Sistemul nervos

Sistemul nervos este format din tesut nervos si are doua functii principale: asigura
legatura organismului cu mediul in care acesta traieste si se dezvolta, realizand unitatea
organism-mediu, si coordoneaza activitatea tuturor organelor si aparatelor corpului,
asigurand unitatea functionala a organismului123.

Sistemul nervos este format din sistemul nervos central (SNC) si din cel periferic
(SNP)2. Functionarea sistemului nervos se bazeaza pe un lant de neuroni care se
articuleaza intre ei prin sinapse4.

Sistemul nervos somatic este responsabil de receptionarea stimulilor externi si de

miscarile voluntare ale corpului5.

Organziarea sistemului nervos

Sistemul nervos al tuturor mamiferelor are două diviziuni – sistemul nervos central, prescurtat SNC, și
sistemul nervos periferic, prescurtat SNP.

Referințe anatomice

Luând în discuție sistemul nervos al unui șobolan, deoarece este o versiune simplificată, acesta
conține creierul, în cutia craniană, și măduva spinării, care trece prin coloană, spre coadă. Referința
anatomică, dacă ne uităm spre nasul șobolanului, se numește partea anterioară, sau rostrală. Direcția
spre coada șobolanului este cea posterioară, sau caudală. Orientarea în sus se numește direcție
dorsală, iar cea în jos, direcție ventrală. Astfel, măduva șobolanului merge din partea anterioară spre
cea posterioară. Partea de deasupra acesteia este partea dorsală, iar cea de jos, partea ventrală.

Sistemul nervos poate fi împărțit în două jumătăți, caracteristică numită simetrie bilaterală. Linia
invizibilă care ar trece prin mijlocul sistemului nervos este linia mijlocie. Structurile apropiate de
aceasta sunt structuri mediale, iar cele depărtate, sunt structuri laterale. Dacă două structuri sunt pe
aceeași jumătate, spunem că sunt ipsilaterale, iar cele de pe jumătăți diferite sunt contralaterale.

Pentru a vedea structura internă a creierului, este nevoie de anumite secțiuni. Există trei modalități de
a face astfel de secțiuni, numite planuri anatomice de secțiune. Planul care rezultă din împărțirea
verticală a creierului în jumătăți se numește plan medio-sagital, iar secțiunile paralele cu acesta aparțin
planului sagital. Celelalte două planuri sunt perpendiculare cu planul sagital și una cu alta. Planul
orizontal este paralel cu partea ventrală, iar planul coronal este perpendicular pe parte ventrală și pe
planul sagital.
1
Sistemul nervos central

Sistemul nervos central este format din două sisteme nervoase încastrate în structuri osoase – creierul
și măduva spinării.

Creierul este format din encefal, cerebel și trunchi cerebral. Encefalul este cea mai mare parte din
creier, în partea rostrală. Acesta este împărțit în două emisfere cerebrale, separate de fisura sagitală.

Cerebelul se află în spatele encefalului și, deși mai mic, conține la fel de mulți neuroni ca ambele
emisfere cerebrale împreună. Acesta este implicat, în principal, în controlul mișcărilor, iar partea sa
stângă controlează partea stângă a corpului, iar partea sa dreaptă controlează partea dreaptă a
corpului.

Trunchiul cerebral formează tulpina de care se leagă encefalul și cerebelul. Acesta transferă informația
de la encefal la măduvă sau cerebel și vice versa. Acesta se mai ocupă și de reglarea funcțiilor vitale
precum respirația, conștiinciozitatea și controlul temperaturi corpului.

Măduva este încastrată în coloană vertrebrală și este atașată de trunchiul cerebral. Aceasta conduce
informație de la piele, mușchi sau încheieturi. O secțiune în măduvă duce la anestezia pielii și paralizia
mușchilor din partea caudală a leziunii. Măduva comunică cu organismul prin nervi spinali, care sunt
parte a sistemului nervos periferic. Fiecare nerv spinal este atașat măduvei prin rădăcina dorsală și
rădăcina ventrală. Canalul dorsal conține axoni care aduc informație la măduvă, iar canalul ventral
duce informație de la măduvă.

Sistemul nervos periferic

Sistemul nervos periferic conține toate părțile sistemului nervos în-afara creierului și a măduvei, acesta
are două părți – sistem nervos periferic somatic și sistem nervos periferic vegetativ.

Sistemul nervos periferic somatic conține toți nervii spinali care inervează pielea, încheieturile și
mușchii, și care sunt sub control voluntar. Axonii somatici motori, care comandă contracția mușchilor,
derivă din neuroni motori din măduva ventrală. Celulele acestora se află în sistemul nervos central, dar
axonii lor se află în sistemul nervos periferic.

Axonii somatici senzoriali, care inervează și colectează informație de la piele, mușchi și încheieturi intră
în măduvă prin canalele dorsale. Celulele acestor neuroni se află în afara măduvei, în adunări numite
ganglioni ai canalului dorsal.

Sistemul nervos periferic vegetativ, numit și sistem vegetativ autonom sau sistem vegetativ involuntar
conține neuronii care inervează organele interne, vasele de sânge și glandele. Axonii senzoriali
vegetativi aduc informație despre funcțiile viscerale la SNC, precum presiunea sângelui din artere.
Fibrele motorii comandă contracția și relaxarea mușchilor netezi, rata contracției mușchiului cardiac și
secreția unor anumite glande.

Pentru a descrise axonii din sistemul nervos se utilizează termenii aferent și eferent. Cei aferenți duc
informația, în timp ce axonii eferenți aduc informația.

Nervii cranieni

Pe lângă nervii din măduvă, există și 12 perechi de nervi cranieni care ies din creier și inervează, în
mare parte, capul. O parte din ei sunt parte a SNC, o parte a sistemului nervos periferic somatic și o
parte a sistemului nervos periferic vegetativ.

2
Meningele

Partea din sistemul nervos central aflată în cutia craniană și coloana vertebrală nu intră în contact
direct cu osul, ci este protejată de meninge. Meningele este împărțit în trei membrane – dura mater,
membrana arahnoidă și pia mater. Cea mai externă este dura mater, care formează un strat de
protecție dur, lipsit de elasticitate. Sub aceasta se află membrana arahnoidă, care seamănă cu pânza
unui păianjen. Între cele două nu este spațiu, dar dacă un vas de sânge din dura mater se sparge, se
formează un hematom subdural care poate afecta funcțiile creierului. Pia mater este o membrană
subțire, separată de membrana arahnoidă printr-un fluid, numit lichid cefalorahidian.

Sistemul ventricular

Sistemul ventricular se referă la camerele și canalele din creier umplute cu lichid cefalorahidian. Acest
lichid este produs de un țesut special, numit plex coroid. Acesta iese din sistem ventricular și intră în
spațiul subarahnoid prin mici cavități în locul unde cerebelul se unește cu trunchiul cerebral. În spațiul
subarahnoid, lichidul este absorbit de vase de sânge.

Funcțiile sistemului nervos

Sistemul nervos este împărțit în sistemul nervos periferic și central. Sistemul central include măduva
spinării și capul, de unde fibrele nervoase diferă de-a lungul corpului uman. Acestea reprezintă sistemul
nervos periferic. Conectează creierul la glande, mușchi și, de asemenea, la organele de simț.

Funcțiile sistemului nervos uman

Funcția principală a sistemului nervos este introducerea unui impact asupra corpului din exterior,
însoțită de un răspuns adaptiv al corpului uman. Creierul constă din trunchiul și creierul antebraț. Fiecare
departament al creierului este responsabil pentru îndeplinirea anumitor sarcini. Luați în considerare
funcțiile sistemului nervos central:

1. Deoarece antebrațul este împărțit în ultimul și intermediarul, fiecare are în el însuși unele funcții.
Astfel, hipotalamusul, talamusul și sistemul limbic fac parte din intermediar. Primul este centrul nevoilor
vitale (libidoul, foamea), emoțiile. Thalamusul efectuează prelucrarea primară a informațiilor, filtrarea
lor. Sistemul limbic este responsabil pentru comportamentul emoțional impulsiv al individului.
2. Structura acestui sistem nervos include celule numite neuroglia. Ei îndeplinesc o funcție de sprijin,
iau parte la metabolismul celulelor sistemului nervos.
3. În măduva spinării există o substanță albă care formează căile. Ele leagă creierul dorsal și principal,
segmente separate ale creierului unul de celălalt. Modelele efectuează o funcție conductivă, reflexă.
4. Analizatorii joacă rolul de reflectori în conștiința unei persoane în lumea materială exterioară.
5. Activitatea cortexului cerebral este o activitate nervoasă mai mare și efectuează o funcție reflexă
condiționată.

Principalele funcții ale sistemului nervos central sunt implementarea reacțiilor reflexive simple și
complexe, numite reflexe.

3
SNC cu membrele și organele conectează sistemul nervos periferic. Nu este protejat de oase, ceea ce
înseamnă că poate fi expus toxinelor și daunelor mecanice.

Funcțiile sistemului nervos periferic

1. PNS este împărțită în vegetativă și somatică, fiecare realizând anumite funcții. Sistemul nervos
somatic este responsabil pentru coordonarea mișcărilor și pentru primirea de stimuli venind din lumea
exterioară. Reglează activitățile care controlează conștiința unei persoane.
2. Vegetativul, la rândul său, îndeplinește o funcție de protecție în cazul în care este iminent un pericol
sau o situație stresantă. Responsabil pentru tensiunea arterială și puls. Atunci când o persoană este
îngrijorată, ea, înregistrând un sentiment de emoție, ridică nivelul de adrenalină.
3. Sistemul parasimpatic, care face parte din sistemul vegetativ, își îndeplinește funcțiile atunci când
persoana este în repaus. Ea este responsabilă pentru îngustarea elevilor, stimularea sistemului genito-
urinar și digestiv.

Și totuși, ce funcții are sistemul nervos?

1. Obținerea de informații despre lumea din jurul persoanei și starea corpului.

2. Transferați aceste informații către creier.
3. Coordonarea conștientului, mișcări.
4. Coordonarea și reglarea ritmului cardiac, a temperaturii etc.

Încălcarea funcțiilor sistemului nervos

Încălcarea funcțiilor sale poate rezulta din:

1. Curbură a posturii (vertebrele strânse).

2. Otrare cu substanțe toxice.
3. Abuzul de alcool.
4. Scleroza multiplă

Encefalul

Creierul sau encefalul (lat. cerebrum, grec. Ενκέφαλον, encephalon) reprezintă partea sistemul nervos
central aflată în interiorul craniu. El controlează numeroase funcții ale organismului ca bătăile inimii, mersul
și alergarea, generarea de gânduri și emoții. Creierul la animalele vertebrate este protejat de cutia craniana,
fiind căptușit cu o membrană (meninge).

Într-un creier uman există între 85 și 100 miliarde de neuroni, fiecare dintre ei având cam 10.000 de
conexiuni.
4
Funcție
Creierul funcționează ca un sistem centralizat complex la un nivel superior, ce coordonează comportarea
organismului în funcție de informaţiile primite.

De fapt, nu toate informațiile de la nervii periferici ajung până la scoarța cerebrală, ci sunt prin împletiturile
nervilor (plexuri) reținute la unii centri nervoși externi, precum măduva spinării sau bulbul rahidian. Deci, la
unele informații reacționăm inconștient prin reflexe.

La animalele cu un sistem nervos superior, ca și la om, există acest sistem nervos autonom, care funcționează
independent de sistemul nervos central (din creier).

Acest sistem nervos autonom coordonează mai rapid, ușurează activitatea cerebrală, care ar fi supraîncărcat
de informații, putând ajunge la blocarea activității cerebrale (inhibiția corticală). Printre astfel de reflexe ale
sistemului nervos vegetativ se pot aminti: respirația, activitatea cardiacă, digestia, excreția, setea, ca și
reproducția (înmulțirea speciei).

Funcțiunea creierului se realizează printr-o rețea densă de neuroni - această activitate a creierului se măsoară
prin EEG (electro-encefalo-gramă) - care stabilesc intensitatea biocurenților produși la acest nivel.

Diferențierea structurală și funcțională a celulelor nervoase cu diferite ierarhii pe scara evoluției speciilor se
manifestă prin apariția inteligentei și a capacității de a învăța, prin proprietățile plastice neuronale.

Alcătuire

Creierul este format din trei părți principale: anterioară, medie și posterioară.
Creierul anterior este împărțit în două jumătăți reprezentate de emisfera cerebrală
dreaptă și emisfera cerebrală stângă.

Encefalul este format din trunchi cerebral, cerebel, diencefal și emisfere

cerebrale
•Emisferele cerebrale au la suprafață scoarța cerebrală (cortexul) formată dinsubstanță
cenușie.
•Funcțiile de bază ale SN sunt funcția reflexă și funcția de conducere.
•Funcția reflexă se realizează prin reflexe care sunt răspunsuri aleorganismului
la acțiunea unui stimul.

5
•Reflexele pot fi corticale, subcorticale sau spinale, după localizarea
centruluinervos.
•Reflexele pot fi înnăscutesau învățate, după modul de apariție.

Rolul (funcția) trunchiului cerebral

•Trunchiul cerebral are rol vital, deoarece la nivelulsău se află centrii respiratori și
centrii care controlează ritmul bătăilor inimii.
•Î n t r u n c h i u l c e r e b r a l s e a f l ă c e n t r i i p e n t r u n u m e r o a s e
reflexe înnăscute, necondiționate, subcorticale precum:
reflexele de supt, masticator, salivator, de deglutițieși de vomă
reflexele lacrimal, de clipit, de micșorare a pupilei și de vedere clară
aobiectelor apropiate
reflexele de tuse și de strănut
•La realizarea acestor reflexe participă nuclei și nervii cranieni III-XII.

Rolul (funcția) cerebelului

•Centrii nervoși din cerebel au următoarele roluri:
mențin echilibrul corpului
mențin tonusul muscular
– tensiunea permanentă din mușchi
reglează precizia mișcărilor voluntare comandate de scoarța cerebrală
• Mișcările sunt de 2 tipuri:
mișcări voluntare(intenționate) – comandate de scoarța cerebrală
mișcări involuntare
6
(neintenționate) – comandate de centrii subcorticaliși medulari
emisferă cerebeloasăvermis

Funcțiile emisferelor cerebrale

•Majoritatea funcțiilor emisferelor cerebralese realizează cu ajutorul
scoarței cerebrale (cortexului).
•La nivelul scoarței cerebrale sunt prezente zone, numite
arii corticale, care îndeplinesc roluri diferite. Astfel, există 3 tipuri
de arii corticale:
1. arii senzitive
– unde ajung informațiile de la receptori și se formează senzațiile specifice;
de ex.,
aria vizuală,
aria auditivă
2. arii motorii
– unde se elaborează comenzi pentru realizarea mișcărilor
3. arii de asociație
– unde se realizează înțelegerea senzațiilor

Rolul emisferelor cerebrale

•S c o a r ț a c e r e b r a l ă e s t e s e d i u l
proceselor nervoase superioare:
memoria, învățarea, gândirea, creativitatea etc.

7
 •Memoria reprezintă stocarea informațiilor recepționate pe diferite căi
senzitive( p r i n u t i l i z a r e a s i m ț u r i l o r ) . D e a c e e a , v o r b i m d e
memorie vizuală, Memoriea uditivă, memorie kinestezică (legată de mișcare).
•Învățarea se bazează pe memorie, dar reprezintă un proces nervos superior față deaceasta.
Învățarea înseamnă mai mult decât memorarea informațiilor!!!
•Gândirea
permite utilizarea informațiilor învățate în situații diferite.
•Creativitatea
permite utilizarea informațiilor învățate pentru a crea lucruri noi.

Cerebelul: functii, rol, afectiuni asociate

Cerebelul este impartit in trei lobi:
 lobul floculonodular: arhicerebelul, aparut la pesti;
 lobul anterior: paleocerebelul, aparut la amfibieni;
 lobul posterior: neocerebelul, aparut la primate si la om.
Cortexul cerebelos se numeste stratul exterior al cerebelului. Este cel
care contine neuronii, celulele nervoase care transmit informatii in
celelalte zone ale creierului dar si in restul corpului. In acest articol
vorbim despre cerebel, mai precis despre structura sa complexa si
functiile vitale pe care il joaca in organism. De asemenea, iti spunem
cum se diagnosticheaza afectiunile cerebelului si care sunt ultimele
inovatii si cercetari in domeniu.

Rolul cerebelului

Cerebelul are un rol vital in:

8
 coordonarea miscarilor musculare;
 mentinerea echilibrului corporal;
 sustinerea functiilor cognitive.
Cerebelul primeste informatii si le foloseste pentru a coordona
miscarile precise ale corpului. De exemplu, atunci cand vrem sa
apucam un obiect, cerebelul primeste semnale senzoriale despre
pozitia mainii noastre si, in functie de aceste semnale, ajusteaza
contractia muschilor pentru a realiza o prindere precisa. Cerebelul nu
functioneaza izolat, ci este conectat la alte parti ale creierului prin
caile nervoase. Aceste conexiuni permit transmiterea informatiilor
intre cerebel si restul creierului. De exemplu, cerebelul primeste
informatii de la sistemul vestibular, responsabil pentru echilibru, si le
foloseste pentru a mentine stabilitatea corporala.

Cerebelul joaca un rol deosebit de important in corpul uman, avand

multiple functii esentiale:

 coordonarea miscarilor: cerebelul este responsabil pentru

coordonarea si sincronizarea miscarilor voluntare ale corpului. Acesta
primeste informatii de la alte parti ale creierului si de la sistemul
nervos, proceseaza si ajusteaza aceste informatii si trimite semnale
catre muschi pentru a realiza miscari precise si controlate. Astfel,
cerebelul ne permite sa executam miscari complexe si sa avem o
coordonare motorie adecvata.
 mentinerea echilibrului si posturii: prin procesarea informatiilor
primite de la organele senzoriale si de la muschi, cerebelul asigura
o postura corecta si un echilibru stabil. Datorita lui, putem sta in
picioare, merge sau alerga, fara sa ne pierdem echilibrul.
 reglarea atentiei si anumitor functii cognitive: cercetarile recente
au evidentiat faptul ca cerebelul joaca un rol si in procesele cognitive,
cum ar fi invatarea si memoria. Cerebelul joaca un rol important in
formarea si stocarea amintirilor, contribuind la consolidarea
informatiilor noi si la imbunatatirea performantei motorii dupa repetitii
si practica.

9
 participarea la functiile emotionale: exista studii care sugereaza
ca cerebelul ar putea fi implicat si in reglarea emotiilor.

Maduva spinarii - Functia reflexa a maduvei spinarii, Reflexele vegetative

medulare

Maduva spinarii
Maduva spinarii reprezinta primul segment al sistemului nervos central. Se gaseste
situata in canalul vertebral format, prin suprapunerea gaurilor vertebrale, intinzandu-
se de la nivelul gaurii occipitale, pana in dreptul vertebrei L 2. Sub vertebra L2 maduva
este continuata de conul medular, iar acesta se continua cu filum terminale, care
ajunge pana la coccis. De o parte si de alta a portiunii terminale a maduvei, nervii
lombari si sacrali cu traiect descendent formeaza "coada de cal".

Maduva spinarii indeplineste cele doua functii fundamentale: functia de conducere, realizata de substanta
alba si functia reflexa, ce implica substanta cenusie.

Functia reflexa a maduvei spinarii

Maduva spinarii primeste neincetat informatii din mediul extern si intern, ea

reprezentand sediul a numeroase reflexe neconditionate. Reflexele medulare sunt de
doua tipuri: somatice si vegetative.

1. Reflexele somatice medulare.

Dupa numarul de sinapse interpuse pe traiectul arcului nervos se deosebesc reflexe

somatice monosinaptice si polisinaptice.

a) Reflexele monosinaptice (miotatice, osteotendinoase, de intindere sau de extensie) sunt cele mai simple
reflexe somatice, constand din contractia brusca a unui muschi, ca raspuns la intinderea tendonului sau.
Explorarea reflexelor osteotendinoase are o mare importanta clinica, pentru precizarea integritatii structurale
a segmentelor medulare.

10
Fig. nr. - Reprezentarea schematica a maduvei spinarii

De exemplu:

Reflexul rotulian sau patelar are centrul in segmentele L 2-L4 si consta in extensia
gambei pe coapsa in urma percutiei tendonului muschiului cvadriceps (subiectul
asezat sau in decubit dorsal cu gambele usor flectate pe coapsa).

Reflexul achilean, cu centrul in segmentele S 1-S2, consta in flexia plantara a piciorului,

dupa percutia tendonului lui Achile (subiectul in decubit ventral sau in genunchi la
marginea patului).

Exagerarea reflexelor osteotendinoase se intalneste in leziuni ale caii piramidale

(pareze, paralizii spastice), dar si in hipocalcemie, hipertiroidie, intoxicatie cu
stricnina, nevroze etc.

Diminuarea sau abolirea ROT apare in afectiuni ale maduvei (poliomielita, tumori
medulare, scleroza laterala amiotrofica, siringomielie etc.), in afectiuni ale radacinii
anterioare sau posterioare (radiculite, polinevrite etc.).

b) Reflexele polisinaptice. Cele mai importante tipuri de reflexe din aceasta

categorie sunt: reflexele de flexie (nociceptive, de aparare sau de retragere), reflexele
de extensie si de extensie incrucisata, reflexul de pasire si reflexele cutanate.

De exemplu, reflexele de flexie (nociceptive) constau in flectarea si indepartarea

rapida a unui membru in urma actiunii unui agent nociv, de obicei dureros, asupra
tegumentului, tesutului subcutanat sau muschilor (corp fierbinte, curent electric,
intepatura etc.).

11
Maduva este si sediul unor reflexe somatice complexe de postura si de locomotie: de scarpinat, de stergere,
de pasire, care implica un numar mare de centrii situati in diverse segmente medulare. Alternanta ritmica a
reflexelor de flexie si extensie incrucisata asigura mersul si alergarea (la baza lor sta reflexul de pasire, care
este un reflex somatic lung). Aceste acte reflexe complexe constau in declansarea unor reflexe, care la randul
lor faciliteaza aparitia altor reflexe de sens opus, capatand astfel un caracter de stereotipuri. Valoarea lor
functionala este redusa, deoarece functiile de coordonare a posturii si a locomotiei sunt realizate la om de
centrii motori ai trunchiului cerebral.

2. Reflexele vegetative medulare

In coarnele laterale din maduva toraco-lombara T 8-L2 sunt localizati centrii simpatici,
iar in portiunea terminala a maduvei L 4-S5 se afla centrii parasimpatici. Activitatea
reflexa vegetativa spinala asigura coordonarea activitatii organelor interne, vaselor de
sange si glandelor si este controlata de hipotalamus si de ariile vegetative corticale.

De exemplu:

Reflexul de mictiune (S1-S2) are o componenta simpatica de contentie (L 1-L4) si alta

parasimpatica de evacuare (S1-S2); acesti centri sunt subordonati centrilor din
trunchiul cerebral si scoarta.

Reflexul defecatiei (S1-S3) asigura contentia si expulzia materiilor fecale in conditiile in

care legaturile cu centrii corticali sunt integre structural.

Reflexele sexuale - au o componenta ejaculatorie simpatica (L 1-L3) si o componenta

erectoare parasimpatica (S2-S3).

Reflexul pupilodilatator si ciliospinal (C 8-T2). Leziunea centrului reflex sau a caii

eferente este cauza sindromului oculo-pupilar caracterizat prin: enoftalmie
(infundarea ochilor in orbita), mioza (micsorarea pupilei), ingustarea fantei
palpebrale.

Reflexele vasomotorii, pilomotorii si de sudoratie au centrii in maduva toraco-lombara

si sunt dispusi metameric, corespunzator diferitelor segmente ale corpului.

Alti centri vegetativi medulari - cardioaccelerator (C 8-T4), bronhodilatator (T1-T4),

gastro-intestinali inhibitori (T4-L1), se afla sub comanda stricta a centrilor superiori.
Astfel se explica reactiile cardio-vasculare, transpiratiile si piloerectia din timpul
emotiilor puternice.

Trunchiul cerebral
Trunchiul cerebral este asezat in etajul inferior al endobazei si este format din trei
segmente suprapuse: bulbul rahidian, puntea (lui Varolio) si mezencefalul. Din punct
12
de vedere structural, toate segmentele sunt alcatuite din substanta cenusie si
substanta alba.

Functiile trunchiului cerebral, ca si ale maduvei spinarii sunt: de conducere si

reflexa.

1. Functia de conducere a trunchiului cerebral.

Este asigurata de substanta alba, alcatuita din fibre ascendente, descendente si de

asociatie.

2. Functia reflexa a bulbului.

In bulb sunt localizati centrii unor reflexe de importanta vitala, leziunile acestui
segment al nevraxului determinand moartea imediata. Bulbul reprezinta
centrul neuro-reflex al unor reactii somato-vegetative mai complexe decat cele
medulare. In substanta reticulata a bulbului se gasesc centrii care controleaza functiile
vitale ale organismului - respiratia, circulatia. De asemenea in bulb se afla centrii
importanti ai deglutitiei, vomei, salivator inferior etc.

Cele mai importante reflexe bulbare sunt:

Reflexele somatice bulbare participa la controlul echilibrului si orientarii in spatiu, atat

in repaus, cat si in stare de activitate. Astfel, nucleii olivari sunt implicati in
producerea reflexelor tonice posturale ale cefei (de indreptare a capului pe trunchi sau
invers). Reflexele oculocefalogire sunt reflexe de orientare in spatiu a capului si a
globilor oculari in raport cu excitatiile de tip vizual, proprioceptiv, labirintic (de
echilibru) si chiar exteroceptiv.

Reflexele vegetative bulbare sunt esentiale pentru functiile vitale.

Reflexele respiratorii - se bazeaza pe existenta centrilor respiratori localizati in

substanta reticulata bulbo-pontina. Sunt declansate de aferente multiple, dar si de
modificarile compozitiei chimice a sangelui. Reflexele inrudite cu cele respiratorii,
tusea si stranutul, au centrii in vecinatatea celor respiratorii.

Reflexul de deglutitie. Deoarece centrul deglutitiei este pozitionat in vecinatatea

centrilor respiratori (in substanta reticulata), stimularea sa reflexa determina oprirea
pentru scurt timp a respiratiei si inchiderea caii respiratorii in timpul impingerii bolului
alimentar din faringe spre esofag.

Reflexul de voma - efectele reflexului de voma constau in contractia spastica a

musculaturii stomacului, a diafragmului si a muschilor abdominali, fapt care determina
evacuarea continutului gastric prin caile digestive superioare.

Reflexul de sughit.
13
Reflexele adaptative cardiovasculare - determina adaptarea circulatiei la nevoile
variabile ale organismului si mentinerea presiunii sangvine in limite constante.

Reflexul salivar - consta in declansarea secretiei salivare a glandei parotide ca urmare

a excitatiilor provenite de la nivelul mucoasei bucale, linguale si faringiene.

Reflexele secretorii si motorii digestive.

Reflexul oculo-cardiac (Danini-Aschner) - consta in inhibarea activitatii cordului in

urma compresiunii globilor oculari.

Functia reflexa a puntii.

Cele mai importante reflexe somatice din punte sunt de masticatie, de sugere,
maseterin, corneean de clipire, auditiv de clipire si auditivo-oculogir. Dintre cele
vegetative sunt de mentionat reflexele lacrimal, de salivatie si respirator.

Reflexele somatice pontine.

Reflexul de masticatie se realizeaza prin nervul trigemen si consta intr-un lant de

miscari masticatorii provocate de stimularea diferitelor regiuni din cavitatea bucala.
Masticatia este un act invatat, asigurand actul alimentarii in perioada postnatala, el
formandu-se odata cu dezvoltarea copilului.

Reflexul de supt (suctiune) asigura actul alimentarii la nou-nascut.

Reflexele vegetative pontine.

Reflexul lacrimal - este un reflex de aparare, declansat de iritatii si leziuni ale

conjunctivei, corneei si mucoasei nazale.

Primeste si aferente corticale prin fibre cortico-pontine, fapt care explica lacrimarea
psiho-afectiva centrala.

Reflexul corneean de clipire - este un reflex de aparare declansat de stimuli tactili sau
durerosi care actioneaza asupra conjunctivei si corneei, avand un rol de aparare.
Reflexul se poate produce si voluntar, fapt explicat prin fibrele care vin de la scoarta
cerebrala (este mai frecvent in starile emotionale). Clipitul survine si spontan, cu o
frecventa variabila in functie de umiditatea globului ocular (in medie la 2-10 secunde),
avand rolul de a mentine o pelicula fina de lichid la suprafata corneei.

Reflexul auditiv de clipire este de asemenea un reflex de aparare al globilor oculari,

care consta in inchiderea fantei palpebrale in urma actiunii unui zgomot brusc si
puternic. El are importanta medico-legala, fiind folosit la depistarea simularii surditatii.

14
Reflexul salivar controleaza secretia neuro-reflexa a glandelor submaxilare si
sublinguale, centrul fiind nucleul salivator superior.

Reflexul auditivo-oculogir consta in intoarcerea rapida a globilor oculari in directia

sursei unui zgomot puternic.

Functia reflexa a mezencefalului.

In pedunculii cerebrali se gasesc centrii nervosi ai reflexelor pupilare fotomotoare si

de convergenta, precum si centrii celor mai importante reflexe statice si statokinetice.

Coliculii sunt centrii subcorticali legati de reflexele vizuale (cei superiori) si auditive
(cei inferiori). Substanta neagra intervine in reglarea miscarilor si in procesele de
somn-veghe. Nucleul rosu joaca un rol important in mentinerea tonusului normal.

Reflexul pupilar fotomotor este declansat de variatiile de intensitate a unei surse

luminoase. El consta in scaderea bilaterala a diametrului pupilar dupa excitarea retinei
de o lumina puternica. Fenomenul, numit mioza, este determinat de contractia
musculaturii circulare a irisului si este de natura parasimpatica.

Reflexul pupilar de acomodare la distanta consta in diminuarea bilaterala a

diametrului pupilar cand privirea fixeaza un obiect apropiat de ochi si insoteste
modificarile active ale curburii cristalinului (bombarea sa prin interventia muschiului
ciliar).

De mentionat ca ambele reflexe pupilare (fotomotor si de acomodare la distanta) sunt

consensuale, solicitarea directa a unui ochi determinand indirect acelasi raspuns la
ochiul opus. Fenomenul se datoreaza distributiei bilaterale a fibrelor retiniene in
nucleii pretectali si cei ai nervului oculomotor comun (incrucisare partiala a fibrelor).
In anumite situatii patologice, reflexul fotomotor poate fi absent, in timp ce reflexul de
acomodare la distanta persista (semnul Argyll-Robertson, patognomonic pentru luesul
nervos).

Reflexele oculocefalogire determina rotirea capului si a ochilor spre obiectul sau

stimulul luminos aparut intr-o anumita zona a campului vizual. In continuare are loc
urmarirea oculocefalica a stimulului, daca acesta se afla in miscare.

Reflexele statice si statokinetice sunt reflexe complexe prin care este mentinuta
pozitia corpului si a segmentelor sale (mai ales a capului), atat in conditii de repaus,
cat si in miscare. Ele intervin in toate circumstantele prin reglarea tonusului muscular
si declansarea unor miscari corectoare adecvate.

15