CUPRINS

ARGUMENT ....................................................................................2
CAP.I . NOȚIUNI DE ANATOMIE A SISTEMULUI NERVOS
1.1. NOȚIUNI DE ANATOMIE..............................................................3
1.2. MICROSCOPIE................................................................................5
1.3. CORTEXUL CEREBRAL................................................................7
1.4. EMISFERELE CEREBRALE ȘI HIPOTALAMUSUL...................8
1.5. MĂDUVA SPINĂRII.......................................................................8
1.6. SISTEMUL NERVOS PERIFERIC..................................................9
1.7. SISTEMUL NERVOS VEGETATIV...............................................9

CAP.II. ACCIDENTUL VASCULAR CEREBRAL

2.1. DEFINIȚIE.....................................................................11
2.2. CAUZE...........................................................................................11
2.3.FACTORI DE RISC........................................................................12
2.4. CLASIFICARE AVC.....................................................................12
2.5. SIMPTOME....................................................................................12
2.6. TRATAMENTUL ÎN AVC............................................................14
2.7. PROGRAM DE REABILITARE...................................................15
2.8. EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC......................................................19

CAP. III. CAZURI CLINICE

3.1. AVC LACUNAR...........................................................................21
3.2. AVC ISCHEMIC...........................................................................24
3.3. AVC TRANZITORIU....................................................................27

CONCLUZII..................................................................................30
BIBLIOGRAFIE...........................................................................31
ANEXE
 ARGUMENT

Meseria de asistent medical este atât de complexă, încât devine esențială pentru sistemul medical
și vine la pachet cu tone de satisfacții, recompense, oportunități și provocări.

Majoritatea asistentelor au cel puțin un lucru în comun: vor să îi ajute pe cei din jur aflați în
suferință. Nu numai că joacă un rol în îngrijire, dar petrec timp cu ei, ajung să știe lucruri
confidențiale despre pacienți și devin consilieri lor de încredere.

Pe lângă atenția medicală oferită pacientului, aistenta ajută la satisfacerea nevoilor lor
emoționale, sociale și spirituale, având posibilitatea să trateze întreaga persoana, trup și suflet.

Tema lucrării mele de diplomat este : SIMPTOMATOLOGIE ȘI TRATAMENT LA

PACIENȚII CU ACCIDENT VASCULAR CEREBRAL, este una din cele mai frecvente cauze
de deces din lume, având în vedere modul de viață agitat și factorii de stres prezenți în viața de
zi cu zi, chiar dacă pacientul supraviețuieste sechelele unui AVC rămân pe viață, rare ori se
ajunge la vindecare completă în baza unui tratament pe termen îndelungat și stil de viața riguros.

Una din funcțiile asistentei este aceea de a învăța pacientul să aibă un stil de viață sănătos, să
evite pericolele, stresul de zi cu zi, să îl vindece trupește, dar șisufletește. O asistentă ce are
aceste calități este potrivită pentru a lucra cu oamenii.

Unul din motivele pentru care am ales această temă este faptul că am avut în familie doi membrii
cu AVC și secția Neurologie, este o secție foarte importantă în cadrul unui spital și o secție
destul de complexă în cadrul căreia mi-ar plăcea să profesez pe viitor.

2
 CAPITOLUL I
NOTIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A SISTEMULUI
NERVOS

1.1 NOTIUNI DE ANATOMIE

Funcționarea organismului depinde de funcțiile izolate ale diferitelor organe,
coordonate, controlate si conduse de sistemul nervos. Acesta coordonează activitate tuturor
organelor, precum si relațiile organismului, ca întreg, cu mediul extern. Datorita coordonării și
reglării nervoase menționate, organismul se comporta ca o unitate funcționala. Proprietatea
sistemului nervos de a realiza ace
asta coordonare se numește funcție integrativă. Integrarea este o proprietate a tuturor etajelor
sistemului nervos, dar organul de integrare propriu-zisă, care subordonează si funcțiile celorlalte
etaje, este scoarța cerebrala. Se deosebește un sistem nervos vegetativ și un sistem nervos al
vieții de relație, alcătuit din sistemul nervos central și sistemul nervos periferic.
Creierul formează împreună cu măduva spinării ceea ce se numește SNC (sistemul
nervos central). El este alcătuit din 3 structuri principale:
1.creierul mare (cerebrum), situat superior, format din cele două emisfere;
2.trunchiul cerebral, situat antero-inferior, la bază, alcătuit din bulb, punte și
mezencefal;
3.cerebelul, situat postero-inferior, alcătuit din 10 lobuli.
Fiecare emisferă este alcătuită din 4 lobi: frontal, parietal, temporal și occipital. Unii
autori consideră că structurile din partea medială a lobului temporal constituie lobul limbic. Cei 4
lobi sunt separați între ei de niște șanțuri/sulcuri (central, lateral, parieto-occipital). ( ANEXA I )
Trunchiul cerebral face legătura dintre măduva spinării și diencefal. Corpul calos este o
colecție de fibra de substanță albă care unește cele două emisfere.
Creierul mare este divizat în telencefal și diencefal. Telencefalul este format din cortex,
fibre subcorticale și nucleii bazali și este foarte dezvoltat la oameni în comparație cu alte
mamifere. Diencefalul este constituit din talamus și hipotalamus.
Cortexul formează ceea ce se numește ”substanță gri” a creierului, datorită aspectului
macroscopic. La nivelul cortexului (partea creierului situată cel mai extern) putem observa o
serie de circumvoluții/ girusuri. Sub acesta găsim axonii care interconectează neuronii. Mielina

3
care formează o teacă în jurul axonilor le conferă o culoare albă, de aici termenul de ”substanță
albă”.
Sistemul limbic include nucleus amygdalae, hipocampusul, fornixul, corpii mamilari,
girusul cingular și pe cel parahipocampic și permite o serie complexă de interacțiuni între cortex,
talamus, hipotalamus și trunchiul cerebral, descrisă în ”circuitul lui Papez”. Aceste structuri
contribuie la formarea memoriei.
Nucleii bazali cuprind: nucleul caudat, putamenul, globus pallidus, nucleul subtalamic,
substantia nigra. Au un rol crucial în modularea mișcărilor. Boala Parkinson și boala Huntington,
de exemplu, sunt asociate cu leziuni/disfuncții la nivelul acestor nuclei.
Talamusul este o structură cu funcția de-a recepționa informații de la organele de simț,
cu excepția olfacției. Este ca o stație de filtrare a datelor.
Hipotalamusul este implicat în medierea funcțiilor endocrine, autonome, viscerale și în
menținerea homeostaziei (prin controrul temperaturii, a frecvenței cardiace și a tensiunii
arteriale, a balanței hidrice). Stimularea nucleilor mediali ai hipotalamusului se traduce prin
senzația de sațietate. Stimularea nucleilor laterali induce senzația de foame.
Trunchiul cerebral, din punct de vedere al evoluției, este cea mai ”primitivă” porțiune a
creierului.
Mezencefalul are în partea posterioară două perechi de protruzii: coliculii superiori și
inferiori. Cei superiori sunt implicați în reflexul vestibulo-ocular. Cei inferiori sunt implicați în
localizarea sunetelor.
Cerebelul modulează controlul activității motorii și permite mișcări precise, coordonate.
Atât creierul cât și măduva spinală sunt structuri acoperite de meninge. Meningele este
o teacă alcătuită din 3 straturi: piamater (cel mai profund), arahnoida și duramater. Piamater și
arahnoida formează leptomeningele. Duramater formează pahimeningele. Între piamater și
arahnoidă se definește un spațiu subarahnoidian, prin care circulă lichidul cerebrospinal (LCR).
De asemenea, în acest spațiu găsim și arterele principale care vascularizează creierul. Tentorium
cerebelli este o fascie din duramater care separă cerebelul de creierul mare. Falx cerebri este o
fascie care separă cele două emisfere. Între arahnoidă și duramater se delimitează spațiul
subdural.

Vascularizație:
Creierul este vascularizat de ramuri arteriale provenind din două mari perechi de vase:
arterele carotide interne și arterele vertebrale. Fiecare arteră carotidă internă se termină într-o

4
arteră cerebrală anterioară, una mijlocie și o comunicantă posterioară. Arterele vertebrale se
unesc pentru a forma artera bazilară. Din aceasta iau naștere artera cerebrală posterioară și
arterele cerebeloase superioare.
Artera bazilară, arterele cerebrale posterioare, comunicanta posterioară, arterele
cerebrale anterioare și comunicanta anterioară formează o rețea la baza creierului numită
poligonul lui Willis, în spațiul subarahnoidian. Acesta este și un sediu comun pentru anevrisme
cerebrale. Întoarcerea venoasă este asigurată de un complex de rețele superficiale și profunde
care se unesc formând sinusuri venoase în dura mater, care vor drena sânge în venele jugulare
interne și mai departe în cele brahiocefalice și în vena cavă superioară.

1.2. MICROSCOPIE
Structura microscopică a creierului cuprinde neuroni, astrocite, oligodendrocite și
microglia. Astrocitele sunt celule stelate care în substanța gri acoperă sinapsele iar în substanța
albă acoperă nodulii lui Ranvier. Au rol de susținere metabolică, de izolare electrică, de formare
a barierei hemato-encefalice, homeostazie și reparare a unor leziuni neuronale.
Oligodendrocitele sunt celule gliale de suport al sistemului nervos central, mai mici decât
astrocitele. Prin microglia înțelegem niște celule mici, polimorfe, cu aspect spinos, satelite ale
neuronilor și ale vaselor sangvine de la nivelul SNC.
Din punct de vedere histologic, neuronii corticali au aspect laminar. Neocortexul uman
este alcătuit din 6 straturi distincte:
I: stratul molecular aflat cel mai extern, adiacent la piamater;
II: stratul granular extern, dens, care servește în principal la conexiuni intracorticale;
III: stratul piramidal extern, conținând neuroni mai scurți față de straturile mai
profunde;
IV: stratul granular intern, cu input nervos derivat mai ales din talamus;
V: stratul piramidal intern, cel mai extins, conținând celule piramidale mari, care poartă
denumirea de celule Betz în cortexul motor;
VI: stratul fusiform, conținând celule care formează fibre de conexiune cortico-
subcorticale și de proiecție.
Întregul sistem nervos central necesită un aport substanţial de sânge, care furnizează
oxigenul şi substanţele nutritive. El este de asemenea protejat de două tipuri de învelişuri. Primul
este osos: craniul, care adăposteşte creierul, şi coloana vertebrală, care adăposteşte măduva

5
spinării. Cel de-al doilea este constituit din trei membrane fibroase denumite meninge. Acestea
acoperă în întregime creierul şi măduva spinării.
Lichidul cefalorahidian este un fluid limpede, apos, care circulă în meninge, în măduva
spinării şi în ventriculii cerebrali (cavitali). Lichidul are un efect de amortizare, ajutând astfel la
protejarea ţesutului nervos vital faţă de agresiuni.
Fluidul este produs continuu din sânge de către celulele specializate ale plexurilor
coroide din ventriculii cerebrali. Spre deosebire de ventriculii inimii, care au nume specific,
ventriculii cerebrali sunt numerotaţi
Numerotarea începe de la emisferele cerebrale în jos, către măduva spinării, iar primii
ventriculi (denumiţi ventriculi laterali) sunt şi cei mai mari.
Lichidul circulă de la ventriculii laterali, printr-un orificiu îngust, în ventriculul al
treilea și apoi, printr-un canal şi mai îngust, apeductul cerebral, în cel de-al patrulea, care este
puţin mai larg. De aici iese prin orificii ale planşeului ventriculului în nişte spaţii (cisterne) pline
cu lichid care înconjoară trunchiul cerebral la baza creierului. După aceea, lichidul circulă către
partea superioară a creierului (emisferele cerebrale) şi este reabsorbit de către proeminenţe
speciale, denumite vilozităţi arahnoidiene, de pe arahnoidă, una dintre cele trei meninge.
În principiu, creierul poate fi împărţit în trei regiuni distincte: creierul posterior, creierul
mijlociu şi creierul anterior. Fiecare din aceste regiuni este divizată în zone separate, care
controlează funcţii distincte, toate interconectate cu alte porţiuni ale creierului.
Cea mai mare structură a creierului posterior este cerebelul. Această zonă are, în
principal, activităţi motorii. Ea trimite impulsuri care produc mişcările inconştiente ale
muşchilor, astfel postura şi echilibrul sunt menţinute şi acţionează în perfect acord cu ariile
motorii ale emisferelor cerebrale pentru coordonarea mişcărilor corpului.
Trunchiul cerebral, care leagă creierul cu măduva spinării, cuprinde părţi din creierul
posterior, tot creierul mijlociu şi o parte din cel anterior. Aici este locul de încrucişare al tuturor
căilor aferente şi eferente, astfel încât partea stângă a corpului este controlată de partea dreaptă a
creierului şi viceversa.
Variatele structuri ale trunchiului cerebral - incluzându-le pe cele denumite bulb
(medulla oblonga) şi punte, care fac parte din creierul posterior, şi formaţia reticulată (uneori,
denumită sistem reticulat activator), care face parte din creierul mijlociu au funcţii vitale.
Ele controlează frecvenţa cardiacă, presiunea arterială, deglutiţia, tusea, respiraţia şi
somnul. Controlul gradului de conştienţă este una dintre cele mai importante funcţii ale
creierului. Formaţia reticulată este cea care filtrează afluxul de informaţii , decide care este destul
de importantă pentru a fi transmisă la creier. Căile nervoase din întregul organism trimit ramuri
6
către formaţia reticulată şi o alimentează cu un flux constant de semnale cu origine în celulele
nervoase. În consecinţă, acest fapt determină formaţia reticulată să emită semnale către toate
zonele creierului la centrii adecvaţi, unde semnalele sunt preluate, colaţionate şi prelucrate. Dacă
această capacitate de conducere scade sau este împiedicată să apară, partea din creier denumită
cortex cerebral devine inactivă şi persoana devine inconştientă.

1.3. CORTEXUL CEREBRAL

Cortexul cerebral este un strat gros de aproximativ 3 mm (1/8 inci) de materie cenuşie
cu aspect cutat reprezentând suprafaţa exterioară a creierului. Această parte a creierului a devenit
atât de dezvoltată la oameni încât a necesitat plieri repetate pentru a avea loc în craniu. Depliată,
ar acoperi o suprafaţă de 30 de ori mai mare.
Între pliuri există câteva şanţuri adânci, care împart fiecare din cele două emisfere ale
cortexului în patru zone numite lobi.
Fiecare din aceşti lobi îndeplineşte una sau mai multe funcţii specifice. Lobul temporal
serveşte pentru auz şi miros, lobul parietal pentru pipăit şi gust, lobul occipital pentru văz, iar cel
frontal pentru mişcare, vorbire şi gândirea superioară. (ANEXA I )
În fiecare din aceşti lobi există porţiuni specifice ce recepţionează mesajele senzoriale
dintr-o singură zonă a corpului. De exemplu, simţul tactil este localizat pe o arie mică în lobul
parietal, care nu recepţionează decât senzaţiile de la genunchi şi o arie întinsă pentru police.
Aceasta explică de ce policele este mai sensibil decât genunchiul. Acelaşi principiu se aplică şi
altor arii senzoriale din cortex, ca şi ariilor motorii.
De aceea, cortexul cerebral este locul unde informaţiile primite de la cele cinci simţuri
văz, auz, pipăit, gust şi miros sunt analizate şi prelucrate astfel încât alte părţi ale sistemului
nervos pot reacţiona la informaţie dacă este necesar. În plus, ariile premotorii şi motorii ale
cortexului cerebral conlucrează cu alte arii ale sistemului nervos central şi periferic pentru a
produce mişcarea coordonată care este vitală pentru orice activitate conştientă.

1.4. EMISFERELE CEREBRALE ȘI HIPOTALAMUSUL

Partea cea mai mare din creier este reprezentată de emisferele cerebrale (cerebrum)
localizate în creierul anterior. Acestea sunt mai dezvoltate la om decât la orice alt animal şi sunt
esenţiale pentru gândire, memorie conştientă şi procesele mentale superioare. Acesta este locul
unde toate celelalte părţi ale creierului transmit mesajele pentru a fi luată o decizie.

7
 Creierul mare este împărțit pe linia mediană în două jumătăţi, cunoscute sub numele de
emisfere cerebrale. Ele sunt unite la bază printr-un fascicul gros de fibre nervoase, denumit corp
calos. Deşi fiecare reprezintă imaginea în oglindă a celeilalte, ele au funcţii complet diferite şi
conlucrează prin intermediul corpului calos.
În interiorul emisferelor cerebrale există o aglomerare de substanţă cenuşie (celule
nervoase) denumiți ganglioni bazali. Aceste celule formează un sistem complex de control, care
coordonează activitatea musculară, ceea ce permite corpului să îndeplinească diferite tipuri de
mişcări libere şi inconştient. Acest tip de activitate musculară este implicat în balansarea braţelor
în timpul mersului, în expresia feţei şi în poziţionarea membrelor înainte de ridicarea în picioare
sau de mers.

1.5. MĂDUVA SPINĂRII

În acest fel, capul se întoarce automat către sursa dureroasă. Alte mesaje sunt
transportate până la creier şi determină senzaţia conștientă de căldură şi durere.
Un nerv este un fascicul alcătuit din fibre motorii și senzitive, împreună cu țesutul
conjunctiv și vasele sanguine. Nervii principali, în număr de 43 de perechi, își au originea în
sistemul nervos central: 12 perechi se desprind din porțiunea inferioară a creierului (nervii
cranieni) și 31 perechi din măduva spinării (nervii spinali).
Nervii cranieni inervează, în principal, organele de simț și mușchii capului, deși un
nerv cranian foarte important, vagul, inervează organele digestive, inima și căile respiratorii din
plămâni. Unii nervi cranieni, cum ar fi nervul optic, conțin doar fibre senzoriale.
Nervii spinali se desprind la intervale regulate din măduva spinării și conțin
întotdeauna atât fibre motorii, cât și senzitive.
Ei inerveaza toate regiunile corpului situate mai jos de gât. Fiecare nerv spinal este
atașat de măduva spinării prin intermediul a doua rădăcini, una alcătuită din fibre motorii și
cealaltă din fibre senzitive.
După unirea rădăcinilor, cele două tipuri de fibre se alatură pentru a forma nervul, deși
fiecare acționează independent de cealaltă, ca două fire ale unui cablu electric.(În timp ce la
nervii cranieni, de asemenea atasati de regiunea inferioara a creierului prin radacini, fibrele
senzitive si motorii formeaza, de regula, nervi separati).
La mică distanță de măduva spinării, fiecare nerv spinal se divide în ramuri care, la
rândul lor se divid în numeroase ramuri mai mici, formând o rețea care inervează tot corpul. Atât
fibrele senzitive, cât și cele motorii sunt doar părți ale neuronilor senzitivi și motorii. Fibrele
motorii și senzitive sunt prelungirile cele mai lungi ale neuronilor respectivi. De exemplu, o fibră
8
motorie a unui neuron din măduva spinării se poate întinde fără întrerupere până la un mușchi al
piciorului.

1.6. SISTEM NERVOS PERIFERIC

Conține prelungirile neuronilor care constituie nervii pe traiectul cărora se pot găsi și
ganglionii. Prelungirile neuronilor sunt axonul (prin care influxul nervos pleacă de la celulă) și
dendritele (prin care influxul nervos vine la celulă).
Corpii neuronali formează substanța cenușie a sisemului nervos, dar prelungirile
acestora formează substanța albă.
Nervii periferici sunt fascicule de nervi individuali care sunt fie senzitivi, fie motorii
sau micști. Din nervii periferici fac parte nervii cranieni care sunt în număr de doisprezece
perechi și nervii rahidieni.

1.7. SISTEM NERVOS VEGETATIV

Sistemul nervos vegetativ își poate coordona activitatea și independent de voință, de
aceea este numit și sistem nervos autonom.
Activitatea sa este reglată de segmentele superioare ale SNC-ului și în mod special de
scoarță. SNV-ul coordonează activitatea organelor interne:
bătăile inimii; presiunea sanguină; distribuția sângelui; frecvența mișcărilor respiratorii; secreția
etc.prin reglarea funcțiilor cardiovasculare, respiratorii și endocrine.
Simpaticul și parasimpaticul exercită asupra fiecărui organ acțiuni antagoniste: unul
stimulează și celălalt inhibă.
Influxul simpatic crește activitatea cardiacă în timp ce influxul parasimpatic o
diminuează.
Dimpotriva influxul parasimpatic crește activitatea digestivă, în timp ce influxul
simpatic o inhibă.
Excitația simpatică mărește catabolismul, în timp ce parasimpaticul crește anabolismul.
Prin aceste acțiuni antagoniste, se favorizează menținerea homeostazei.

9
 CAPITOLUL II
ACCIDENTUL VASCULAR CEREBRAL ( AVC )
2.1. DEFINIȚIE
Accidentul vascular cerebral este o afecţiune a unui anume grup de celule ale creierului,
cauzată de intreruperea alimentării cu sânge către creier.
Când alimentarea cu sânge la creier se opreşte, zona afectată nu mai poate funcţiona
normal. Mai mult, este necesară intervenţia medicilor. Se poate întâmpla fie ca o consecinţă a
unui vas de sânge înfundat, fie ca o hemoragie a uneia sau a mai multor artere care alimentează
creierul cu sânge.
Accidentul vascular cerebral de obicei se produce fără atenţionare. Este de o mare
importanţă spitalizarea pacientului cât de curând posibil, pentru a începe tratamentul cât mai
curând. Efectele adiţionale ale accidentului vascular cerebral depind de localizarea sa şi de
suprafaţa ţesutului afectat. Şi simptomele pot varia: de la dizabilitate uşoară şi temporară la
dizabilitate permanentă, inclusiv un efect fatal.
Când simptomele dispar în 24 de ore, starea este numită atac ischemic tranzitoriu, care
este o atenţionare a unui posibil accident vascular cerebral.
Accidentul vascular cerebral se produce cu mai mare precădere la persoanele de peste
70 de ani şi sunt mai întâlnite la bărbaţi. Accidentul vascular cerebral este una din principalele
cauze din lume ale decesului.

2.2. CAUZE
Cauza accidentului vascular cerebral, în 80% din cazuri, o reprezintă înfundarea vaselor
de sânge care transmit sângele la creier. Acesta mai este cunoscut şi cu numele de accident
vascular cerebral ischemic. Acest tip de accident vascular cerebral este o consecinţă a emboliei
cerebrale. În tromboza cerebrală, cheagul de sânge se formează în artera creierului, în timp ce în
embolia cerebrală, o parte din cheagul de sânge, format în altă parte a corpului, de exemplu în
inimă sau în arterele gâtului, ajunge la artera care furnizează sânge creierului prin circuitul
sanguin, şi se opreşte acolo.
O altă cauză este hemoragia cerebrală (sângerarea unei artere a creierului), cunoscută şi
cu numele de accident vascular cerebral hemoragic. Hemoragia cerebrală are lor atunci când se
produc rupturi ale arterelor creierului care furnizează sânge corpului, iar sângele se scurge în
ţesutul alăturat.

10
 2.3. FACTORII DE RISC INCLUD:
- Ateroscleroză eistentă
- Consumarea de hrană bogată în grăsimi
- Fumatul
- Diabetul
- Colesterol ridicat
- Presiunea sângelui ridicată
- Afecţiuni ale inimii – deoarece cheagul de sânge se poate forma în toate afecţiunile
inimii
- Creştere anormală a numărului de celule roşii din sânge
- Vasculită
- Boli autoimune
- Varsta
- Sexul
- Predispoziția genetică
- Dislipidemia
- Stilul de viața sedentar
- Obezitatea
- Terapia hormonala postmenopauza

2.4. CLASIFICAREA ACCIDENTELOR VASCULARE:

1. AVC tranzitoriu ( ATI)
2. AVC involuntiv ( ischemie cerebrală acută )
3. AVC lacunar ( debut după o criză de HTA )
4. AVC în evoluție ( evoluție lent progresivă )
5. AVC constituit ( care se manifestă cu deficit motor instalat )

2.5. SIMPTOME

11
 Simptomele accidentului vascular cerebral sunt de obicei subite, se produc în câteva
secunde sau minute. Simptomele variază în funcţie de zona creierului care este afectată. Acestea
includ:
-Slăbire facială; persoana nu poate zâmbi şi are dificultăţi de vorbire
-Slăbire sau amorţire a mâinilor iar pacientul nu poate ridica mâinile şi nu le poate ţine
ridicate
-Slăbire sau amorţire a unei părţi a corpului
-Afectarea vederii, pierderea unei părți a câmpului vizual sau chiar pierderea vederii la
un ochi
-Dificultăţi la înghiţire
-Dureri de cap
Prin evaluarea feței , membrelor superioare și inferioare se poate pune diagnosticul de
AVC. (ANEXA II)
 Fata : asimetrie a fetei ( zâmbet, căderea colțului gurii, arătarea dinților)
 Membrele superioare și inferioare : imposibilitatea de a ridica unu din brațe, de a-l
meține ridicat
 Vorbirea : dizartrie, dislalie
 Senzația de afazie, de amețeala instalate brusc
 Confuzie mentală, tulburări de înțelegere și vorbire instalate brusc, obnubilare
până la comă
 Cefalee, vertij
În cazul accidentelor vasculare cerebrale grave, pot exista afecţiuni ale regiunii
creierului care controlează respiraţia şi presiunea sângelui, când pacientul se poate prăbuşi şi
chiar să intre în comă. În aceste circumstanţe este posibil un efect fatal.
Diagnosticul pozitiv care se pune pe :
1. Anamneza
2. Examen clinic al pacientului
3. Examene paraclinice :
• Hemoleucograma
• Trombocite
• Ionogramă ( K, Na, Ca )
• Electrocardiogramă ( EKG )

12
 • Ecocardiografie
• Compiuter tomograf ( CT ) care diferențiază AVC-ul ischemic de cel hemoragic și
apreciază localizarea lui
• Angiografie
• Rezonanță magnetică nucleară ( RMN )

2.6.TRATAMENTUL SPECIFIC ÎN AVC

A. AVC ischemic
Recomandări :
• rtPA ( tromboliză intravenoasă ) (0,9 mg/kg de masă corporală, maximum 90 mg), cu
10% din doză administrată ca bolus timp de 1 minut urmată de o perfuzie de 60 de minute se
recomandă în primele 4.5 ore de la debutul AVC ischemic (Clasa I, Nivel A).
• Folosirea criteriilor de imagistică multimodală poate fi utilă pentru selecţia pacienţilor
pentru tromboliză, dar nu se recomandă pentru practica clinică de rutină (Clasa III, Nivel C).
• Se recomandă ca tensiunea arterială de 185/110 mmHg sau mai ridicată, să fie scăzută
înaintea trombolizei (Clasa IV, GCP) . Tensiunea arterială trebuie să fie sub 185/110 mmHg
înainte şi pentru primele 24 de ore după tromboliză.
• Se recomandă ca rtPA intravenos să fie folosit la pacienţii cu crize convulsive la
debutul AVC dacă deficitul neurologic este datorat ischemiei cerebrale acute (Clasa IV, GCP).
• Se recomandă ca rtPA intravenos să fie folosit şi la pacienţi selecţionaţi, sub vârsta de
18 ani şi peste 80 de ani, deşi este în afara reglementării europene curente (Clasa III, Nivel C).
• Tratamentul intraarterial al ocluziei acute arterei cerebrale medii într-o fereastră de
timp de 6 ore este recomandat ca o opţiune (Clasa II, Nivel B).
• Tromboliza intraarterială este recomandată pentru ocluzia acută de arteră bazilară la
pacienţi selecţionaţi (Clasa III, Nivel B). Tromboliza intravenoasă pentru ocluzia de arteră
bazilară este o opţiune acceptabilă chiar după 3 ore (Clasa III, Nivel B).
• Se recomandă ca aspirina (160-325 mg doză de încărcare) să fie administrată în 48 de
ore de la debutul AVC ischemic (Clasa I , Nivel A).
• Se recomandă ca în cazul în care terapia trombolitică este planificată sau administrată,
aspirina sau alte tratamente antitrombotice să nu fie începute până după 24 de ore (Clasa IV,
GCP).

13
 • Folosirea altor agenţi antiplachetari (singuri sau în combinaţii) nu este recomandată în
cazul AVC ischemic acut (Clasa III, Nivel C) .
• Folosirea inhibitorilor de glicoproteină IIb-IIIa nu este recomandată (Clasa I, Nivel A).
• Administrarea precoce de heparină nefracţionată, heparine cu greutate moleculară
mică sau heparinoizi nu este recomandată pentru tratamentul pacienţilor cu AVC ischemic acut
(Clasa I, Nivel A).
• La ora actuală, nu există recomandări de a trata pacienţii cu AVC ischemic cu
substanţe neuroprotectoare (Clasa I, Nivel A).
Singurul trombolitic acceptat este alteplaza. Streptokinaza administrată intravenos a fost
asociată cu un risc inacceptabil de hemoragie şi deces. Desmoteplaza este înca în studiu.
Criteriile care trebuie îndeplinite pentru tromboliză:
• stroke ischemic la un pacient cu vârsta cuprinsă între 18 ani şi 80 de ani
cu un deficit măsurabil pe scala NIH de stroke .
• timpul de la debutul stroke-ului este clar definit, iar tratamentul este
început în 3-4,5 ore de la debutul simptomelor.
• Scanarea CT nativă a exclus hemoragia înainte de tratament.
• presiunea sistolică este mai mică de 185 mmHg, iar cea diastolică mai
mică de 110 mmHg.
• pacientul nu are antecedente de hemoragie intracraniană
• pacientul nu are antecedente de chirurgie intracraniană, traumă craniană, sau stroke în
ultimele 3 luni.
• pacientul nu a suferit o intervenție chirurgicală majoră în ultimele 14
zile.
• pacientul nu are pericardită post infarct miocardic.
• pacientul nu are nici o hemoragie internă dovedită.

2.7. PROGRAMUL DE REABILITARE POST AVC

Este susținut de pacient, alături de o echipă multidisciplinară.
Echipa cuprinde:
- specialistul neurolog pentru terapia de fond,
- specialistul în reabilitare medicală,
- specialist în terapie ocupațională (TO),

14
 - ergoterapeut,
- kinetoterapeut,
- logoped,
- psiholog,
- asistent social,
- asistent medical.
Programul urmat este complex și cuprinde:
- kinetoterapie (adaptarea efortului se face la capacitatea funcțională actuală
deoarece există o decondiționare fizicală efort),
- hidrokinetoterapie,
- activitățile de zi cu zi, precum cele de îngrijire personală, diverse activități
gospodărești și de ergoterapie,
- masaj terapeutic,
- ortezare,
- terapie robotizată (membrul superior este antrenat pentru prehensiune prin
susținere, inițiere și asistare mișcări, membrul inferior prezintă asistarea mersului și
deplasarea în spațiu),
- utilizarea end-efectorilor (mănuși, cizme de mers),
- programe dinamice de reabilitare medicală prin terapie virtuală.
Faza I
Deficitul funcțional inițial este datorat fazei de hemiplegie flască în care nu există tonus
muscular, iar mișcarea voluntară lipsește, dispar reflexele osteotendinoase fiziologice și se
instalează cele patologice. Este faza în care pacientul se mobilizează pasiv (pentru menținerea
engramei motorii la nivel cortical, a mobilității articulare), se practică masajul troficizant
muscular, se posturează pentru evitarea escarelor, se tapoteaza pentru drenarea secrețiilor.
Faza II
După câteva săptămâni se instalează faza spastică în care apare hipertonia, se
accentuează ROT și apare rezistența la întinderea mușchiului prin tendința la contractură.
Programul de recuperare vizează o bună posturare segmentară și globală, kinetoterapie cu
îndeplinirea unor obiective, precum desfășurarea activităților vieții zilnice (ADL), inclusiv cele
de îngrijire și autoîngrijire. Sunt promovate mișcările ce recuperează funcția de prehensiune,
asigură deplasarea și mersul în siguranță, promovând echilibrul, coordonarea și controlul
mișcărilor, recâștigarea tonusului postural.

15
 Se urmărește îmbunătățirea calității vieții pacientului cu recâștigarea independenței
funcționale și reintegrare socio-familială și profesională.
Principiile programului de reabilitare medicală sunt:
precocitatea începerii (încă din faza acută, la câteva zile după internare, atunci când
starea pacientului este stabilă),
derularea unor activități ce presupun utilizarea capacității de neuroplastie a sistemului
nervos central (preluarea funcției neuronilor degenerați, de către cei sănătoși, neafectați),
atitudine pozitivă față de pacient,
consiliere psihologică,
programele de kinetoterapie să fie perfect adaptate funcțional, să fie însoțite de terapie
ocupațională și ergoterapie, să fie motivante, dinamice, să aibă un scop final, dificultate adaptată
la înțelegerea și posibilitățile motrice ale pacientului,
să se combată dizartria cu ajutorul logopedului,
să se efectueze asistarea efortului prin orteze, cârje și dispozitive de mers,
să se recurgă la utilizarea roboților, end-efectorilor și a terapiei virtuale ca mod de
diversificare terapeutică.
Extrem de importantă este și combaterea factorilor de risc:
- fumatul,
- consumul de alcool,
- excesul ponderal, valorile glicemice crescute, profilul lipidic modificat, valorile
crescute ale tensiunii arteriale,
- consumul exagerat de sare și zahăr,
- expunerii la stres profesional și / sau familial,
- lipsa unui interval minim de mișcare (30 minute zilnic).
Programului de recuperare trebuie să fie instituit precoce, după cum menționam și să
dureze min. 7 ore zilnic, prin implicarea pacientului în activități gospodărești ușoare.
Reabilitarea medicală a pacientului cu status post AVC care vizează recuperarea
funcțională maximă, durează între 3 luni și doi ani.

Recomandări şi Protocoale în Anestezie, Terapie Intensivă şi Medicină de Urgenţă
• pacientul nu are o malformaţie arteriovenoasă sau anevrism.
• pacientul nu are diateză sangvină, numărul total de trombocite
16
 >100.000/mm3, PT <15 sec, INR <1.7 şi un PTT normal.
• pacientul nu a luat anticoagulante orale sau heparină în ultimele 48 de
ore.
• pacientul nu are o valoare a scorului ≥25 pe scala NIHSS.
Agenţiile europene de reglementare nu recomandă tratamentul cu rtPA la pacienţii cu
AVC sever (NIHSS≥25), modificări ischemice precoce întinse la CT, sau vârsta peste 80 de ani
(spre deosebire de reglementările din Statele Unite). Totuşi studiile observaţionale sugerează că
rtPA administrat până în 3 ore de la debutul AVC este sigur şi eficient la pacienţii de peste 80 de
ani, dar se aşteaptă mai multe studii randomizate.
Riscul crescut de complicaţii hemoragice intracerebrale după folosirea rtPA :
• Glicemia ridicată
• Istoricul de diabet zaharat
• Severitatea simptomelor de bază
• Vârsta înaintată
• Durata crescută până la tratament
• Folosirea anterioară a aspirinei
• Istoricul de insuficienţă cardiacă congestivă
• Activitatea scăzută a inhibitorului activatorului de plasminogen
• Încălcarea protocolului NINDS
Totuşi nici unul din aceşti factori nu a contrabalansat beneficiul total al
rtPA.
Nu se administreaza anticoagulante sau antiplachetare 24 de ore după
tratament!
• Heparina nefracţionată (HNF) administrată subcutanat în doze scăzute sau moderate,
nadroparina, certoparina, tinzaparina, dalteparina şi danaparoidul intravenos nu au demonstrat un
beneficiu general al anticoagulării iniţiate la 24-48 de ore de la debutul AVC. În ciuda lipsei de
dovezi unii experţi recomandă heparina în doză uzuală la pacienţi selecţionaţi, ca de exemplu cei
cu surse cardiace de embolie cu risc înalt de reembolizare, disecţie arterială sau stenoză de grad
înalt înaintea operaţiei. Contraindicaţiile tratamentului cu heparină includ infarctele de mari
dimensiuni (de exemplu peste 50% din teritoriul ACM), hipertensiunea arterială necontrolabilă şi
modificări cerebrale microvasculare avansate.

17
 • Medicamentele neuroprotectoare sunt folosite pentru menţinerea viabilităţii ţesuturilor
din „penumbra ischemică” în fereastra de timp necesară începeri tehnicilor de revascularizaţie. În
timp, nici un agent neuroprotector nu a demonstrat beneficii definitive în studiile clinice.
• Edemul cerebral. Tratamentul de bază include poziţionarea capului ridicat până la 30
de grade, evitarea stimulilor nociceptivi, terapia durerii, oxigenare adecvată şi normalizarea
temperaturii corporale. Dacă monitorizarea presiunii intracraniene (PIC) este posibilă, perfuzia
cerebrală ar trebui menţinută la peste 70 mmHg. Glicerolul administrat intravenos (4x250 ml de
glicerol 10% în 30-60 de minute) sau manitol (25-50 g la fiecare 3-6 ore) reprezintă prima linie
de tratament medical dacă apar semne clinice sau radiologice de edem cerebral înlocuitor de
spaţiu. Soluţiile saline hipertone administrate intravenos sunt probabil la fel de eficiente.
Soluţiile hipotone şi care conţin glucoză ar trebui evitate ca fluide de umplere vasculară.
Dexametazona şi corticosteroizii nu sunt utili. Thiopentalul administrat ca bolus poate reduce
rapid şi semnificativ PIC şi poate fi folosit pentru tratamentul crizelor acute. Tratamentul
barbituric necesită monitorizarea PIC, electroencefalografă (EEG) şi hemodinamică deoarece
poate apărea o scădere semnificativă a tensiunii arteriale. Se recomandă ca ventriculostomia sau
decompresia chirurgicală să fie luate în considerare pentru tratamentul infarctelor cerebeloase
care comprimă trunchiul cerebral (Clasa III, Nivel C). Terapia chirurgicală decompresivă în
maximum 48 de ore de la debutul simptomelor este recomandată la pacienţii de până la 60 de ani
cu infarcte maligne ale ACM în evoluţie (Clasa I, Nivel A).
2.8. EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC
Consecințele unui AVC diferă in funcție de dimensiunea si localizarea leziunii.
Disfuncțiile corespund zonelor din creier care au fost afectate.
Dintre dizabilități menționăm :
-slăbiciune musculara, parestezie, escare de decubit, pneumonia, incontinența urinară,
apraxia, cecitate, dificultatea efectuării activităților zilnice.
Atunci când AVC-ul este sever se poate instala coma sau decesul.
Problemele emoționale secundare AVC-ului pot apărea și constau în:
- anxietate,
- atacuri de panică,
- mânie,
- apatie,
- psihoză.

18
 CAPITOLUL III
STUDII DE CAZ

CAZUL 1
AVC lacunar

Culegerea datelor
Nume: D
Prenume: I
Sex: F
Domiciliu: Slatina
Data nasterii: 17.06.1952
Vârsta: 68
Cetățenie: Română
Stare civilă: casătorită
Ocupație: pensionară
Nivel de instruire: liceu
Statut pacient: asigurat
Tipul internării: urgență
Diagnostic la internare:AVC lacunar

Anamneza
Antecedente heredo-colaterale: nu
Antecedente personale fiziologice și patologice: menarha la 14 ani, HTA, diabet
Condiții de viață și de muncă: locuiește cu soțul și o fiică, pensionară, condiții de viață bune
Comportament: nefumătore, nu consumă alcool, cafea ocazional
Motivele internării: disfagie, HTA, afazie, hemiplegie dreaptă, mobilitate redusă
Din cauza semnelor si simptomelor prezente și in urma analizelor clinice și de laborator
efectuate în secția UPU, pacienta este internată pe secția de neurologie cu diagnosticul de AVC.
Pacienta prezintă:
T.A: 180/100 mmHg

19
Puls: 89 b/min
Respirație: 20 r/min
T 37,40C
Semne particulare:
Alergii: nu se știe alergică la nici un medicament
Înăltime: 1,58
Greutate: 56 kg
Principalele nevoi fundamentale afectate sunt:
-Nevoia de a respira si a avea o buna circulație;
-Nevoia de a bea și a mânca;
-Nevoia de a se mișca și a-și mentine o bună postură,
-Nevoia de a comunica

20
 PLAN DE NURSING

Nevoia Diagnostic Obiective Intervenții Intervenții Evaluare

fundame de nursing autonome delegate
ntală
afectată
1.Nevoia Hipertensiun Scăderea Port discuții cu Administrez Evoluție
de a e arterială; valorilor T.A. pacienta pentru tratamentul favorabilă,
respira și Dificultate in în limite a o liniști; medicamentos pacienta
a avea o a respira din acceptabile; măsor funcțiile prescris de liniștită, respiră
bună cauza Asigurararea vitale; medic; oxigen normal, T.A în
circulație anxietatii, confortului asigur repaus și urmăresc limite
pacientei fizic și psihic; evoluția acceptabile
Reducerea acesteia,
anxietatii, Recoltez
Sa respire cu analize de
minim de sânge și le duc
dificultate, la laborator

2.Nevoia Dificultate la Pacienta să se Ajut pacienta să Administrez Pacienta este

de a bea și înghitire alimenteze ,să se alimenteze, p.i.v la alimentată și
amânca datorate fie hidratată să bea apă; indicația hidratată
paresteziei corespunzător Evaluez în medicului, corespunzător;
faciale; cantitativ și pemanență antibiotice, Pacienta a
Disfagie calitativ; capacitatea de anticoagulante; înțeles
Pacienta să-și deglutiție Supraveghez importanța
mențină starea perfuzia ,explic alimentației și a
de nutriție îndu-i pacientei hidratării în
prezentă cât este de situația de față
necesară
3.Nevoia Alterarea Pacienta să își Fac exerciții și Pregătesc Evoluție
de a se mobilității recapete cu pacienta și pacienta pentru nefavorabilă,
mișca și a fizice legată mobilitatea; masajale RMN la pacienta încă nu
avea o de deficit Să efectueze spatelui și indicația își poate mișca
bună motor și mișcări active memebrelor medicului; membrul
postură senzorial ,di cu memebrul inferioare la Administrez superior drept
n cauza superior și schimbarea medicație
hemiplegiei; inferior drept poziției prescrisă de
Lipsa acesteia; medic
coordonării Creez un climat
mișcării și un ambient
plăcut pentru ca
pacienta să
treacă mai ușor
peste probleme;
O așez în
poziție
confortabilă;
Încurajez
pacienta pentru

21
 mobilizarea
activă ale
celorlate
segmente ale
corpului;

4.Nevoia Incapacitatea Pacienta să își Manifest multă La indicația Paciena

de a de a poată exprima răbdare și medicului utilizează
comunica comunica nevoile înțelegere față administrez mijloace
legată de utilizând de pacientă; medicația eficiente de
prezența comunicarea Vorbesc calm comunicare
afaziei; non-verbală cu pacienta, non-verbală prin
anxietății prin gesturi , ținând-o de mișcări ale
scris cu mâna mână și capului, prin
stângă încurajând-o să scris cu mâna
își exprime stânga, prin
dorințele, gesturi;
formulând Pacienta este
întrebări scurte acum calmă și
și clare are încredere în
echipa medic-
asistent

EPICRIZA
Pacienta D.I. în vârsta de 68 de ani, de sex feminin este adusă cu ambulanța la serviciul urgențe
Slatina in data de 15.01.2020, cu stare generală alterată, hemiplagie dreapta, vertij, HTA,
disfagie, afazie toate instalate brusc. În urma examinării clinice se decide internarea pacientei in
secția de neurologie cu diagnosticul de AVC.
În urma administrării tratamentului , obiectivele pentru problemele survenite în urma AVC-ului
au fost rezolvate în proporție de 80%.
Pacienta s-a externat cu următoarele recomandări:
Să consume lichide;
Să respecte administrarea tratamentului prescris de medic;
Să facă exerciții ușoare zilnice cu o minge pentru membrul superior drept;
Să respecte orele de odihnă;
Să evite supărările, suprasolicitarea;
Să revină la control in 5/6 săptămâni

22
 CAZUL 2
AVC ischemic

Culegerea datelor
Nume și prenume: P.P
Vârsta: 79
Data nașterii: 13.02.1971
Sexul: M
Domiciliu: Potcoava
Cetățenie: româna
Stare civilă: văduv
Ocupație: pensionar
Nivel de instruire: 8 clase
Statut pacient: asigurat CAS
Tipul internării: urgență
Diagnostic internare: AVC ischemic
Anamneză
Antecedente heredo-colaterale: nu se cunosc
Antecedente personale: HTA, gastrita
Condiții de viață: Pacientul locuiește împreună cu fiul său și nora acestuia în aceași curte, dar în
case separate
Istoricul bolii
Pacientul a fost găsit de nora acestuia în pat, nu putea să vorbească,să-și miște mâna și piciorul
drept, plin de urină . Au chemat de urgență salvarea, fiind internat la secția neurologie.
Semne particulare
Alergii : nu se știe alergic
Comportamente:cu ajutorul aparținătorilor aflăm ca pacientul obișnuia să fumeze un pachet țigări
pe zi, consuma alcool aproape zilnic, nu se alimenta corespunzător datorită problemelor
danturii.;
23
Înălțime 1,75;
Greutate 75 kg
Situație la internare
Pacientul prezintă:
T.A: 150/85 mmHg
Puls: 75 b/min
Respirație: 19r/min
T 37,60 C
Motivele internării:afazie motorie, incontinență urinară, incapacitate de a comunica, hemiplegie
dreapă, agitație, anxietate
Diagnosticul medical:În urma investigațiilor clinice se pune diagnosticul de AVC ischemic cu
hemiplagie dreaptă

Principalele nevoi fundamentale afectate sunt:

-Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură
- Nevoia de a elimina;
- Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca;
-Nevoia de a fi curat, îngrijit și de a proteja tegumentele și mucoasele

PLAN NURSING

Nevoi Diagnosticul Obiective Intervenții Intervenții Evaluare

fundamentală de nursing autonome delegate
afectată
1. Nevoia de a Imobilitate; Pacienta să Așez Recoltez la Pacientul
se mișca și a Alterarea se deplaseze pacientul în indicația efectuează ușor
avea o bună mobilități cu ajutor,să poziție medicului mișcări active ale
postură fizice legată atingă un confortabilă analizele de membrelor
de deficit grad de ; laborator și inferior și superior
motor și autonomie Solicit trimit drept și reușește
senzorial ,ma de deplasare cooperarea pacientul la să se deplaseze
nifestată și să pacientului TC câțiva pași cu
prin:incapaci efectueze la ajutorul meu
tate de mișcări schimbarea
mișcare active cu de poziție
voluntară memebrul pentru a
24
 (hemiplegie superior și preîntimpin
dreaptă) memebrul a formarea
inferior escarelor;
drrept Efectuez
mișcări
pasive ale
membrelor
prin mișcări
de flexie,
extensie
2.Nevoia de a Incontinență Pacientul să Așez La indicația Pacientul acceptă
elimina urinară; redobândeas bazinetul și medicului sonda;
Emisie că parțial urinarul la efectuez După scoaterea
involuntară continența îndemina sondajul sondei, perioadele
de urină urinară și să pacientului vezical, de incontineță
prezinte și îl ajut ori Urmăresc sunt mai rare
diminuarea de cite ori diureza
episoadelor este nevoie; zilnică;
de Îi explic Trimit la
incontinență necesitatea laborator
sondajului probe de
vezical urină
pentru o
perioadă de
timp
3.Nevoia de a Dificultate/ Pacientul să Ajut La indicația Pacientul nu poate
se îmbrăca și incapacitate își satisfacă pacientul să medicului, să se îmbrace
dezbrăca de a se parțial se îmbrace ajut pacientul singur și necesită
îmbrăca și nevoia de și să se împreună cu ajutor
dezbrăca autoîngrijire dezbrace, un
singur, din , de a se încurajându kinetoterapeu
cauza îmbracă și -l să-și t să efectueze
diminuării dezbrăca folosească mișcări și
mobilității și singur membrul exerciții ale
a afectat, memebrelor
hemiplagiei Asigur o afectate
îmbrăcămin
te mai
lejeră, cu
mod de
închidere
simplă,
Învaț
pacientul
modul de
îmbrăcare
4.Nevoia de a Risc de Pacientul să Asigur Administrez Pacientul are
fi curat,îngrijit alterare a prezinte igiena la indicația tegumentele
și a proteja integrității tegumente personală a medicului curate și intacte pe
tegumentele și tegumentelor intacte pe pacientului, medicația ce toată durata

25
 mucoasele legat de toată spălare pe i-a fost spitalizării
imobilitate; perioada față,corp prescrisă
Deficit de spitalizării ( inclusiv
autoîngrijire igiena
cavității
bucale);
După
fiecare
toaletă
efectuez
fricțiuni ale
spatelui și
memebrelor
cu alcool
mentolat

EPICRIZĂ
Pacient în vârstă de 79 de ani internat de urgența la Spitalul Județean de Urgența Slatina, in urma
examenelor clinice și de laborator se decide inernarea pacientului pe secția de neurologie cu
diagnosticul de AVC ischemic.
În urma tratamentului administrat pacientul își recapăta conștința și dă semne de îmbunătățire.
Pacientul este externat și primește următoarele recomandări.
- să facă exerciții ușoare;
- să mănânce și să se hidrateze corespunzător vârstei, o alimentație hiposodată;
- să urmeze medicația prescrisă de medic;
- să nu facă efort și să se odihnească;
- să revină la control după ce își termină medicamentele.

26
 CAZUL 3
AVC tranzitoriu
Culegerea datelor
Nume: S
Prenume: F
Sex: M
Vârstă: 83
Data nașterii:1937
Domiciliu: Salcia
Cetățenie: Română
Stare civilă: căsătorit
Ocupație: Pensionar
Nivel de instruire: 8 clase
Statut pacient: Asigurat C.A.S.
Tipul internării: Urgențe
Diagnostic de internare: AVC
Diagnostic la externare: vindecat

Anamneza:
Antecedente heredo-colaterale: TBC în familie
Antecedente personale, fiziologice și patologice:HTA, cataractă, hipoacuzie
Condiții de viață și de muncă: locuiește într-o casă cu 5 camere, împreună cu soția și fiul
căsătorit, condiții de viață decente

Motivul internării
Dificultate la vorbire, ptoză palpebrală dreaptă, dificultate în efectuarea mișcărilor, HTA,
amețeală.
Semne particulare
Alergii: alergic la Cefort
Greutate: 90kg
Înălțime: 1,76
Situație clinică la internare
T.A. 185/105mmHg
Puls 90 b/min
27
Respirație 20 r/min
T 37,2 0 C

Sunt afectate următoarele nevoi:

Nevoia de a respira și a avea o bună circulație;
Nevoia de a dormi și de a se odihni
Nevoia de fi curat, îngrijit și a proteja tegumentele
Nevoia de a evita pericole

28
 Plan de nursing

Nevoia Diagnostic Obiective Intervenții Intervenții Evaluare

afectată de nursing autonome delegate
Nevoia de a Hipertensiun Pacientul să Măsor Administrez Tensiunea
respira și a e arterială aibă T.A. în funcțiile corect și la pacientului
avea o buna Amețeală limite cât vitale; timp începe să
circulație; mai Asigur tratamentul scadă;
apropiate de repausul medicamento Pacientul
valorile fizic și s prescris de devine mai
normale, să psihic; medic; liniștit
nu mai fie Efectuez Pregătesc
amețit bilanțul pacientul
hidric și mă pentru
asigur că are recoltarea de
o alimentație sânge pentru
hiposodată analizele de
laborator și
pentru
efectuarea
unui T.C
Nevoia de a Pacientul Pacientul să Asigur un La indicația Pacientul
dormi și a se prezintă fie liniștit, să microclimat medicului a reușește să
odihni dificultate în își facă un liniștit în administrez aibă un somn
a se odihni somn salon, sedative odihnitor,est
din cauza odihnitor, să aerisesc ușoare e mult mai
stării de își exprime o camera, liniștit ,
anxietate, a stare de bine Încearc să
lipsei de in cel mai linișteasc
cunoaștere a scurt termen pacientul
mijloacelor purtând
de destindere discuții cu
acesta, îi
urmăresc
somnul,
Stabilesc un
program de
vizite
Nevoia de fi Deficit de Pacientul să Ajut La indicația Pacientul
curat,îngrijit autoîngrijire fie curat,să pacientul în medicului,re este
și a proteja din cauza aibă efectuarea coltez curat,îngrijit
tegumentele deficitului tegumentele igenei analizele de
motor, curate, să fie corporale sânge,de
manifestat capabil să își zilnice; urină și le
prin efectueze Schimb trimit la
incapacitatea igiena lenjeria laborator;
de a se spăla corporală acestuia ori Administrez
de câte ori medicația

29
 este nevoie; prescrisă de
Ajut medic
pacientul să
își schimbe
poziția,
pentru a
evita
formarea
escarelor de
decubit

Nevoia de a Pacientul Pacientul să Ajut Zilnic

evita prezintă fie ferit de pacientul să pacientul
pericole vulnerabilitat lovituri și să se deplaseze beneficiază
e față de evite în condiții de de un mediu
pericole deplasările siguranță, protector și
datorită stării lungi folosește se simte mai
se amețeală căruciorul bine
și vârstei ori de câte
înaintate ori este
necesar

EPICRIZĂ
Pacientul S.F. în vârstă de 83 de ani, de sex masculin se prezintă la serviciul de urgențe Slatina ,
in data de 08.02.2020, cu stare generală alterată, cu semne vizibile a unui AVC, în urma
analizelor și examinării clinice se confirmă diagnosticul de AVC, se decide internarea lui pe
secția de Neurologie și administrarea tratamentului în cel mai scurt timp posibil, care duce la
rezultate favorabile in 7 zile de la internare.
Pacientul este externat dupa 10 zile de spitalizare cu următoarele recomandări:
Să respecte administrarea tratamentului prescris de medic;
Să se alimenteze corespunzător cu un regim alimentar hiposodat;
Să nu facă efort;
Să evite orice conflict emoțional;
Să revină la control în termen de 30 zile de la externare

30
 CONCLUZII

Fără doar şi poate accidentele cerebrale vasculare sunt deja o problema de sanatate
naţionala in America de Nord, cât şi în Europa atât datorită creşterii numărului de cazuri de la un
an la altul cât şi problemelor de tratament în faza acută cât şi în faza de recuperare. Costurile şi
impactul social sunt uriaşe.
În aceste condiţii standardizarea procedurilor, corecţia factorilor de risc, un management
eficient care să scurteze la maxim durata de acces la un tratament adecvat sunt cruciale atât
pentru prognosticul pe termen scurt cât şi pe termen lung.
În cazul AVC-urilor, prevenția este unul din factorii esențiali de a preveni boala și
consta în:
- Controlul periodic al tensiunii arteriale la pacienții cu HTA
- Reducerea nivelului de colesterol printr-o dietă adecvată, bogată în fructe și legume
- Renunțarea la fumat
- Gestionarea stresului
Dizabilitatea afectează aproximativ 75% dintre supraviețuitorii unui AVC, reprezentând
o problema majoră a acestei boli.
Instituirea precoce a tratamentului și aplicarea corectă a acestuia duce la scăderea
perioadei de spitalizare și de recuperare a pacientului precum și la scăderea numărului celor care
rămân cu sechele după boală.

31
 BIBLIOGRAFIE

1. Lucreția Titircă ,, Ghid de Nursing”, Editura Viața medicală românească, București 2001.
2. Lucreția Titircă ,, Tehnici de evaluare și îngrijire acordate de asistenți medicali”, Ghid de
nursing vol II, 2008
3. Lucreția Titircă ,, Îngrijiri speciale acordate pacienților de către asistenții medicali”, Editura
Viața Medicală Românească , 2008.
4. Anatomia și fiziologia omului, Manual pentru școlile postliceale sanitare, Editura Corint,
București 1996
5. Corneliu Borundel ,, Medicină internă pentru cadre medii”, Editura Bic All, București 2009
6. C. Arseni ,,Tratat de neurologie”, Partea VI, Editura Medicală, București,1982
7. www.medlife.ro
8. https://m.csid.ro
9. www.scribid.ro

32