Ciclul, problematica și

ipotezele cercetării
 Obiective de realizat:
La sfîrşitul predării temei studenţii vor fi în stare:
La nivel de cunoaştere și înțelegere:
 să cunoască fundamente teoretice privind algoritmul de realizare a cercetării
psihopedagogice;
 să cunoască ciclul sau etapele cercetării psihopedagogice;
 să definească şi să identifice conceptele de scop, obiect, obiective și ipotezele cercetării
psihopedagogice;
 să înţeleagă şi să explice ce este problemă de cercetare.
La nivel de aplicare a cunoștințelor și a conceperii:
 să utilizeze cunoştinţele asimilate, a deprinderilor şi abilităţilor formate pentru proiectarea şi
efectuarea cercetării proprii;
 să diferențieze etapele cercetării psihopedagogice;
 să depisteze probleme de cercetare;
 să formuleze obiectul , scopul și obiectivele de cercetare psihopedagogică;
 să diferenţieze etapele de formulare a ipotezei de cercetare psihopedagogică.
La nivel de atitudini şi valori:
- să aprecieze importanţa cunoaşterii algoritmul de realizare a cercetării psihopedagogice;
- să-şi cultive atitudini față de evidențierea și studierea problemelor de cercetare în domeniul
psihopedagogiei speciale.
 Planul temei:

1.Ciclul cercetării. Problema cercetării

2. Scopul cercetării
3. Formularea obiectivelor cercetării
4. Ipotezele cercetării
 
 Literatura recomandată:

1. Havîrneanu Cornel, Metodologia cercetării în ştiinţele sociale. Ed. Erota, Iaşi, 2000

2. Papuc Ludmila, Cercetarea pedagogică - îndrumar pentru realizarea tezelor de an

şi de diplomă, Chişinău, 1996

3. Patraşcu D., Mocrac A., Metodologia cercetării şi creativităţii psihopedagogice,

Chişinău, Editura Ştiinţa, 2003

4. Дипломная работа в педагогическом университете. Методические

рекомендации). составители А.А.Болученкова, Л.Г.Папук, Кишинев, 1996

5. Загвязинский В.И., Атаханов Р., Методология и методы психопедагогического

исследования. Москва, 2003

6. Немов Р.С., Психология. Книга 3, Москва, 1999

7. Ghid pentru realizarea și susținerea tezelor de licență/master

1.Ciclul cercetării. Problema cercetării
 Etapele cercetării
1.Enunţarea problemei de cercetare;
2.Elaborarea ipotezelor;
3.Alegerea metodelor de achiziţionare a
cunoştinţelor;
4. Etapa producerii de observaţii;
5.Analiza şi interpretarea rezultatelor.
 S.Cristea propune ca organizarea cercetării
psihopedagogice să implice următoarele patru
etape:

1. Formularea problemei;

2. Proiectarea cercetării;
3. Realizarea cercetării;
4. Finalizarea cercetării.
 Problema cercetării
Problema derivă din situaţia de problemă care
apare în procesul activităţii practice sau spirituale,
din contradicţiile între o anumită necesitate
socială/psihologică/pedagogică şi mijloacele
existente de satisfacere adecvată a ei.

Problema constituie o totalitate de întrebări şi

judecăţi, raţionamente despre situaţia de problemă,
rezolvarea cărora este necesară pentru lichidarea ei.
Problema este o punte de trecere de la
cunoscut la necunoscut, ,,cunoaştere despre
necunoscut”.

Problema poate fi evidenţiată numai

cunoscînd bine domeniul, prin compararea
cunoscutului cu ceea ce nu este cunoscut,
adică cu ceea ce trebuie de aflat.
 O problemă de cercetare trebuie să
îndeplinească două condiţii:

să fie rezolvabilă prin metode ştiinţifice;

să ducă la un răspuns care să contribuie în

mod semnificativ la progresul cunoaşterii.
 Problemele cercetării se clasifică în:
probleme ştiinţifice;
probleme practice;
probleme de descriere a realităţii conform nivelului
de generalizare (globale, regionale, naţionale,
locale).
Problemele ştiinţifice şi practice se divizează în:
pedagogice, psihologice, sociale, manageriale,
medicale ș.a.
 Cum se face analiza practicii educaționale
pentru a depista problemele ei?
Determinarea stării modelului educațional real;
Imaginarea modelului educațional real;
Compararea modelelor;
Evidențierea părților pozitive;
Depistarea dificultăților;
Structura problemei după direcții:
◦ probleme de instruire;
◦ probleme de educație;
◦ probleme ce țin de sănătatea elevilor.
 Problema este adecvată dacă:
Este actuală, în raport cu realitatea educațională;
Solicită noi clarificări, verificări, perfecționări;
Este semnificativă, interesează mai mulți cercetători;
Este originală, marchează contribuții noi la tematică;
Întrevede soluții de organizare, ameliorare,
clasificare;
Este verificabilă în realizarea diversificată a educației,
instruirii și învățării;
Are valoare teoretică, cognitivă sau aplicativă.
2.Scopul cercetării
Scopul cercetărilor științifice este rezolvarea
unor probleme concrete.

Practic problema cercetării se transformă în

scopul cercetării, lansate de psihopedagog, în
procesul soluționării problemei.
Scopul cercetării psihopedagogice este
imaginea dorită a rezultatului activității
conștiente a cercetătorului, proiecția
activității conștiente transformatoare a
subiectelor învățămîntului.

 Scopul este categoria fundamentală a

metodologiei cercetării psihopedagogice
și reprezintă o dublă conștientizare a
ativității de cercetare.
Scopul cercetării poate fi formulat astfel:
Fundamentarea pedagogică a procesului de
formare cotinuă a profesorului;
Elaborarea fundamentelor pedagogice de
proiectare a conținutului educației
tehnologice;
Determinarea particularităților de
personalitate a copiilor cu tulburări de limbaj;
Elaborarea unui model psihologic de terapie a
afectivității la preadolescenți.
3.Formularea obiectivelor cercetării
Obiectivele cercetării sunt proiectări
anticipate ale scopului, relativ restrînse ca
extindere, sub forma de elemente sau sarcini
de cercetare, care, prin reunirea și integrarea
lor intr-un ansamblu unitar, definesc sau
conduc la realizarea scopului cercetării.
Obiectivul derivă din scop și reprezintă
veriga, pasul, etapa atingerii lui.
Obiectivele cercetării pot include următoarele elemente:

studierea aspectelor teoretice, ce fac parte din

problema de cercetare;
selectarea metodelor și instrumentelor de
investigație;
cercetarea experimentala a posibilităților de
rezolvare a problemei date, determinarea difi-
cultăților tipice și carențelor, cauzelor;
elaborarea recomandărilor metodice pentru cei care
vor aplica rezultatele cercetării în practică.
 Obiectivele trebuie să se încadreze în
taxonomia constituită din trei grupe:

obiectivele istorico-diagnostice;

obiectivele teoretico-modelatoare;

obiectivele practico-transformatoare.
 Obiectivele istorico-diagnostice:

Obiectivele ce țin de studierea

istoriei și stării contemporane a
problemei, de definirea sau
concretizarea noțiunilor,
fundamentelor știintifice generale și
psihopedagogice.
 Obiectivele teoretico-modelatoare

Obiectivele ce permit să
determinăm structurile, esența a
ceea ce se cercetează, factorii
transformării, modelul și funcțiile,
procedeele de transformare.
 Obiectivele practico-transformatoare

Obiectivele ce țin de elaborarea și

aplicarea metodelor, procedeelor,
mijloacelor organizării raționale a
procesului psihopedagogic, de
efectuarea transformării trasate și de
elaborarea recomandărilor metodice.
Tema: Modele psihopedagogice de dezvoltarea sferei
emoțional-volitive la copiii cu RDP (teza de doctor, autor
V.Maximciuc, 2012)
 Scopul cercetării constă în elaborarea şi aprobarea modelelor
psihopedagogice de dezvoltare a sferei emoţional-volitive în baza studierii
particularităţilor sferei emoţional-volitive la copiii cu RDP.

studierea, interpretarea şi argumentarea reperelor conceptuale privind

particularităţile psihologice ale sferei emoţional-volitive la copiii cu RDP
expuse în literatura de specialitate;
identificarea raportului dintre emoţii şi voinţă în activitatea copiilor cu
RDP;
elaborarea proiectului de cercetare şi stabilirea bateriei de diagnosticare
a sferei emoţional-volitive la copiii cu RDP;
investigarea particularităţilor sferei emoţional-volitive la copiii cu RDP
psihogenă şi cerebrogenă;
elaborarea şi implementarea programului psihopedagogic complex de
dezvoltare şi corectare a sferei emoţional-volitive la copiii cu RDP;
aprobarea experimentală şi evaluarea eficienţei modelelor
psihopedagogice de dezvoltare a reglării emoţional-volitive în activitatea
copiilor cu RDP.
4. Ipotezele cercetării
Etimologic termenul de ,,ipoteză” derivă din
limba greacă: hipo ,,sub” şi thesis ,,poziţie”.

 Ipoteza este o supoziţie, o presupunere/

previziune enunţată pe baza unor fapte
cunoscute, cu privire la anumite conexiuni
între fenomene (care nu pot fi observate în
mod direct) sau cu privire la esenţa
fenomenelor, la cauza sau mecanismul intern
care le produce.
Ipoteza ştiinţifică este mai mult decît o întrebare, ea
cuprinde şi întrebarea, dar totodată şi răspunsul, cu
explicarea în planul gîndirii a întrebării puse (,,da-că...
atunci”).

Ipoteza ştiinţifică în domeniul educaţional este o

presupunere (predicţie) privind desfăşurarea în
perspectivă a unui proces (fenomen) psihopedagogic,
conceput şi proiectat în condiţii naturale sau/şi
provocate, în scopul obţinerii unor date teoretice şi a
unor rezultate practice noi, care să contribuie atît la
îmbogăţirea ştiinţei şi practicii psihopedagogice, cît şi
la optimizarea procesului educaţional cercetat.
 Pentru a fi ştiinţifică, ipoteza trebuie să
respecte anumite condiţii:

să concordeze cu materialul faptic la care se

referă;
să fie principial verificabilă;
să fie aplicabilă unei sfere largi de obiecte şi
fenomene omogene;
să fie clară şi simplă din punct de vedere logic.
Ipoteza de lucru înseamnă stabilirea strategiilor de
cercetare. Se va preciza ansamblul de metode,
mijloace şi forme de cercetare care se vor folosi în
investigaţie, adică ce şi cum se intenţionează a face.

 Ipoteza ştiinţifică e o teorie ce orientează

întreaga activitate de cercetare.

Ipotezade lucru orientează organizarea cercetării

experimentale, culegerea şi prelucrarea datelor,
formularea concluziilor şi soluţiilor de rezolvare.
Elaborarea ipotezelor implică parcurgerea
a trei etape:
formularea ipotezelor generale;

formularea ipotezelor de cercetare;

formularea ipotezelor statistice.

 I etapă – ipoteze generale
Pornind de la cunoştinţele generale şi teoria
la care aderă cercetătorii se va ajunge la
formularea uneia sau mai multor ipoteze
generale.
De exemplu, ipoteză generală: observarea
comportamentelor agresive duce la creşterea
agresivităţii mai curînd decît la scăderea ei.
 II etapă – ipotezele de cercetare
Ipoteza de cercetare este concretizarea ipotezei
generale într-o cercetare particulară. Ea evocă
manipulările sau observaţiile empirice efectiv
realizabile.
Din ipoteza generală se concretizează în mai multe
ipoteze de cercetare: copiii confruntaţi cu un model
agresiv sunt mai agresivi în comparaţie cu cei care
nu au fost expuşi acestui model.
 Pot fi imaginate trei situaţii specifice ale modelului
agresiv:
Dacă se prezintă un model concret, care manifestă
un comportament agresiv, copiii vor fi mai agresivi în
comparaţie cu cei care nu au fost expuşi acestui
model;
Dacă se prezintă un film cu scene agresive, copiii vor
fi mai agresivi în comparaţie cu cei care nu au fost
expuşi acestui model;
Dacă se prezintă un desen animat cu scene agresive,
copiii vor fi mai agresivi în comparaţie cu cei care nu
au fost expuşi acestui model.
 III etapă – ipoteze statistice

După formularea ipotezei de cercetare,

urmează să vedem dacă predicţiile ei vor
fi infirmate sau confirmate de datele
empirice.
 Varianta I
Formarea deprinderilor de scriere la elevii cu
dizabilități mintale;
Varianta II
Dezvoltarea psihomotricității la copiii cu PCI
Varianta III
Socializarea copiilor cu dizabilități auditive