Principiile şi categoriile

eticii
1. Principiile generale ale eticii profesionale.
2. Principiile educaţiei morale.
3. Tipuri de principii ale eticii pedagogice.
4.Categoriile eticii profesionale.
Obiective:
să identifice principiile eticii profesionale;
să estimeze esența și importanța principiilor

etice în procesul de lucru;

-să distingă corelația dintre categoriile eticii;
-să anticipe o modificare a comportamentului
legat de tact;
Concepte cheie:
principiu, devotament, patriotism,autoritate,
umanism, tact, demnitate, categorie etică,
conștiință, onoare, tact,
 I. Principiile generale ale eticii.
Principiile reprezintă norme cu valoare strategică şi operaţională,
care trebuie respectate în vederea
asigurării eficienţei activităţilor proiectate la nivel organizaţional.
1. Principiul egalităţii în faţa normelor.
Cînd este vorba despre egalitatea între oameni, nu ne referim la egalitea lor
intelectuală, biologică, estetică, ci legalitatea lor în faţa principiilor şi a
normelor morale şi la egalitatea în faţa legii.
2. Principiul clarităţii şi clarificării (conceptelor, poziţiilor).
Etica nu invocă adevăruri absolute, ci poziţii diferite faţă de prob­
lemele de alegere morală. Etica studiază standardele generale care se
aplică celor mai mulţi oameni, în cea mai mare parte din viaţa lor. De
aceea rareori ea ţine cont de particularităţi cum ar fi: sexul, rasa, capa­
cităţile şi talentele, statutul unei persoane. Eventual, aceste particu­
larităţi sunt tratate în context tematic (drepturi, dreptate, egalitate de
şanse pentru membrii grupurilor defavorizate: drepturile femeilor, ale
minorităţilor rasiale, etnice, religioase, sexuale).
3. Principiul relativismului şi absolutismului.
Problemele din care derivă relativismul şi absolutismul,
obiectivismul şi subiectivismul,sunt de tipul: Cine sunt eu (sau
oricare om) să-i judec pe alţii? Ce îmi dă mie dreptul să impun
propriile standarde altor oameni? Ce le dă altor oameni dreptul
să îmi impună principiile lor despre bine sau rău, dreptate sau
nedreptate! (Aceste întrebări vizează legitimitatea
normatorului).
Normele ar trebui să aibă un caracter absolut şi obiectiv: să
nu depindă de credinţe, sentimente, obiceiuri
particulare.
Relativismul susţine că nu există standarde absolute,
universale.Ele diferă în funcţie de comunitate şi istorie. Pentru
a fi moral, trebuie să trăieşti în acord cu codul comunităţii tale
şi să-l respecţi pe cel al altora.
II. Principiile educaţiei morale sunt teze normative care
orientează și direcţionează activitatea educatorului în vederea realizării
obiectivului general al educaţiei morale: formarea profilului moral al
personalităţii copiilor, în concordanță cu cerinţele idealului educaţiei.
1. Caracterul activ al educaţiei morale.
2. Educaţia personalităţii în grup şi pentru grup.
3. Îmbinarea exigenţei faţă de om cu respectul pentru ei.
4. Sprijinirea pe calităţile pozitive ale personalităţii omului în
vederea înlăturării celor negative.
5. Respectarea particularităţilor de vârstă şi individuale în edu­caţia
morală.
6. Continuitatea, consecvenţa şi unitatea în educaţia morală.
 III. Tipuri de principii ale eticii pedagogice
Totalitatea cerinţelor de baza care reglează activitatea morală şi
raporturile dintre pedagog şi elev/student alcătuiesc esenţa
principiilor eticii profesionale:
a) Patriotismul şi conştiinţa civică. A fi patriot înseamnă a
munci conștient la locul de muncă şi dăruire de
sine.Pedagogul are responsabilitatea de a cultiva această
atitudine Prin controlul sistematic al îndeplinirii obligaţiilor
sale de către elev/student,aceste capacităţi devin o obişnuinţă
pentru toată viaţa.
b) Devotament. Acest principiu trebuie respectat de toţi care
sunt implicaţi în formarea viitorului cetăţean.
c) Solidaritate şi colectivism profesional.
d) Umanism şi democratism.
e) Principiul optimismului şi pozitivismului.
f) Principiul toleranţei.:
- Să se dea dovadă de o atitudine de respect faţă de opinia celui
educat.
- Să se accepte dreptul de a greşi.
- Să se renunţe la stereotipul de a eticheta.
- Să nu fie lăudaţi unii în defavoarea altora, şi să nu fie criticaţi
în public pentru insuccese sau greşeli.

Un alt grup de principii care necesită a fi evidenţiate sunt

principiile practice ale eticii în afaceri.
1. Respectarea confidenţialităţii informaţiilor: de
către salariat -faţă de firmă; de către furnizor - faţă
de clienţi; de către negociator -faţă de parteneri
străini etc.
2. Sensibilitatea faţă de conflictele de interese.
3. Respect faţă de regulile de drept.
4. Conştiinţă profesională, profesionalism.
5. Loialitate şi bună credinţă.
6. Simţul responsabilităţii.
7. Respectarea drepturilor, libertăţilor celorlalţi.
8. Respectarea fiinţei umane etc.
 Este recunoscut de întreaga umanitate că în conţinutul celor
10 porunci biblice sunt tot atâtea legi etice universal valabile şi
verificate.
Din această perspectivă s-a instituţionalizat practica
generală, conform căreia oamenii care încalcă preceptele etice
absolute trebuie să fie pregătiţi să suporte consecinţele,
indiferent dacă aceste precepte au fost evidenţiate şi
sistematizate în coduri etice sau sisteme legale sau acţionează
în mod spontan, prin tradiţiile culturale ale colectivităţii
umane.
Sistemele etice absolutiste promovează întotdeauna
principii democratice: bine, libertate, echitate.
 IV. Categoriile eticii profesională.
Conştiinţa este responsabilitatea morală a omului pentru faptele
sale și necesită o impunere interioară de a proceda în
corespundere cu felul său de a percepe dreptatea şi bunătatea.
Exprimă capacitatea de autocontrol şi autoapreciere obiectivă a
acţiunilor şi a faptelor, iar neîndeplinirea sarcinilor propuse duce
la mustrări de conştiinţă.
Onoarea şi demnitatea. Onoarea este cinste, reputaţie,
corectitudine, prestigiu, demnitate. Când vorbim despre onoare,
vorbim despre atitudinea faţă de sine şi de atitudinea faţă de
colectivul unde se desfăşoară activitatea. Persoana care dă
dovadă de onoare are:
- tendinţa de a-şi menţine prestigiul şi reputaţia;
- grija faţă de colectivul unde lucrează.
Dreptatea este unitatea de măsură a obiectivitătii, este o dovadă
maturității morale,se manifestă în aprecierea celorlalţi, a atitudinii lor
faţă de muncă şi comportament.
Autoritatea provine din latină şi semnifică influenţă,
prestigiu, şi anume, influenţa de care dă dovadă cineva datorită
meritelor. Autoritatea presupune încredere atunci când omul posedă
cunoştințe şi are capacitatea de a transmite aceste cunoştinţe, manifestă
atitudine critică faţă de sine şi o atitudine corectă faţă de ceilalți.
Etica şi tactul. Tactul reprezintă capacitatea de a găsi la momentul
oportun forma cea mai adecvată de tratare a persoanelor, priceperea de
a exercita asupra lor o influenţă pozitivă. Aceasta presupune anumite
calități, printre care: autocontrol, stăpânire de sine, sensibilitate, suplețe
psihică, încredere în copil şi în acţiunea educativă întreprinsă,
discreție, raţiune (G. Chiriţă).
 Tact înseamnă a atinge simţul măsurii. Pentru omul cu tact
este caracteristică dorinţa de a proceda astfel încât să aducă cât
mai multă bunătate şi bucurie altora.
Tactul este o calitate cu ajutorul căreia în fiecare caz concret
se aplică cel mai eficient mijloc de influenţă.
Necesitatea și importanța de a avea un tact pedagogic se
impune în următoarele situaţii: când persoanele sunt prea
sensibile, când sunt timide, lipsite de curaj şi retrase, când sunt
agresive, impulsive şi nedisciplinate, când sunt ambiţioase, când
trec prin anumite emoţii puternice, când îşi recunosc greşeala
etc.
Principalele caracteristici ale unui cod de etică sunt:
 • să fie riguroase, să prevadă clar idealurile şi/sau
obligaţiile;
 • nu trebuie folosite în interes propriu; nu vor servi unei
profesiuni
 în defavoarea interesului public;
 • trebuie să protejeze interesul public;
 • să fie specifice şi oneste;
 • trebuie să prevadă şi pedepse, penalizări;
 • trebuie să stabilească anumite priorităţi, adică
adevăratele valori ale firmei;
 • să provină de la o autoritate legitimă;
 • să nu contravină altor legi (ex. Constituţia);
 • să fie posibile din punct de vedere fizic şi moral;
 • să fie cât mai simple şi accesibile.