Training editorial: bune practici de publicare,

Iași, noiembrie 2021

prof.univ.dr. Dorin POPA

 DE CE ESTE IMPORTANT SĂ PUBLICĂM?
 Diseminarea rezultatelor cercetării joacă un rol esenţial în progresul ştiinţei.
MATERIALELE ȘTIINȚIFICE:
 nu sunt de uz general;
 sunt elaborate şi se adresează unui grup de cititori sau unei audienţe dintr-un
domeniu specific;
 stilul şi modul de redactare vor fi adaptate grupului specific de cititori sau ascultători
(asistenţă, auditoriu);
 sunt elaborate după anumite reguli, unele din ele cu caracter internațional;
 trebuie să fie originale şi să contribuie nu numai la dezvoltarea cunoaşterii sau a
înţelegerii unor probleme, ci și la apariția altor lucrări.
 Beneficiile comunicării şi publicării (DISEMINĂRII) rezultatelor cercetării ştiinţifice:
 • se extinde baza de cunoştinţe în domeniu;
 • se îmbunătăţeşte calitatea cercetării;
 • se deschide accesul altor cercetători la informaţie, permiţându-le extinderea
cercetărilor;
 • se îmbunătăţeşte calitatea vieţii.
 PENTRU A NE ASIGURA VIZIBILITATEA ȘI PRIORITATEA CERCETĂRII
materialul ştiinţific: mijloc prin care un autor sau un grup de autori prezintă elemente de
noutate, originale, într-un domeniu specific, cu o anumită întindere, împreună cu argumentatele
care confirmă originalitatea, valoarea şi valabilitatea lor ştiinţifică.
 A PUBLICA, ASTĂZI:
ÎNTRE CANTITATE ȘI CALITATE

 Publicarea de materiale științifice are un rol important în:

➢ implementarea proiectelor de cercetare;
➢ determinarea avansării în carieră, în obținerea de granturi și în
construirea unei reputații;
➢ atribuirea descoperirilor;
➢ stabilirea priorităților;
➢ progresul unei științe;
➢ „cazierul” unui om de știință/profesor/cercetător.

 ASTĂZI, ÎNSĂ, A PUBLICA PARE A FI MAI DEGRABĂ UN FEL DE

DARE DE SEAMĂ ASUPRA ACTIVITĂȚII UNUI CERCETĂTOR,
DECÂT O METODĂ DE DISEMINARE A CUNOAȘTERII ȘI
DESCOPERIRILOR ȘTIINȚIFICE.

 “… scientific articles have been hijacked away from their primary role of
communicating scientific discovery to one of demonstrating academic activity.”
(Stephen Lock, „A Difficult Balance. Editorial peer review in medicine‟,
Introduction to third impression, BMJ,1991, p.xi.)
 O NOUĂ GEOGRAFIE A ȘTIINȚEI
 În ultimii ani, numărul lucrărilor publicate de autori chinezi a crescut spectaculor,
depășind state cu tradiție în domeniu.
SUA – 340.000
 Onorariile încasate de autorii articolelor din țări considerate Anglia – 92.000
a reprezenta lumea a treia a științei, publicate în jurnale
de mare impact, au evoluat și ele, astfel:
❑ Korea - $ 3.000 (prim-autor);
❑ Pakistan - $ 1.000-20.000 (în funcție de factorul
❑ de impact cumulat pentru 1 an);
❑ China – până la $ 50.000 pentru lucrăile cu factor mare
(ex: $ 31.000 – pentru Nature, Science sau Cell,
aprox. $ 875/punct).

Producția anuală de lucrări, având cel puțin

un autor dintr-o țară dată (Web of Science,
2008)
 TIPURI DE MATERIALE ȘTIINȚIFICE

 Prezentarea rezultatelor cercetării la manifestări ştiinţifice sau publicarea acestora reprezintă, de

fapt, o competiţie, dar și un dialog.
 Pe scurt, traseul pentru acceptarea prezentării este următorul:
 cercetătorii trimit organizatorilor conferinţei un rezumat al prezentării, care este evaluat;
 în urma evaluării, recenzenţii (numiţi şi referenţii ştiinţifici sau evaluatori) stabilesc dacă materialul
poate fi inclus sau nu în programul manifestării;
 se stabileşte modul de prezentare (poster sau prezentare orală) (se consideră că lucrarea
acceptată pentru prezentare orală se bucură de o mai mare apreciere decât posterul);
 rezumatele prezentărilor pot fi publicate într-un jurnal sau un volum al conferinţei.

MATERIALE ORALE
Prezentare
 Se face, de regulă, în cadrul manifestărilor ştiinţifice: seminarii, simpozioane, conferinţe, congrese.
 Oferă posibilitatea diseminării relativ imediate a rezultatelor unor cercetări (frecvenţa lor este relativ
mare);
 Formatul prezentării diferă de la o manifestare ştiinţifică la alta (comunicare, poster,
simpozion).
 TIPURI DE MATERIALE ȘTIINȚIFICE SCRISE

Publicarea - metoda cea mai comună de diseminare a

rezultatelor cercetării și cea mai apreciată.

MATERIALE SCRISE
 Forme de manifestare:
 referate;
 rapoarte de lucru sau tehnice;
 disertaţii;
 teze;
 articole în jurnalele ştiinţifice;
 monografii;
 capitole de cărţi:
 cărţi;
 dicționare ș.a.
 FORME DE COMUNICARE ȘTIINȚIFICĂ:
COMUNICAREA ȘTIINȚIFICĂ - PREZENTAREA
(I)
Definiții:
Comunicare = prezentare într-un cerc restrâns de specialişti a unei
contribuţii personale într-o problemă ştiinţifică; lucrare care face
obiectul unei comunicări (cf. DEX).
Conferinţa = expunere făcută în public asupra unei teme din domeniul ştiinţei, artei,
politicii etc., cu intenţia de a informa, de a instrui, de a omagia etc.(cf. DEX)
Simpozion = discuţie organizată, pe baza unor scurte expuneri asupra unei teme literare,
filozofice, ştiinţifice etc. de actualitate, purtate de câţiva vorbitori în faţa şi cu
participarea publicului (cf. DEX).

 Prezentarea orală (comunicarea ştiinţifică) presupune:

 susţinerea, în faţa unui public avizat, a conţinutului unei lucrări
ştiinţifice, pe un anumit subiect;
 expunerea rezultatelor cercetării - într-o perioadă limitată de timp (cca. 10-15
minute);
 ilustrarea conţinutului prezentării (de exemplu, utilizând un software de
prezentare - Microsoft Power Point);
 discuții cu ceilalți participanți.
 FORME DE COMUNICARE
ȘTIINȚIFICĂ: PREZENTĂRILE (II)
 PREZENTAREA presupune:
 O planificare a conţinutului, în funcţie de:
 asistenţă, cunoştinţele în domeniu ale acesteia (există diferenţe între modul în care se
face prezentarea dedicată unui grup de studenţi și cea dedicată unui grup de
doctoranzi);
 locul în care se desfăşoară evenimentul (există diferenţe dacă prezentarea se face într-
o sală oarecare sau într-un amfiteatru);
 timpul disponibil – se urmărește încadrarea într-un anumit interval de timp.
Etapele de realizare:
1. elaborarea conţinutului (include: pregătirea scopului şi obiectivelor, a cuprinsului,
profunzimea analizei subiectului);
2. expunerea (cu ajutorul unor mijloace vizuale – slides -, cu cât mai puţine animaţii,
pentru a nu distrage atenţia asistenţei de la aspectele esenţiale ale prezentării);
 reevaluarea prezentării (dacă este comunicată a doua oară, unui alt public)
 PREZENTĂRILE: POSTERUL
Reprezintă modul de prezentare a unei comunicări sub formă de afişe în cadrul sesiunilor, al
congreselor ştiinţifice.(DEX)

Este adecvat, în
primul rând,
prezentărilor
studenţilor şi ale
cercetătorilor
debutanţi.
 POSTERUL (CONTINUARE)
Scopul unui poster științific îl constituie prezentarea
unei lucrări unui public care este în mișcare (în
mers), de regulă într-un hol sau într-un spațiu de
expunere special amenajat.
La conferințe, autorul/prezentatorul stă, de obicei,
alături de poster, permiţând astfel trecătorilor să se
angajeze în discuţii individuale cu
prezentatorul/autorul.
În alte situaţii – în cazul posterelor expuse în
laboratoare, universitati şi corporaţii – acestea sunt
prezentări de tip stand-alone.
Pentru ca un poster să prindă glas și să comunice,
trebuie pornit de la premisa că acesta este destinat Sesiune de postere, Penn State, 2006
unui public care nu este așezat – cum se întâmplă,
de regulă, cu orice comunicare a unui material științific – ci se mișcă, stă în picioare. În aceste condiții, publicul este
distras de zgomote şi de intercațiunile cu ceilalți vizitatori/trecători.

 Având în vedere aceste distrageri, un articol „însăilat” pe o placă nu va fi niciodată perceput ca un poster și nu va
declanșa efectele acestuia, deoarece publicul nu se poate concentra suficient și pentru o lungă perioadă de timp
pentru a citi toată pagina. Mai mult, o mare parte din audiență nici nu va încerca să facă efortul de a parcurge un
poster care arată precum un articol lipit pe un panou.
 Deci, ce ar trebui făcut pentru a realiza un poster eficient?
 POSTERUL (CONTINUARE)
 Eficiența unui poster diferă în funcție de tipul de audiență. Un poster reușit pentru o sesiune din domeniul medical diferă
radical de ceea ce reprezintă un poster reușit la o sesiune pe teme de inginerie.
 Există, totuși, câteva reguli/indicații care pot fi utilizate pentru toate domeniile:

 1. TITLUL – TREBUIE SĂ ORIENTEZE IMEDIAT PUBLICUL. De aceea, este indicat:

❖ să faceți ca titlul să reprezinte cel mai important text de pe panou: amplasați-l sus, central sau în stânga;
❖ să nu folosiți doar majuscule
pentru titlu;
❖ să folosiți cuvinte scurte
(conjuncții, prepoziții) pentru a separa
detaliile din titlu (de ex: și, sau, ori,
de la, prin, a/al/ai/ale);
❖ să folosiți fie parafraze,
❖ fie propoziții pentru titluri,
❖ NU o combinație a acestora.

Titlul este de tip parafrază

Poster (fizică) bine realizat (Coutch et. al, 2003)

POSTERUL (CONTINUARE)
Titlul este o propoziție

Poster (socio-umane) bine realizat (Alley et. al,

2006)
 POSTERUL (CONTINUARE)

2. EVIDENȚIAȚI SUBIECTUL ȘI SCOPUL AFIȘULUI. (testele au arătat că un poster este bun dacă
publicul recunoaște, în 20 de sec. de la prima vizionare, subiectul și scopul acestuia; de obicei,
acest deziderat se poate realiza cu un titlu bun și cu imagini adecvate);
❖ Mărimea caracterelor trebuie să fie potrivită pentru a permite parcurgerea posterului de la
distantă, iar contrastul între fotografii, text și fundal trebuie să fie suficient de puternic pentru a
accentua elementele importante.

3. SECȚIUNILE DE CONȚINUT TREBUIE BINE POZIȚIONATE

❖ rezultatele trebuie să fie ușor de localizat;
❖ după ce au deslușit subiectul/tema posterului, cititorii pot decide cât timp și efort pot depune
pentru parcurgerea lucrării; de regulă, cei mai mulți vor citi doar justificarea/motivația,
obiectivele și rezultatele vizate; cei cu adevărat interesați de domeniu, vor încerca să parcurgă
întreg afișul.

4. SECȚIUNILE TREBUIE ELABORATE ASTFEL ÎNCÂT SĂ POATE FI PARCURSE INDIVIDUAL ȘI

RAPID
❖ Întrucât publicul este expus unui număr ridicat de zgomote/distrageri, este indicat să nu
folosiți blocuri mari de text și să evitați propozițiile lungi;
❖ Dacă e posibil, secțiunile ar trebui să se sprijine pe o imagine/un grafic relevant.
POSTERUL (CONTINUARE)

Poster (biologie) bine realizat (T. Wynn)

 MATERIALE ȘTIINȚIFICE SCRISE

 Referatul
 Referat: Dare de seamă, scrisă sau orală, asupra unei cărţi, a unei activităţi etc.
 Raportul
 Raportul: Comunicare (orală sau scrisă) prezentată în faţa unei adunări sau a unei
 autorităţi, cuprinzând informaţii despre activitatea personală sau colectivă; dare
 de seamă.
 Referate şi rapoarte:
 - de laborator
 - de cercetare
 - de fezabilitate
 - de stadiu/etapă
 - de consultanţă
 MATERIALE ȘTIINȚIFICE DESTINATE
PUBLICĂRII ÎN REVISTE ȘI VOLUME

Articol = expunere scrisă (de proporţii mai reduse) cu caracter publicistic, pe o temă
politică, economică, ştiinţifică etc. (cf. DEX)
 Articole în reviste de specialitate:
 sinteze de literatură (review);
 lucrări de cercetare ştiinţifică;
 scurte comunicări.

 Eseul = studiu de proporţii restrânse asupra unor teme filosofice,

literare sau ştiinţifice, compus cu mijloace originale, fără pretenţia de a epuiza
problema (cf. DEX).
 - se acceptă, în termeni generali, că eseul este o lucrare scurtă care tratează un subiect din
punctul de vedere personal al autorului, având în vedere experienţele subiective şi reflecţiile
personale ale acestuia privind tematica abordată.
 - de regulă, un eseu conţine 1.500-6.000 de cuvinte.
 CARTEA
 Cartea = scriere cu un anumit subiect, tipărită şi legată sau broşată în volum (conform DEX).
 Tipuri de cărți:
 monografii - carte cu caracter ştiinţific sau un tratat pe un singur subiect sau un grup de subiecte
comune (sau despre o personalitate); Definiție DEX: studiu ştiinţific amplu asupra unui subiect anumit,
tratat detaliat şi multilateral; Studiu ştiinţific care tratează amplu şi aprofundat o singură problemă;
 monografia nu apare ca o serie de publicaţii; poate fi în unul sau mai multe volume (în număr finit).

 manuale – definiție DEX: carte care cuprinde elementele fundamentale ale unei discipline, ale unei
arte sau ale unei îndeletniciri practice;
 instrument de instruire sau o carte standard într-un domeniu de studiu;
 poate fi clasificate atât din punctul de vedere al grupului ţintă, cât şi al subiectului abordat.

 dicţionare – definiție DEX: operă lexicografică cuprinzând cuvintele unei limbi, ale unui dialect, ale unui domeniu
de activitate, ale unui scriitor etc., organizate într-o anumită ordine (de obicei alfabetică) explicate în aceeaşi limbă sau
traduse într-o limbă străină.
 poate include: o listă de cuvinte cu definiţia lor; o listă de caractere cu descrierea semnificaţiei lor; o
listă de cuvinte cu corespondentele lor în alte limbi;
 tipuri de dicționare: specializate; bilingve; multilingve; de istorie; bibliografice; de filosofie;

 tratate – definiție DEX: lucrare cu caracter special, în care sunt expuse, metodic, problemele
fundamentale ale unei discipline.
 • enciclopedii – definiție DEX: tip de lucrare lexicografică de proporţii diferite care tratează sistematic termeni de
bază (nume comune şi proprii), noţiuni din toate domeniile sau dintr-un anumit domeniu de cunoştinţe, fie în ordine
alfabetică, fie pe probleme sau pe ramuri;
❖ însumează cunoştinţele din diverse domenii care se particularizează din următoarele puncte de vedere: al
subiectului abordat; al scopului; al metodei de organizare a conţinutului; al metodei de realizare.
 STRUCTURA UNUI ARTICOL ȘTIINȚIFIC (I)

1. Titlul - trebuie să rezume cât mai adecvat conținutul articolului,

urmat de numele
autorilor, cu specificarea instituțiilor în care acestia activează.
2. Rezumatul (Abstract) - se prezinta în mod succint lucrarea (aprox.150
de cuvinte pare o recomandare rezonabilă, des uzitată).
✓ se mentioneaza domeniul stiintific în care se încadreaza articolul, provocarile
stiintifice la care acesta propune solutii si rezultatele importante obtinute împreuna
cu implicatiile aferente.
✓ are în principal doua scopuri: (I) de a sublinia relevanta, originalitatea si calitatea
cercetarii și (II) de a sugera cititorului daca lucrarea îl intereseaza sau nu.
✓ NU se recomanda utilizarea citarilor bibliografice în cadrul acestui
paragraf.
3. Cuvintele cheie (Keywords) - enumeră principalele cuvinte cheie,
consacrate domeniului stiintific în care se înscrie lucrarea.
✓ se recomandă utilizarea, mai întâi, a celor cu un grad mai mare de
generalitate, continuându-se cu acele concepte mai particulare - eventual
incluse sau derivate în / din problematica sugerata de cele anterior scrise.
✓ 5-7 cuvinte cheie sunt suficiente.
 STRUCTURA UNUI ARTICOL ȘTIINȚIFIC (II)
4. Introducerea (Introduction) - descrie cadrul stiintific general al lucrarii, provocarile abordate si
importanta lor în cercetare, ipotezele stiintifice ale lucrarii (hypo-thesis, deci cele care stau la baza
tezei) si metodologia care a fost selectata si utilizata, structura paragrafelor ulterioare ale lucrarii.
✓ multi autori obisnuiesc sa redacteze introducerea si rezumatul abia dupa redactarea tuturor
celorlalte paragrafe.
5. Alte abordări (Related Work) - sunt descriu în mod critic lucrările considerate relevante, în special
cele din fluxul principal de publicatii (ISI Thomson Philadelphia - Institute of Scientific
Information, Science Citation Index - SCI, alte baze de date indexate) si care abordeaza provocari
stiintifice identice, similare sau chiar conexe celor abordate în articol.
 este important sa se descrie aici cu acuratete si în mod onest, deontologic, genul proxim si
diferentele specifice între abordarile din articol si altele prezentate în literatura -
recomandabil, recente.
6. Metodologia cercetării - se prezintă metodele, tehnicile, algoritmii, tehnologiile, cadrul
experimental, cadrul de evaluare a rezultatelor, materialele etc. utilizate în cadrul investigatiei
stiintifice.
✓ important este ca acest cadru al cercetarii sa fie unul acceptabil din punct de vedere stiintific,
sa ofere elementele necesare reproducerii acelei cercetari în oricare alt loc, cu garantia
obtinerii, practic, a acelorasi rezultate esentiale (caracterul repetitiv si reproductibil al stiintei).
 STRUCTURA UNUI ARTICOL ȘTIINȚIFIC (III)
❑ aici trebuie sa se specifice în mod clar si detaliat aspectele originale propuse în lucrare; daca este
posibil, superioritatea metodelor originale propuse se demonstreaza teoretic sau se justifica din
punct de vedere teoretic si, ulterior, se demonstreaza pe baze experimentale, statistice, euristice
etc., (cum se întâmpla în cercetarea de tip aplicativ, ingineresc, prin implementari fizice, emulari,
simulari etc.).
❑ nu este necesar ca aceasta superioritate a metodelor originale propuse sa fie una globala,
absoluta;
❑ în cadrul acestui paragraf se recomanda folosirea timpului trecut.
❑ constituie probabil partea cea mai vulnerabila în cadrul procesului de recenzie stiintifica.
➢ 7. Rezultate cantitative si calitative. Interpretări - se expun rezultatele obtinute, se compara cu
cele cunoscute prin intermediul altor cercetari (le contrazice? le confirma? exista exceptii în cadrul
rezultatelor obtinute? daca da, de ce? etc.) si se interpreteaza importanta si utilitatea acestora
(posibile aplicatii).
❑ este inacceptabila prezentarea acelorasi rezultate în mai multe forme (prin tabele, grafice,
cronograme, text etc.).
❑ graficele trebuie însotite de legende;
❑ se recomanda ca redactarile metodologice si cele cu privire la rezultate sa se faca run-time,
adica chiar pe parcursul efectuarii cercetarii, din motive de exactitate a prezentarii (altfel,
fenomenul de uitare a unor detalii poate interveni în mod nedorit).
❑ în special în acest paragraf se recomanda o redactare concisa, ne-repetitiva si obiectiva.
 STRUCTURA UNUI ARTICOL ȘTIINȚIFIC (IV)
8. Concluzii si dezvoltări ulterioare (Conclusions and Further Work) - se extrag în mod sintetic
principalele concluzii ale cercetarii si, în baza acestora, viitoarele oportunitati de cercetare
considerate a fi fezabile si fertile din punct de vedere stiintific.
❑ au existat situații în care faptul de a nu fi scos în evidenta în mod clar concluziile novatoare ale
cercetarii, de a nu fi asignat interpretarile adecvate si de a nu fi subliniat importanta rezultatelor
– toate acestea au condus ulterior la pierderea paternitatii unor descoperiri stiintifice valoroase.
9. Acknowledgments (opțional) - de obicei, autorii prezinta recunostinta lor institutiilor si persoanelor
fizice care i-au sprijinit, din punct de vedere stiintific sau/si material, pentru buna desfasurare a
cercetarii expuse.
10. Referintele bibliografice (references)
❑ trebuie sa fie relevante, recente si, de recomandat, apartinând fluxului principal de publicatii,
pentru a fi consultabile de catre orice alt cercetator (exista cazuri când rezultate stiintifice valoroase
publicate în reviste sau conferinte obscure nu sunt citate de alti cercetatori, desi acestia au cunostinta
de ele, întrucât publicatia respectiva nu exista în marile biblioteci).
❑ fiecare referinta bibliografica trebuie citata în textul lucrarii, cu motivarea clara a contributiei
stiintifice la care se face referire (în caz contrar, citarea este nejustificata, putând sugera multiple
conotatii negative precum obedienta, dorinta de epatare etc.);
 nu este recomandat sa se faca trimitere la lucrari ne-publicate.;
 modul formal de a insera o citare în text difera de la o publicatie la alta – mod care trebuie urmărit
punct cu punct, altfel lucrarea poate fi respinsă;
 ASPECTE STILISTICE
 Acribia, ermetismul (în sensul unui maximum semantic prin minimum de cuvinte) si
eleganta prezentarii sunt caracteristici ale unei lucrari stiintifice autentice, de tinuta
academica.
 În general este recomandată adresarea impersonala prin diateza pasiva (“se
demonstreaza ca”, “s-au obtinut urmatoarele rezultate”), evitându-se deci folosirea
persoanei întâi, cu anumite exceptii totusi (spre exemplu în cazul emiterii unor opinii
puternic personalizate etc.).
 Cea mai bună sursă de informare cu privire la modul de redactare a unei lucrari
stiintifice o reprezintă lucrarea lui Day - o carte de referinta în acest domeniu scrisa de
catre un fost presedinte al celebrei institutii ISI.
 CUM AJUNGEM SĂ PUBLICĂM ÎN REVISTE
BINE COTATE?
 Pasul esențial: ALEGEREA REVISTEI.
 Aspecte relevante în alegerea jurnalului:
❑ cât de semnificative sau inovatoare sunt rezultatele cercetării pe care ați elaborat-o?
❑ care este publicul țintă vizat?
❑ care sunt cele mai bune lucrări publicate în domeniu?
❑ ce factori sunt importanți pentru dvs.:
❑ reputația/factorul de impact al revistei;

❑ circulația/ditribuția/disponibilitatea revistei;

❑ vizibilitatea;

❑ viteza de procesare a materialelor/ rapiditatea publicării;

❑ costurile de publicare;

❑ tipul de acces: open acces/subscription.

RĂSPUNSUL LA CELE MAI MULTE DINTRE ACESTE ÎNTREBĂRI SE REGĂSEȘTE ÎN

REGULAMENTUL DE PUBLICARE AL REVISTEI SAU ÎN NOTELE CĂTRE POSIBILII
AUTORI.
În funcție de prioritatea dvs. – de exemplu, aveți nevoie ca articolul să apară în cel mai
scurt timp sau doriți ca acesta să se regăsească în cât mai multe baze de date, biblioteci
etc. – se va alege revista la care se va trimite articolul.
 DACĂ ALEGEM GREȘIT .......
 Manuscrisul este returnat, cu mențiunea că este
„nepotrivit / not suitable” și, ca atare, procesul de publicare
este întâziat.
 Chiar dacă este acceptat și publicat, un articol care apare
într-o revistă nepotrivită nu va avea parte de expunerea
dorită și nu va ajunge la publicul țintă vizat.
 Publicarea articolului poate fi întârziată, uneori extrem de
mult (durate de timp de ordinul anilor).
 Nu se va obține feed-back-ul dorit, articolul nu va fi citat,
nu va avea parte de comentarii de calitate și constructive.
 DACĂ AȚI IDENTIFCAT REVISTA POTRIVITĂ.....

 Verificați dacă aceasta are prevăzută o etapă de pre-submission;

 Citiți cu atenție INSTRUCȚIUNILE PENTRU AUTORI (cum se fac
citările, referințele bibliografice, sublinierile etc.)
 Adunați din timp materialele necesare (semnături, drepturi de copyright,
aprobări ale comisiilor de etică etc.).
 Rezolvați problemele legate de autorat (cine este primul autor, drepturile de
autor, ordinea autorilor etc.).
 Cine este responsabil pentru integritatea lucrării: individual sau grupul?
 Stabiliți mențiunile legate de contributori (finanțatori, mulțumiri etc.);
 Păstrați o evidență cu ce a făcut fiecare dintre autori.
 Stabiliți care va fi titlul lucrării: un titlu bun va face ca articolul dvs. Să fie
citit înaintea altora; unul prost sau necorespunzător va distruge întreaga
lucrare; rețineți faptul că de acuratețea titlului depind, în viitor, indexarea
acestuia în baze de date, identificarea cu ușurință a articolului, afilierea
acestuia etc...
 Rezolvați problemele etice.
 MATERIALUL POATE FI TRIMIS DUPĂ CE.....

 V-ați asigurat că este complet, corect, logic prezentat și

recdactat în conformitate cu regulile impuse de publicația
respectivă.
 Figurile/imaginile sunt de o calitate suficient de bună și
reale.
 Toate drepturile de proprietate sunt amintite.

 Pagina de gardă este și ea elaborată.

 Ați pregătit o scrisoare de înaintare adecvată.

 Ați făcut o copie a întregului dosar.

 Știți UNDE și CUM trebuie transmis manuscrisul.

 Dacă se trimite de pe o platformă ONLINE, asigurați-vă că

nu ați uitat să apăsați butonul TRIMITE/SUBMIT.
 Asigurați-vă că primiți un nr. de înregistrare/de referință.
 PROCESUL DE PEER-REVIEW

 Tipul de recenzare și durata acestuia diferă de la o

publicație la alta.
 Dacă vi se solicită clarificări, răspundeți prompt.

 Adoptați un ton curtenitor, dar profesionist.

 Nu vă temeți să contactați din proprie inițiativă editorii.

➢ în corespondența cu aceștia, menționați întotdeauna numărul de
referință/înregistrare;
➢ vă este permis să îi întrebați în legătură cu stadiul evaluării;
➢ aduceți în discuție orice element nou sau relevant.
NU proferați amenințări și NU acordați ultimatum-uri.
 PROCESUL DE PEER-REVIEW

 Procesul de peer-review trebuie privit ca un DIALOG.

 Procesul de peer-review se modernizează și el; se ține, cont, astăzi, nu numai de conținut, ci și de
formă;
 Lucrările care trec de
prima etapă de evaluare sunt,
tot mai des, supuse unui proces
de external review.

Caricatură cu privire la modul în

care percep autorii procesul de peer-
review
 MODEL DE FIȘĂ DE PEER-REVIEW
(UTILIZAT DE REVISTA MANAGEMENT & MARKETING)
Vă rugăm marcaţi cu un (x) răspunsul pe care îl consideraţi cel mai potrivit pentru fiecare întrebare. Pentru a detalia, vă
rugăm să folosiţi spaţiul din secţiunea următoare a acestui format .
 1. Compatibilitatea.
 Subiectul lucrării este compatibil cu misiunea revistei M&M?
 ( ) Da ( ) Aproximativ ( ) Nu
 2. Conţinut
 2.1. Tema este acoperită cuprinzător şi echilibrat?
 ( ) Da ( ) Informaţii importante sunt omise sau tratate superficial ( ) Anumite aspecte sunt supradimensionate
 2.2. Cum caracterizaţi nivelul de profunzime al abordării?
 ( ) Cunoştinţe generale ( ) Cunoştinţe generale din domeniu ( ) Cunoştinţe specializate
 2.3. Cum caracterizaţi aspectele prezentate în lucrare?
 ( ) Predominant teoretice ( ) Teoretice şi practice ( ) Predominant practice
 2.4. Cum apreciaţi gradul de noutate al lucrării?
 ( ) Redus ( ) Semnificativ ( ) Ridicat
 3. Forma de prezentare
 3.1. Titlul lucrării este formulat adecvat?
 ( ) Da ( ) Nu. Trebuie reformulat.
 3.2.Abstractul lucrării este formulat adecvat?
 ( ) Da ( ) Nu. Trebuie revăzut.
 MODEL DE FIȘĂ DE PEER-REVIEW - CONTINUARE

 3.3. Structura lucrării este bine definită şi aleasă în concordanţă cu tema abordată?
 ( ) Da ( ) Nu. Trebuie îmbunătăţită.
 4. Bibliografie
 4.1. Referinţele folosite ilustrează ideea urmărită în text:
 ( ) Slab ( ) Corespunzător ( ) Bine
 4.2. Sub raport numeric, referinţele folosite sunt:
 ( ) Bine echilibrate ( ) Prea puţine ( ) Prea multe

 Comentarii detaliate
 Vă rugăm să argumentaţi felul în care aţi notat lucrarea în secţiunea precedentă. Dacă aţi cerut
modificarea materialului, vă rugăm să le oferiţi autorilor indicaţii precise privitoare la ce şi cum ar trebui
schimbat, făcând distincţia cuvenită între recomandările opţionale şi cele obligatorii. Vă rugăm, de
asemenea, să adaugaţi orice alte recomandări consideraţi că sunt necesare pentru îmbunătăţirea
calităţii acestei lucrări.

 După recenzarea acestei lucrări, recomandarea dumneavoastră finală către editori este:
 ( ) Publicarea articolului în formatul iniţial, fără modificări.
 ( ) Publicarea articolului cu minime ajustări.
 ( ) Publicarea articolului într-o formă revizuită, ţinând seama de recomandările recenzentului.
 ( ) Nepublicarea articolului.
 DACĂ REZULTATUL ESTE FAVORABIL....

 Recenzenților li se mulțumește și li se transmit rapoartele

complete de evaluare, precum și decizia editorului cu privire la
publicarea sau nu a lucrării.

 AUTORULUI?
 Răspunsul așteptat:

 „Thank you for submitting your work to this journal. We are pleased to
accept your paper and look forward to publishing it”.
 DACĂ RĂSPUNSUL NU ESTE CEL AȘTEPTAT....

 Puteți contesta decizia, dar aveți grijă să:

 Nu transmiteți contestația „la cald”;
 Nu insultați editorii sau recenzenții și nu le puneți la îndoială
abilitățile;
 Pregătiți răspunsul scris și refaceți-l, de mai multe ori,
întrebându-vă de fiecare dată ce scop urmăriți;
 Enumerați aspectele litigioase pe rând, punctual;
 Dacă apreciați că editorul și recenzenții au greșit, furnizați
dovezi concrete (documente, grafice, statistice etc.);
 Clarificați, dacă respingerea a avut la bază o prezentare
defectuoasă;
 Întrebați dacă puteți furniza date suplimentare, atunci când nu
ați fost invitat să retrimiteți lucrarea.
 REVISTELE FAC GREȘELI ȘI DESEORI REVIN ASUPRA
DECIZIEI INIȚIALE.
 REVISTELE ȘI PUBLICAȚII CU FACTOR DE
IMPACT RIDICAT
 În general, perioada între trimitere si publicare, în cazul revistelor FOARTE BINE COTATE, este una
lunga, uneori chiar de 1,5 – 2 ani, în primul rând datorita recenziilor stiintifice deosebit de exigente,
care implica rafinari succesive ale lucrarii.
 Publicarea într-o revista recunoscuta însa, cu factor de impact ridicat, reprezinta o garantie
institutionalizata a calitatii stiintifice, o adevarata încununare a cercetarii, o dovada a maturitatii
acesteia, marindu-i deci sansele de fertilizare a domeniului.
 Publicarea într-o astfel de revistă presupune:
 respectarea unei structuri canonice a articolelor;
 recenzarea acestuia în mod independent de catre 3-5 experti recunoscuti pe plan mondial. În
cadrul recenziei, acestia analizeaza în mod critic: claritatea si rigoarea limbajului si a expunerii,
structura articolului, soliditatea stiintifica a argumentatiei, originalitatea metodelor propuse,
valabilitatea si valoarea contributiilor etc., pe baza unei grile specifice;
 acceptarea/respingerea articolului: acceptarea poate impune modificari minore, sau chiar majore.
În cazul acceptarii se verifica daca autorul a facut corectiile / adaugirile cerute anterior (în mod
uzual lucrarea se retrimite acelorasi referenti).
 dupa aparitia articolului, revista poate publica comentarii si note critice urmate de justificari ale
autorilor.
 revistele pun la dispozitie în mod gratuit copii ale articolelor (reprints), pentru o mai buna si o
mai larga diseminare.
Vă mulțumesc pentru atenție!