOCIALĂ

Principiul responsabilităţii individuale şi profesionale necesită ca indivizii

să ocolească a-şi provoca rău unul altuia şi, în acelaşi timp, să dea dovadă de un
comportament politicos în scopul stabilirii unui bine general. Este de aşteptat ca
peroanele să apere drepturile celorlalţi şi să protejeze variaţia culturală şi de
experienţe. Aceia îndeajuns de puternici încât să-şi relateze drepturile au obligaţia

Pagină 7 din 12
să aibă grijă de profesarea drepturilor celor al căror progres profesional depinde
de ei.

Răspunderea se aplică studenţilor, subordonaţilor, angajaţilor; ca

responsabilitate colegială, răspundere faţă de oamenii şi instituţiile cu care
universitatea relaţionează, precum şi faţă de colectivitatea mai largă: locală,
regională, internaţională.

DREPTATE ŞI ECHITATE

. Discriminarea în cadrul academic constituie tratamentul inegal al unui

om, tratament care vizează sau duce la cotropirea ori restrângerea drepturilor
individului respective pe fundamentul vârstei, genului, rasei, dizabilităţii,
orientării sexuale, a naţionalităţii, religiei, etniei, stării materiale, categoriei
sociale sau mediului de provenienţă.

În spiritul acestei condici, fapta afirmativă pe criterii de gen, rasă,

vârstă,disabilitate, etnie, naţionalitate, zonă de provenienţă, stare materială mediu
de provenienţă este permis şi, în anumite situaţii, încurajată, întocmai pentru
garantarea egalităţii de posibilităţi. Universitatea garantează transparenţa generală
privind accesul oricărui om vizat de astfel de protocoale.

Personalul didactic şi nu numai trebuie să se asigure pentru a evita sau

rezolva recomandabil circumstanţele în care pot apărea neînţelegeri care ar putea
periclita, direct sau indirect, executarea obligaţiilor lor. Neînţelegerile provin din
întretăierea mai multor prototipuri de legături sau poziţii, care pot
afecta concepţiile şi aprecierile cinstite şi faptele membrilor colectivităţii. Acestea
pot duce la fenomene precum favoritismul şi nepotismul, la administrarea unor
standarde duble în evaluare sau la fapte de persecutare sau răzbunare, pe care
universitatea ar trebui sa le evite.

Pagină 8 din 12
 “Poluarea” cadrului universitar poate avea ca principală sursă corupţia.
Ea stârneşte tratament inechitabil şi favoritisme, torpilează executarea principiului
meritului şi provoacă suspiciune în însemnătatea diplomelor şi capacitatea
profesională a absolvenţilor. Corupţia reduce convingerea dreptăţii şi
provenienţei. Prin corupţie nepedepsită, devenită endemică, putem ajunge la o
civilizaţie instituţională viciată. De aceea universităţii i se impune să anihileze
acest proces şi să-i sancţionze pe cei care îl promovează.

ONESTITATE ŞI CORECTITUDINE INTELECTUALĂ

Facultatea intelectuală cuprinde creaţiile şi drepturile de autor pentru

distincte categorii de scrieri. Absenţa onestităţii academice reprezintă toate
prototipurile de preocupări care împiedică procesul de educare, dezvoltare a
înţelegerii, aprecierea corectă a succesului studenţilor, cadrelor didactice şi a altor
grupări. Exemplele cele mai frecvent întâlnite sunt: înşelăciunea, fabricarea
datelor, predarea aceleiaşi lucrări pentru mai multe examene, modificarea
informaţiilor din dosarul individual de angajare sau concurs, confom cerinţelor
căutate etc.

LIBERTATE ACADEMICĂ

Chiar şi în condiţii de stat de drept şi democraţie se poate ca unele

categorii religioase sau politice să se simtă afectate de rezultatele documentării şi
declaraţiilor universitare şi ca rezultatele acestea să torpileze anumite prototipuri
de ideologii şi convingeri. Cadrul didactic nu trebuie să se lase viciat de presiuni
spre mascare şi obedienţă la care este posibil să fie constrâns, mai ales de către
dominaţia politică.

Imparţialitatea ştiinţifică este mai presus de orice constrângeri rezultate

din interese individuale sau de grup. Faptul că majoritatea resurselor unor

Pagină 9 din 12
universităţi provin de la buget nu cuvine să intimideze membrii colectivităţii
universitare şi să-i metamorfozeze în fiinţe obediente.

AUTONOMIE PERSONALĂ ŞI MERIT

Exercitarea autonomiei personale în cadrul universitar reprezintă

capacitatea de a stabili personal, în cunoştiinţă de cauză, orarul de studiu, ruta
carierei academice, oportunităţile, stadiul de excelenţă pe care doreşte cineva să-l
dobândească. Toate comunicările importante pentru membrii colectivităţii
academice, şi pentru largul public, în mod special în ceea ce priveşte nivelurile
academice, programele de învăţare şi documentare, aprecierea, accesul şi
promovarea, membrii trunchiului profesoral şi componente relevante din CV-ul
academic al acestora, membrii administrării universitare şi CV-urile acestora,
organizarea universităţii, documentarea universitară, fundamentul material,
ajutorul social etc. ar trebui să fie puse în mod identic şi la momentul potrivit la
voia tuturor celor interesaţi, aceştia putând să aleagă în cunoştinţă de cauză
privind studiile si profesia dorită. Informaţiile acestea ar trebui să fie făcute
publice pe pagina web a universităţii.

MERIT

Unica clasificare calitativă admisibilă în univeritate este cea a meritului.

Acest prototip de clasificare este caracterizat de către Comisiile sau
Departamentele de Asigurare a Calităţii în conlucrare cu catedrele, consiliile şi
rectoratele fiecărei universităţi. Privind cazul studenţilor, la aceştia meritul este
stabilit în conjunctura unor criterii de apreciere a performanţelor lor la seminare,
cursuri, laboratoare, la diferite concursuri profesionale, la licenţe şi bineînţeles la
disertaţii.

Pagină 10 din 12
 Universitatea este o instituţie ale cărei obiective, valabile pentru fiecare
membru al său, cuprind progresarea şi afirmarea profesională, dezvoltarea
înţelegerii şi documentării în condiţiile aprecierii statului de drept şi a
drepturilor omului. Universitatea onorează poziţia fiecăruia dintre membrii săi şi
susţine integritatea academică. Membrii săi se îndatorează să participe la evoluţia
democratică şi la prosperitatea comunităţii.

Pagină 11 din 12
 BIBLIOGRAFIE

 “ARTA COMUNICĂRII ŞI ETICA PROFESIONALĂ” –

Raisa Borcoman, Maria Mancaş
 “INTRODUCERE ÎN ETICA PROFESIONALĂ” –
Mihaela Miroiu, Gabriela Blebea Nicolae
 https://dexonline.ro/

Pagină 12 din 12