1. Definiţi etica şi precizaţi originile etimologice.

Din punct de vedere etimologic, "etica" provine de la cuvintele greceşti: ETHOS =

primordial, patrie, locuinţă, loc de întâlnire, locul natal, obiceiuri, caracter şi ETHIKE =
ştiinţa cunoaşterii. Din "ETHOS" a derivat cuvântul "ETHICOS", cu sensul "din sau pentru
morală", utilizat de greci atunci când discutau despre principiile comportamentului uman.
Pentru început, putem considera etica ca fiind ştiinţa ethosului (a moralei), a binelui/răului, a
fericirii, a virtuţii, a plăcerii, a idealului social. Etica a apărut ca ramură distinctă a cunoaşterii
datorită lui Socrate. Ca disciplină ştiinţifică ea există din timpul lui Aristotel, care a ridicat
etica la nivelul "demnităţii ştiinţelor
Etica este definită ca "ştiinţa care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legăturile lor
de dezvoltare istorică, cu conţinutul lor de clasă şi cu rolul lor în viaţa socială; totalitatea
normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei clase sau societăţi".

2. Care este obiectul de studiu al eticii?

Dacă facem o incursiune în istoria eticii ca filozofie practică, putem constata că toţi autorii
sunt de acord că obiectul eticii îl constituie căutarea unui răspuns la întrebarea „Ce este
binele”?

3. Care este diferenţa dintre etică şi morală?

Putem considera etica ca fiind ştiinţa ethosului (a moralei), a binelui/răului, a fericirii, a
virtuţii, a plăcerii, a idealului social. Deşi înrudite, conceptele de etică şi morală au origini
diferite: etica este teoria şi ştiinţa moralei, în timp ce morala reprezintă obiectul de studiu al
eticii. Denumirea de etică este de origine greacă, în timp ce morala îşi are originea în cuvântul
latin mos-moris, de unde a apărut şi termenul moralis, din care se trage termenul de morală.

4. Care este rolul eticii în societate?

Rolul eticii este să ajute oamenii şi instituţiile să decidă ce este mai bine să facă, pe ce
criterii să aleagă şi care sunt motivaţiile morale în acţiunile întreprinse. Dacă facem o
incursiune în istoria eticii ca filosofie practică, putem constata că toţi autorii sunt de acord că
obiectul eticii îl constituie căutarea unui răspuns la întrebarea „Ce este binele”?

5. Care sunt funcţiile eticii?

 Funcia cognitiva
 Functia persuasiva
 Functia normativa
 Functia educativa

6. Definiţi morala şi moralitatea. Precizaţi diferenţele dintre etică, morală şi

moralitate.
Morala reprezintă totalitatea convingerilor, atitudinilor, deprinderilor, sentimentelor
reflectate în principii, norme sau reguli care reglementează comportamentul şi raporturile
dintre indivizi, precum şi dintre aceştia şi societate sau, în altă ordine de idei, morala este
ansamblul principiilor universale bazate pe distincţia între bine şi rău. Moralitatea este
manifestarea efectivă a moralei prin atitudini, conştiinţă, fiind susţinută de principii morale.
Moralitatea exprimă ceea ce ar trebui să facem şi ceea ce nu ar trebui să facem dacă am fi
raţionali, binevoitori, imparţiali, bine intenţionaţi.
 7. Care sunt valorile morale fundamentale?
Valorile morale cuprind întreaga existenţă umană, fiind repere de bază ale vieţii noastre
sufleteşti şi spirituale, cum ar fi: binele, adevărul, iubirea aproapelui, dreptatea, omenia etc.
Legea morală impune datoria de a face bine, interzice săvârşirea răului, oferă sfaturi morale
etc. Prin această lege nu se poate impune, întotdeauna şi oricui, realizarea unui bine
determinat, lăsând libertate în alegere şi acţiune.
Legea morală are ca obiect binele care are ca scop suprem fericirea

8. Care sunt principalele metode prin care sunt promovate şi impuse normele
sociale?
Normele morale trebuie sa se supună principiului universalităţii, cu alte cuvinte, să fie
aplicabile oricui, oricând, oriunde. Ele ar trebui să aibă caracter absolut şi obiectiv: să nu
depindă de credinţe, sentimente, obiceiuri particulare, nici de voinţa arbitrară a cuiva aflat în
poziţie de putere normativă.
Normele morale se pot clasifica astfel:
1. Norme generale: sunt prezente în toate tipurile de comunităţi umane, au durabilitate în timp
şi influenţează toate activităţile umane (cinstea, demnitatea, sinceritatea, loialitatea,
generozitatea);
2. Norme particulare: se adresează unor comunităţi umane determinate, vizând activităţi
umane particulare (normele vieţii de familie, cele specifice anumitor activităţi profesionale
(medici, avocaţi, profesori, sportivi, economişti etc.));
3. Norme speciale: se manifestă în cadrul unor grupuri restrânse şi uneori în ocazii speciale
(norme de protocol, codul manierelor elegante, reguli de etichetă în afaceri).

9. Ce se înţelege prin conştiinţă morală?

Conştiinţa morală este organul de manifestare şi de cunoaştere a legii morale; este o
judecată a valorii morale a faptelor noastre sau ale altora, având caracter subiectiv şi temporal.
Conştiinţa morală poate fi considerată un instinct divin, judecată practică a sufletului, raţiunii,
spre a face o faptă reală, o putere psihică prin care deosebim faptele bune de cele rele. Simţul
etic reprezintă facultatea unei persoane de a deosebi binele de rău şi de a respecta ordinea
morală.

10. Definiţi responsabilitatea morală.

Consecinţa firească a libertăţii este responsabilitatea morală, adică atitudinea sufletească şi
raţională prin care suntem conştienţi de fiecare acţiune a noastră, asumându-ne consecinţele.
Responsabilitatea morală se întrepătrunde permanent cu celelalte dimensiuni ale
responsabilităţii: juridică, politică, religioasă, profesională, familială etc. Măsurarea
responsabilităţii este dată de utilitatea sau inutilitatea socială a individului, de gradul de
dezvoltare al conştiinţei umane, care la rândul ei depinde de educaţie, vârstă, instrucţie etc.
A fi responsabil moral înseamnă a da socoteală în chip demn şi onest de calitatea
deciziilor şi actelor, a rezultatelor şi implicaţiilor socio-morale, individuale şi colective. Pe
lângă responsabilitatea morală, ma

11. Cum pot fi clasificate relaţiile morale?

Relaţiile morale sunt întâlnite în orice domeniu: economic, juridic, religios, ştiinţific,
educaţional, politic, administrativ etc. Acestea pot fi clasificate astfel: relaţii individ –
colectivitate; relaţii interindividuale; relaţii grup – societate; relaţiile cu sine; relaţiile cu
natura.
 12. În ce constă rolul managerului în promovarea comportamentul etic în
organizaţia pe care o conduce?
Managerul unei organizaţii se găseşte la interfaţa între aceasta şi contextul în care îşi
desfăşoară activitatea. Este persoana care poate formula politica etică a organizaţiei. Această
politică etică depinde de filosofia personală a managerului, de cariera şi formaţia sa
profesională. Este important ca managerul să dorească să creeze un factor de stabilitate
organizaţional prin stabilirea unor valori şi principii în interiorul firmei pe care o conduce.
Pentru îmbunătăţirea climatului etic şi pentru reducerea conflictelor, între etica personală şi
cerinţele organizaţionale sunt necesare schimbări în două arii principale: - concepţia
managerială - acţiunile manageriale.

13. Care sunt trăsăturile definitorii ale unui manager care promovează
comportamentul etic în afacerile sale?
1. Susţin libertatea, creşterea şi dezvoltarea fiecărui angajat;
2. Comunică cu angajaţii folosind numele cu respect;
3. Formează şi încurajează un regim echilibrat de muncă şi odihnă;
4. Onorează şi respectă familiile angajaţilor;
5. Tratează toţi angajaţii drept persoane unice, valoroase;
6. Protejează viaţa, siguranţa şi sănătatea angajaţilor;
7. Creează un mediu de lucru fără discriminări;
8. Sunt corecţi şi echitabili în probleme financiare;
9. Comunică deschis cu subordonaţii;
10. Cultivă o atitudine pozitivă faţă de celelalte persoane şi realizările acestora etc.

14. Care sunt modalitățile ce pot fi folosite pentru încurajarea comportamentului

etic într-o organizaţie?
Printre cele mai importante modalități ce pot fi folosite pentru încurajarea
comportamentului etic în organizații se numără: publicarea unui cod etic propriu, conform cu
standardele şi valorile sociale recunoscute; instruirea managerilor pe probleme de etică în
afaceri; elaborarea unor programe interne de rezolvare a conflictelor de natură etică;
instituţionalizarea unor comitete de supraveghere a comportamentului etic; acordarea unor
recompense sau sancţiuni adecvate.

15. În ce constau dilemele etice şi cum pot fi rezolvate?

Dilemele etice pot fi definite ca situaţii neclare, probleme care îi pun în încurcătură pe cei
care iau decizii, în dorinţa de a echilibra performanţele economice cu cele sociale. O dilemă
etică se naşte când toate alternativele posibile din cercetările efectuate au o consecinţă
negativă în plan social. Bunul sau răul nu poate fi precizat şi clar identificat. Dilemele etice
apar în lumea afacerilor atunci când există o neconcordanţă între principiile etice şi situaţia
practică, între ceea ce se doreşte şi ceea ce este de fapt, între sistemele proprii de valori şi
modul de satisfacere practică a nevoilor. Este una din problemele practice extrem de dificil de
rezolvat deoarece viaţa demonstrează cu prisosinţă că ceea ce este etic pentru unul poate părea
lipsit de etică pentru altul.
 16. Care sunt principiile fundamentale utilizate în soluţionarea problemelor de
etică?
• integritatea angajaţilor în desfăşurarea activităţilor;
• obiectivitatea, eliminând conflictele de interese şi influenţele externe în realizarea unor
oportunităţi;
• competenţă, conştiinciozitate, aptitudini profesionale ale managerilor şi personalului
angajat în afaceri;
• confidenţialitatea informaţiilor dobândite pe parcursul derulării activităţilor, cu excepţia
situaţiilor impuse de lege când se cere dezvăluirea acestor informaţii;
• servicii în concordanţă cu standardele tehnice şi profesionale relevante.

17. Daţi exemple de cazuri în care angajaţii dau dovadă de lipsă de etică în afaceri.
acordarea unor comisioane ilegale pentru obţinerea de informaţii confidenţiale despre
firmele concurente;
• trafic ilegal cu produse aflate în monopolul statului;
• desfăşurarea unor activităţi neautorizate;
• folosirea unor documente cu regim special false sau procurate în mod ilegal;
• cazurile de evaziune fiscală, economie subterană;
• înşelarea corpurilor de control ale statului;
• utilizarea unor bunuri fără provenienţă legală etc.

18. La ce nivele se poate manifesta etica în afaceri?

Etica în afaceri se manifestă, în general, pe trei paliere, şi anume: 1. la nivel micro, adică
între indivizi în baza principiului corectitudinii schimbului. Acest nivel cuprinde: obligaţii,
promisiuni, intenţii, consecinţe, drepturi individuale. Toate acestea se află sub principiile
schimbului cinstit, câştigului cinstit, tratamentului corect. 2. la nivel macro - se referă la
regulile instituţionale sau sociale ale lumii afacerilor. Conceptele centrale cu care se operează
pentru acest nivel sunt: dreptate şi legitimitate. Problemele puse în contextul nivelului macro
de tipul următor: Care e scopul pieţei libere? Este proprietatea privată un drept prioritar? Este
drept sistemul de reglementare al pieţei? Ce rol trebuie să aibă statul în afaceri? Sunt corecte
şi echitabile politicile de impozitare aplicate firmelor? 3. la nivelul corporaţiilor - discuţiile
etice se referă preponderent la rolul jucat în societate, la responsabilitatea socială şi
internaţională a corporaţiilor.

19. În ce constau comportamentele neetice în organizaţii?

Comportamentele neetice în organizaţii vizează o paletă largă de probleme ce pot să apară în
interiorul sau/şi în exteriorul organizaţiei datorită nerespectării conduitei morale a angajaţilor
în ceea ce priveşte: - produsele şi producţia, când nu se respectă anumite standarde în procesul
de producţie care pot conduce la critici severe la adresa producătorilor; - practicile cu privire
la angajaţi: când stilul de viaţă al unui angajat are un impact negativ asupra cerinţelor care
trebuie îndeplinite la serviciu, când cantitatea de informaţii primită de un angajat este mai
mică faţă de un alt angajat cu aceleaşi atribuţii şi responsabilităţi; - însuşirea unor merite care
de fapt nu sunt ale altor persoane/firme; - acceptarea beneficiilor; - practicarea cadourilor -
folosirea bunurilor firmei în interes personal; - folosirea informaţiilor confidenţiale ale firmei
pentru a obţine anumite beneficii de la cei cărora le sunt transmise informaţiile; - munca la
negru; - demisionarea dintr-o firmă şi angajarea în alta concurentă (dacă se divulgă informaţii
private despre fostul loc de muncă).
 20. Care sunt consecinţele unui comportament neetic pentru o organizaţie?
Consecinţele unui comportament neetic pentru o organizaţie constau în: - pierderea încrederii
partenerilor şi angajaţilor, comunicare redusă, lipsă de implicare, loialitate redusă; - pierderea
reputaţiei: vestea despre un produs prost se răspândeşte mai repede decât cea despre un
produs bun; - pierderea renumelui, a imaginii firmei, a clienţilor şi colaboratorilor valoroşi; -
pierderea unor sume imense pentru avocaţi, procese, daune, litigii; - scăderea vânzărilor şi a
profiturilor etc.

21. Ce responsabilităţi are o organizaţie în plan economic şi social?

Orice întreprindere are o anumită responsabilitate în plan economic şi social.
Responsabilitatea socială desemnează o atitudine a companiei faţă de societate prin care
obţinerea succesului se realizează prin respectarea legii, prin asumarea unui comportament
etic, prin acordarea unei atenţii deosebite mediului înconjurător şi prin luarea în considerare a
nevoilor şi intereselor tuturor partenerilor: clienţi, furnizori, angajaţi, organisme
guvernamentale, creditori, comunităţi locale, opinie publică.
Responsabilitatea socială corporatistă este un concept prin intermediul căruia o companie
integrează în mod voluntar preocupările faţă de problemele sociale şi cele de mediu, în
operaţiunile de afaceri şi în interacţiunea cu partenerii de interes. Responsabilitatea socială
corporatistă este angajamentul continuu asumat de către companii de a avea un comportament
etic şi de a contribui la dezvoltarea economică, îmbunătăţind, în acelaşi timp, calitatea vieţii
angajaţilor şi familiilor acestora, a comunităţilor locale şi a societăţii în general.
Responsabilitatea socială are patru componente: economică, legală, etică şi filantropică.
Aceste patru componente formează piramida responsabilităţii sociale a firmei. Primele două
trepte reprezintă responsabilităţi impuse, responsabilităţile etice sunt aşteptate, iar
responsabilităţile filantropice – dorite de către comunitate.

22. Ce reprezintă Responsabilitatea socială? Dar Responsabilitatea socială

corporatistă?
Responsabilitatea socială este considerată ca fiind obligaţia fermă a unei firme, dincolo de
obligaţiile legale sau de cele impuse de restricţiile economice, de a urmări obiective pe termen
lung care sunt în folosul societăţii. Firma se consideră responsabilă nu numai faţă de
proprietari, ci şi faţă de clienţi, furnizori, angajaţi, organisme guvernamentale, creditori,
comunităţi locale, opinie publică.
Responsabilitatea socială corporatistă este un concept prin intermediul căruia o companie
integrează în mod voluntar preocupările faţă de problemele sociale şi cele de mediu, în
operaţiunile de afaceri şi în interacţiunea cu partenerii de interes.

23. Câte componente are responsabilitatea socială? Care sunt acestea?

Responsabilitatea socială totală are patru componente: economică, legală, etică şi
filantropică. Aceste patru componente formează piramida responsabilităţii sociale a firmei.
Primele două trepte reprezintă responsabilităţi pretinse/impuse. Responsabilităţile etice sunt
aşteptate, iar responsabilităţile filantropice – dorite

24. Care sunt treptele care formează piramida responsabilităţii sociale a unei firme?
Responsabilitatea socială totală are patru componente: economică, legală, etică şi
filantropică. Aceste patru componente formează piramida responsabilităţii sociale a firmei.
Primele două trepte reprezintă responsabilităţi pretinse/impuse. Responsabilităţile etice sunt
aşteptate, iar responsabilităţile filantropice – dorite
25. Ce este un cod de etică?
26. Care este rolul codului de etică într-o organizaţie?
27. Care sunt obiectivele codului de etică?
28. Precizaţi avantajele elaborării unui cod de etică.
29. Care este conţinutul unui cod de conduită etică al unei organizaţii?
30. Care sunt cele trei modalităţi generale de formulare a unui cod de etică?
31. Cine se ocupă cu asigurarea climatului etic într-o organizaţie?
32. În ce constă auditul de etică?