Surugiu Olga

Test
la Etică și Integritate Academică

1. De ce etica reprezintă domeniul rațiunii practice?

Etica este domeniul ce ne prezintă și ghidează în anumite moralități, valori, reguli sau
principii după care operează societatea în care funcționăm. Totodată, etica, este
domeniul ce ne pune la încercare gândirea critică și capacitatea de a lua în considerare
mai multe puncte de vedere, corectitudinea lor și ce reprezintă în sine această
corectitudine. Respectiv, rațiunea practică reprezintă instrumentul prin care operează
etica, întrucât aceasta se bazează pe capacitatea umană generală de a rezolva, prin
reflecție, întrebarea ”Cum urmează să acționăm?”.

2. Prin ce diferă judecățile de valoare de gust și de cele constatative?

Judecățile de valoare sunt cele ce desemnează dreptatea sau incorectitudinea a ceva

sau a cuiva, sau a utilității a ceva sau a cuiva, bazată pe o comparație sau altă
relativitate. O judecată de valoare se poate referi la o judecată bazată pe un anumit set
de valori sau pe un anumit sistem de valori. De regulă, judecățile de valoare sunt bazate
pe informații limitate la îndemână. O judecată de valoare este un gând despre ceva
bazat pe ce „ar trebui” sau „trebui” să i se dea o opinie despre ce este „bun” sau „rău” –
în contrast cu un gând bazat pe ceea ce sunt faptele.
Judecățile de gust, de asemenea fiind numite și judecăți estetice, după cum a
desemnat Kant, sunt judecăți care se bazează pe sentiment și în special pe sentimentul
de plăcere sau neplăcere. Astfel, deducem că, aceste judecăți se bazează pur pe
percepția și preferințele individuale ale unei persoane sau comunități ,,judecata de gust
nu este deci o judecată de cunoaștere, așadar logică, ci și una estetică, adică o judecată
al cărei factor determinant nu poate fi decât subiectiv”. Aceasta poate juca un rol
important la dezvoltarea gustului estetic.
Judecățile constatative sau descriptive reprezintă adevăruri obiective. Afirmațiile
descriptive încep cu informații din lume, iar din aceste informații ne formăm credințe și
idei. Făcând judecăți descriptive, încercăm să spunem care este cazul sau să raportăm
cum este lumea. O declarație descriptivă oferă o explicație a modului în care este lumea
fără a spune dacă este bine sau rău.

3. Exemple de principiu, regulă, valoare etică. Înțelesul și raportul lor.

Principiu, după definiție, semnifică un adevăr sau o propoziție fundamentală care

servește drept fundație pentru un sistem de credință sau comportament sau pentru un
lanț de raționament. Principiile etice de regulă pot fi afirmate în sens general, însă
depinde de situație și de persoană cum va fi aplicată sau interpretată. Un exemplu de
principiu este al onestității intelectuală ca toți membrii comunității academice să-și
 recunoască datoria față de inițiatorii ideilor, cuvintelor și datelor care formează baza
pentru propria lor muncă.

Valorile etice reprezintă niște standarde morale sau de comportament ale unui individ
sau setate într-o societate, unde acestea sunt necesare întrucât totul este interconectat.
Un exemplu de valoare este încrederea în sine. Încrederea ne ajută să ne simțim
pregătiți pentru experiențele vieții. Când suntem încrezători, avem șanse mai mari să
mergem pentru noi oportunități. Încrederea ne ajută să încercăm din nou dacă lucrurile
nu merg așa cum ne-am dorit.

Regulile reprezintă un set de reglementări sau principii explicite sau înțelese care
guvernează conduita sau procedura într-un anumit domeniu de activitate sau într-o
societate. Un exemplu de regulă este culoare roșu la semafor, ce semnifică stop, fie
pentru șoferi sau pentru pietoni. Regulile sunt importante pentru menținerea unui
comportament civil, organizat, armonios și de încredere în comunitate.

Raportul ..........................

4. Care este raportul dintre deontologie și integritatea în cuprinsul eticii?

În filosofia morală, deontologia este teoria etică normativă conform căreia moralitatea
unei acțiuni ar trebui să se bazeze pe faptul dacă acțiunea în sine este corectă sau
greșită conform unei serii de reguli și principii, mai degrabă decât pe baza consecințelor
acțiunii. Integritatea este practica de a fi onest și de a arăta o aderență consecventă și
fără compromisuri la principii și valori morale și etice puternice. În etică, integritatea
este privită ca onestitatea și veridicitatea sau acuratețea acțiunilor cuiva.
Aplicarea uneia dintre aceste teorii nu înseamnă automat respectarea celeilalte, întrucât
deontologia spune că acțiunile sunt bune sau rele conform unui set clar de reguli, iar
integritatea pune întrebarea corectitudinii și autenticității acestora.
Un citat ce reprezintă deontologia este „Să se facă dreptate chiar dacă cerul cade.” Este
vorba doar despre respectarea regulilor și nu necesită cântărirea costurilor și beneficiilor
situației. O persoană cu integritate se comportă etic și face ceea ce trebuie, chiar și în
spatele ușilor închise. De exemplu, informarea unui casier că ți-a dat prea mult rest sau
întoarcerea la magazin pentru a plăti ceva pentru care ai uitat să plătești.

5. Numiți 3 valori pe care le considerați decisive pentru viața academică. Justificați.

O valoare care o consider decisivă pentru viața academică este libertatea. Libertatea
academică este fundamentul descoperirii intelectuale. Aceasta asigură o căutare
deschisă a cunoașterii și „hrănește mediul în care elevii își dezvoltă obiceiuri critice ale
minții” - esențiale pentru cetățenii unei societăți democratice. Libertatea academică
implică atât drepturi, cât și responsabilități. Libertatea academică include libertatea de a
efectua cercetări și de a trage concluzii bazate pe dovezi. Libertatea academică apără
dreptul cercetătorilor de a alege metodologiile, de a trage concluzii și de a afirma
valoarea contribuțiilor lor, dar nu protejează împotriva criticilor la adresa afirmațiilor lor.
 O altă valoare care o consider definitorie pentru viața academică este onestitatea
intelectuală. Aceasta afirmă că faptele sunt prezentate într-o manieră imparțială și nu
sunt răsucite pentru a da impresii înșelătoare sau pentru a susține o viziune față de alta.
Referințele sau lucrările anterioare sunt recunoscute acolo unde este posibil, iar
plagiatul este evitat.

Respectul, de asemenea, reprezintă o valoare importantă în viața academică. Acesta

începe la nivel individual și se extinde la alți studenți, profesori, personal și lideri.
Respectul este demonstrat atunci când studenții sunt la timp, sunt pregătiți și participă
la toate orele și experiențele integrate în muncă, sunt activi și pe deplin implicați pe
parcursul experiențelor de clasă și în muncă, respectă termenele academice stabilite și
lucrează la cele mai bune abilități. Facultatea demonstrează respect prin oferirea de
feedback critic, în timp util, care urmărește să sprijine dezvoltarea și învățarea
studenților, dar și prin experiențe de predare, învățare și mentorat. O astfel de relație
reciprocă este necesară pentru ca studenții să prospere în anturajul academic.