5/11/2018 Neurologie(romana)-slidepdf.

com

Neurologie

Neurologia este o ramură specială a medicinii care se ocupă cu diagnosticul și tratamentul

bolilor organice care afectează sistemul nervos central sau periferic. Structurile organice ce
țin de domeniul neurologiei sunt - pe de o parte - creierul, măduva spinării (reprezintă
sistemul nervos central), structurile înconjurătoare, precum și vasele sanguine care le hrănesc,
- pe de altă parte - nervii cranieni, rădăcinile nervoase și ganglionii spinali, nervii periferici,
după ieșirea din canalul spinal, inclusiv legăturile cu mușchii scheletici (reprezintă sistemul
nervos periferic). Termenul de "Neurologie" a fost introdus de anatomistul englez Thomas
Willis. 

periferic nervos (diagramă). În roşu sistemul nervos central, în albastru

Sistemul sistemul nervos

http://slidepdf.com/reader/full/neurologieromana 1/13
5/11/2018 Neurologie(romana)-slidepdf.com

Istoric
Primele indicații asupra unor încercări de tratamente "neurologice" rezultă din descoperirile
arheologice". Aproximativ cu 10.000 de ani a.Chr. au fost efectuate trepanații craniene.
Deschiderea cutiei craniene este singura dovadă a unei metode de tratament, pentru că
modificările osoase se pot constata și după mii de ani. Întru cât s-au observat procese de
regenerare osoasă, rezultă că mulți dintre "pacienții" trepanați au supraviețuit. O condiție a
supraviețuirii era lăsarea intactă a durei mater . Cu privire la indicațiile unei asemenea
intervenții se poate numai specula, de presupus sunt simptome neurologice ca durerile de cap,
crizele epileptice sau aveau - probabil - o semnificație rituală. 

Primele documente în care se descriu afecțiuni neurologice provin din Egiptul antic, în care,
 în jurul secolului al XIV-lea a.Chr., sunt menționate dureri de cap, crize epileptice sau
amețeli, paralizii sau hemoragii din nas sau urechi după fracturi ale craniului Se găsesc, de
asemenea, descrieri anatomice ale creierului și ale structurilor înconjurătoare. 

În antichitatea greacă, Pitagora și Anaxagora au atribuit pentru prima dată creierului

facultatea gândirii și simțirii, socotindu-l sediul sufletului, și au descris legăturile dintre creier 
și nervi. Descrieri ale diverselor boili neurologice se găsesc în scrierile lui Hippocrate. 

Deși Charles Bell scrisese deja în anul 1830 o substanțială monografie asupra sistemului
nervos (The nervous system of the body), iar James Parkinson descrisese în 1817 semnele
 bolii care îi poartă numele, neurologia modernă își are originea în Franța, în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea. Guillaume Duchenne de Boulogne, Alfred Vulpian și mai ales Jean-
Martin Charcot împreună cu elevii săi Joseph Babinski și Pierre Marie au contribuit la
dezvoltarea neurologiei pe baze anatomo-clinice. În anul 1882 se înființează prima catedră de
maladii nervoase la spitalul Salpêtrière în cadrul facultății de medicină din Paris, condusă de
Charcot. Și neurologul român Gheorghe Marinescu, întemeietorul Școlii românești de
neurologie, a fost elev al lui Charcot. În Marea Britanie a prevalat orientarea neurofiziologică
 prin lucrările lui Charles Sherrington. John Hughlings Jackson și Henry Head au adus
contribuții importante în domeniul fiziopatologiei sistemului nervos. În Germania, neurologia
s-a dezvoltat din medicina internă, devenind de sine stătătoare datorită în special activității
unor personalități ca Max Nonne în Hamburg, Heinrich Romberg în Berlin și Wilhelm Erb în
Heidelberg. În 1924, Hans Berger reușește să înregistreze grafic curenții electrici din creier,
punând astfel bazele electroencefalografiei. 

Boli ale sistemului nervos central

Afecțiunile sistemului nervos central pot fi înăscute (congenitale), dobândite în cursul vieții
(inflamatorii, de origine vasculară, prin procesul de îmbătrânire, neoplastice, de natură
traumatică etc.). 

Boli congenitale

Printre bolile congenitale există o mare varietate de cauze și manifestări (tulburări

metabolice, aberații genetice, traumatisme perinatale etc.). Noi născuții cu malformații grave
ale creierului nu sunt de obicei viabili.

Afecțiuni dobândite ale sistemului nervos central 

http://slidepdf.com/reader/full/neurologieromana 2/13
5/11/2018 Neurologie(romana)-slidepdf.com

 
 Boli vasculare: infarctul cerbral ischemic și hemoragiile cerebrale, ramolismentul
medular ischemic.
 
 Bolile ganglionilor bazali: boala Parkinson
 
  Neoformații: Tumorile creierului și ale măduvii spinării. 
 
 Boli convulsive: diversele forme de epilepsie. 
  Bolile inflamatorii: infecțiunile bacteriene sau virale ale creierului (encefalite),


măduvii spinării (mielite) sau învelișurilor lor (meningite), boli degenerativ-

inflamatorii cauzate de prioni (de ex.: boala Creutzfeld-Jakob).
 
 Boli demielinizante: scleroza multiplă. 
 
 Boli degenerative primare sau eredo-degenerative: demențe primitive (de ex.: boala
Alzheimer), boala Huntigton, sindromul Gilles de la Tourette, boli sistemice ale
motoneuronului (de ex.: scleroza laterală amiotrofică), bolile degenerative ale
cerebelului (ataxiile ereditare).
 
 Diverse tipuri de dureri de cap (cefalee), în primul rând migrena. 
 
 Traumatisme cranio-cerebrale și vertebro-medulare. 

Boli ale sistemului nervos periferic

 
 Afecțiuni ale nervilor cranieni sau periferici: neuropatii, polineuropatii, nevralgii. 
 
 Boli inflamatorii demielinizante: sindromul Guillain-Barré,  polineuropatia cronică
inflamatorie demielinizantă (PCID).
 
 Tumori ale nervilor: Neurome. 
 
 Sindroame compresive: radiculopatii prin hernii ale discurilor intervertebrale (de ex.:
sciatica vertebrală), sindromul de tunel carpal. 
 
 Boli ale  joncțiunii neuro-musculare: miastenia. 
 
 Boli ale mușchilor scheletici (miopatii): distrofii musculare, miotonie, boili
inflamatorii (miozite).
 
 Traumatisme ale nervilor.

Examenul neurologic
 
 Anamneza. Ca în toate celelalte specialități medicale, o anamneză completă și țintită
 joacă un rol primordial. Ea cuprinde istoricul bolii actuale, antecedentele personale și
cele familiare.

 
 Semne meningeale. Se controlează flexibilitatea cef ei. Se poate constata o rigiditate

("redoarea
Alte semnecefei", semn deKernig,
meningism), Semnul
zise "meningeale": iritație meningială (meningită,
Semnul Brudzinski.  hemoragie).

 
 Fundul de ochi. Se examinează oftalmoscopic fundul de ochi. Se poate constata o
stază papilară, semn de hipertensiune intracraniană. 

 
 Nervii cranieni. Fiecare din funcțiile celor 12 nervi cranieni se examinează în parte. 

 
 Motricitatea. Se controlează forța diverselor grupuri musculare, motilitatea pasivă și
activă a extremităților, precum și troficitatea musculară. 

 

Sensibilitatea. Există cinci tipuri de sensibilitate, care se examinează separat: simțul
tactil (atingerea), presiunea, simțul pozițional, durearea și temperatura. 

http://slidepdf.com/reader/full/neurologieromana 3/13
5/11/2018 Neurologie(romana)-slidepdf.com

 
 Reflexe. Reflexele osteo-tendinoase sau "de întindere" (reflexe miotatice), de ex.:
Reflexul rotulian, se examinează cu ciocanul de reflexe. În cazuri patologice pot fi
exagerate, diminuate sau abolite. Reflexele cutanate (reflexe abdominale, 
cremasteriene) se examinează cu un ac, de preferință bont. 

Ciocan de reflexe (aici tip Dejerine), semn distinctiv al unui neurolog

Semne zise "piramidale". Sunt reflexe patologice care se pot pune în evidență în
cazul unei leziuni a fascicolului piramidal ("tractus cortico-spinalis"). Cel mai
cunoscut este semnul Babinski: la excitarea marginii externe a plantei piciorului apare
extensiunea halucelui). Alte semne piramidale: semnul Chaddock, semnul
Oppenheim.

 
 Coordonarea ]. Se controlează echilibrul (stațiunea și mersul) și felul cum sunt
executate mișcările extremităților. În cazuri patologice apar tulburări de coordonare
(ataxie).

 


Tonusul muscular
tipuri de tulburări . Prin mișcări
de tonus pasive
muscular: ale extremităților
spasticitate, rigiditatese("rigor"
pot constata diverse de
), fewnomenul
"roată dințată", flexibilitate ceroasă, hipotonie. 

 
 Examenul funcțiilor cognitive. Ce cercetează starea de conștiință (vigilitatea),
atenția, memoria, precum și funcțiile vorbirii (în cazuri patologice se poate constata o
afazie), mișcările automate și deliberate (patologic: apraxie),  percepția și
recunoașterea (patologic: agnozie vizuală, auditivă, "neglect" , anozognozie etc.)

Examene tehnice în neurologie

 
 Examenul lichidului cefalo-rahidian. Lichidul cefalo-rahidian (sau: cerebro-spinal)
se obține prin rahicenteză, cel mai adesea prin  puncție lombară, în cazuri speciale prin
 puncție sub-occipitală sau cisternală (metodă introdusă de neuropsihiatrul român
Alexandru Obregia) 
 
 Biopsie musculară în cazul bolilor neuro-musculare sau miopatii. 
 
 Examene electro-fiziologice.

- Electroencefalografie (EEG)
- Electromiografie (EMG)
- Electroneurografie (ENG)
evocate  transcranială 
- Potențiale magnetică
- Stimulare

http://slidepdf.com/reader/full/neurologieromana 4/13
5/11/2018 Neurologie(romana)-slidepdf.com

  Doppler-Sonografie extra- și transcranială, "Duplex" .

  Examene neuro-radiologice.

- Tomografie computerizată (CT)
- Rezonanță magnetică nucleară (MRT)
- Tomografie cu emisiune de positroni (PET)
- Tomografie computerizată cu emisiune de fotoni (SPECT)
- Rezonanță magnetică funcțională (fMRT)
- Magnetoenceflaografie (MEG)
- Angiografie cerebrală 

  Examene neuro-genetice.

Principii terapeutice în neurologie

 Neurologia a fost
cu posibilități considerată
terapeutice mult Acest
limitate. timp ca o specialitate
fapt s-a modificatcuînrezultate
ultimelediagnostice
trei deceniiprecise,
în mod dar 
semnificativ. Multe afecțiuni neurologice beneficiază în prezent de un tratament eficace.
Îmbunătățirea tratamentului bolnavilor cu accidente vasculare cerebrale se datorează - între
altele - posibilității unei diferențieri între infarctul ischemic și hemoragie cu ajutorul
mijloacelor de diagnostic neuro-radiologic. Pentru tratamentul pacienților cu boala Parkinson
există o gamă largă de medicamente cu efecte favorabile. În cazul bolnavilor epileptici, prin
administrarea unor pre parate diferențiate pentru diverse tipuri de manifestare, se poate obține
o sistare completă a crizelor. Bolile infecțioase ale sistemului nervos se pot vindeca în
aproape toate cazurile, în situația unui diagnostic exact și precoce. Scleroza multiplă 
reprezintă încă o problemă crucială a neurologiei, neexistând încă posibilitatea unei
vindecări, dar în anumite forme clinice aplicarea preparatelor pe bază de interferon poate
ameliora în mod favorabil evoluția bolii. În cazul majorității bolilor degenerative ale
sistemului nervos, malformațiilor sau bolior neuro-musculare congenitale nu există până în
prezent un tratament eficace.

Relații cu alte specialități 

Cele mai apropiate relații ale neurologiei sunt evident cu psihiatria. Separarea celor două
discipline își are explicația în dezvoltarea lor istorică și este în mare parte menținută și în
 prezent din motive mai mult organizatorice, fără a avea o bază biologică. În fond domeniile
ambelor specialități
au demonstrat au ca obiect
importanța afecțiunile
mecanismelor aceluiași organ,
neuro-chimice creierul. Cercetări
în dezvoltarea dinciclice
psihozelor ultimiișiani
a
schizofreniei. Multe boli "neurologice" au manifestări "psihiatrice", ca depresiunea apărută
după un accident vascuklar cerebral, depresiunea și demența asociate cu boala Parkinson,
tulburările cognitive din boala Alzheimer etc.

Neurochirurgia reprezintă o altă specialitate cu care neurologia întreține legături strânse, în

diagnosticul și tratamentul tumorilor intracraniene și vertebro-medulare, traumatismelor
cranio-cerebrale, hemoragiilor cerebrale etc.

Unele cazuri de infecții ale sistemului nervos și anexelor sale (encefalite, meningite) sunt
tratate de cele mai multe ori în seviciile de boli infecțioase. Herniile de disc intervertebral
(cervicale sau lombare) sunt prea adesea diagnosticate și tratate în servicii de ortopedie, un

http://slidepdf.com/reader/full/neurologieromana 5/13
5/11/2018 Neurologie(romana)-slidepdf.com

examen neurologic amănunțit este însă absolut necesar pentru a se putea constata deficite
funcționale, care impun o cură chirurgicală. Contacte strânse există cu oftalmologia
("Neurooftalmologie" ) în domeniul patologiei mișcărilor globilor oculari, nervului optic și a
căilor vizuale centrale. 

În cele mai multe țări, medicii neurologi sunt specializați și în neurofiziologia clinică (EEG,
EMG, ENG etc.), în unele țări (de ex.: Marea Britanie, Suedia), aceasta reprezintă o
specialitate aparte.

Neurologi celebri
 
 Théophile Alajouanine (1890-1980), Franța 
 
 Alois Alzheimer (1864-1915), Germania
 
 Joseph Babinski (1857-1932), Franța 
 
 Vladimir Mihailovici Bechterev (1857-1927), Rusia


  

Hans
Ludo Berger (1873-1941),
van Bogaert Germania
(1897-1988), Belgia
  William Russel Brain (1895-1966), Marea Britanie
  Paul Broca (1824-1880), Franța 
  Jean Martin Charcot (1825-1893), Franța 
  Hans Gerhard Creutzfeldt (1885-1964), Germania
  MacDonald Critchley (1900-1997), Marea Britanie
  Jules Joseph Dejerine (1849-1917), Franța 
  Derek Denny-Brown (1901-1981), Statele Unite
  Guilaume Duchenne de Boulogne (1806-1875), Franța 
  Constantin von Economo (1876-1931), Austria
  Wilhelm Erb (1840-1921), Germania


 
 Otfrid Foerster (1873-1941), Germania
 
 Charles Foix (1882-1927), Franța 
 
 Henri Gastaut (1915-1995), Franța 
 
 William Richard Gowers, (1845-1915), Marea Britanie
 
 Georges Guillain (1876-1961), Franța 
 
 Henry Head (1861-1940), Marea Britanie
 
 Gordon Morgan Holmes (1876-1965), Marea Britanie
 
 James Ramsay Hunt (1872-1937), Statele Unite
 
 John Hughlings Jackson (1834-1911), Marea Britanie
 
 Karl Kleist (1879-1961), Germania
 

Seghei Sergheievici Korsakov (1954-1900), Rusia
 
 Jean Lehrmitte (1877-1959), Franța 
 
 Pierre Marie (1853-1940), Franța 
 
 Gheorghe Marinescu (1863-1938), România
 
 Giovanni Mingazzini (1859-1919), Italia
 
 Constantin von Monakow (1853-1930), Elveția 
 
 Max Nonne (1861-1959), (1861-1959), Germania
 
 James Parkinson (1755-1824), Marea Britanie
 
 Wilder Graves Penfield (1891-1976), Canada
 
 Heinrich Romberg (1795-1873), Germania
 


 
 Grigorii
Adolf Ivanovici Rossolimo
Wallenberg (1860-1928),
(1862-1949), Germania Rusia
 
 Julius Wagner-Jauregg (1857-1940), Austria

http://slidepdf.com/reader/full/neurologieromana 6/13
5/11/2018 Neurologie(romana)-slidepdf.com

 
 Carl Wernicke (1848-1890), Germania
 
 Samuel Kinnier Wilson (1878-1937), Marea Britanie
 
 Klaus-Joachim Zülch (1910-1988), Germania

Bibliografie
 
 C. Arseni, I. Petrovici: Bolile vasculare ale creierului și ale măduvii spinării. Editura
Medicală, București 1965 
 
 C. Arseni (Edit.): Tratat de Neurologie în 5 volume. Ed. Medicală, București 1982 
 
 M. I. Botez: Neuropsychologie clinique. Masson, Paris 1987
 
 A. Kreindler, V. Voiculescu: Neurologie clinică . Editura Medicală, București 1978
 
 C. Popa: Neurologie. Ed. Națională, București 1997 
 
 Virginia Ion: Neurologie clinică . Ed. ALL, București 2002 


   V. Popescu:  Neurologie pediatrică . Ed. Teora, București 2004 

 D. J. Weatheral, J. G. Lendingham, D. A. Warrel: Tratat de Medicină - Neurologie.
Ed. Tehnică, București 2000 
 
 A. Hufschmidt, C. H. Lucking: Neurologie integrală: de la simptom la tratament . Ed.
Polirom, București 2002 
 
 R. A. Adams, M. Victor: Principles of Neurology. McGraw-Hill Co., New York 1997
 
 K. Poeck: Neurologie. Springer, Berlin 1974
 
 A. Hopkins: Clinical Neurology - A Modern Approach. Oxford University Press,
Oxford 1993
 
 J. C. Eccles: The Understanding of the Brain. McGraw-Hill Co., New York 1973
 
 H. Dorfmann (Edit.): Encyclopédie Médico-Chirurgicale - Neurologie. Ed.
Techniques, Paris (tenue à jour) 
 
 G. Bodechtel: Differentialdiagnose neurologischer Krankheutsbilder . G. Thieme,
Stuttgart 1974
 
 W. Haymaker: Bing's Local diagnosis in neurological diseases. Mosby Co., Saint
Louis 1969
 
 H. Ch. Hopf, K, Poeck, H. Schliack: Neurologie in Praxis und Klinik . G. Thieme,
Stuttgart 1983
 
 M. Stöhr, B. Riffel: Nerven- und Nervenwurzelläsionen. Ed. Medizin, Weinheim 1988
 
 Th. Brandt, J. Dichgans, H. Ch. Diener: Therapie und Verlauf neurologischer 
 Erkrankungen. Kohlhammer, Stuttgart 1998
 
 K. J. Zülch: Biologie und Pathologie der Hirngeschwülste, in H. Olivecrona, W.
Tönnis: Handbuch der Neurochirurgie. Springer, Berlin 1953
 
 J. N. Walton: Disorders of Voluntary Muscle. Churchill Livingstone, Edinburgh 1974
 
 L. P. Rowland: Meritt's Textbook of Neurology. Williams & Wilkins, Baltimore 1995

http://slidepdf.com/reader/full/neurologieromana 7/13
5/11/2018 Neurologie(romana)-slidepdf.com

Școala Românească de Neurologie 

Școala Românească de Neurologie reprezintă ansamblul neurologilor români sau originari
din România, descendenți din primul nucleu al colaboratorilor lui Gheorghe Marinescu în
Clinica de Neurologie de la Spitalul Colentina din București. Se vorbește de aceea pe drept
despre Școala de Neurologie a lui Gheorghe Marinescu.

N. Ionescu-Siseşti 

Primii colaboratori apropiați ai lui Gheorghe Marinescu au fost: 

 
 Ion Minea (lucrări în domeniul neuroinfecțiilor) 
 
 Anghel Radovici (cu care a descris Reflexul palmo-mentonier, autor al monografiei
 La syphilis nerveuse, 1928)
 
 Nicolae Ionescu-Sisești (care în 1938 i-a urmat la conducerea clinicii, autor al
monografiilor Tumeurs médullaires 1929, La Syringobulbie 1932 )


State Drăgănescu (autor
   Encefalite al 1962,
virotice umane cărții Lichidul
împreunăcefalo-rahidian  1932 și al monografiei
cu Arcadiu Petrescu) 

Oskar Sager
  Ion T. Niculescu (împreună cu Charles Foix a contribuit la cunoașterea profundă a


nucleilor mezencefalo-diencefalici)
  Oskar Sager (devenit șef al clinicii după moartea lui N. Ionescu-Sisești în 1954, studii


asupra fiziologiei talamusului împreună cu J. G. Dusser de Barenne) 

  Arthur Kreindler (co-autor al monografiei Les Reflexes Conditionnelles 1935, autor al


monografiilor Epilepsia 1955, Physiologie et Physiopathologie du cervelet 1958,

împreună cu Mircea Steriade, Anatomo- fiziologia clinică a sistemului nervos central  
1957,împreună cu Vlad Voiculescu) 
  Emmerich Façon (lucrări de neurologie clinică, neuroinfecții) 


http://slidepdf.com/reader/full/neurologieromana 8/13
5/11/2018 Neurologie(romana)-slidepdf.com

După pensionarea lui Oskar Sager în 1966, noua conducere a clinicii de la Colentina, de
formațiune sovietică, a îndepărtat treptat pe toți vechii colaboratori, astfel încât - pentru o
lungă perioadă de timp - Școala lui Marinescu a încetat să mai existe, tocmai acolo unde
luase ființă. 

Arthur Kreindler

Punctul de greutate se schimbase de fapt în jurul lui Arthur Kreindler care, în dubla sa calitate
de Director al Institului de Neurologie al Academiei și de șef al catedrei supra- universitare
de Neurologie a Institutului de Medicină și Farmacie din București, a reunit în jurul său
 personalități valoroase ca State Drăgănescu, Theodor Horneț și Vlad Voiculescu. În cadrul
catedrei au fost organizate cursuri de specializare și perfecționare în Neurologie, care au
format medici specialiști neurologi răspândiți în toată țara. Aceștia datorează în special lui
Vlad Voiculescu - mai târziu succesor al lui Arthur Kreindler - pregătirea de specialitate la o
înaltă calificare. 

Temele principale de cercetare pe plan clinic le-au constituit Epilepsia, Bolile cerebro-
vasculare,
conștiință, Encefalitele virale, Afazia
Fiziologia talamusului, iar în cercetarea
Reflexele de bază
condiționate. - mai
De la ales în ințială
orientarea - Stările de
Institutanatomo-
clinică, neurologia românească a căpătat o tendință neurofiziologică, fiind abordate și alte
teme moderne ca Neurochimia, Neurogenetica, Neuropsihologia. 

Vlad Voiculescu

Din generația imediat următoare trebuiesc menționați Ion Olteanu, Constantin Bălăceanu-

Stolnici (pioner în domeniul Neurociberneticei), Arcadiu Petrescu (Neuropatologie), Aurel
Mareș, Virgil Chivu și Ion Voinescu (Neurologie clinică). 

Reprezentanți ai Școlii Românești de Neurologie care s-au afirmat în alte țări al lumii sunt: 

http://slidepdf.com/reader/full/neurologieromana 9/13
5/11/2018 Neurologie(romana)-slidepdf.com

 
 Mihai Ioan Botez (director al Clinicii de Neurologie în spitalul Hôtel Dieu al
Universității din Montreal - Canada) 

 
 Victor Ionășescu (profesor de Neurogenetică la Universitatea din Iowa - Statele Unite
ale Americei) 

 
 Ion N. Petrovici (profesor de Neurologie la Universitatea din Köln-Germania) 

 
 Mircea Steriade (director al Laboratorului de Neurofiziologie al Universității "Laval"
din Québec) 

 
 Jean-Jacques Askenasy (profesor de Neurologie la Facultatea de Medicină Sackler,
Universitatea T.A. - Israel) 

În ziua de 7 aprilie 2003 a avut loc la București o sesiune științifică închinată lui Gheorghe
Marinescu sub egida Academiei Române. Cu acest prilej, reprezentanții din străinătate ai
Școlii Românești de Neurologie au primit Diploma "Meritul Academic" a Academiei
Române și li s-a conferit titlul de Membri de Onoare ai Academiei de Științe Medicale. 

În prezent în România reprezentantul de frunte al Școlii lui Gheorghe Marinescu este

Constantin Popa, șeful Clinicii de Neurologie al Universității "Carol Davila" și director al 
Institutului de Boli Cerebrovasculare din București. 

http://slidepdf.com/reader/full/neurologieromana 10/13
5/11/2018 Neurologie(romana)-slidepdf.com

Gheorghe Marinescu

Academicianul Gheorghe Marinescu.

Gheorghe Marinescu (n. 28 februarie 1863, București - d. 15 mai 1938, București) a fost un

medic neurolog român, profesor la Facultatea de Medicină din București, membru al
Academiei Române, fondatorul Școlii Românești de Neurologie. 

În 1882 - după absolvirea Seminarului Central - se înscrie la Facultatea de Medicină din

București. Cu începuse
Bacteriologie să lucreze Babeș,
sprijinul lui Victor în al cărui
ca preparator, laboratorstudiile
își continuă de Anatomie Patologică și
începând din 1889 la
Paris în clinica de maladii ale sistemului nervos din spitalul Salpetrière condusă de Jean-
Martin Charcot. Aici cunoaște pe Pierre Marie, cu care va întreține strânse legături în viitor,
pe Joseph Babinski și Fulgence Raymond. Mai târziu va lucra cu Carl Weigert în Frankfurt
a.M. și cu Emil du Bois-Raymond în Berlin. Încurajat de Pierre Marie prezintă în 1890 în
Berlin la un congres international rezultatul cercetărilor asupra substratului morfopatologic în
acromegalie. 

Între 1890 și 1896 întreprinde călătorii de studii în Germania, Anglia, Belgia și Italia. 

În 1897 susține la Facultatea de Medicină din Paris teza de doctorat cu titlul Mâna suculentă
în siringomielie. În același an - întors în țară - primește funcția de șef al serviciului de boli
nervoase la spitalul Pantelimon; un an mai târziu este numit profesor la clinica bolilor
nervoase a Facultății de Medicină din București. 

Tot atunci, în 1898, cu ajutorul operatorului Constantin M. Popescu, realizează primul film
științific din lume: „Tulburările mersului în hemiplegia organică”. Însuși Auguste Lumière
recunoștea, într -o scrisoare din 29 iulie 1924: „Comunicările dumneavoastră asupra utilizării
cinematografiei în studiul bolilor nervoase mi-au trecut, într- adevăr, prin mână, într -o vreme
când primeam «La Semaine médicale», dar atunci aveam alte preocupări de ordin industrial,
care nu-mi permiteau să mă consacru cercetărilor biologice. Mărturisesc că uitasem aceste
lucrări și vă sunt recunoscător de a mi le fi amintit. Din păcate, puțini savanți au urmat calea  
deschisă de dumneavoastră”. La 25 octombrie 1899, medicul Alexandru Bolintineanu a

http://slidepdf.com/reader/full/neurologieromana 11/13
5/11/2018 Neurologie(romana)-slidepdf.com

susținut la Paris o teză de doctorat despre coxotuberculoză care se baza pe studiul mersului

bolnavilor din filmele realizate la Spitalul Pantelimon. Considerate pierdute multă vreme, o
 bună parte din acestea au fost descoperite în 1975, de către reporterul TV Cornel Rusu, într -
un fișet de-al profesorului.

Gheorghe Marinescu
Marinescu a menținut un contact strâns cu foștii lui colegi din Paris, cele mai multe din
numeroasele sale publicații au apărut în limba franceză. Împreună cu patologul francez Paul
Oscar Blocq a publicat un atlas cu aspectele anatomopatologice ale maladiilor sistemului
nervos central. Descrierea sa împreună cu Blocq a unui caz de tremurătură parkinsoniană la
un pacient cu leziuni ale substantiei nigra a constituit baza de lucru a lui Edouard Brissaud în
demonstrarea rolului acestei formații în patogenesa parkinsonismului.

În 1906 este ales membru al Academiei Române, unde rostește discursul de recepție
 Progresele și tendințele medicinii moderne .
În anul 1909 apare la Paris monografia La Cellule Nerveuse, cu o prefață elogioasă a
renumitului histolog spaniol Santiago Ramón y Cajal. 

Devine din ce în ce mai cunoscut și apreciat în cercurile științifice de specialitate

internaționale; în 1912 este ales membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris. 

În 1919 clinica de boli nervoase se mută la Spitalul Colentina, unde va rămâne timp de 41 de
ani. Aici se înconjoară cu o echipă de colaboratori valoroși, care vor constitui nucleul Școlii
Românești de Neurologie. 

Întreprinde cercetări pe teme foarte variate, ale căror rezultate apar în numeroase lucrări ca
Cercetări histo-chimice asupr a fermenților oxidanți în fenomenele vieții (1924), Bătrânețe și
reîntinerire (1929), Reflexele condiționate (1935, împreună cu Arthur Kreindler), Tonusul
mușchilor striați (1937, împreună cu Nicolae Ionescu-Sisești, Oskar Sager și Arthur 
Kreindler, prefațată de celebrul neurofiziolog Sir Charles Sherrington), Determinism și
cauzalitate în domeniul biologiei (1938). În afara monografiilor a publicat peste 1000 de
articole în reviste de specialitate. La această activitate se adaugă participarea la numeroase
congrese și reuniuni științifice, la care de multe ori a fost raportor principal. 

La 15 mai 1938 Marinescu încetează din viață în București. 

http://slidepdf.com/reader/full/neurologieromana 12/13
5/11/2018 Neurologie(romana)-slidepdf.com

 
Medalia comemorativă Gheorghe Marinescu 

Marinescu a fost printre primii medici din lume care a aplicat în domeniul neurologiei metode
histochimice și electrofiziologice în cercetarea științifică. Rețin atenția contribuțiile sale
originale asupra unor fenomene ca troficitatea reflexă, cromatoliza, neuronofagia,
degenerescența retrogradă ca urmare a secțiunii axonilor. Prin cercetări la ultramicroscop a
aplicat datele teoriei coloizilor la structura neuronului.
Marinescu a fost și un foarte prețuit profesor. În prelegerile sale aducea totdeauna idei noi și
dezvolta ipoteze de perspectivă. 

În 1925 la aniversarea a 100 de ani de la nașterea lui Charcot, dintre toți discipolii a fost ales
Marinescu să evoce personalitatea marelui maestru. 

Dintre studiile sale de neurologie clinică sunt de menționat descrierea Reflexului palmo-
mentonier în afecțiunile sistemului piramidal (împreună cu Anghel Radovici) și izolarea unei
boli eredodegenerative a sistemului nervos cunoscută în literatură sub numele de Sindrom
Marinescu-Sjoegren. 
Din testamentul lui Marinescu: „... Plecând în lumea din care nimeni nu s-a întors vreodată,
n-aș voi să supăr pe nimeni, dar adevărul totuși trebuie spus: prea multă nedreptate este în
 blagoslovita Țară Românească”. 

Cuvinte: butterfly tumor

frontal lob

brain tumor

http://slidepdf.com/reader/full/neurologieromana 13/13