Îngrijirea Pacientului Cu Hemiplagie

Cuprins:
Argument
Istoric
Capitolul I – Noțiuni de anatomie și fiziologie
1.1. Sistemul nervos .... pag.7

1.2. Sistemul nervos central ...
1.3. Sistemul nervos periferic.. pag.22
Capitolul II – Noțiuni despre boală
2.1. Definiție… pag.25

2.2. Etiologie… pag.26
2.3. Patogenie..pag.27
2.4. Diagnostic clinic.. pag.27
2.5. Diagnostic paraclinic… pag 31
2.6. Diagnostic diferențial… pag. 32
2.7. Evoluție… pag. 32
2.8. Tratament… pag. 33
Capitolul III – Prezentarea cazurilor
3.1. Caz clinic nr. 1.... pag. 35

3.2. Caz clinic nr. 2... pag.49
3.3. Caz clinic nr. 3 ... pag 57
Capitolul IV – Rolul asistentei medicale în procesul de îngrijire a pacientului cu

hemiplegie
4.1. Intervenții aplicate în plan… pag.6

4.2. Supravegherea funcțiilor vitale… pag. 69
4.3. Alimentarea bolnavului… pag. 75
4.4. Administrarea medicamentelor… pag. 76
4.5. Pregătirea pacientului imobilizat la pat şi efectuarea tehnicilor impuse… pag. 83
Capitolul V – Educația pentru sănătate
Capitolul VI – Concluzii
Bibliografie
ARGUMENT
“Când nu mai este şansă pentru vindecare, trebuie să punem accent pe calitatea vieţii”
Îngrijirea bolnavului “la pat” este o activitate dificilă și care necesită un efort susţinut
din partea întregii familii.
Majoritatea celor care ajung să fie imobilizați au cel puţin o afecţiune gravă, cum ar fi :
o stare post accident vascular cerebral;

o diferite forme de cancer, etc;
o post intervenţii chirurgicale complexe (de exemplu introducerea unei proteze de şold);
o stare generala compromisă datorită adinamiei, astenici, paraliziilor, leziunilor membrelor
inferioare;
o ca o măsură preventivă faţă de unele complicaţii: hemoragii, embolii, complicaţii cardiac
ca o măsură terapeutică : fracturi, traumatisme, infarct miocardic etc.
Din păcate, fără o asistență medicala de durată şi specializată, o bună parte dintre aceşti
pacienţi nu reuşesc să se mobilizeze.
Bolnavul imobilizat îşi petrece o perioadă relativ lungă în pat şi în majoritatea

cazurilor nu-şi poate schimba nici poziţia, motiv pentru care patul lui trebuie
transformat într-un adevărat mobilier combinat, care să -i asigure un confort
maxim posibil.
Imobilizarea îndelungată la pat predispune bolnavul la o serie de complicaţii

izvorâte tocmai din inactivitatea lui:tromboze, pneumonii hipostatice ,escare de
decubit,atrofie musculara iar condiţiile mai grele de menţinere a igienei corporale pre-dispun la
diferite afecţiuni dermatologice.
Asistenţei medicale îi revine sarcina să-l ajute pe bolnav cu tact, înţelegere, delicateţe şi
atenţie.
Cine nu înţelege bolnavul, nu-i cunoaşte psihologia, manifestând intoleranţă faţă de

ciudăţeniile, reproşurile, criticile uneori nejustificate ale acestuia dovedeşte că este străin de
profesiunea medicala.
Îngrijind pacienţii, le-am oferit cunoştinţe în privinţa bolii şi am încercat să le redau

încrederea în forţele proprii.
“Să ajuţi individul fie acesta bolnav sau sănătos să-şi afle calea spre sănătate sau
recuperare, să ajuţi individul pentru a promova sănătatea sau recuperarea cu condiţia ca acesta
să-şi poarte de grijă singur cât mai curând posibil” scria Virginia Henderson.
O motivaţie a acestei lucrări este incidenţa crescută a bolii, din dorinţa de a-mi însuşi
problemele de nursing pe care la ridică, educaţia sanitară şi profilaxia pe care le implică
îngrijirea pacienților imobilizați la pat .
Scopul acestei lucrări este de a evidenţia câteva din particularităţile de îngrijire a

acestor bolnavi, deoarece aceştia necesita măsuri de terapie timp îndelungat, investigaţii
complexe şi moderne din partea echipei neurolog, neurochirurg) cât şi atenţia şi
activitatea integrala a asistenţei medicale pentru satisfacerea tuturor nevoilor, fiind
totodată dependent de aceasta.
ISTORIC
Hemiplegia este un important simptom al accidentului vascular cerebral (AVC). Este

cunoscut din cele mai vechi timpuri. În scrierile grecilor antici ’’apoplexia’’, termenul vechi
pentru AVC, era considerată ca o condiţie cauzată de un dezechilibru al umorilor vitale: sânge,
flegma, bilă neagră şi bila galbenă.
Hipocrate (460-377 î.e.n.) a făcut prima descriere complexa a simptomatologiei,

observând că apoplexia afectează în general persoanele mai în vârstă.
Cauza acestei boli a fost considerată de Aretaeus din Capadocia ca fiind congestia
vaselor şi sângelui, iar de Galen din Pergamus (129-199) ca întreruperea activităţii spiritelor
vitale ale creierului.
Secolele care au urmat au lăsat o umbră în istoricul hemiplegiei.
Abia în perioada renaşterii, desenele lui Leonardo da Vinci (1452-1519) şi ale lui
Andreas Vasalius (1514-1564) au reînviat interesul pentru bolile vasculare cerebrale.
În secolul XII, descrierile şi ilustraţiile anatomice ale creierului şi vascularizaţiei sale

făcute de Thomas Willis (1621-1675) şi cercetările lui Johan Wepfer (1620-1695) au
constituit paşi hotărâtori.
Astfel J.Wepfer remarcă că orice eveniment capabil să împiedice influxul sângelui în

arterele cerebrale, sau reîntoarcerea sa în venele jugulare poate produce hemiplegie.
Studiile clinice ulterioare, datele anatomopatologice şi în special dezvoltarea tehnicii

neuroimagistice moderne ca: tomografie computerizată, rezonanţa magnetica nucleara,
tomografie cu emisie de pozitroni, spectroscopia în rezonanţă magnetica, au permis
evidenţierea fiziopatologiei hemiplegiei, oferind premisele înţelegerii procesului biologic
normal şi patologic în scopul acordării unei terapii cât mai eficiente.
CAPITOLUL I
Noțiuni de anatomie și fiziologie
1.1. Anatomia şi fiziologia a sistemului nervos
Totalitatea organelor predominant din ţesutul nervos specializat în recepționarea, transmiterea

şi prelucrarea informaţiilor (excitaţiilor) culese din mediul extern sau intern, formează sistemul
nervos.
Rolul sistemului nervos:
 face legătura dintre organism şi mediul înconjurător

 coordonează şi reglează activitatea tuturor ţesuturilor şi organelor
8
Stimuli primiţi sub forma influxului nervos sunt analizaţi şi pe baza lor se elaborează comenzi
ce sunt trimise spre toate organele şi sistemele.
Aceste funcţii se realizează în principal prin acte reflexe care au la baza arcurile reflexe:
 Receptor
 Cale aferenta
 Centrul nervos
 Cale eferenta
 Efector
Sistemul nervos este împărţit în:
 Sistemul nervos somatic sau al vieţii de relaţie,care asigura legătura organism-mediu

exterior și se împarte în:
 S.N. central : encefal + măduva spinării
 S.N. periferic:nervi cranieni + nervi spirali
 Sistemul nervos vegetativ autonom care asigura coordonarea funcţionarii organelor
interne, format din:
 porţiunea centrală situată în măduva spinării şi trunchiul cerebral
 porţiunea periferică: ganglioni+ fibre nervoase vegetative.
9
1.2. Sistemul nervos central
 ENCEFALUL este împărţit în trei zone: creierul mare, trunchiul cerebral şi cerebelul
 Creierul mare este împărţit în doi lobi frantali, doi lobi parietali, doi lobi temporalişi doi lobi
occipital:
 lobul frontal este sediul neuronului motor central, deci sediul mişcărilor voluntare;
 Lobul parietal este sediul cortical al analizatorului sensibilităţii generale;
 Lobul temporal cuprinde sediul cortical al analizatorului auditiv;
 Lobul occipital este sediul capătului cortical al analizatorului visual
 DIENCEFALULcuprinde :
 talamusul-releu(întrerupere sinaptică) pentru toate sensibilităţile, cu excepţia celor olfactive,
vizuale şi auditive;
 metatalamusul,releu al sensibilităţilor vizuală şi auditivă;
 hipotalamusul – central superior de integrare, reglare şi coordonare ale principalelor funcţii ale
organismului :metabolismul intermediar, secreţia endocrină,termoreglarea, digestia prin centrii
foamei, setei şi saţietăţii, unele acte comportamentale, ritmul somn-veghe s.a.
10
Emisferele cerebrale
 prezintă partea cea mai voluminoasă a sistemului nervos central;

 sunt legate între ele prin comisurile creierului şi în interior conţin ventriculii laterari I şi ÎI;
 prezintă trei fete: lateral, mediala şi inferioară (bazala);
 pe fața laterală se observa două șanțuri mai adânci: fisura laterală a lui Sylvius şi şanţul
central Rolando:
 aceste şanţuri delimitează patru lobi: lobul frontal, situate înaintea santului central: lobul
parietal, deasupra scizurii laterale; lobul temporal sub fisura lateral; lobul occipital situate în
partea posterioară.
 şanţurile mai puţin adânci împart lobul în giri
 pe fața medială se observa şanţul corpului calos iar în partea posterioară se află scizura
calcarina care este un sunt orizontal;
 pe fața bazala începe fisura laterală a lui Sylvius care împarte această față în lob orbital,
situate anterior de fisură lateral, şi lob temporo-occipital, situat posterior de fisură lateral;
 la nivelul lobului orbital se remarca un sunt cu direcţie antero-posterioară, şanţul olfactiv,
care adăposteşte bulbul olfactiv;
 lateral de şanţul olfactiv se afla şanţurile orbitare dispuse sub forma literei H,între care se
delimitează giri orbitări;
 lobul temporo-occipital prezintă şanţul hipocampului, şanţul colaterar şi şanţul occipito-
temporal. Între acestea se delimitează trei giri: hipocampic, occipito-temporal medial şi
occipito-temporal lateral;
11
 ca şi la cerebel, substanţă cenuşie este dispusă la suprafaţă, formând scoarţa cerebrală, şi,
inprofunzime formând nucleii bazali(corpii striaţi). Substanţa albă înconjoară ventriculii
cerebrali I şi ÎI.
Corpii striaţi reprezintă nuclei importanţi ai sistemului extra piramidali şi sunt situaţi
deasupra şi lateral de talamus.
Scoarța cerebrală
Reprezintă etajul superior de integrare a activităţi sistemului nervos.
Substanţa albă a emisferelor cerebrare este formată din fibre de proiecţie, comisurale şi de
asociaţie. Fibrele de proiecţie unesc în ambele sensuri scoarţa cerebrală cu centrii
subiacenţii.Fibrele comisurale unesc cele două emisfere formând corpul calos,
formixul(trigonul cerebral) şi comisura albă anterioară. Fibrele de asociaţie leagă regiuni din
aceeaşi emisferă cerebrală.
Scoarţa cerebrală cuprinde paleocortexul şi neocortexul.
Paleocortexul (sistemul limbic):
 are conexiuni întinse cu analizatorul olfactiv, hipotalamus, talamus, epitalamus şi mai puţin cu
neocortexul;
 cele mai importante componente ale sitemului limbic sunt calea olfactiva formată din nervii
olfactivi şi hipocampul;
 paleocortexul ocupa o zonă restrânsă pe fata mediala a emisferelor cerebrale.Este alcătuit din
două straturi celulare şi este sediul proceselor psihice alectiv-emotionale şi al actelor de
comportament instictiv.
Neocortexul
 este alcătuit din şase straturi celulare reprezintă sediul proceselor psihice superioare—
activitatea nervoasă superioara- (ANS);.
 funcţiile neocortexului se grupează în: senzitive, asociative şi motorii:
 funcţiile senzitive se realizează prin segmentele corticale ale analizatorilor.
 funcţiile asociative realizează percepţia complexă a lumii înconjurătoare şi semnificaţia
diferitelor senzaţii.
12
 funcţiile motorii se controlează întreaga activitate motorie somatica, voluntară şi involuntară;
principalele structuri implicate în acest control sunt cortexul motor şi nucleii bazali
REFLEXELE CONDIŢIONATE ŞI NECONDIŢIONATE
Reflexul necondiţionat este înnăscut şi este caracteristic speciei umane(ex:reflexul

alimentar, reflexul de apărare).
Reflexul condiţionat este un răspuns,, invatat’’ pe care centrii nervoşi îl dau unui stimul
iniţial indiferent(fără importanţă biologică).
La apariţia unui semnal absolut(cu importanţa biologică)animalul de experienţa
răspunde printr-un reflex necondiţionat. La un semnal indiferent animalul nu dă nici un
răspuns sau are o reacţie de orientare.
Reflexele condiţionate fata de ce le înnăscute se închid la nivelul cortical. Ele se
sting dacă stimulul condiţionat nu este întărit din timp în timp prin cel absolut( inhibiţie
corticală).
La baza tuturor activităţilor nervoase stau două procese: excitaţia şi inhibiţia.
Excitaţia este procesul nervos activ care se manifesta prin iniţierea unei activităţi sau
amplificarea uneia preexistente.
Inhibiţia este tot un proces activ care se manifesta prin diminuarea sau sistarea unei
activităţi anterioare
Trunchiul cerebral
Este format din trei etape: bulb(măduva prelungită), puntea lui Voroliv şi mezencefalul.
În trunchiul cerebral îşi are originea zece din cele doisprezece perechi de nervi cranieni
Bulbul puntea şi mezencefalul sunt sediul unor reflexe sematice şi vegetative: salivator, de
deglutiţie, de vomă, tuse, strănut, masticator, cardioacceleratoi, cardioinhibitatori, de clipire, de
acomodare, fotomotor şi lacrimal.
13
Cerebelul
 ocupa fosa posterioară a craniului, fiind separat de emisferele cerebrale prin cortul cerebelului,
excrescenţă a durei mater cerebrale;
 este situat înapoia bulbului şi a punţii, cu care delimitează cavitatea ventriculului IV;
 are forma unui fluture, prezentând o porţiune mediană,vermisul şi două porţiuni
laterale,voluminoase, numite emisfere cerebrare;
 este legat de bulb, punte şi mezencefal prin pedunculii cerebrali inferiori, mijlocii şi superiori,
care conţin fibre aferente şi eferente; cei mijlocii conţin numai fibre aferete;
 suprafaţa cerebelului este brăzdată de şanţuri paralele cu diferite adâncimi;
 unele sunt numeroase şi superficiale, delimitând lamelele cerebrale, altele mai adânci, care
delimitează lobulii cerebelului, iar altele foarte adânci în număr doua, care delimitează lobii
cerebelului;
 lobii cerebelului sunt: anterior(neocerebel), posterior (paleocerebel) şi floculo mădular
(arhicerebel);
 la exterior, se afla un strat de substanţă cenuşie, care formează scoarţa cerebelului;
 scoarţa cerebeloasă înconjoară albă centrală, care trimite prelungiri în interior, dând, în
ansamblu, aspectul unei coroane de arbore,de unde şi numele,,arborele vietii’’;
 în interiorul masei de substanţă albă se găsesc zone de substanţă cenuşie, care formează nucleii
cerebelului;
 extirparea cerebelului produce astemie(scăderea forţei voluntare),astazie (tulburări ale
ortostatismului) şi atonie(diminuarea tonusului muscular)
 după câteva luni tulburările se diminuează prin compensare corticală.
14
Măduva spinării
 este partea sistemului nervos central, adăpostită în canalul vertebral;

 măduva spinării conţine, structural, o materie cenuşie în formă de H (corpuri celulare nervoase,
înconjurate de materie albă care este împărţită în trei perechi de coarne, potrivit localizării lor:
anterioare, laterale şi posterioare;
 coarnele anterioare ale substanţei cenuşii sunt motorii, cele posterioare sunt senzitive iar
cele laterale au funcţii vegetative;
 substanţă albă este formată din cai motorii descendente şi cai senzitive ascendente;
 SNC este acoperit de membrane cu rol trofic şi de protecţie numite meninge (spinale, la
nivelul măduvei spinării şi cerebrale la nivelul encefalului);
 cele trei foițe meningiene sunt:
 dura mater - o structură fibroasă rezistentă şi separată de pereții canalului vertebral prin
spaţiul epidural;
 arahnoida are o structură conjunctivă şi este separată de piamater printr-un spaţiu care conţine
lichidul cefalorahidian (LCR);
 piamater este o membrană conjunctivă vasculară cu rol nutritiv , înveleşte măduva la care
aderă pătrunzând în şanţuri şi fisuri, în grosimea ei se găsesc vase arteriale.
15
Fiziologia măduvei
 măduva are două funcții: reflexă și de conducere;

 funcția reflexă este îndeplinită de către neuronii somatici şi vegetativi;
 principalele reflexe spinare somatice sunt reflexele miotatice şi nociceptive dar şi reflexul de
mers;
 reflexele miotatice
o constau în contracţia bruscă a unui muşchi ca răspuns în întinderea tendonului;
o reflexul se pune în evidenţă lovind cu un ciocan de cauciuc tendonul muşchiului;
o în mod curent aceste reflexe se cercetează la nivelul tendonului lui Ahile (reflexul ahilian) şi la
tendonul de inserţie a muşchiului cvadriceps pe gamba (reflexul rotulian);
o reflexele miotatice sunt monosinaptice;
o receptorii sunt reprezentaţi de proprio receptorii musculari – fusurile neuro musculare;
o calea aferenta este asigurată de primul neuron senzitiv proprioceptiv din ganglionul spinal şi
de prelungirile acestuia;
o prelungire dendritică lungă merge la periferie şi se termină la nivelul receptorului;
o prelungirea axonală scurta pătunde în măduva prin rădăcinile posterioare şi se bifurcă;
16
o o ramnificatie face sinapsa cu neuronul motor di coarnele anterioare de aceeaşi parte închizând
arcul reflex miotatic iar o altă ramnificatie face sinapsa cu al doilea neuron proprioceptiv din
coarnele posterioare de unde pldeaca fasciculele sinocerebeloase;
o centrul reflexului miotatic este chiar sinapsa dintre neuonul senzitiv şi cel motor;
o calea eferenta este axonul motor iar efectorul, fibra musculară striata;
o reflexele miotatice au rol în menţinerea tonusului muscular şi a poziţiei corpului.
 reflexele nociceptive
o constau în retragerea unui membru ca răspuns la stimularea dureroasă a acestuia;
o acestea sunt reflexe de apărare;
o receptorii sunt localizaţi în piele şi sunt mai ales terminaţi în nervoase libere;
o căile aferente sunt prelungiri (dendritele) ale neuronilor din ganglionul spinal;
o centrii sunt polisinaptici formaţi din neuroni senzitivi de ordinul al doilea , neuroni de
asociaţie şi neuroni motori;
o calea eferenta este reprezentată de axonii neuronilor motori iar efectorul este muşchiul flexor
care retrage mâna sau piciorul din fata agentului cauzator al durerii.
 reflexele polisinaptice
o prezintă proprietetea de a iradia la nivelul SNC antrenând un nunar crescut de neuroni la
elaborarea răspunsului;
o studiul legilor care guvernează fenomenul de iradiere a fost făcut de Pfluger.
 reflexele spinale vegetative
 în măduva spinării se închid reflexele de reglare a vasomotricităţii (reflexe vasoconstrictoare
şi vasodilatatoare), sudorale, pupilodilatatoare, cardioacceleratoare, de micţiune, de defecaţie şi
sexuale;
 funcţia de conducere a măduvei spinării este asigurată de căile ascendente şi descendente
prezentate anterior , dar şi de cai scurte , de asociaţie.
17
Fiziologia neuronului şi a sinapsei
Neuronul
 reprezintă unitatea morfofuncţionala a sistemului nervos;

 din punct de vedere al formei şi al dimensiunilor, sunt foarte diferiţi;
 forma neuronilor este variabilă:
 stelata (coarnele anterioare ale măduvei ),
 sferica sau ovalara (în ganglionii spinali ),
 piramidală (zonele motorii ale scoarţei cerebrale ),
 fusiforma (în stratul profund al scoarţei cerebrale ).
 jn funcţie de numărul prelungirilor, neuronii pot fi:

 unipolari – au aspect globulos cu o singură prelungire /psdudounipolari – se afla în ganglionul
spinal şi au oprelungire care se divide în t, dendrita se distribuie la periferie iar axonul
pătrunde în sistemul nervos central;
18
 bipolari de forma rotundă, ovală sau fusiformă, cele două prelungiri pornind de la polii opuşi
ai celulei (neuronii din ganglionii spiral corti şi vestibular scarpă din reţină şi din mucoasa
olfactivă );
 multipolari – au o formă stelata, piramidala sau piriforma şi prezintă numeroase prelungiri
dendritice şi un axon.
 după funcţie, neuronii pot fi:
 receptori, care prin dendritele lor,recepţionează stimulii din mediul exterior sau din interiorul
organismului (somatosenzitivi şi viscerosenzitivi),
 motori ai căror axoni sunt în legătură cu organele efectoare (somatomotori sau visceromotori),
 intercalari (de asociaţie) care fac legătura dintre neuronii senzitivi şi motori.
 neuronul este format din corpul celular (pericarionul) şi una sau mai multe prelungiri care sunt
de două tipuri; dendritele – prelungiri celulipete (majoritatea neuronilor au mai multe dendrite)
şi axonul care, funcţional este celulifug, prelungire unică a neuronului.
 corpul neuronului este format din neurilena (membrana plasmatică), neuro – plasma
(citoplasmă) şi nucleu;
o Neurilema celulei nervoase este subţire, delimitează neuronul şi are o structură lipoproteica;
o Neuroplasma conţine:
 organite celulare comune (mitocondrii, ribozomi, reticul endoplasmatic, cu excepţia
centrozomului deoarece neuronul nu se divide), incluziuni pigmentare
 organite specifice: corpii Nissl din corpul celular şi de la baza dendritelor, cu rol în
metabolismul neuronal şi neurofibrilele care se găsesc atât în neuroplasma cât şi în prelungiri
având rol mecanic, de susţinere şi în conducerea impulsului nervos.
o Nucleul:
 celulele nervoase motorii senzitive şi de asociaţie au un nucleu unic, cu 1-2 nucleoli;
 celulele vegetative centrale sau periferice prezintă deseori un nucleu excentric, aceste celule
pot avea nuclei dubli sau multipli;
 dendritele, în porţiunea lor iniţială sunt mai groase, apoi se subţiază;
 în ele se găsesc neurofibrile, acestea recepţionează impulsul nervos şi îl conduc spre corpul
neuronului.
o Axonul
 este o prelungire unică, lungă (uneori de 1m) şi mai groasă;
 este format dintr-o citoplasmă specializată numită axoplasma în care se găsesc mitocondrii,
vezicule ale reticulului endoplasmatic şi neurofibrile;
19
 membrană care acoperă axoplasma se numeşte axolema şi are un rol important în propagarea
impulsului nervos;
 de-a lungul traseului sau, axonul emite colaterale perpendiculare pe direcţia sa iar în porţiunea
terminală se ramifică;
 ultimele ramificaţii –butonii terminali – conţin mici vezicule pline cu mediatori chimici care
înlesnesc transmiterea impulsului nervos la nivelul sinapseilor;
 butonul mai conţine neurofibrile şi mitocondrii.
Conducerea impulsului nervos
 apariţia unui potenţial de acţiune intro zona a membranei neuronale determină apariţia unui
nou potenţial de acţiune în zona vecină .aşadar ,apariţia unui potenţial de acţiune într-un
anumit punct al membranei axonale este consecința depolarizării produse de un potenţial de
acțiune anterior;
 aceasta explică de ce toate potenţialele de acţiune apărute de-a lungul unui axon sunt
consecinţa primului potenţial de acţiune generat la nivelul axonului respectiv .
Conducerea la nivelul axonilor mielinici
 în acest caz, potenţialul de acţiune poate să apară în orice zonă a membranei;

 proprietățile electrice ale membranei permit depolarizarea regiunilor adacente iar potenţialul de
acţiune este condus într-o singură direcţie opusă, unde s-a produs potenţialul de acţiune
anterior, membrana este în stare refractara absolută;
 de fapt termenul de conducere este impropriu deoarece orice nou potenţial de acţiune este un
eveniment complet nou, care se repeta, se regenerează de-a lungul axonului.
Conducerea la nivelul axonilor mielinizati
 datorită proprietăţilor izolatoare ale mielinei potenţialul de acţiune apare la nivelul nodurilor
ronvier şi sare de la un nod la altul intrun tip de conducere numită saltatorie;
 acest tip de conducere permite viteze mult mai mari (100m/s fata de 10m/s în fibrele
amielinice). Aceasta explică apariţia mai rapidă a unor reflexe decât altele;
 sinapsa este conexiunea funcţională între un neuron şi o altă celulă;
20
 în SNC, a doua celulă este tot un neuron dar în SNP ea poate fi o celulă efectoare, musculara
sau secretorie, deşi similară cu cea neuroneuronala, sinapsa neuromusculară se numeşte placa
motorie sau joncţiune neuromusculară;
 la nivelul sinapselor, transmiterea se face într-un singur sens;
 sinapsele neuroneuronale pot fi axosomatice sau axodendritice, axoaxonice sau
dendrodendritice;
 din punct de vedere al mecanismului prin care se face transmiterea sinapsele pot fi chimice sau
electrice.
Oboseala transmiterii sinaptice
 stimularea repetată și rapidă a sinapselor excitatorii este urmată de descărcări foarte nimeroase
ale neuronului post sinaptic, pentru ca, în urmatorele milisecunde, numărul acestora să scadă
accentuat;
 în acest caz, avem de-a face cu un mecanism de protecţie împotriva suprastimularii care se
realizează prin epuizarea depozitelor de mediator chimic de la nivelul terminaţiei presinaptice;
 unele medicamente cresc excitabilitatea sinapselor (cofeină), altele o scad (unele anestezice).
Actul reflex
 reprezintă mecanismul fundamental de funcţionare a sistemului nervos este;

 reflexul reprezintă reacţia de răspuns a centrilor nervoşi la stimularea unei zone receptoare;
 baza anatomica a actului reflex este arcul reflex alcătuit din 5 componente anatomice:
receptorul, calea aferenta, centrii nervoşi, calea eferenta şi efectorul.
Receptorul
 este o structură excitabila care răspunde la stimuli prin variaţii de potenţiali gradate
proporţional cu intesitatea stimulului;
 majoritatea receptorilor sunt celule epitoriale, diferenţiale şi specializate în celule senzoriale
(gustative, auditive, vestibulare);
 alţi receptori din organism sunt corpusculii senzitivi-mici organe pluricelulare alcătuite din
celule, fibre conjunctive şi terminaţii nervoase dendritice;
 uneori rolul de receptor îl îndeplinesc chiar terminaţiile butonate ale dendritelor;
 la nivelul receptorului are loc transformarea energiei stimulului în impuls nervos;
21
 în funcţie de provenienţa stimulului se deosebesc:
 exteroreceptori – primesc stimulii din afara organismului;
 interoreceptori – primesc stimulii din interiorulorganismului;
 proprioreceptori – primesc stimuliide la muşchi, tendoane, articulaţii şi informează despre
poziţia corpului şi permit controlul mişcării, în funcţie de tipul de energie pe care o
prelucrează;
 chemoreceptori – stimulaţi chimici: muguri gustativi, epiteliul olfactiv, corpii carotidieni şi
aortici, nociceptorii sunt consideraţi ca făcând parte din această categorie deoarece sunt
stimulaţi de substanţe chimice eliberate de celulele distruse;
 fotoreceptori – sunt stimulaţi de lumină: celule cu conuri şi bastonaşe;
 termoreceptori – răspund la variaţiile de temperatura: terminaţii nervoase libere;
 mecanoreceptori – stimulaţi de deformarea membranei celulare: receptori pentru tact, vibraţii
şi presiune;
În funcţie de viteză de adaptare :

 fazici – răspund cu o creştere a activităţii la aplicarea stimulului, dar în ciuda menţinerii
acestuia, activitatea lor scade ulterior: receptorul olfactiv;
 tonici – prezintă activitatea relativ constantă pe toată durata aplicării stimulului: receptorul
vizual;
o la nivelul receptorului are loc traducerea informaţiei purtate de stimul în informaţie nervoasă
specifică (impuls nervos);
 calea aferenta – receptorii vin în contact sinaptic cu terminaţiile dendritice ale neuronilor
senzitivi din ganglionii spinali sau de pe traiectul unor nervi cranieni;
 prin centrii unui reflex se înţelege totalitatea structurilor din sistemul nervos central care
participa la actul reflex respectiv.
22
1.3. Sistemul nervos periferic
Sistemul nervos periferic (SNP) conţine prelungirile neuronilor care constituie nervii pe
traiectul cărora se pot găsi şi ganglioni (aglomerări de corpi neuronali situaţi în afara SNC.
 cei senzitivi sunt aşezaţi pe rădăcina posterioară a nervilor spinali şi pe traiectul unor nervi
cranieni şi sunt alcătuiţi din neuroni senzitivi; cei vegetativi se afla de o parte şi de alta a
coloanei vertebrale în apropiere de viscere sau în peretele acestora şi sunt alcătuiţi din neuroni
vegetativi);
 prelungirile axonilor sunt: axonul (prin care influxul nervos pleacă de la celula) şi dendritele
(prin care influxul vine la celula);
 corpii neuronali formează substanţă cenuşie a sistemului nervos iar prelungirile acestora
formează substanţă albă;
 nervii periferici sunt fascicule de nervi individuali care sunt fie senzitivi, fie motori sau micşti.
Din nervii periferici fac parte nervii cranieni în număr de 12 perechi nervii rahidieni .
Nervii cranieni transmit mesaje de la şi către muşchii care-i permit persoanei mişcarea şi
activităţile zilnice. Afectarea nervilor cranieni produce următoarele dereglări:
 Nervul I – olfactiv (senzorial): anosmie, hiposmie, parosmie.
 Nervul II – optic (senzorial): amauroza, îngustarea câmpului vizual, acromatoxie,
hemeralopie, nictalopie .
 Nervul III – oculomotor (motor): strabism, diplopie, midriaza .
 Nervul IV – trohlear (motor): diplopie prin paralizia muşchiului oblicul mare.
23
 Nervul V – trigemen – cel mai mare nerv cranian: are o componentă motorie care inervează
muşchii temporali şi maxilara şi o componentă senzitivă care inervează corneea, fata, capul şi
membranele mucoase. Lezarea acestui nerv produce: nevralgie facială, anastazia mucoasei
bucale, trismus (încleştarea maxilarului), paralizia muşchilor masticatori.
 Nervul VI – oculomotor – extern (motor): diplopie, strabism intern.
 Nervul VII – facial (motor): paralizia fetei, fata asimetrica, imposibilitatea încreţirii frunţii
şi a închiderii ochiului, comisura bucală coborâtă, tulburări de gust, scăderea secreţiei
lacrimale şi salivare.
 Narevul VIII – acustico – vestibular (format din nervi auditivi şi vestibulari din punte):
tulburări de echilibru.
 Nervul IX – glosofaringian (mixt): tulburări de gust, paralizia muşchilor faringelui cu
dificultate de deglutiţie.
 Nervul X – vag (mixt, motor senzitiv, secretor pentru toate organele interne toraco –
abdominale): tulburări de ritm cardiac tulburări respiratorii, deglutiţie, digestive.
 Nervul XI – spinal (accesor; motor): tulburări de fonaţie, paralizia laringelui şi valului palatin,
paralizia maschilor trapez şi sternocleidomastoidian.
 Nervul XII – hipoglos (motor): hemiparalizia şi hemiatrofia limbii, tulburări în articulaţia
cuvintelor, tulburări în masticaţie şi înghiţire.
Din trunchiul cerebral se desprind nervii cranieni:
 III+IV – din mezencenfal

 V+VI+VII+VIII- din punte
 IX+X+XI+XII – din bulb
Trunchiul cerebral este format din bulb+punte+pedunculii cerebrali.
Sistemul nervos vegetativ
 sistemul nervos vegetativ îşi poate coordona activitatea şi independent de voinţă; de aceea este
numit şi sistemul nervos autonom;
 activitatea sa este reglată de segmentele superioare ale SNC şi în mod special de scoarţa;
 sistemul nervos vegetativ sau autonom coordonează activitatea organelor interne: bătăile
inimii, presiunea sanguină, distribuţia sângelui, recventa mişcărilor respiratorii, secreţia, etc –
prin reglarea funcţiilor cardiovasculare, respiratorii şi endocrine;
24
 simpaticul şi parasimpaticul exercita asupra fiecărui organ acţiuni antagoniste: unul
stimulează, celalat inhiba.
Prin aceste acţiuni antagoniste, se favorizează menţinerea homeostaziei
.Căile de transmitere ale sistemului senzitiv
Sunt fasciculele ascendente, aferente, centripede, care conduc impulsulk nervos de la centrii
nervoşi din măduva (primit de la piele, muşchi, tendoiane, aponevroze) în centrii nervoşi
superiori din encefal (bulb, cerebel, talamus).
Căile de transmitere ale sistemului motor
Sunt fasciculele descendente, centrifuge, eferente, care conduc influxul nervos de la scoarţa
cerebrală şi ceilalţi nuclei din encefal la neuronul motor periferic din coarnele anterioare ale
măduvei spinării care la rândul său trimite axonul la organele efectoare(ex: muşchi).
25
CAPITOLUL II
Prezentarea noțiunilor despre boală
2.1. Definiţie
Hemiplegia sau deficitul senzorial la nivelul unui hemicorp sunt rezultatul unor leziuni
care pot fi situate în diferite etaje ale sistemului nervos central: de la nivelul neuronului motor
central până la jumătatea superioară a măduvei spinale cervicale.
Paralizia unei jumătăţi a corpului poate fi flască sau spastică: survine în hemoragii
cerebrale, tumori, traumatisme craniio-cerebrale şi este produsă de lezarea căilor piramidale.
În cazul când mobilitatea este numai parţială se numeşte hemipareză. Hemipareza
alternă apare în leziunile trunchiului cerebral.
În acest caz hemiplegia este contralaterală faţă de leziune şi la ea se asociază paralizia
homolaterală a unor nervi cranieni.
26
Hemiplegia capsulară cauzată de lezarea căilor piramidale la nivelul capsulei interne
datorată unei hemoragii sau unui ramolisment. Aceasta este forma cea mai frecventă şi mai
bine cunoscută de hemiplegie caracterizată prin paralizia membrelor şi a feţei de partea opusă
leziunii. Evoluţia merge spre spascitate într-un timp relativ scurt.
Hemiplegia cerebeloasă este homolaterală şi pe primul plan sunt tulburările de mers,
asinergia, disimetria şi adia docokinezia.
Hemiplegia funcţională fără semne obiective de suferinţă este datorată isteriei.
Hemiplegia spinală produsă de lezarea căilor piramidale la nivelul măduvei spinale
cervicale. Această formă e cunoscută sub numele de sindromul Brown-Sequard.
27
2.2. Etiologie
Afecţiunile ce pot să se manifeste cu hemiplegie sunt :
 atacul ischemic tranzitor (durata sub 24h) - prin mecanism embolic sau trombotic;
 accidentul vascular cerebral ischemic (durata peste 24h) reprezentând 80% din
totalul accidentelor vasculare cerebrale( AVC );
 tromboza (ateroscleroza, disecţie, displazie fibro -musculară, vasoconstricţie);
 embolia cerebrală (cu punct de plecare cardiac sau aortic);
 fibrilaţie atrială
 endocardita bacteriană
 ateromatoza aortei ascendente
 hipoperfuzia sistemică
 stopul cardiac/ aritmia
 accidentul vascular cerebral hemoragic- reprezentând 20% din AVC.;
 hemoragia intracerebrală;
 hipertensiunea arterială;
 traumatism;
 droguri (amfetamine sau cocaine);
 diateza hemoragică, hemoragia în tumori;
 hemoragia subarahnoidiană;
 anevrisme arteriale;
 malformaţii vasculare;
 hematomul subdural acut/ hematomul subdural cronic;
28
 infecţii/ inflamaţii (abces cerebral, scleroza multiplă);
 tumori (primare, metastatice, benigne).
29
2.3. Patogenie
Hemiplegia este provocată de leziunile fasciculului piramidal pe traiectul său encefalic

sau medular.
Fasciculul piramidal este porţiunea iniţială a căii motorii şi este format de axonii
neuronilor motori centrali, care îşi au corpurile celulare localizate în circumvoluţia frontală
ascendentă.
Fasciculul piramidal leagă scoarţa motorie cu neuronul motor periferic.
30
2.4. Diagnostic clinic
Debutul hemiplegiei este de obicei brusc, cu sau fără stare de comă. Cu cât leziunea
cerebrală este mai întinsă şi atacul a fost mai brutal, cu atât mai puternică şi mai întinsă este
paralizia. În primă fază se instalează flascitatea, manifestată prin lipsa totală a tonusului
muscular şi a mişcărilor active.
Clinic se identifică 3 tipuri de hemiplegie:
a. Hemiplegia cu comă:
 diagnosticarea unui deficit hemiplegic este cu atật mai dificil, cu cât tulburarea de conştientă
este mai profundă;
 un prim indiciu asupra hemiplegiei este prezenţa unei pareze faciale de tip central;
 poate fi pusặ în evidentặ prin apặsare pe marginea posterioarặ a ramurii ascendente a
maxilarului sau pe globul ocular , aceste manevre provocậnd o contracţie facialặ limitatặ la
partea sặnặtoasặ;
 capul şi ochii prezintặ deviaţie conjugată, obişnuit în sensul rotării capului spre partea opusặ
hemiplegiei şi o deviere a globilor oculari tot de partea opusă: bolnavul "îşi priveşte" emisfera
lezată;
 în leziunile pontine, bolnavul "îşi priveşte" membrele paralizate;
 cậnd bolnavul prezintă crize convulsive ale unei jumặtặti de corp sau o contracturặ precoce şi
intensă, devierea capului şi a ochilor se face astfel încât "îşi priveşte" membrele convulsivate;
 poziţia membrelor dă unele indicii, în sensul că membrul inferior pe partea paralizată este
rotaţie externă, cel superior în flexie şi pronaţie;
 în come mai puţin profunde, hemiplegia poate fi pusă în evidenţă urmărind mişcările
membrelor provocate de stimuli dureroşi;
 în come profunde în care aceste mişcări lipsesc, se caută hipotonia membrelor paralizate;
 reflexele cutanate abdominale sunt diminuate sau abolite de partea hemiplegie;
 comportarea reflexelor osteo-tendinoase este variabilă, ele putând fi abolite bilateral în comele
profunde;
 uneori sunt diminuate de partea hemiplegiei, dar alteori pot fi exagerate. Prezenţa unui semn
Babinski de o singurặ parte arată leziunea piramidală.
31
b. Hemiplegia flascặ
 se caracterizeazặ prin scặderea tonusului muscular şi scăderea sau abolirea reflexelor osteo-
tendinoase;
 durata perioadei de flasciditate este variabilă, de la câteva ore la câteva zile sau săptămâni;
 cu excepţia parezei facialului inferior şi a deviaţiei linguale, musculatura enervată de nervii
cranieni nu este semnificativ afectată;
 deficitul motor al membrelor este total sau în orice caz important;
 tonusul muscular este scăzut;
 reflexul cutanat se face în extensie;
 ciupirea sau înţeparea tegumentelor piciorului produce un reflex de triplă flexie,
 perioada de recuperare coincide cu instalarea spasticitặtii.
C. Hemiplegia spastică
 primul semn al trecerii spre spasticitate este reprezentat de accentuarea reflexelor osteo-
tendinoase;
 odată constituită, hemiplegia spastică se caracterizează prin hipertonie musculară, exagerarea
reflexelor osteo-tendinoase, prezenţa de sinkinezii;
 reapariţia mişcărilor voluntare este facilitată de exagerarea reflexului miotatic;
 la membrul superior contractura este mai precoce în flexorii degetelor şi ai pumnului, apoi la
antebraţ şi umăr, dând poziţia caracteristică, schiţată încă din perioada de hemiplegie flască;
 la membrul inferior se exagerează contractura în extensie;
 contractura cvadricepsului, fixând gamba în extensie pe coapsă, este deosebit de favorabilă
pentru recuperarea mersului; contractura cu poziţia piciorului în varus equin, atunci când
apare, constituie un impediment serios pentru mers necesitând câteodată intervenţii ortopedice
sau chirurgicale;
 mai rar spasticitatea predomină pe flexori la membrul inferior, provocând postura de triplă
flexie;
 spasticitatea, care este evidentă şi la bolnavul hemiplegic în decubit, se exagerează în poziţia
ridicată;
 când bolnavul ajunge să meargă, contractura în extensie a membrului inferior îl obligă să
execute o mişcare de circumducţie: "mers cosit";
32
 la fiecare pas al piciorului bolnav, pentru a putea desprinde vârful piciorului de pe sol,
pacientul e obligat să ridice bazinul de partea hemiplegică;
 reflexele osteo-tendinoase sunt exagerate, acest fenomen precedând apariţia hipertoniei. Se
constată o serie de răspunsuri reflexe anormale :
 la nivelul extremităţii cefalitice reflexul palmo-mentonier a lui MARINESCU-RADOVICI;
 la membrul superior se constată semnele lui HOFFMAN, TROMNER şi reflexul flexorilor ;
 la membrul inferior semnul Babinski etse cel mai valoros indicator; se pot întâlni semnele
Rossolimo şi Mendel-Bechterew.
 caracteristicile pentru hemiplegia spasticặ sunt sinergiile sau sinkineziile;
 de obicei, primele mişcări care apar de partea paralizată sunt cele sinkinetice: mişcări care nu
pot să fie executate voluntar, pot să fie efectuate concomitent cu alte mişcări, efectuate de
partea opusă sau de aceeaşi parte în cursul unor sinergii;
 la membrul superior se produce o sinergie de flexie ( ridicarea umărului, abducţia braţului,
flexia antebraţului, pronaţie, flexia degetelor) şi o sinergie de extensie ( adducţia braţului,
extensia antebraţului, pronaţie şi extensie sau flexia degetelor);
 la membrul inferior sinergia de extensie constă în extensia şi adducţia coapsei, extensia gambei
şi flexia plantară a piciorului şi degetelor;
 sinergia de flexie constă în flexia şi abducţia coapsei, flexia genunchiului, flexia dorsală şi
suspinaţia piciorului, flexia dorsală a halucelui şi a celorlalte degete;
 cunoaşterea sinergiilor şi a evoluţiei lor are implicaţii în terapeutică hemiplegiilor, sinergiile
putând fi utilizate pentru iniţierea sau întărirea unor mişcări voluntare;
 hemiplegia spastică este însoţita şi de alte simptome: de căldura locală, un indice oscilometric
crescut ( sindromul vasomotor Perisson ),printre care mai importante sunt artropatiile:
 la membrul superior interesează mai mult umărul, articulaţia pumnului şi articulaţiile degetelor
 la genunchi şi la picior sunt mai rare.
Diagnosticul topografic al sindromului hemiplegic
 Hemiplegia corticală
Recunoaşterea semiologică este uşoară, când este însoţită de fenomene corticale sigure cum sunt
crizele de epilepsie Jachsoniană.
33
Alte tulburări care pot sugera topografia corticală sunt:
 afazia,
 agniziile,
 hemianopsia,
 apraxia,
 tulburări de sensibilitate de tip cortical,
 reflexul de apucare forţata
 spasticitatea
 Hemiplegia capsulară este masivă şi distribuită egal la membru superior şi inferior.
Spasticitatea este de obicei precoce şi mai intensă decât în leziunile corticale.
 Hemiplegia prin leziunea trunchiului cerebral sunt caracteristice hemiplegiilor alterne (
hemiplegie de partea opusă leziunii, paralizia unui nerv cranian de aceeaşi parte ) la care se pot
asocia diverse tulburări de sensibilitate, cereleboase, vestibulare, etc.
 Hemiplegia spinală este ipsilaterală şi interesează numai membrele când leziunea este
deasupra umflăturii cervicale; leziunea sub umflătura cervicală cruţă membrul superior .
 Hemiplegia cruciată este caracterizatặ prin monoplegia braţului asociatặ cu monoplegia
membrului inferior opus. Este datorită leziunii la nivelul decusaţiei piramidale.
34
2.5. Diagnostic paraclinic
Investigarea paraclinică a bolnavului hemiplegic trebuie făcută eşalonat, ţinându-se seama de

gradul de invazivitate a metodei pe o parte şi beneficiul terapeutic ce rezultă pe de alta.
Investigaţiile sunt importante pentru diagnosticarea corectă a hemiplegiei:
 recoltarea lichidului cefalorahidian (LCR)

o se face prin puncţie lombară;
o este în principiu contraindicată totuşi ea poate fi executată pentru diagnosticare recoltându-se
doar 1-2 cm LCR;
o acesta este hipertensiv, ţâşneşte prin ac când conţine sânge are un aspect hemoragic;
 examenul sângelui evidenţiază:
o VSH uşor crescut,
o leucocitoză variabilă, cresc transaminazele şi bilirubina, apare o hiperglicemie cu caracter
tranzitoriu;
 examenul urinei se poate evidenţia o albuminurie şi o glicozurie rezultat al unor fenomene de
iritaţie centrală;
 EEG (electroencefalograma) prezintă modificări cu caracter difuz sau prezenţa unor focare
cerebrale;
 arteriografia cerebrală are indicaţii limitate şi evidenţiază locul de producere şi precizează
existenţa hemoragiei;
o deplasarea vaselor este evidenţiata în general numai în hematoamele intracerebrale mari;
 scintigrafia cerebrală arată prezenţa focarelor hemoragice situate superficial;
 tomografia computerizată (CT) descrie localizarea corectă a hemoragiei cerebrale;
 rezonanţa magnetică nucleară (RMN) procedură extrem de folositoare în vizualizarea
zonelor creierului ce nu se vizualizează uşor, de exemplu trunchiul cerebral.
35
2.6. Diagnosticul diferenţial
 sindromul de neuron motor central ;

 sindromul miopatic ;
 paraliziile diskaliemice;
 patologie a sinapsei neuromusculare;
 ataxia cerebeloasă;
 ataxia determinată de afectarea propriocepţiei prin afectarea sensibilităţii profunde;
 sindromul vestibular;
 neuropatie diabetic;
 distonii muscular;
 sindrom Guillain-Barre;
 polineuropatie de terapie intensivă;
 diabet, uremie (cele mai multe cazuri se dezvoltă în timp);
 porfirie;
 infecţii;
 neoplazie.
36
2.7. Evoluție, Prognostic
Evoluţia hemiplegie este legată de etiologia ei şi de gradul de distructie celulară produs.
Evoluţia poate fi :
 progresiva – cu agravarea simptomelor şi sfârşit letal;

 regresiva – cu ameliorarea simptomelor neurologice;
 remitenta – cu agravări şi ameliorări periodice, funcţie de cauză care a provocat-o şi
complicaţiile ce se pot ivi.
Hemipareza pare greu sau imposibil de rezolvat dar în realitate, atunci când pacientul
este cooperant, perseverent şi optimist este o treabă simplă care poate fi dusă la capăt împreună
cu specialişti buni în doar câteva luni de muncă susţinută.Această suferinţă gravă, paralizia
unei jumătăţi, stânga sau dreapta, a corpului, HEMIPLEGIA (cu varianta ei parţială
HEMIPAREZA) este determinată de distrugerea unui număr de celule nervoase aflate în
emisfera din partea opusă a creierului fata de zona de corp paralizată.
De foarte multe ori afectarea mişcării (paralizia respectiv pareza) este însoţită de
probleme de limbaj (afazie), vedere (hemianopsie), atenţie, memorie, gândire, afectivitate,
sensibilitate, şi capacitatea de apreciere corectă a realităţii care, toate acestea, trebuiesc şi ele
recuperate.
Astăzi sunt metode prin care putem favoriza sau chiar forţa crearea de noi conexiuni
sinaptice provizorii intre celulele nervoase. Prin exersare aceste legături se perfecţionează şi
devin permanente recrutând mai mulţi neuroni în compensarea activităţii proceselor nervoase
afectate, pentru revenirea cât mai aproape de o viaţă normală din toate punctele de vedere.
Aceasta repunere în funcţie este posibilă doar prin implicarea cât mai profundă şi mai
dedicată a tuturor celor implicaţi în activitatea de recuperare.
37
2.8. Tratament
Tratament igieno-dietetic.
 repausul la pat este obligatoriu, cel puţin două săptămâni;

 se vor asigura drenajul vezical şi cel rectal;
 se va menţine o perfectă igienă bucală şi a pielii, pentru evitarea excarelor:
 părţile expuse contactului prelungit cu patul vor fi deosebit de atent curăţate cu alcool, pudrate
cu talc şi protejate prin colaci de cauciuc (bandajaţi)
 aşternutul şi lenjeria vor fi mereu schimbate şi întinse, pentru a evita cutele care pot duce la
escare;
 hidratarea bolnavului este principala grijă în această perioadă, ea asigurându-se prin perfuzii cu
soluţie glucozată izotonică sau soluţie clorurosodică izotonică.
Tratamentul medicamentos urmăreşte :
 scăderea T.A. cu Furosemid (fiole de 20 mg, administrate i.v., repetat la 8 ore) şi Raunervil
(fiole de 2,5 mg, i.m. sau i.v. repetat la 2 - 4 ore, în funcţie de răspuns)
 combaterea edemului cerebral prin administrarea de :
 sulfat de magneziu 25% (10 - 30 ml, i.v. lent)
 soluţii hipertonice de glucoză 20% (100 - 200 ml în perfuzie)
 hemisuccinat de hidrocortizon (50 – 100 mg/24 de ore, în perfuzie i.v.)
 liniştirea pacientului cu : Plegomazin (i.v. sau i.m.) sau Fenobarbital (0,10 - 0,20 g i.m.).
 se mai administrează :
 sedative,
 vasodilatatoare (Papaverină, Miofilin, vitamina PP),
 anticoagulante (Heparină 200 - 300 mg/zi, Trombostop, Persantin),
 antibiotice profilactice, pentru evitarea infecţiilor,
 (Papaverină, 2-4 fiole, i.m.)
 Clorzoxazonă (3 tablete/zi),pentru reducerea contracturii musculare
Tratamentul chirurgical se impune dacă hemiplegia reprezintă o cauză declanşată de

angioame sau anevrisme cerebrale
38
CAPITOLUL III
Prezentarea cazurilor
3.1. CAZUL NR.1
Date fixe:
Nume: M.
Prenume: V.
Naţionalitatea: Română
Sex: Masculin
Religia: ORTODOX
Vârsta: 51 ani
Greutate: 53 kg
Înălţime: 166 cm
Grupa sanguină: BIII. Rh pozitiv
Date variabile:
Domiciliu: jud. Vaslui loc. VĂLENI
Data internării: 11.02.2018
Data externării: 16.02.2018
Diagnostic medical la internare:
Obs. Sindrom de neuron motor central, Hemiplegie
Antecedente heredocolaterale:
-mama hipertensivă
-tatăl:cardiopatie ischemică
Antecedente personale:
39
Pacient fără antecedente personale patologice cunoscute
Istoricul bolii:
Pacient în vârstă de 51 de ani, fără antecedente patologice, prezintă cefalee,

hemiplegie, afazie. Se internează pentru investigaţii şi tratament de specialitate.
Problemele pacientului:
 incapacitatea de a comunica,
 incapacitatea de a se deplasa
 alterarea mobilităţii fizice,
 perturbarea somnului,
 anxietate,
 deficit de mobilitate fizica,
 incapacitatea de a se spăla,
 dificultate în a se alimenta,
 risc de alterare a integrităţii tegumentelor
Manifestări de dependenţă:
 afazie,
 lipsa de cunoştinţe,
 cefalee,
 scăderea stimei de sine,
 paralizia membrelor stangi,
 tulburări de masticaţie şi deglutiţie
 imobilizarea la pat.
40
Plan de îngrijire cazul 1.
INTERVENŢIILE
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE
ASISTENTEI EVALUARE
DEFICITARĂ DE ÎNGRIJIRE
MEDICALE
Nevoia de a se Alterarea Pacientul să - aşez membrele Pacientul
mişca şi a avea o mobilităţii fizice atingă o pacientului în poziţie poseda
bună postură din cauza anatomie funcţională. reluarea
dificultăţii maximală în progresivă a
- mobilizez pasiv
motorice şi funcţie de mobilităţii cu
pacientul de “ 6” ori pe
senzoriale gravitatea sprijn şi
zi;
manifestată prin hemiplegiei. continuarea
incapacitatea de a - încurajez pacientul să exerciţiilor
se deplasa. se mobilizeze la pat de
- învăţ pacientul cum recuperare.
să se aşeze la marginea
patului.
- educ pacientul care

este poziţia adecvată şi
cum să efectueze
exerciţiile musculare
active
- suplinesc pacientul în
satisfacerea nevoilor
sale , îl servesc la pat
cu cele necesare.
Nevoia de a Perturbarea Pacientul să - asigur un mediu Pacientul

dormi şi a se somnului din prezinte un favorizant somnului, prezintă un
odihni cauza cefaleei somn odihnitor reduc zgomotele, somn
asigur lenjerie curată, odihnitor,
34
aerisesc salonul, relaxant,
- anunţ medicul După

currant, efectuarea
tratamentului
- repaus absolut la pat,
cu
-asigur condiţii de Algocalmin,,
linişte durerea s-a
- stabilesc intensitatea diminuat,
durerii stare
generală
- încurajez pacientul
bună
- la indicaţia medicului
administrez:
Plegomazin 1f. im.
Algocalmin 1 f im.
Nevoia de a Anxietate Pacientul să nu -monitorizez funcţiile Pacientul are

evita pericolele determinată de fie anxios vitale încredere în
starea de boală echipa de
-încurajez pacientul
manifestată prin îngrijire.
scăderea stimei - explic pacientului
Anxietate
de sine tehnicile si tratamentul
diminuată
efectuat pentru a nu-i fi
teamă
- îl pun în legătură cu
pacienţi cu aceeaşi
boală cu evoluţie
favorabilă
- am purtat discuţii pe
tema problemelor sale
- am încurajat
pacientul să facă faţă
35
stresului creat de boală
- am încurajat
pacientul să discute
liber despre grijile sale
-i-am oferit
posibilitatea de a pune
întrebări
- am încercat să-i ofer

răspunsuri cât mai
precise
Nevoia de a se Deficit de Pacientul să se - educ pacientul să Pacientul

mişca şi a avea o mobilitate fizica poată mobilize efecteze mobilizarea respectă din
bună postură legata de parţial şi să pasivă şi activă programul
imposibilitatea efectueze mobilizarii şi
- mobilizarea pasivă:
functionala singur toaleta poseda
masăm extremităţile
manifestata prin capacitatea
pentru prevenirea
paralizia de mobilizare
complicaţiilor
membrelor parţial
tromboembolice
drepte, redobândită.
- efectuăm mişcări ale
segmentelor paralizate
în ambele sensuri;
- evităm manevrele
energice sau brutale
pentru a nu provoca
întinderi şi rupturi ale
muşchilor,
ligamentelor, fracturi,
luxaţii
36
- menţinem supleţea
articulara
- evităm poziţiile
anormale, deficitare.
Nevoia de a fi Incapacitatea de a Pacientul să îşi - pacientul se va - pacientul

curat, îngrijit, de se spala legata de dezvolte îmbaia zilnic asigurand arată interes
a proteja lipsa de capacitatea de astfel toaleta acestuia crescut
tegumentele şi coordonare a a se spăla pentru
- asistenta va favoriza
mucoasele miscarilor singur îngrijirile
circulaţia între zonele
manifestate prin personale
comprimate prin
deficit de
mobilizarea activă sau - pacientul
autongrijire
pasivă, sau masaj, este optimist
chiar dacă
- vom manifesta multă
obţine
înţelegere si rabdare cu
rezultate
pacientul asigurându-i
limitate;
intimitatea pentru
efectuarea toaletei şi a - pacientul
nevoilor fiziologice; accepta să
ceara ajutor
- încurajez şi felicit
cuiva pentru
pacientul pentru ceea
a fi condus la
ce a îndeplinit
toaletă.
Nevoia de a bea Dificultate în a se Pacienta să - evaluez capacitatea - bolnavul a

şi mânca alimenta din primească de deglutitie înainte de reusit sa se
cauza afecţiunii alimente care a începe alimentaţia hidrateze
neurologice să corespundă per-os natural
manifestată prin din punct de
- ridic capul - bolnavul a
tulburări de vedere
pacientului şi asigur reuşit să se
masticaţie şi calitativ şi
rotaţia de partea alimenteze
deglutiţie cantitativ
sanatoasă în timp ce cu lichide şi
acesta încearcă să alimente
37
înghită fracţionat cu păstoase
linguriţa numai lichide.
- stabilesc timpul
necesar pentru mese.
- măr cu atenţie
lichidele îngerate şi
cele eliminate;
- i-am explicat
pacientului necesitatea
consumului de lichide
pentru a evita
deshidratarea.
Nevoia de a fi Risc de alterare a - pacientul să - m-am îngrijit să-i fie - pacientul

curat, îngrijit, de integrităţii prezinte asigurate intervenţiile avea pielea
a proteja tegumentelor tegumentele de la diagnosticile intact;
tegumentele şi lezate de intacte pe toata anterioare (igiena - nu a
mucoasele imobilizarea la perioada personala, schimbarea prezentat
pat. imobilizarii. poziţiei) escare sau
- am masat regiunile roşeată în
expuse la escare de 3 zonele
ori pe zi, le-am protejat expuse.
cu colaci de vată;
- am schimbat lenjeria
de pat si de corp de
câte ori a fost nevoie;
Nevoia de a Incapacitatea de a - pacientul să- - am formulat întrebari Pacientul a
comunica comunica, legate şi poată simple, la care poate utilizat
de prezenţa exprima să-mi raspundă mijloace
afaziei. nevoile afirmativ sau negative eficiente de
utilizând prin mişcări ale comunicare
comunicarea capului, ale mâinii non verbal
non verbal prin sanatoase; prin mişcări
38
gesturi, scris - am vorbit cu ale capului,
cu mâna pacientul ţinându-l de prin scris cu
stângă. mână, încercând să mâna stângă,
obţin din partea lui un prin gesturi.
gest, o strângere de
mână;
- am stabilit cu
pacientul un cod al
semnelor, în prezenţa
sotiei:
- pentru DA- o
aprobare a capului;
- pentru NU- negare cu
capul;
- doresc bazinetul- o
mişcare a mâinii stângi
spre zona genital;
- mi-e sete/ foame- o
mişcare a mâinii spre
gura;
- aş dori să mi se
citeasca ziarul, o
mişcare cu mâna
stângă spre ochi;
- aş dori să ascult
radioul, o miscare cu
mâna stângă spre
ureche;
- am stabilit, împreuna
cu pacientul, un
program zilnic de
exerciţii de vorbire;
- am educat familia să
39
manifeste aceeasi
întelegere, să-l
mangaie, să îi
vorbească.
Nevoia de a Deficit de Pacientul să - informez pacientul Pacientul
învăţa cum să îşi cunoştinţe despre cunoasca date despre boală şi este receptivă
păstreze boală determinată despre boală tratament. la
sănătatea de educaţia informaţiile
- explic pacientului
precară manifestat primite
importanţa respectării
prin lipsa de
tratamentului
cunoştinte depre
boală
SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE
Data T.A Puls Respiraţie Temperatură Diureza Scaun

11.02.2018 130/85 75 b/min 16/min 36,9 C 1600 normal
mmhg ml/24h
12.02.2018 135/80 72 b/min 16/min 36,7 C 1800 normal

mmhg ml/24h
13.02.2018 135/75 75 b/min 16/min 36,8 C 1700 normal

mmhg ml/24h
14.02.2018 135/80 74 b/min 16/min 36,6 C 1600 normal

mmhg ml/24h
15.02.2018 135/75 78 b/min 16/min 36,7 C 1600 normal

mmhg ml/24h
16.02.2018 135/80 73 b/min 16/min 36,9 C 1700 normal

mmhg ml/24h
40
Perioada Alimente permise Alimente
interzise
11.02-6.02.2018 - lapte smîntănit, carne de pasăre slabă fără piele, - grăsimile
vacă/viţel slab, şuncă/peşte slab, la ouă lapte smîntănit, animale
carne de pasăre slabă fără piele, vacă/viţel slab, - apă
şuncă/peşte slab, la ouă doar albuşul, uleiuri vegetale minerală,
maximum 25g/zi, pîine intermediară de o zi, griş, orez,
- cafea
porumb, supe de legume, ciorbe,bulion de carne, sosuri,
legume, fructe, ceaiuri, sucuri de legume şi fructe., uleiuri - băuturi
vegetale maximum 25g/zi, pîine intermediară de o zi, alcoolice
griş, orez, porumb, supe de legume, ciorbe, bulion de - băuturi
carne, sosuri, legume, fructe, ceaiuri, sucuri de legume şi energizante
fructe.
ALIMENTAŢIA BOLNAVULUI
EXAMENUL DE LABORATOR
Examen Mod de recoltare Rezultate Valori normale

cerut
glicemie 2 ml sînge venos pe 77mg%. 80-110mg%.
4 mg florură de
sodiu.
Acid uric 5-10 ml sînge venos 7,51mg%. 2-6mg%.
uree 5-10 ml sînge venos 52,72mg%. 20-40mg%.

Creatinină: 5-10 ml sînge venos. 1,14mg%. 0,6-1,2mg%.
Na: 5-10 ml sînge venos. 135mEq/l. 137-152mEq/l.
41
K: 5-10 ml sînge venos. 4,5mEq/l 3,8-5,4mEq/l
V.S.H.: 1,6 ml sînge venos 13 mm. 1h:4-6 mm,2h:7-15 mm.

pe 0,4 ml citrat de
sodiu 3,8%.
Htc sînge venos pe 44%. B:46±6%,F:41±5%.

E.D.T.A.0,5 ml
soluţie prin
evaporare.
Hgb puncţie capilară sau 15;7g/100ml. B:15±2g/100ml,F:13±2g/100ml

puncţie venoasă 2
ml sînge pe
E.D.T.A.
Leucocite puncţie capilară sau 6500/mm³. 4000-8000/mm³.
venoasă 2ml sînge
pe E.D.T.A.
INVESTIGAŢII PARACLINICE
13.02.2018 EEG Cu 3 zile înaintea examenului paraclinic, Bolnavul nu

bolnavul nu va primi nici un medicament necesita îngrijiri
care ar putea influenţa rezultatele. speciale dupa
Bolnavul trebuie să fie odihnit si linistit acest examen
în dimineata examenului. peraclinic.
Asistenta
Va fi informat asupra caracterului
medicala va avea
inofensiv al examinarii respective si i se
grijă ca ridicarea
va face pregatirea psihica adecvata.
bolnavului de pe
Bolnavul sa sta într-un fotoliu, comod,
scaun , după
cu capul fixat pe un rezemator sau în
examinare, să nu
decubit dorsal pe un pat tare, cu capul la
se facă brusc,
42
marginea patului fixat pe o perna. pentru că în cazul
contrar, bolnavul
poate prezenta
ameţeli.
TRATAMENT MEDICAMENTOS
Data Medicamente Mod de administrare

11.02.2018 Algocalmin 1f/zi iv.
1f/zi im.
Plegomazin
1 f în perfuzie iv.
Miofilin
1f /zi
Papaverină
3 tb /zi
Clorzoxazonă
50 mg /24 de ore în perfuzie iv.
sulfat de magneziu 25%
50 mg/24 ore în perfizie
hemisuccinat de hidrocortizon
500 ml perfuzie iv.
Glucoză 10%

1f/zi im.
Plegomazin
Miofilin
1f /zi
Papaverină
3 tb /zi
Clorzoxazonă
500 ml perfuzie iv.
Glucoză 10%
43
1f/zi im.
Plegomazin
Miofilin
3 tb /zi
Clorzoxazonă
500 ml perfuzie iv.
Glucoză 10%
14.02.2018 Miofilin 1 f în perfuzie iv.
Clorzoxazonă 3 tb /zi
sulfat de magneziu 25% 50 mg /24 de ore în perfuzie iv.
hemisuccinat de hidrocortizon 50 mg/24 ore în perfizie
Glucoză 10% 500 ml perfuzie iv.
16.02.2018 Clorzoxazonă 3 tb /zi
44
3.2. CAZUL NR.2
Date fixe:
Nume: A.
Prenume: M.
Sex: Feminin
Religia: Creştin-ortodox
Vârsta: 68 ani
Greutate: 73 kg
Înălţime: 166 cm
Grupa sanguină: OI. Rh pozitiv
Date variabile:
Domiciliu: jud. Vaslui loc.Delești
Obs. Atac ischemic în teritoriul carotidian drept, Hemiplegie
-mama: necunoscute
-tatăl: ciroză hepatică
Antecedente personale: cardiopatie ischemică
Istoricul bolii: Pacienta T.G. în varsta de 68 de ani afirmă că de aproximativ o săptămână

prezentă asimetria feţei şi parestezii, paralizie la nivelul membrelor stângi pentru care se
internează la Spitalul Judetean
49
- Comunicare ineficace
- Deficit de mobilitate fizica
- Deficit de autoingrijire
- Incapacitatea de a –si asigura igiena personală
- Dificultate în a se alimenta
- Riscul de accident (cadere, ranire)
- afazie ,
- surditate,
- tulburari confuzionale,
- paralizia membrelor stângi,
- tulburări de masticaţie şi deglutiţie
50
DIAGNOSTIC INTERVENŢIILE
NEVOIA OBIECTIVE
DE ASISTENTEI EVALUARE
DEFICITARĂ
ÎNGRIJIRE MEDICALE
Nevoia de a se Deficit de Pacienta să se - mobilizarea pasiva : Pacienta
mişca şi a avea o mobilitate fizicĂ poata mobiliza masăm extremitatile poseda
bună postură legata de parţial şi să îşi pentru prevenirea capacitatea
imposibilitatea efectueze complicaţiilor de mobilizare
functionala singura toaleta tromboembolice pasivă.
manifestată prin
- efectuăm mişcări
paralizia
ale segmentelor
membrelor
paralizate în ambele
stângi.
sensuri
- evităm manevrele
energice sau brutale
pentru a nu provoca
intinderi şi rupturi ale
muşchilor ,
ligamentelor,
- administram
medicaţia
recomandată de
medic
Nevoia de a fi Incapacitatea de Pacienta să îşi - voi îmbaia zilnic - pacienta

curat, îngrijit, de a se spala legata dezvolte pacienta asigurând arată interes
a proteja de lipsa de capacitatea de a astfel toaleta acesteia crescut
tegumentele şi coordonare a se spăla singură pentru
- voi favoriza
mucoasele miscarilor îngrijirile
circulaţia între zonele
manofestate prin personale
comprimate prin
deficit de
50
autoingrijire mobilizarea activă - pacienta
sau pasivă, accepta să
ceara ajutor
- voi manifesta multa
cuiva pentru
întelegere şi rabdare
a o conduce
cu pacienta
la toaleta.
asigurandu-i
intimitatea pentru
toaleta
- incurajez şi felicita
pacienta pentru ceea
ce a indeplinit
- însoţesc pacienta la
baie numai daca
starea acesteia o
permite şi numai la
indicaţia medicului
Nevoia de a bea Dificultate în a Pacienta să - evaluez capacitatea - bolnava a

şi mânca se alimenta din primeasca de deglutitie inainte reusit sa se
cauza afecţiunii alimente care să de a incepe alimenteze cu
neurologice corespunda din alimentatia peros lichide şi
manifestată prin punct de vedere alimente
- ridic capul pacientei
tulburări de cantitativ şi păstoase
şi asigur rotaţia de
masticaţie şi calitativ.
partea sănătoasa în
deglutiţie
timp ce acesta
încearcă să înghită
fracţionat cu linguriţa
numai alimente
lichide.
- stabilesc timpul
necesar pentru mese.
51
- efectuez bilanţul
ingesta-excreta
- alimentez bonava
prin perfuzii în
funcţie de prescriptii
medicale
- administrez
bolnavei un surplus
alimentar bogat în
calorii, proteine şi
vitamine, la indicaţia
medicului.
Nevoia de a Comunicare Bolnava sa - evaluez capacitatea - bolnava se

comunica ineficace din comunice cu bolnavei de a vorbi, face înţeleasa
cauza dificultatii echipa de citi si scrie, non-verbal şi
de a vorbii, ingrijire si cu foarte greu
- vorbesc lent cu
manifestatata familia pentru verbal
pacienta
prin afazie , a-si exprima
- bolnava se
surditate si nevoile - familiarizez
simte mai
tulburari esenţiale. pacienta cu mediul
puţin frustata,
confuzionale. sau ambiant, si
şi- a recaptat
asigura un mediu de
increderea
securitate.
Nevoia de a Riscul alterării Pacienta şi -i-am explicat Familia este

acţiona conform dinamicii familia sa pacientei alături de
propiilor familiale din trebuie să se consecinţele posibile pacientă şi o
convingeri şi cauza adapteze imobilizarii si sprijină.
valori de a modificarilor situaţiei nou masurile de prevenire
practica religia fizice, psihice si create legate de luate;
sociologice boala. -am prevenit aparitia
legate de boala. escarelor prin
folosirea colacului de
52
cauciuc si prin
schimbarea pozitiei
d-lui GV din 2 in 2
ore;
-i-am masat
tegumentele, l-am
antrenat la
schimbarile de
poziţie pe cât posibil;
-am asigurat în
permanenţă lenjeria
de corp şi de pat să
fie curate şi uscate;
- am educat pacienta
privind importanta
unei alimentatii şi a
unei hidratari de buna
calitate.
Nevoia de a evita Riscul de pacienta să - i-am explicat Pacienta

pericolele accident (cadere, înţeleagă pacientei riscurile afirmă că a
ranire) din cauza măsurile de unor accidente şi înţeles ceea
deficitului securitate luate măsurile luate pentru ce i-am
motor şi pentru a a o proteja; explicat;
sensorial; preîntampina - am amenajat mediul pacienta nu a
căderea din pat, înconjurător pentru avut
rănirea. evitarea căderilor accidente pe
(am protejat patul cu perioada în
bare); care a sa
- i-am explicat ca internat in
poate, şi chiar trebuie secţia
să o faca, cere ajutor noastră.
ptr. ridicarea din pat;
53

140/85 80 1600
31.03.2018 16/min 36,9 C normal
mmhg b/min ml/24h
135/80 70 1800
01.04.2018 18/min 36,7 C normal
mmhg b/min ml/24h
130/70 75 1700
02.04.2018 16/min 36,8 C normal
mmhg b/min ml/24h
135/80 80 1600
03.04.2018 17/min 36,6 C normal
mmhg b/min ml/24h
135/75 78 1600
0 04.04.2018 16/min 36,7 C normal
mmhg b/min ml/24h
135/80 80 1700
05.04.2018 16/min 36,9 C normal
mmhg b/min ml/24h
130/70 75 1700
06.04.2018 16/min 36,8 C normal
mmhg b/min ml/24h
ALIMENTAŢIA BOLNAVEI
Perioada Alimente permise Alimente interzise

31.03-5.04.2018 - lapte smîntănit, carne de pasăre slabă fără piele, - grăsimile animale
vacă/viţel slab, şuncă/peşte slab, la ouă lapte - apă minerală,
smîntănit, carne de pasăre slabă fără piele,
- cafea
vacă/viţel slab, şuncă/peşte slab, la ouă doar
albuşul, uleiuri vegetale maximum 25g/zi, pîine - băuturi alcoolice
intermediară de o zi, griş, orez, porumb, supe de - băuturi energizante
legume, ciorbe, bulion de carne, sosuri, legume,
54
fructe, ceaiuri, sucuri de legume şi fructe., uleiuri - băuturi carbogazoase
vegetale maximum 25g/zi, pîine intermediară de
o zi, griş, orez, porumb, supe de legume,
ciorbe,bulion de carne, sosuri, legume, fructe,
ceaiuri, sucuri de legume şi fructe.
Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale

glicemie 2 ml sînge venos pe 4 75 mg%. 80-110mg%.
mg florură de sodiu.
Acid uric 5-10 ml sînge venos 6,51mg%. 2-6mg%.
uree 5-10 ml sînge venos 32,72mg%. 20-40mg%.

Creatinină: 5-10 ml sînge venos. 1,1 mg%. 0,6-1,2mg%.
Na: 5-10 ml sînge venos. 137 mEq/l. 137-152mEq/l.

K: 5-10 ml sînge venos. 4, 5mEq/l 3,8-5,4mEq/l
V.S.H.: 1,6 ml sînge venos pe 13 mm. 1h:4-6 mm,2h:7-15 mm.

0,4 ml citrat de sodiu
3,8%.
Hgb puncţie capilară sau 13 g/100ml. B:15±2g/100ml,F:13±2g/100ml

puncţie venoasă 2 ml
sînge pe E.D.T.A.
Leucocite puncţie capilară sau 6500/mm³. 4000-8000/mm³.
venoasă 2ml sînge pe
E.D.T.A.
55

31.03.2018 Plegomazin 1f/zi im.
Miofilin
1f /zi
Papaverină
3 tb /zi
Clorzoxazonă
500 ml perfuzie iv.
Glucoză 10%

Miofilin
1f /zi
Papaverină
3 tb /zi
Clorzoxazonă
500 ml perfuzie iv.
Glucoză 10%

Miofilin
1f /zi
Papaverină
3 tb /zi
Clorzoxazonă
500 ml perfuzie iv.
Glucoză 10%
56
05-06..04.2018 Clorzoxazonă 3 tb /zi
57
3.3. CAZUL NR.3
Date fixe:
Nume: B.
Prenume: V.
Sex: masculin
Religia: Creştin-ortodox
Vârsta: 53 ani
Greutate: 90 kg
Înălţime: 176 cm
Grupa sanguină: AII. Rh negativ
Date variabile:
Domiciliu: jud. Vaslui loc.Negreşti
Obs.Hemiplegie dreaptă
-mama: necunoscute
-tatăl: ciroză hepatică
Antecedente personale: cardiopatie ischemică
Istoricul bolii: Pacientul afirmă că brusc în dimineața (în jur de ora 10.oo) zilei de 1 martie
2013, când pacientul s-a trezit (cu o seară înainte adormise în jur de ora 2.oo noaptea), a
observant că acesta nu poate să vorbească, nu-şi poate mişca brațul drept și membrul inferior
58
drept. Se internează în cadrul secţiei de neurologie a spitalului judetean pentru investigaţii şi
tratament.
 alterarea mobilitatii fizice,

 alterarea eliminării
 deficit de autoingrijire
 risc de alterare a integrităţii tegumentelor,
 risc de alterare a nutriţiei,
 alterarea imaginii de sine
 hemicorp drept,
 lipsa coordonării mişcărilor,
 emisie involuntară de urină,
 imobilizarea la pat,
 afaziei,
 nelinişte,
 anxietate
59
NEVOIA INTERVENŢIILE
DIAGNOSTIC OBIECTIVE
DEFICI ASISTENTEI EVALUARE
DE ÎNGRIJIRE
TARĂ MEDICALE
Nevoia de Alterarea Pacientul: - am asigurat o - a efectuat
a se mişca mobilităţii fizice poziţie a corpului cu mişcări active
- să efectueze
şi a avea o legata de deficitul braţele pe lângă uşoare ale
mişcări active cu
bună motor şi sensorial, corp, dar nu lipite; membrelor
membrul inferior şi
postură manifestată prin: - am aşezat drepte
superior drept;
membrele inferioare - sa ridicat în
- hemicorp drep
- să se deplaseze cu departe unul de poziţie
(nu poate executa
ajutor, câţiva pasi, celalalt, cu colaci de semişezândă cu
mişcări
în termen de 4-5 vata sub picioare; mijloacele
involuntare);
zile, apoi până la - am mobilizat pasiv auxiliare;
- amplitudinea toaleta in 10 zile; pacientul; - pacientul a
mişcării este - solicit cooperarea făcut caţiva
- în două săptămâni
limitată; paşi;
să atingă un grad de pacientului în
-lipsa coordonării autonomie maxima. schimbările de - s-a deplasat la
mişcărilor; poziţie; toaleta, neajutat

- am efectuat masaj de mine.
- diminuarea forţei
al spatelui, bratelor
musculare.
la fiecare schimbare
de pozitie;
- am efectuat
mişcări pasive ale
membrelor prin
flexie, extensie şi
rotire de trei ori pe
zi, câte 5 minute;
- am ajutat pacientul
să se ridice la
60
marginea patului cu
ajutorul obiectelor
auxiliare, apoi după
câteva zile îl sprijin
sa mearga la toaleta;
Nevoia de Incontinenţă Pacientul să: - i-am explicat - i-am facut
a elimina urinară legată de motivul sondajul vezical
- prezintă
perturbarea incontinentei urinare suportat foarte
diminuarea
sfincteriană, si faptul ca este o bine de către
episoadelor de
manifestată prin problema pacient;
incontinent;
emisie involuntară reversibila; - episoadele de
de urina. - să redobândească - îi explic incontinenţă s-
parţial continenţa necesitatea au diminuat,
urinara în decurs de sondajului vezical şi după scoaterea
10 zile maxim. instituirea sondei sondei;
pentru o perioadă de - pacientul a
timp; folosit urinarul
- după scoaterea ajutându-se de
sondei stabilim de mîna stângă.
acord comun un
program de
eliminare din 3 în 3
ore, urmând ca
intervalele să
creasca progresiv
(urmăresc diureza
zilnic).
Nevoia de Deficit de - pacientul sa-si - incurajez pacientul - pacientul a
a fi curat, autoingrijire, din satisfaca singur in efectuarea fost alimentat
îngrijit, de cauza deficitului nevoile. autoingrijirilor; pasiv în prima
a proteja motor, manifestat - evaluez impreuna zi;
tegumente prin: cu d-l D.L. ceea ce - a folosit mâna
le şi poate sa faca si nu stânga pentru a
61
mucoasele - nu se poate spala; de unul singur (sa se se alimenta,
spele pe fata cu îmbraca, spală
- nu se poate
mana dreapta, sa se pe mâini, pe
imbraca;
spele pe dinti, nu-si faţă;
- nu se poate poate face toaleta - a încercat să
alimenta; intima); exerseze
- nu poate merge la - mă asigur să-i fie mişcări cu
toaleta. asigurate îngrijirile mâna dreaptă.

de igiena personală
ale pacientului şi o
igiena riguroasă a
cavitaţii bucale
(implic şi pe mama
sa);
- am făcut fricţiuni
pe spate, torace şi
membre după
fiecare toaleta;
- îl încurajez să se
alimenteze cu mâna
stânga şi să exerseze
cu mâna dreapta,
ajutându-l;
- l-am ajutat să se
îmbrace, să se
dezbrace;
- îl învăţ pe pacient
şi mama acestuia
cum trebuie să se
îmbrace respective
dezbrace, începând
cu membrul lezat la
îmbracat şi invers la
62
dezbracat;
- i-am pus la
îndemână bazinetul
si urinarul, ajutându-
l de fiecare dată
când acesta mi-a
cerut ajutorul.
Nevoia de Risc de alterare a - pacientul să - i-am asigurat o - pacientul are
a fi curat, integrităţii prezinte tegumente igiena personala pielea intact;
îngrijit, de tegumentelor legat intact pe toata corespunzatoare; - nu prezinta
a-și de imobilizarea la perioada spitalizării. - i-am facut nici o escare
proteja pat. schimburile de sau roseata pe
tegumente pozitii in pat; zonele
le - i-am facut masaj in implicate.
regiunile expuse la
escare de 3 ori pe zi,
si le-am protejat cu
colaci de vata;
- i-am schimbat
lenjeria de corp si de
pat ori de câte ori a
fost nevoie;
- i-am explicat
pcientului
importanţa
consumului de
lichide pentru a evita
deshidratarea.
Nevoia de Risc de alterare a - pacientul să-şi - am evaluat in - bea din cana
a bea şi nutriţiei prin deficit menţină starea de permanenta cu cioc si cu
mânca legat de tulburările nutriţie, să fie capacitatea de paiul; se
de deglutiţie şi alimentat şi hidratat deglutitie; administreaza
refuzul de a mânca. corespunzător - am administrat pe cale orala
63
cantitativ şi calitativ oral alimente lichide 1500-2000
pe perioada şi semi solide- ml/zi şi
spitalizării, - să se cantităţi mici la semilichide;
hidrateze utilizand interval mici;
cana cu cioc. - la solicitarea
medicului i-am
instituit PEV iv,
explicandu-i că este
necesar din cauza
aportului mic de
alimente;
- educ mama
pacientului cu
privire la regimul ce
trebuie urmat de
pacient (fără carne
de porc, tutun) şi
poziţia bolnavului;
- îl învăţ să
folosească mâna
stângă pentru
susţinerea celei
drepte;
- realizam meniul,
împreună cu mama
pacientului, în
funcţie de
preferinţele
pacientului:
- cereale cu lapte- la
micul dejun;
- supa de pui, cu
legume pasate, piure
64
de cartofi, la pranz;
- tocană de legume
la cină
Nevoia de Alterarea imaginii -pacientul să-şi - interventiile pacientul şi-a
a practica de sine din cauza accepte modificarea executate pe tot mai revenit din
religia hemiplegiei, imaginii corporale, parcursul internarii agitaţie şi
afaziei, nelinişte, având în vedere au folosit tocmai la anxietate
anxietate. vârsta pacientului. acest lucru; datorită
- l-am ajutat printr-o progreselor
comunicare făcute.
permanenta să se
adapteze la noua
situaţie,
convingându-l că
este tranzitorie;
- explic pacientului
că voinţa lui e
foarte importantă
pentru a depăşi
această fază grea.

28.02.2018 130/85 75 b/min 16/min 36,9 C 1600 Normal
mmhg ml/24h
01.03.2018 135/80 72 b/min 16/min 36,7 C 1800 Normal

mmhg ml/24h
02.03.2018 135/75 75 b/min 16/min 36,8 C 1700 Normal

mmhg ml/24h
65
03.03.2018 135/80 74 b/min 16/min 36,6 C 1600 Normal
mmhg ml/24h
04.03.2018 135/75 78 b/min 16/min 36,7 C 1600 Normal

mmhg ml/24h
05.03.2018 135/80 73 b/min 16/min 36,9 C 1700 Normal

mmhg ml/24h
ALIMENTAŢIA BOLNAVULUI
Perioada Alimente permise Alimente

interzise
28.02-5.03.2018 - lapte smîntănit, carne de pasăre slabă fără piele, - grăsimile
vacă/viţel slab, şuncă/peşte slab, la ouă lapte animale
smîntănit, carne de pasăre slabă fără piele, vacă/viţel - apă
slab, şuncă/peşte slab, la ouă doar albuşul, uleiuri minerală,
vegetale maximum 25g/zi, pîine intermediară de o zi,
- cafea
griş, orez, porumb, supe de legume, ciorbe,bulion de
carne, sosuri, legume, fructe, ceaiuri, sucuri de - băuturi
legume şi fructe., uleiuri vegetale maximum 25g/zi, alcoolice
pîine intermediară de o zi, griş, orez, porumb, supe - băuturi
de legume, ciorbe, bulion de carne, sosuri, legume, energizante
fructe, ceaiuri, sucuri de legume şi fructe.
66
Examen cerut Mod de Rezultate Valori normale

recoltare
glicemie 2 ml sînge 77mg%. 80-110mg%.
venos pe 4 mg
florură de
sodiu.
Acid uric 5-10 ml sînge 7,51mg%. 2-6mg%.

venos
uree 5-10 ml sînge 52,72mg%. 20-40mg%.

venos
Creatinină: 5-10 ml sînge 1,14mg%. 0,6-1,2mg%.
venos.
Na: 5-10 ml sînge 135mEq/l. 137-152mEq/l.

venos.
K: 5-10 ml sînge 4,5mEq/l 3,8-5,4mEq/l
venos.
V.S.H.: 1,6 ml sînge 13 mm. 1h:4-6 mm,2h:7-15 mm.

venos pe 0,4 ml
citrat de sodiu
3,8%.
Htc sînge venos pe 44%. B:46±6%,F:41±5%.

E.D.T.A.0,5 ml
soluţie prin
evaporare.
Hgb puncţie capilară 15;7g/100ml. B:15±2g/100ml,F:13±2g/100ml

sau puncţie
67
venoasă 2 ml
sînge pe
E.D.T.A.
Leucocite puncţie capilară 6500/mm³. 4000-8000/mm³.
sau venoasă
2ml sînge pe
E.D.T.A.
INVESTIGAŢII PARACLINICE
Data Examene Pregatirea pentru Îngrijiri după examen

curente examen
2.03.2018 EEG Cu 3 zile înaintea Bolnavul nu necesita îngrijiri
examenului paraclinic, speciale dupa acest examen
bolnavul nu va primi nici peraclinic. Asistenta medicala va
un medicament care ar avea grijă ca ridicarea bolnavului de
putea influenţa pe scaun , după examinare, să nu se
rezultatele. Bolnavul facă brusc, pentru că în cazul contrar,
trebuie să fie odihnit si bolnavul poate prezenta ameţeli.
linistit în dimineata
examenului.
Va fi informat asupra
caracterului inofensiv al
examinarii respective si i
se va face pregatirea
psihica adecvata.
Bolnavul sa sta într-un
fotoliu, comod, cu capul
fixat pe un rezemator sau
în decubit dorsal pe un
68
pat tare, cu capul la
marginea patului fixat pe
o perna.

Papaverină 1f /zi
Papaverină 1f /zi
Papaverină 1f /zi
69
Papaverină 1f /zi
04-05.03.2018 Miofilin 1 f în perfuzie iv.
Papaverină 1f /zi
70
CAPITOLUL IV
Rolul asistentului medical în îngrijirea pacienților cu hemiplegie
4.1. Internarea pacientului în spital
 Internarea în spital constituie un eveniment important în viaţa bolnavului hemiplegic; el se

desparte de mediul său obişnuit şi este nevoit să recurgă la ajutorul unor oameni străini pentru a
îl ajuta să recupereze mobilitatea hemicorpului afectat
 Internarea se face pe baza biletelor de trimitere de la medicul de familie sau medicului
specialist în sectia Neurologie;
 Bolnavii internaţi sunt înscrişi la Biroul serviciului de primire în registrul de internări, unde se
completează şi foaia de observaţie clinică cu datele de identitate ale bolnavului;
 Aparținătorii vor prezenta cartea de identitate şi alte documente medicale în cazul în care este
un bolnav cronic sau a avut internări recente ;
 Medicul ajutat de asistenta medicală va consulta amănunțit pacientul pentru stabilirea
dignosticului de internare;
71
 După stabilirea diagnosticului de către medicul neurolog şi repartizarea bolnavului în secţie de
neurologie, asistenta medicală însoţeşte bolnavul la baie, îl ajută să se dezbrace, observă
tegumentele şi fanerele (la nevoie deparazitează bolnavul), îl ajută să-şi facă baie (dacă acesta
nu poate), apoi îl conduce în camera de îmbrăcare unde îl ajută să se îmbrace cu hainele de
spital (pijama, ciorapi, papuci, halat).
 Hainele şi efectele bolnavului vor fi preluate şi înregistrate cu grijă în vederea înmagazinării,
eliberându-se bolnavului sau însoţitorului un bon de preluări (la nevoie şi hainele vor fi supuse
deparazitării);
 După ce pacientul ajunge în pat, îl informează asupra regulamentului de ordine interioară a
spitalului, asistenta medicală procedeză la monitorizarea functiilor vitale, iar datele obţinute le
notează în foaie de observaţie.;
 Asistenta medicală va linişti şi membrii familiei pacientului, asigurându-i asupra îngrijirii de
calitate de care bolnavul va beneficia în spital, comunicându-le numărul salonului în care a fost
internat bolnavul şi orarul vizitelor.
72
4.2. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative
4.2.1 Măsurarea şi notarea temperaturii
Scop: evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză.
Locuri de măsurat:
-cavităţi semi-închise: axilă, plica inghinală, cavitatea bucală;
-cavităţi închise: rect, vagin.
Temperatura = rezultatul proceselor oxidative din organism, generatoare de căldura prin

dezintegrarea alimentelor energetice.
Termoreglare = funcţia organismului care menţine echilibrul între producerea căldurii

(termogeneza) şi pierderea căldurii (tremoliza) pentru păstrarea valorilor constante.
Materiale necesare:
- termometru digital;
- casoletă cu tampoane de vată şi comprese sterile;
- recipient cu soluţie dezinfectantă (alcool sanitar, alcool iodat, )
- tăviţă renală;
- ceas;
- foaie de observaţie;
- pix de culoare albastră;
- carneţel individual.
Intervenţiile asistentei medicale:
- pregătirea materialelor lângă bolnav;
- pregătirea psihică a bolnavului;
- spălarea pe mâini;
- se scoate termometrul din cutie şi îl deschide prin apasarea unicului buton,
- se verifică ca acesta să afişeze pe ecranul digital gradaţia o.
73
A). Pentru măsurarea în axilă:
- se aşează pacientul în poziţie de decubit dorsal sau în poziţie sezândă;
- se ridică braţul bolnavului;
- se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului;
- se aşează termometrul cu senzorul ( vârful metalic) în centrul axilei, paralel cu toracele;
- se apropie braţul de trunchi,cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a toracelui;
- la pacienţii slăbiţi, agitaţi, precum şi la copii, braţul va fi menţinut în această poziţie de către
asistenta medicală;
- termometrul se menţine până la semnalul sonor.
B). Pentru măsurarea în cavitatea bucală
- se introduce termometrul în cavitatea bucală, sub limbă sau pe latura externă a arcadei dentare;
- pacientul este rugat să închidă gura şi să respire pe nas;
- se menţine termometrul timp de 5 min.
Interpretarea rezultatelor
Temperatura normală (fiziologică) = 36-37° C
Valori patologice:
a) starea de hipertermie:
- subfebrilitate 37-38° C
- febră moderată 38-39° C
- febră ridicată 39-40° C
- hiperpirexie 40-41° C
b) starea de hipotermie < 36° C
Recomandări:
- măsurarea temperaturii dimineaţa între orele7-8 şi seara între orele 18-19

- susţinerea termometrului la copii, bătrâni, inconştienţi, agitaţi şi măsurarea în cavităţile semi-
închise;
- în situaţia unor valori prea ridicate sau scăzute, neprăvăzute, repetaţi măsurarea temperaturii
sub supraveghere.
74
4.2.2 Observarea şi măsurarea respiraţiei
Scop: evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului, fiind un indiciu al evoluţiei bolii, al apariţiei
unor complicaţii şi al prognosticului.
Elemente de apreciat:
- tipul respiraţiei;
- amplitudinea mişcărilor respiratorii;
- ritmul;
- frecvenţa.
Materiale necesare:
- ceas cu secundar;
- pix cu pastă verde;
- foaie de temperatură.
Intervenţiile asistentului:
- aşează bolnavul în decubit dorsal, fără a explica tehnica ce urmează a fi efectuată;
- plasarea mâinii cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui;
- numărarea inspiraţiilor timp de un minut;
- consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură ( fiecare linie orizontală a
foii reprezintă două respiraţii);
- unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară, pentru obţinerea curbei;
- în alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obţinută, cât şi caracteristicile
respiraţiei ( Ex.: R = 18 resp/min, amplitudine medie);
- aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simpla observare a mişcărilor
respiratorii.
Calităţile respiraţiei:
1. Frecvenţa: reprezintă numărul respiraţiilor pe minut
- nou-născut : 30-50 R/min;
- 2 ani: 25-35 R/min;
- 12 ani: 15-25 R/min;
- adult: 16-18 R/min;
75
- vârstnic: 15-25 R/min.
2. Amplitudinea: este dată de volumul de aer ce pătrunde şi se elimină din plămâni la fiecare
respiraţie. Poate fi:
- profundă;
- superficială.
3. Ritmul: reprezintă pauzele dintre respiraţii.
4. Simetria: ambele hemitorace prezintă aceeaşi mişcare de ridicare şi coborâre în timpul

inspiraţiei şi expiraţiei.
Măsurarea şi notarea tensiunii arteriale

Scop: evaluarea funcţiilor cardio-vasculare ( forţa de contracţie a inimii, rezistenţă determinată
de elasticitatea şi calibrul vaselor).
Elemente de evaluat:
- tensiunea arterială sistolică ( maximă);
- tensiunea arterială diastolică ( minimă).
Materiale necesare:
- aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale (tensiometru);
- stetoscop biauricular;
- tampon de vată cu alcool;
- pix cu pastă roşie.
Metode de determinare:
- palpatorie;
- ascultătorie.
Intervenţiile asistententei medicale:
- pregătirea psihică a pacientului;
- asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15 minute;
- spălarea pe mâini;
- se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului, sprijinit şi în extensie;
- se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea inferioară a manşetei;
- se introduc olivele stetoscopului în urechi ( care în prealabil au fost dezinfectate);
- se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul parei de cauciuc, până la dispariţia
zgomotelor palsatile;
76
- se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei, până când se percepe
primul zgomot arterial ( care prezintă valoarea tensiunii arteriale maxime);
- se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului, pentru a fi
consemnată;
- se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice;
- se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului, în momentul în care
zgomotele dispar, aceasta reprezentând tensiunea arterială minimă;
- se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare roşie,
socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur;
- se unesc liniile orizontale cu liniile verticale şi se haşurează spaţiul rezultat;
- se dezinfectează olivele.
Valori normale:
Valorile fiziologice ale tensiunii arteriale
Vârsta Tensiunea maximă (mm Hg) Tensiunea minimă (mm Hg)
1-3 ani 75-90 50-60
4-11 ani 90-110 60-65
12-15 ani 100-120 60-75
adult 115-140 75-90
vârstnic >150 >90
77
4.3. Alimentaţia pacientului imobilizat la pat
 bolnavul de la secţia de neurologie nu necesită un regim dietetic special;
 alimentaţia trebuie să fie mixtă, echilibrată, bogată în proteine, vitamine şi săruri minerale,
hipolipidică şi normocalorică;
 aportul de clorură de sodiu îl va hotărâ medicul neurolog de la caz la caz ;
 introducerea cantităţilor de alimente în organismul bolnavului întâmpină greutăţi de multe ori ;
 numeroşi bolnavi au tulburări de deglutiţie parţială, cea ce la insistenţele personalului medical
de a înghiţi bolul alimentar poate da naştere la fenomene de asfixie, prin pătrunderea bolului
alimentar în căile respiratorii ;
 alimentele la aceşti bolnavi trebuie să fie de consistenţă pastoasă, iar consumul alimentelor să-l
facă numai în prezenţa asistentei medicale.
In funcţie de starea bolnavului hemiplegic, alimentarea lui se face:
- activ - pacientul mănâncă singur în salon
- pasiv - pacientul i se introduc alimente în gură
Alimentaţia pasivă
- se aşează pacientul în poziţie semişezând cu ajutorul rezematorului de pat sau în decubit dorsal
cu capul uşor ridicat şi aplecat înainte pentru a uşura deglutiţia;
- i se protejează lenjeria cu un prosop curat;
- se aranjează un prosop în jurul gâtului;
- se adaptează masuţa la pat şi i se aşeaza mâncarea astfel încat să vadă ce i se introduce în gură;
- asistenta se aşează în dreapta pacientului şi îi ridică uşor capul cu perna;
- se verifică temperatura alimentelor;
- se serveşte supa cu lingura sau din cana cu cioc, taie alimentele solide;
- se supraveghează debitul lichidului pentru a evita încărcarea peste puterile de deglutiţie ale
pacientului;
- pacientul este şters la gură, i se aranjează patul;
- se îndepartează eventualele resturi alimetare care ajunse sub bolnav pot contribui la eventualele
escare;
- se schimbă lenjeria dacă s-a murdărit;
- se acoperă pacientul şi aeriseşte salonul;
- se strânge vesela şi o transportă la oficiu.
78
4.4. Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului
 administrarea medicamentelor trebuie făcută cu mare punctualitate căci orice întîrziere cît de
mică provoacă emoţii inutile acestor pacienţi;
 cu toate că medicamentele se administrează la indicaţia medicului asistenta va trebui să
intervină de urgenţă în unele cazuri extreme pînă la sosirea medicului;
 administrarea medicamentelor la bolnavii imobilizaţi la pat se va efectua cu prudenţă;
 cei cu tulburări de deglutiţie vor fi supravegheaţi strict de către asistenta medicală;
 medicamentele vor fi sfărmate;
 reacţiile adverse sesizate de către bolnnav, cum ar fi uscăciunea gurii, lipsa de secreţie salivară,
tulburări vizuale vor fi reportate medicului neurolog imediat;
 pentru hidratarea organismului se va lua în seamă bilanţul pe 24 de ore prin ingerarea şi
eliminarea lichidelor;
 eliminarea apei din organism se face prin mai multa căi: 1000-1500 ml se elimină prin urină,
500-1000 ml prin transpiraţie, 350-500 ml sub formă de vapori prin plămîni şi 100-200 ml prin
scaun, nevoia de apă a adultului fiind de 2000-2500 ml/24 de ore;
 hidratarea organismului se poate face pe cale orală și cale intravenoasă prin numeroase soluţii
ca: ser fiziologic, soluţie izotonică bicarbonat de sodiu 1,4%, soluţie izotonică lactat de sodiu
1,9%, glucoză soluţie izotonică 4,7%, soluţie hipertonă 5-10-20-33-40%, soluţie Krebs, soluţie
Dextran, soluţia Locke;
 restabilirea echilibrului hidro-electrolitic şi acido-bazic este o urgenţă majoră de îngrijire a
pacientului.
Pregătirea liniei de perfuzie
 ... se verifică prescripţia medicală;

 ... se spală mâinile şi se îmbracă mănuşi de unică folosinţă;
 ... se adaptează tubulatura principală la punga cu soluţie sterilă;
 ... se adaugă robinetul la căile de perfuzare a soluţiilor, dacă sunt necesare mai multe derivaţii,
apoi prelungitorul ce va fi adaptat la cateterul / branula endovenoasă;
 ... se clampează tubul perfuzorului;
 ... se umple camera picurătorului la jumătate;
 ... se deschide prestubul / clema pentru a purja ansamblul liniei de perfuzat;
 ... se clampează apoi tubul principal al perfuzorului şi se acoperă steril;
79
 ... se datează tubulatura principală şi se schimbă la fiecare 24 h. dacă perfuzia durează mai multe
zile.
Efectuarea procedurii
 ... se spală mâinile;

 ... se îmbracă mănuşi sterile;
 ... se plasează braţul pacientului deasupra materialului de protecţie;
 ... se cercetează vena de puncţionat luând în calcul principiul progresiei centripete la schimbarea
locurilor de puncţionare;
 ... se aplică garoul (nu se menţine mai mult de 3 minute) şi se dezinfectează larg zona de
puncţionare;
 ... se face stază venoasă (pulsul arterial periferic se palpează, în caz contrar se mai slăbeşte puţin
garoul);
 ... cu mâna nedominantă se exercită o presiune uşoară asupra pielii pentru a stabiliza vena
cercetată;
 ... se introduce cateterul / branula cu vârful mandrenului orientat în sus şi se puncţionează vena;
 ... se opreşte înaintarea acului în momentul în care pe ac vine sânge;
 ... se fixează cu tamponul cateterul în timp ce se retrage mandrenul;
 ... se desface garoul;
 ... se aruncă mandrenul în recipientul special;
 ... se adaptează amboul perfuzorului la branulă;
 ... se deschide tubul perfuzorului;
 ... se fixează cateterul / branula cu un pansament oclusiv steril, incluzând racordul terminal;
 ... se adaptează numărul de picături la prescripţia medicală după formule standard;
 ... se reorganizează locul de muncă;
 ... se îndepărtează mănuşile, se spală mâinile;
 ... se notează procedura în Fişa de proceduri (nume, dată, ora administrării, tipul soluţiei, doza).
Incidente/Accidente
 ... extravazarea soluţiei în afara venei şi tumefierea dureroasă a zonei;

 ... necroza ţesutului în caz de extravazare de soluţii hipertone;
 ... infecţia locală detectată prin semne inflamatorii locale: eritem, durere, căldură locală,
tumefacţie şi lezarea funcţiei segmentului respectiv;
 ... obstruarea cateterului / branulei cu cheaguri de sânge în absenţa manevrelor standard de
întreţinere zilnică;
80
 ... edemul pulmonar acut prin hiperhidratare în cazul în care nu se calculează corect numărul de
picături pe minut şi nu se respectă timpul de perfuzare.
Menţinerea şi îngrijirea unei linii venoase existente
Îngrijirea unei linii venoase presupune:
 ... verificare permeabilităţii cateterului;

 ... permeabilizarea cateterului;
 ... schimbarea pansamentelor şi a fixatoarelor;
 ... schimbarea perfuzoarelor şi a soluţiilor perfuzabile.
Linii directoare
 ... fixatoarele sau/şi pansamentele se schimbă atunci când se udă sau se murdăresc, sau odată cu
inserţia unui nou cateter;
 ... la pacienţii cu administrare intravenoasă continuă, perfuzoarele se schimbă la 48 ore iar
soluţiile la 24 ore;
 ... locul de inserţie a cateterului trebuie schimbat la fiecare 72 ore şi trebuie inspectat la fiecare 4
ore prin fixatorul transparent si semipermeabil;
 ... permeabilitatea canulei/branulei în caz de perfuzie/administrare intermitentă se verifică prin
aspirare înaintea oricărei administrări intravenoase.
4.4.1 Recoltarea produselor biologice şi patologice
 in stabilirea diagnosticului precis într-un timp cât mai scurt posibil, ne vin în ajutor probele de
laborator care exprimă în mod obiectiv modificările survenite în morfologia, funcţiunea şi
biochimia organismului şi evidenţiază agenţii agresivi, factori etiologici ai îmbolnăvirilor;
 recoltările trebuie să fie corect executate, examinările de laborator stabilesc factorul etiologic,
clarifică diagnosticul diferenţial, confirmă sau infirmă diagnosticul clinic, informează asupra
gravităţii cazului, contribuie la aprecierea eficacităţii tratamentului, prevesteşte complicaţiile,
confirmă vindecarea, contribuie la profilaxia bolilor infecto-contagioase;
 recoltările hematologice şi de urină se vor face zilnic sau la indicaţia medicului;
 se va efectua hemocultură în caz de febră, în timpul frisonului cînd numărul de germeni este
mai mare;
 pentru recoltări pacienţii trebuie pregătiţi fizic şi psihic, instrumentele şi materialele necesare
trebuie pregătite din timp, recipientele de recoltare vor fi etichetate înainte de începerea
recoltării;
81
 este important îngrijirea pacientului după tehnică, i se asigură repaus la pat pe o perioadă
prescrisă de medic, se supraveghează funcţiile vitale, culoarea tegumentelor, se informează
medicul în cazul apariţiei cianozei, dispneei, tahicardiei, se controlează locul puncţiei şi
aspectul pansamentului la nevoie ( hemoragie, hematom, roşeaţă ).
Recoltarea sîngelui pentru:
Examen biochimic - puncţie venoasă pe nemâncate, 5-10 ml sânge în seringă heparinizată.
• ureea sangvină: valorea normala 20-40 mg%;
• acidul uric: V.N.3-5 mg%;
• creatinină: V.N.0,6-1,3 mg%
• Na+ =135-150 mEq/1 sau 15-21 mg%;
• K+ = 3,5 mEq/1 sau 15-21 mg%;
• Ca+ = 4,5/5,5 mEq/1 sau 9-11 mg%;
Glicemie: prin puncţie venoasă, se recoltează 2 ml sânge pe 4 mg florură de natriu. Valorile

normale sunt: 80-120 mg/l.
V.S.H.: prin puncţie venoasă, se recoltează 1,6 ml de sînge pe 0,4 ml citrat de sodiu 3,8%.
Valorile normale sunt1 oră 4-6 mm,2 ore 7-15 mm.
Hematocrit: prin puncţie venoasă, se recoltează 2 ml de sânge pe cristale E.D.T.A. 0,5 ml

soluţie uscată prin evaporare.Valorile normale sunt: la bărbaţi 46±6%, la femei 41±5%.
Hemoleucogramă: prin puncţie venoasă, se recoltează 2 ml de sânge pe E.D.T.A.;Valorile

normale sunt: eritrocite la bărbaţi 4,5-5,5mil/mm³ iar la femei 4,2-4,8 mil/mm³, hemoglobină la
bărbaţi 15±2 g/100ml iar la femei 13±2g/100ml, leucocite 4000-8000/mm³;
Puncţia venoasă
82
Reprezintă crearea accesului la o venă cu scopul recoltării sângelui pentru examenul de
laborator, evacuarea unei cantităţi de sânge sau introducerea unor medicamente în circulaţia
venoasă. este metoda cea mai folosită pentru toate tipurile de examene putându-se recolta o
cantitate suficientă de sânge;
Scop - prelevarea venoasă vizează un eşantion de sânge dintr-o venă superficială cu ajutorul
unui ac steril în vederea examinării în laborator;
Materiale necesare
 garou;
 mănuşi de unică folosinţă;
 seringi; - vacuumuri;
 ace pentru seringi;
 o canulă Butterfly;
 tampoane, comprese de bumbac;
 soluţii dezinfectante: betadină sau alcool 70%
 etichete/cod de bare;
 muşama, aleză;
 pansament adeziv;
 recipiente pentru colectarea materialelor folosite conform precauţiilor universale.
Pregătirea pacientului
 se identifică pacientul;
 se asigură poziţia corespunzătoare în conformitate cu starea pacientului, scopul şi locul puncţiei
(decubit dorsal sau mai rar şezând) cu braţul întins, sprijinit;
 se examinează calitatea venelor şi se alege locul.
Efectuarea puncţiei
 se spală mâinile şi se pun mânuşile;

 se pregătesc vacuumurile, se etichetează;
 se alege locul: venele de la plica cotului (vena mediană, cubitală, vena cefalică şi bazilică);
venele antebraţului şi cele de pe faţa dorsală a mâinii folosind ace mai mici;
 se selectează venele uzuale;
 dacă venele nu sunt vizibile, se procedează astfel:
 se încălzesc aplicând o compresă caldă sau se masează braţele;
 se balansează braţele în jos (sub nivelul inimii) câteva minute pentru a se umple venele;
 se loveşte uşor cu indexul fosa anterocubitală;
83
 se pune materialul de protecţie sub braţul pacientului pentru a nu păta patul cu sânge sau
dezinfectant;
 se palpează vena aleasă cu indexul (nu cu policele pentru a diferenţia de arteră);
 se pregăteşte vacuumul prin îndepărtarea capacului necolorat al acului dublu (care acoperă
partea de ac în înveliş de cauciuc/prin răsucire uşoară;
 se înşurubează bine în holder;
 se verifică poziţia braţului care trebuie să fie îndreptat în jos;
 se aplică garoul la 5-8 cm deasupra locului puncţiei;
 se face dezinfecţia locului cu mişcări circulare de la centru spre periferie (evitând transportul
germenilor spre locul înţepăturii);
 se lasă să se usuce sau se şterge cu un tampon;
 se îndepărtează capacul colorat al acului dublu;
 se fixează vena aplicând policele mâinii nedominante la 2-3 cm. sub abord pentru a evita
accidentele determinate de mişcarea bruscă a pacientului;
 se introduce acul în venă cu bizoul în sus, orientat oblic sub un unghi de 10-30° în funcţie de
calibrul şi profunzimea venei;
 după intrarea în venă se constată scăderea rezistenţei la înaintare şi se pătrunde în lumenul
vasului 1-2 cm.;
 se alege primul tub şi se împinge în holder apăsând cu degetele mijlociu şi arătător pe marginea
holderului până ce partea acului dublu dinspre tub străpunge diafragma de cauciuc a capacului
tubului (acul trebuie să înţepe zona centrală a capacului);
 vacuumul din tub extrage din venă cantitatea de sânge prestabilită;
 se îndepărtează garoul (nu se lasă mai mult de 1 minut);
 când primul tub este plin şi sângele nu mai curge, se scoate din holder şi din ac (apăsând cu
degetul mare bordura holderului);
 se umplu cu sânge celelalte tuburi conform recomandării şi respectând schema de recoltare;
 tuburile cu anticoagulant se răstoarnă cu mişcări lente pentru a realiza un amestec omogen.
Observații:
 În timpul recoltării, tuburile sunt menţinute cu capacul în sus

 Conţinutul tubului nu trebuie să atingă capacul sau capacul acului pe durata veno-puncţiei
 Braţul pacientului trebuie să fie plasat în jos
 După umplerea ultimului tub, acul se scoate din venă
84
4.5. Pregătirea pacientului imobilizat la pat şi efectuarea tehnicilor
speciale impuse de afecţiune
Examenul clinic
Examenul unui bolnav cu afecţiune neurologică cuprinde interogatoriul şi examenul fizic.

Interogatoriul trebuie să cerceteze sistematic simptomele de care se plânge bolnavul:
 durere,
 tulburări de mers,
 tulburări sfincteriene,
 tulburăi
 rtulburări de limbaj şi psihice (afectivitate, atenţie, raţionament, voinţă, memorie, orientare in
timp şi spaţiu, comportament)
Examenul fizic al bolnavului cu hemiplegie constă în:
a) Examenul motilităţii voluntare urmăreşte :
 depistarea deficitului motor prin studiul mişcărilor active şi al forţei musculare segmentare;
 Se începe examenul cerând bolnavului să execute mişcări de flexie, extensie, abductie, rotaţie
şi se observă dacă acestea se execută cu uşurinţă sau nu;
 Forţa musculară segmentară se cercetează cerând bolnavului să execute mişcări, în timp ce
examinatorul se opune în efectuarea lor;
 Modificările patologice poartă următoarele denumiri:
 pareză (slăbire a forţei musculare),
 paralizie (absenţă completă a forţei musculare);
 hemiplegie (paralizie a unei jumătăţi de corp),
 paraplegie (paralizie a părţii inferioare a corpului),
 monoplegie (paralizie a unui singur membru),
 tetraplegie (paralizie a celor patru membre).
b) Examenul tonusului muscular
 se realizează cerând bolnavului să-şi relaxeze complet membrul examinat, în timp ce

examinatorul mobilizează pasiv fiecare membra, cercetând rezistenţa musculară şi
amplitudinea mişcării;
85
 Tonusul normal este caracterizat print-o slabă rezistenţă;
 Se înţelege prin hipertonie sau contractură musculară creşterea rezistenţei, deci exagerarea
tonusului, iar prin hipotonie musculară, diminuarea acestuia;
 Hipertoniile musculare se intalnesc în leziuni piramidale sau extrapiramidale, iar hipotonia, în
leziunile neuronului motor periferic şi în leziunile cerebelului.
c) Examenul staţiunii şi al mersului
 implică nu numai coordonarea mişcărilor, dar şi echilibrarea acestora;

 Se examinează observând bolnavul în ortostatism, pe vârful picioarelor sau pe călcaie, precum
şi caracterul mersului;
 Mersul are unele caractere care precizează adesea diagnosticul:
 În tabes, mersul este necoordonat, bolnavul aruncând picioarele şi lovind pămantul cu călcaiele
("mers talonat");
 în leziunile cerebeloase mersul este de om beat, oscilant, instabil;
 în hemiplegie, la stadiul de recuperare gamba este rigidă, membrul inferior este întins, aspectul
fiind de mers cosind;
 în leziunile neuronului motor periferic, bolnavul stepează, gamba fiind ridicată sus, pentru a nu
lovi pământul cu vârful piciorului.
d) Examenul reflexelor
 comportă cercetarea reflexelor osteotendinoase cutanate, de postură şi patologie;

 Reflexele osteotendinoase se examinează prin percuţia cu ciocanul de reflexe a tendonului,
muşchiului care provoacă la omul normal contracţia muşchiului respectiv;
 Cele mai importante reflexe osteotendinoase sunt următoarele:
 reflexe ahilian -care constă in flexia plantară a piciorului prin percuţia tendonului ahilian;
reflexul rotulian care constă in extensia gambei pe coapsă prin percuţia tendonului
cvadricepsului;
 reflexul bicipital se examinează percutand tendonul bicepsului la plica cotului şi provoacă
flexia uşoară a antebraţului;
 reflexul tricipital în care prin percuţia tricepsului în vecinătatea olecranului se produce extensia
uşoară a antebraţului etc.,
 În timpul cercetării reflexelor, bolnavul trebuie să fie în relaxare musculară completă.
86
 Reflexele osteotendinoase în situaţii patologice pot fi exagerate, ceea ce traduce o lezare a căii
piramidale, diminuate sau abolite (comă, leziuni de neuron motor periferic, atrofii mari, tabes);
 Dintre reflexele patologice care apar in leziunile căii piramidale, cel mai cunoscut este semnul
Babinski - extensia degetului mare de la picior, cu flexie plantară a celorlalte degete, la
zgârierea uşoară a marginii externe a plantei.
4.5.1 Efectuarea electroencefalogramei (E.E.G)
 Este o metodă de explorare funcţională bazată pe detectarea, amplificarea şi înscrierea grafică a

activităţii bioelectrice cerebrale cu ajutorul unor electrozi amplasaţi pe scalp şi conectaţi la
aparate electronice speciale, numite electroencefalografe
Pregătirea pacientului
 se explică procedura, importanţa acesteia pentru diagnostic;

 se obţine consimţământul informat;
 se întrerupe cu 24 h înainte medicaţia care influenţează activitatea cerebrală;
 se solicită pacientului să-şi spele părul capului pentru a înlătura excesul de sebum ce poate
parazita aparatul; - se instruieşte pacientul să rămână relaxat în timpul înregistrării şi să înveţe
pe cât posibil mişcările corpului şi ale ochilor.
Efectuarea procedurii
 se fixează electrozii metalici pe pielea capului cu ajutorul unor benzi elastice, după o degresare
prealabilă a acesteia (dacă este cazul);
 se aşează la distanţă egală (3-5 cm) simetric în regiunile frontale, parietale, occipitale,
temporale, precum şi pe ureche pentru derivaţiile referenţiale;
 biocurenţii captaţi şi amplificaţi de dispozitivul electronic de amplificare sunt înregistraţi pe o
hârtie specială, cu un oscilograf magnetic prevăzut cu o peniţă inscriptoare.
Rezultate
 Pe o EEG pot fi înregistrate 3 unde normale (alfa, beta şi theta) şi o undă patologică în stare de
veghe, dar normală pentru anumite faze de somn – unda delta;
 Undele α au o frecvenţă de 8-12 Hz şi se înscriu la subiectul cu ochii închişi;
 Undele β se caracterizează printr-o frecvenţă de 14-30 Hz; se înscriu când subiectul este treaz şi
atent;
 Undele theta au o frecvenţă dr 4-7 Hz. Incidenţa undelor theta creşte progresiv pe măsura
instalării fazelor de somn profund;
87
 În caz de tulburări circulatorii majore, EEG arată o scădere globală a activităţii corticale. Se
produce o scădere a frecvenţei şi amplitudinii undelor alfa în principal;
 EEG poate să prezinte artefacte care sunt fenomene parazite de natură extracerebrală. Ele îşi au
originea fie la pacient, fie în mediul înconjurător sau în aparatura utilizată. Cele mai frecvente
artefacte sunt: mişcările oculare, tremurăturile, hiperventilaţia, fotostimularea, instabilitatea
electrozilor dată de o fixare insuficientă.
88
CAPITOLUL V
Educaţia pentru sănătate
Îngrijirea bolnavului trebuie astfel condusă ca să prevină instalarea complicaţiilor de orice

natură.
Procedeele de profilaxie depind în mare măsură de starea bolnavului, de gradul în care el

poate fi mobilizat pasiv sau activ, precum şi de mijloacele ajutătoare ce stau la dispoziţie.
Trombozele venoase se previn pin masajul uşor al membrelor şi mobilizarea pasivă sau
activă a degetelor picioarelor şi mîinilor, eventual a gambelor şi antebraţelor.
Mişcările înviorează circulaţia, viteza sîngelui în vase creşte, ceea ce previne coagularea
intravas-culară. Masajul aplicat în măsura prescrisă de medic previne şi apariţia atrofiilor
musculare.
Pneumoniile hipostatice se previn prin ridicarea bolnavului în poziţie semişezînd şi

gimnastică respiratorie, executată sistematic de mai multe ori pe zi, sub controlul asistentei.
Tranzitul intestinal normal se asigură după cum am arătat mai sus.
Pentru stimularea funcţiilor pielii şi a circulaţiei cutanate, toni-ficarea vaselor superficiale şi

mobilizarea sistemului reticuloendo-telial din ţesutul celular subcutanat, bolnavii, după
terminarea toaletei, vor fi zilnic fricţionaţi cu alcool diluat pe toată suprafaţa corpului.
Deformările articulare, poziţiile vicioase ale membrelor şi coloanei vertebrale pot fi

prevenite prin asigurarea poziţiei corecte în pat cu ajutorul sacilor de nisip, a rezemătoarelor,
pernelor etcl, precum şi prin ridicarea învelitorilor cu ajutorul coviltirului.
Escarele de decubit se previn prin metodele cunoscute. Pentru bolnavii cărora nu le este
permisă nici o mişcare se vor utiliza saltele pneumatice, compartimentate, manipulate manual
sau automat.
Comportarea personalului faţă de bolnavii imobilizaţi pe lungă durată la pat trebuie să fie
cît se poate de atentă.
Ei sînt irascibili, mai nervoşi, capricioşi, şi uneori chiar anxioşi. Asistenta trebuie să ţină
seamă de starea sistemului lor nervos şi să înlăture orice discuţie contradictorie cu ei.
89
Comportarea plină de blîndeţe, atitudinea calină, gesturile lipsite de repezeală sau violenţă,
promptitudinea cu care răspunde la chemările bolnavului, ca şi nenumăratele atenţii cu care
trebuie să înconjoare bolnavul contribuie la întărirea încrederii şi fac bolnavul să suporte mai
uşor starea de imobilizare în pat.
Externarea pacientului imobilizat la pat
Pentru asistentul medical externarea bolnavului din spital, trebuie să fie o preocupare, aşa
cum s-a arătat că trebuie să fie şi primirea acestuia.
Un segment mare al bolnavilor nu ridică probleme la externare, ei cunosc data externării, se
pot deplasa singuri însă cu dificultate din cauza sechelelor hemiplegice, nu au nevoie de a
continua tratamentul medicamentos la domiciliu, însă vor continua exerciţiile de recuperare.
În aceste situaţii, asistentul medical specialist trebuie să se ocupe ca formele de externare
efectuate de medic ( bilet de externare, reţetă, scrisoare medicală) să ajungă la bolnavi la timp,
să dea unele lămuriri suplimentare, dacă bolnavul nu a înţeles perfect lămuririle date şi scrise
de medic şi, prin atitudinea sa, să arate bolnavului preocuparea pe care o are faţă de el până în
momentul când acesta părăseşte spitalul.
O atenţie deosebită va trebui să se acorde bolnavilor - fără familie sau care nu se pot
deplasa singuri. În aceste situaţii, asistentul medical specialist, va avea grijă ca bolnavul să fie
trimis cu salvarea la domiciliu.
90
CAPITOLUL VI
Concluzii
Pentru aplicarea procesului de îngrijire în cele trei cazuri studiate, am recurs la

culegerea datelor despre pacient şi clasificarea lor în functie de cele paisprezece nevoi
fundamentale. Culegerea datelor a constat din culegerea informaţiilor privind starea de sanatate
trecută şi actuală, reacţia la tratament şi îngrijirile acordate precum şi riscul potenţialelor
modificări.
Sursele utilizate pentru culegerea datelor au fost:
- foaia de observaţie
- ceilalţi membrii ai echipei de îngrijire
- aparţinătorii pacientului
Datele culese şi clasificate în functie de nevoi le-am pus în evidenţă în problemele de
dependenţă.
După identificarea problemelor de îngrijire am făcut planificarea ingrijirilor ce

presupune două etape:
- determinarea obiectivelor de atins

- stabilirea mijloacelor pentru rezolvare
În urma aplicării planului de îngrijire (în care au fost intervenţiile şi îngrijirile
adecvate în ceea ce priveste prevenirea, reducerea sau eliminarea complicaţiilor) am trecut la
evaluarea rezultatelor. Evaluarea a constat din aprecierea rezultatelor,ingrijirilor acordate
pacientului în funcţie de obiectivele stabilite.
În urma cazurilor studiate, apreciez că îngrijirea bolnavului imobilizat la pat

reprezintă un capitol important şi permanent în pregătirea asistentei medicale, iar prin
implicaţiile şi dificultatile diagnosticului şi tratamentului o gravă problemă de sănătate.
Sănătatea, acest echilibru de bunastare bio-psiho-socială, poate fi oricând perturbată

de anumiţi factori negativi, care-l aduc pe individ într-o stare critică ce trebuie rezolvată de
personalul medical cu promtitudine şi competenţă.
Hemiplegia constituie, prin incidenţă şi gravitate, o problemă deosebită de sănătate şi

reprezintă peste 80% din internările din cadrul unei secţii de neurologie.
91
Funcţiile asistentei medicalesunt universale şi rămân constante, indiferent de locul, de
timpul în care îngrijirea de nursing este acordată, de statutul de sănătate a individului sau a
grupului ce este îngrijit, ori de resursele disponibile.
Aceste funcţii sunt:
 evaluarea necesităţilor individului, ale familiei sau ale comunităţii pentru îngrijirea de nursing
şi identificarea şi coordonarea resurselor disponibile pentru a preîntâmpina aceste nevoi
 clasificarea necesităţilor pe priorităţi; planificarea şi acordarea îngrijirilor de nursing necesare
 evaluarea rezultatelor intervenţiilor de nursing din punctual de vedere al clientului, al
personalului de nursing implicat şi al sistemului în cadrul căruia este acordată îngrijirea
 documentarea referitoare la toate aspectele privind interacţiunea client- nursă şi folosirea
informatiei astfel furnizate.
 acordarea de ajutoare în definirea standardelor etice si profesionale care ghidează educarea
personalului de nursing, practicarea nursingului, administrarea serviciilor de nursing şi
cercetare în nursing
 implicarea persoanei şi a familiei în toate aspectele de îngrijire, încurajând participarea
comunităţii
 identificarea domeniilor pentru cercetare sau studii special, pentru îmbogăţirea cunoştinţelor
 educarea personalului de nursing şi contributia la instruirea altor persoane pentru probleme de
sănătate,cât şi a personalului auxiliar.
92
BIBLIOGRAFIE
1. Biologia –anatomia si fiziologia omului – prog. Univ. Dr. I. Teodorescu Exarcu,

Editura didactica si pedagocica R-A, Bucuresti 1995;
2. Constantin Popa-„Neurologie”,Editura National 1997;
3. Chiru Florian- Neurologie - Ghid Practc –; Ed. Cison 1998;
4. Chiru Florian; Letitia Moraru , Chiru Gabriela; Îngrijirea omului bolnav şi sănătos –
Editura Cison, 2001;
5. Emil Campeanu, Mircea Serban, Eugenia Dumitru- „Neurologie Clinica”,volumul II,
Editura Dacia Cluj-Napoca, 1980;
6. Lacramioara Perju-Dumbrava –„Strategii Terapeutice Moderne In AVC”, Editura
Medicala Universitara „Iuliu Hatieganu”, Cluj-Napoca, 1998;
7. Liliana Rogozea,Tatiana Oglinda-„Ingrijirea pacientilor II”,Editura Romprint,
Brasov , 2004;
8. Liliana Rogozea, Tatiana Oglinda- „Tehnici si manopere pentru asistentii medicali”,
Editura Romprint, Brasov ,2005;
9. Liliana Rogozea si colaboratori- „Tehnica îngrijirii omului sanatos şi bolnav”,
Editura Romprint, Brasov, 2002;
10. Lucreţia Titirca- „Ghid de Nursing”, Editura „Viata Medicala Romaneasca” 1995;
11. Lucreţia Titircă- „Urgente medico-chirurgicale”, Editura Medicala”, Bucuresti, 1996;
12. Minea Dan,Ioana Varga, Falup Pecurariu Cristian-„Neurologie.Curs pentru
studenti”, Editura Universitatii „Transilvania” Brasov , 2003;
13. Minea Dan, Ioana Varga, Falup-Pecurariu Cristian- „ Neurologie. Manual pentru
colegiu” Editura Universitatii „Transilvania” Braşov, 2002;
14. Virginia Ion şi colab. - „Neurologie Clinica” - Editura All 1999

Limbă

Îngrijirea Pacientului Cu Hemiplagie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Îngrijirea Pacientului Cu Hemiplagie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins:

Capitolul I – Noțiuni de anatomie și fiziologie

1.1. Sistemul nervos .... pag.7

Capitolul II – Noțiuni despre boală

2.1. Definiție… pag.25

Capitolul III – Prezentarea cazurilor

3.1. Caz clinic nr. 1.... pag. 35

Capitolul IV – Rolul asistentei medicale în procesul de îngrijire a pacientului cu

4.1. Intervenții aplicate în plan… pag.6

Capitolul V – Educația pentru sănătate

o stare post accident vascular cerebral;

Bolnavul imobilizat îşi petrece o perioadă relativ lungă în pat şi în majoritatea

Imobilizarea îndelungată la pat predispune bolnavul la o serie de complicaţii

Cine nu înţelege bolnavul, nu-i cunoaşte psihologia, manifestând intoleranţă faţă de

Îngrijind pacienţii, le-am oferit cunoştinţe în privinţa bolii şi am încercat să le redau

Scopul acestei lucrări este de a evidenţia câteva din particularităţile de îngrijire a

Hemiplegia este un important simptom al accidentului vascular cerebral (AVC). Este

Hipocrate (460-377 î.e.n.) a făcut prima descriere complexa a simptomatologiei,

Secolele care au urmat au lăsat o umbră în istoricul hemiplegiei.

În secolul XII, descrierile şi ilustraţiile anatomice ale creierului şi vascularizaţiei sale

Astfel J.Wepfer remarcă că orice eveniment capabil să împiedice influxul sângelui în

Studiile clinice ulterioare, datele anatomopatologice şi în special dezvoltarea tehnicii

1.1. Anatomia şi fiziologia a sistemului nervos

Totalitatea organelor predominant din ţesutul nervos specializat în recepționarea, transmiterea

Rolul sistemului nervos:

 face legătura dintre organism şi mediul înconjurător

 Sistemul nervos somatic sau al vieţii de relaţie,care asigura legătura organism-mediu

 prezintă partea cea mai voluminoasă a sistemului nervos central;

Reprezintă etajul superior de integrare a activităţi sistemului nervos.

Scoarţa cerebrală cuprinde paleocortexul şi neocortexul.

Paleocortexul (sistemul limbic):

REFLEXELE CONDIŢIONATE ŞI NECONDIŢIONATE

Reflexul necondiţionat este înnăscut şi este caracteristic speciei umane(ex:reflexul

 este partea sistemului nervos central, adăpostită în canalul vertebral;

 măduva are două funcții: reflexă și de conducere;

 reprezintă unitatea morfofuncţionala a sistemului nervos;

 jn funcţie de numărul prelungirilor, neuronii pot fi:

 în acest caz, potenţialul de acţiune poate să apară în orice zonă a membranei;

Conducerea la nivelul axonilor mielinizati

 reprezintă mecanismul fundamental de funcţionare a sistemului nervos este;

În funcţie de viteză de adaptare :

 III+IV – din mezencenfal

Sistemul nervos vegetativ

Prin aceste acţiuni antagoniste, se favorizează menţinerea homeostaziei

.Căile de transmitere ale sistemului senzitiv

Căile de transmitere ale sistemului motor

Prezentarea noțiunilor despre boală

Afecţiunile ce pot să se manifeste cu hemiplegie sunt :

Hemiplegia este provocată de leziunile fasciculului piramidal pe traiectul său encefalic

Clinic se identifică 3 tipuri de hemiplegie:

Investigarea paraclinică a bolnavului hemiplegic trebuie făcută eşalonat, ţinându-se seama de

 recoltarea lichidului cefalorahidian (LCR)

 sindromul de neuron motor central ;

Evoluţia hemiplegie este legată de etiologia ei şi de gradul de distructie celulară produs.

 progresiva – cu agravarea simptomelor şi sfârşit letal;

 repausul la pat este obligatoriu, cel puţin două săptămâni;

Tratamentul chirurgical se impune dacă hemiplegia reprezintă o cauză declanşată de

3.1. CAZUL NR.1

Grupa sanguină: BIII. Rh pozitiv

Domiciliu: jud. Vaslui loc. VĂLENI

Data internării: 11.02.2018

Data externării: 16.02.2018

Diagnostic medical la internare: