Sunteți pe pagina 1din 105

Capitolul 1

Notiuni de anatomie si fiziologie ale sistemului nervos


Sistemul nervos central

Sistemul nervos, impreuna cu sistemul endocrin, regleaza majoritatea functiilor


organismului. Sistemul nervos (SN) are rol in special in reglarea activitatii musculaturii si a
glandelor secretorii ( atat exocrine cat si endocrine), in timp ce sistemul endocrin regleaza in
principal functiile metabolice. Reglarea activitatii musculaturii scheletice este realizata de SN
somatic, iar reglarea activitatii musculaturii viscerale si a glandelor (exo- si endocrine) este
realizata de SN vegetativ. Intre SN si sistemul endocrin exista o stransa interdependenta.
Sistemul nervos periferic actioneaza doar ca un releu pentru transmiterea mesajelor intre
sistemul nervos central si muschi, glande si organe de simt. Practic, nu joaca nici un rol in
analiza informatiilor senzitive sau in initierea impulsurilor motorii. Ambele activitati si multe
altele apar in sistemul nervos central.
Creierul si maduva spinarii formeaza unitatea centrala care prelucreaza impulsurile. Ele
primesc mesaje prin fibrele senzitive de la organele de simt si receptori, le selecteaza si
analizeaza si dupa aceea, transmit impulsurile de-a lungul fibrelor motorii, producand un raspuns
adecvat al muschilor si glandelor.

Functia de analiza sau de


procesare poate fi relativ simpla pentru
unele activitati ce se desfasoara in
maduva spinarii, dar analiza la nivelul
creierului este de obicei de o inalta
complexitate, implicand participarea a
mii de neuroni diferiti. Desi multi
neuroni senzitivi se termina si multi
neuroni motori au originea in creier,
majoritatea neuronilor cerebrali sunt
interneuroni care au functia de a filtra,
analiza si stoca informatiile.
Intregul sistem nervos central necesita un aport substantial de sange, care furnizeaza
oxigenul si substantele nutritive.
El este de asemenea protejat de doua tipuri de iinvelisuri. Primul este osos: craniul, care
adaposteste creierul, si coloana vertebrala, care adaposteste maduva spinarii. Cel de-al doilea
este constituit din trei membrane fibroase denumite meninge. Acestea acopera in intregime
creierul si maduva spinarii.
Lichidul cefalorahidian este un fluid limpede, apos,
care circula in meninge, in maduva spinarii si in ventriculii
cerebrali (cavitali). Lichidul are un efect de amortizare,
ajutand astfel la protejarea tesutului nervos vital fata de
agresiuni.
Fluidul este produs continuu din sange de catre
celulele specializate ale plexurilor coroide din ventriculii
cerebrali. Spre deosebire de ventriculii inimii, care au nume
specific, ventriculii cerebrali sunt numerotati. Numerotarea incepe de la emisferele cerebrale in
jos, catre maduva spinarii, iar primii ventriculi (denumiti ventriculi laterali) sunt si cei mai mari.
Lichidul circula de la ventriculii laterali, printr-un orificiu ingust, in ventriculul al treilea si apoi,
printr-un canal si mai ingust, apeductul cerebral, in cel de-al patrulea, care este putin mai larg. De
aici iese prin orificii ale planseului ventriculului in niste spatii (cisterne) pline cu lichid care
inconjoara trunchiul cerebral la baza creierului. Dupa aceea, lichidul circula catre partea
superioara a creierului (emisferele cerebrale) si este reabsorbit de catre proeminente speciale,
denumite vilozitati arahnoidiene, de pe arahnoida, una dintre cele trei meninge.
In principiu, creierul poate fi impartit in trei regiuni distincte: creierul posterior,
creierul mijlociu si creierul anterior. Fiecare din aceste regiuni este divizata in zone separate,
care controleaza functii distincte, toate interconectate cu alte portiuni ale creierului.

Cea mai mare structura a creierului


posterior este cerebelul. Aceasta zona are,
in principal, activitati motorii. Ea trimite
impulsuri care produc miscarile
inconstiente ale muschilor, astfel postura si
echilibrul sunt mentinute si actioneaza in
perfect acord cu ariile motorii ale
emisferelor cerebrale pentru coordonarea

miscarilor corpului.
Trunchiul cerebral, care leaga creierul cu maduva spinarii, cuprinde parti din creierul
posterior, tot creierul mijlociu si o parte din cel anterior. Aici este locul de incrucisare al tuturor
cailor aferente si eferente, astfel incat partea stanga a corpului este controlata de partea dreapta a
creierului si viceversa.
Variatele structuri ale trunchiului cerebral - incluzandu-le pe cele denumite bulb (medulla
oblonga) si punte, care fac parte din creierul posterior, si formatia reticulata (uneori, denumita
sistem reticulat activator), care face parte din creierul mijlociu - au functii vitale. Ele controleaza
frecventa cardiaca, presiunea arteriala, deglutitia, tusea, respiratia si somnul. Controlul gradului
de constienta este una dintre cele mai importante functii ale creierului. Formatia reticulata este
cea care filtreaza afluxul de informatii, decide care este destul de importanta pentru a fi transmisa
la creier. Caile nervoase din intregul organism trimit ramuri catre formatia reticulata si o
alimenteaza cu un flux constant de semnale cu origine in celulele nervoase. In consecinta, acest
fapt determina formatia reticulata sa emita semnale catre toate zonele creierului la centrii
adecvati, unde semnalele sunt preluate, colationate si prelucrate. Daca aceasta capacitate de
conducere scade sau este impiedicata sa apara, partea din creier denumita cortex cerebral devine
inactiva si persoana devine inconstienta.

Cortexul cerebral

Cortexul cerebral este un strat gros de


aproximativ 3 mm (1/8 inci) de materie cenusie cu
aspect cutat reprezentand suprafata exterioara a
creierului. Aceasta parte a creierului a devenit atat de
dezvoltata la oameni incat a necesitat plieri repetate
pentru a avea loc in craniu. Depliata, ar acoperi o

suprafata de 30 de ori mai mare.


Intre pliuri exista cateva santuri
adanci,
care impart fiecare din cele doua
emisfere ale cortexului in patru zone
numite
lobi. Fiecare din acesti lobi indeplineste
una
sau mai multe functii specifice. Lobul temporal serveste pentru auz si miros, lobul parietal pentru
pipait si gust, lobul occipital pentru vaz, iar cel frontal pentru miscare, vorbire si gandirea
superioara.
In fiecare din acesti lobi exista portiuni specifice ce receptioneaza mesajele senzoriale
dintr-o singura zona a corpului. De exemplu, simtul tactil este localizat pe o arie mica in lobul
parietal, care nu receptioneaza decat senzatiile de la genunchi si o arie intinsa pentru police.
Aceasta explica de ce policele este mai sensibil decat genunchiul. Acelasi principiu se aplica si
altor arii senzoriale din cortex, ca si ariilor motorii.
De aceea, cortexul cerebral este locul unde informatiile primite de la cele cinci simturi vaz, auz, pipait, gust si miros - sunt analizate si prelucrate astfel incat alte parti ale sistemului
nervos pot reactiona la informatie daca este necesar. In plus, ariile premotorii si motorii ale
cortexului cerebral conlucreaza cu alte arii ale sistemului nervos central si periferic pentru a
produce miscarea coordonata care este vitala pentru orice activitate constienta.
Emisferele cerebrale si hipotalamusul
Partea cea mai mare din creier este reprezentata de emisferele cerebrale (cerebrum)
localizate in creierul anterior. Acestea sunt mai dezvoltate la om decat la orice alt animal si sunt
esentiale pentru gandire, memorie constienta si procesele mentale superioare. Acesta este locul
unde toate celelalte parti ale creierului transmit mesajele pentru a fi luata o decizie.

Creierul mare este impartit pe linia


mediana in doua jumatati, cunoscute sub numele
de emisfere cerebrale. Ele sunt unite la baza
printr-un fascicul gros de fibre nervoase,

denumit corp calos.


Desi fiecare reprezinta imaginea in oglinda a celeilalte, ele au functii complet diferite si
conlucreaza prin intermediul corpului calos.
In interiorul emisferelor cerebrale exista o aglomerare de substanta cenusie (celule
nervoase) denumiti ganglioni bazali. Aceste celule formeaza un sistem complex de control, care
coordoneaza activitatea musculara, ceea ce permite corpului sa indeplineasca diferite tipuri de
miscari libere si inconstient. Acest tip de activitate musculara este implicat in balansarea bratelor
in timpul mersului, in expresia fetei si in pozitionarea membrelor inainte de ridicarea in picioare
sau de mers.
Hipotalamusul se afla la baza creierului, sub cele
doua emisfere cerebrale. El este situat imediat sub o alta
structura importanta din creierul anterior, talamusul, care
functioneaza ca un releu telefonic intre maduva spinarii si
emisferele cerebrale.
Hipotalamusul este, in fapt, o colectie de centri
nervosi specializati, care sunt conectati cu alte zone importante din creier si cu glanda hipofiza.
Este regiunea creierului implicata in controlul unor functii vitale, cum ar fi mancatul, dormitul si
termoreglarea. Este strans legat de sistemul hormonal endocrin.
Hipotalamusul are cai nervoase care il conecteaza cu sistemul limbic, care este strans
legat de centrul olfactiv din creier. Aceasta portiune a creierului are, de asemenea, conexiuni cu
arii ce controleaza alte simturi, comportamentul si organizarea memoriei.
Maduva spinarii
Maduva spinarii este o coloana de tesut nervos aproximativ cilindrica, in lungime de circa
40 cm (16 inci), care este situata in interiorul canalului vertebral de la creier pana la vertebrele
inferioare. Este compusa din aglomerari de neuroni si fascicule de fibre nervoase. Materia
cenusie - denumire a aglomerarilor neuronale - are forma de H pe sectiune transversala, cu un
corn posterior si unul anterior in fiecare jumatate. Cel anterior este compus din neuroni motori,
in timp ce cornul posterior contine corpii celulari ai neuronilor de asociatie si senzitivi. Materia

cenusie este inconjurata de materia alba. Aceasta este imprastiata in trei cordoane si contine
fasciculele ascendente si descendente care conecteaza creierul la maduva spinarii in ambele
directii. Fasciculele descendente propaga impulsurile motorii de la creier la sistemul nervos
periferic; fasciculele ascendente duc impulsurile
senzitive catre creier.
Functiile maduvei spinarii
Maduva spinarii are doua functii principale.
In primul rand, ea functioneaza ca un sistem de
conducere in ambele sensuri intre creier si sistemul
nervos periferic. Aceasta functie este indeplinita prin
intermediul neuronilor senzitivi si motori; fibrele
acestora din urma formeaza fascicule lungi, ce pleaca
din diferite parti ale creierului. Ele coboara pe
distante variate prin maduva spinarii si la capatul lor,
la mare distanta de creier, vin in contact cu dendritele
sau cu corpii celulari ai neuronilor senzitivi sau
motori apartinand sistemului nervos periferic.
Mesajele pot fi transmise prin intermediul
sinapselor, intre neuronii periferici si cei
spinali.
A doua functie a maduvei spinarii
este
de a controla activitatile reflexe simple.
Aceasta se obtine prin neuroni, ale caror
prelungiri se extind pe distante mici in sus
si in
jos prin maduva spinarii si prin
interneuroni care transmit mesajele direct
intre
neuronii senzitivi si cei motori. Daca puneti mana pe o soba fierbinte, receptorii pentru durere
din piele transmit mesaje la maduva spinarii. Unele dintre acestea sunt transmise imediat prin
interneuroni la neuronii motori ce controleaza miscarile muschilor bratului si ai mainii si mana
este retrasa rapid si automat. Mesajele urca prin maduva spinarii si sunt conectate prin
interneuroni cu nervii motori care controleaza miscarile gatului.

In acest fel, capul se intoarce automat


catre sursa dureroasa. Alte mesaje sunt
transportate pana la creier si determina senzatia
constienta de caldura si durere.
Un nerv este un fascicul alcatuit din fibre
motorii si senzitive, impreuna cu tesutul
conjunctiv si vasele sanguine. Nervii principali,
in numar de 43 de perechi, isi au originea in
sistemul nervos central: 12 perechi se desprind
din portiunea inferioara a creierului (nervii
cranieni) si 31 perechi din maduva spinarii
(nervii spinali).
Nervii cranieni inerveaza, in principal, organele de simt si muschii capului, desi un nerv
cranian foarte important, vagul, inerveaza organele digestive, inima si caile respiratorii din
plamani. Unii nervi cranieni, cum ar fi nervul optic,
contin doar fibre senzoriale.
Nervii spinali se desprind la intervale regulate din
maduva spinarii si contin intotdeauna atat fibre motorii,
cat si senzitive. Ei inerveaza toate regiunile corpului
situate mai jos de gat. Fiecare nerv spinal este atasat de
maduva spinarii prin intermediul a doua radacini, una
alcatuita din fibre motorii si cealalta din fibre senzitive.
Dupa unirea radacinilor, cele doua tipuri de fibre se
alatura pentru a forma nervul, desi fiecare actioneaza
independent de cealalta, ca doua fire ale unui cablu
electric. (In timp ce la nervii cranieni, de asemenea atasati
de regiunea inferioara a creierului prin radacini, fibrele senzitive si motorii formeaza, de regula,
nervi separati).
La mica distanta de maduva spinarii, fiecare nerv spinal se divide in ramuri care, la
randul lor se divid in numeroase ramuri mai mici, formand o retea care inerveaza tot corpul.
Atat fibrele senzitive, cat si cele motorii sunt doar parti ale neuronilor senzitivi si motorii.
Fibrele motorii si senzitive sunt prelungirile cele mai lungi ale neuronilor respectivi.
Fiziologia neuronului si a sinapsei
Neuronul reprezinta unitatea
morfofunctionala a sistemului nervos din punct
de vedere al formei si al dimensiunilor, sunt
foarte diferiti forma neuronilor este variabila:
stelata ( coarnele anterioare ale maduvei),
sferica sau ovalara (in ganglionii spinali), piramidala (zonele motorii ale scoartei cerebrale), si
fusiforma (in stratul profund al scoartei cerebrale).

In functie de numarul prelungirilor, neuronii pot fi:


o unipolari - au aspect globulos cu o singura prelungire;
o psdudounipolari se afla in ganglionul spinal si au o prelungire care se divide in T
dendrita se distribuie la periferie iar axonul patrunde in sistemul nervos central;
o bipolari de forma rotunda, ovala sau fusiforma, cele doua prelungiri pornind de la polii
opusi ai celulei (neuronii din ganglionii spiral Corti si vestibular Scarpa, din retina si din
mucoasa olfactiv);
o multipolari au o forma stelata, piramidala sau piriforma si prezinta numeroase
prelungiri dendritice si un axon (scoarta cerebrala, cerebeloasa, coarnele anterioare din
maduva spinarii).
Dupa functie, neuronii pot fi: receptori, care, prin dendritele lor, receptioneaza stimulii
din mediul exterior sau din interiorul organismului (somatosenzitivi si viscerosenzitivi), motori,
ai caror axoni sunt in legatura cu organele efectoare (somatomotori sau visceromotori),
intercalari (de asociatie ) care fac legatura dintre neuronii senzitivi si motori.
Neuronul este format din corpul celular (pericarionul) si una sau mai multe prelungiri
care sunt de doua tipuri dendritele- prelungiri celulipete (majoritatea neuronilor au mai multe
dendrite ) si axonul care, functional este celulifug, prelungire unica a neuronului.
Corpul neuronului este format din neurilema (membrana plasmatica), neuroplasma
(citoplasma) si nucleu.
Neurilema celulei nervoase este subtire, delimiteaza neuronul si are o structura
lipoproteica.
Neuroplasma contine organite celulare comune (mitocondrii, ribozomi, reticul
endoplasmatic, cu exceptia centrozomului, deoarece neuronul nu se divide), incluziuni
pigmentare si organite specifice: corpii tigroizi (Nissl) din corpul celular si de la baza
dendritelor, cu rol in metabolismul neuronal si neurofibrilele care se gasesc atat in neuroplasma
cat si in prelungiri avand rol mecanic, de sustinere
si in conducerea impulsului nervos.
Nucleul. Celulele nervoase motorii
senzitive si de asociatie au un nucleu unic, cu 1-2
nucleoli. Celulele vegetative centrale sau periferice
prezinta deseori un nucleu excentric, aceste celule
pot avea nuclei dubli sau multipli.
Dendritele, in portiunea lor initiala sunt
mai groase, apoi se subtiaza. In ele se gasesc
neurofibrile, acestea receptioneaza impulsul nervos
si il conduc spre corpul neuronului.
Axonul este o prelungire unica, lunga
(uneori de 1m) si mai groasa. Este format dintr-o citoplasma specializata numita axoplasma, in

care se gasesc mitocondrii, vezicule ale reticulului endoplasmatic si neurofibrile. Membrana care
acopera axoplasma se numeste axolema si are un rol important in propagarea impulsului nervos.
De-a lungul traseului sau, axonul emite colaterale perpendiculare pe directia sa iar in portiunea
terminala se ramifica; ultimele ramificatii butonii terminali contin mici vezicule pline cu
mediatori chimici care inlesnesc transmiterea impulsului nervos la nivelul sinapselor. Butonul
mai contine neurofibrile si mitocondrii.
In jurul axonului, se deosebesc, in functie de localizare sistemul nervos periferic (SNP)
sau sistemul nervos central (SNC) si de diametrul axonului, urmatoarele structuri.
Nevroglia
Celula nervoasa are proprietatile de excitabilitate si conductibilitate, adica pote genera un
potential de actiune care se propaga si este condus.
Conducerea impulsului nervos
Aparitia unui potential de actiune intro zona a membranei neuronale determina aparitia
unui nou potential de actiune in zona vecina. Asadar, aparitia unui potential de actiune intr-un
anumit punct al membranei axonale este consecinta depolarizarii produse de un potential de
actiune anterior. Aceasta explica de ce toate potentialele de actiune aparute de-a lungul unui axon
sunt consecinta primului potential de actiune generat la nivelul axonului respectiv .
Conducerea la nivelul
axonilor mielinici
In acest caz, potentialul de
actiune poate sa apara in orice
zona a membranei. Proprietatile
electrice ale membranei permit
depolarizarea regiunilor
adacente iar potentialul de
actiune este condus intro
singura directie opusa, unde s-a produs potentialul de actiune anterior, membrana este in stare
refractara absoluta. De fapt, termenul de conducere este impropriu deoarece orice nou potential
de actiune este un eveniment complet nou, care se repeta, se regenereaza de-a lungul axonului.
Conducerea la nivelul axonilor mielinizati
Datorita proprietatilor izolatoare ale mielinei potentialul de actiune apare la nivelul nodurilor
ronvier si sare de la un nod la altul intrun tip de conducere numita saltatorie. Acest tip de
conducere permite viteze mult mai mari (100m/s fata de 10m/s in fibrele amielinice ). Aceasta
explica aparitia mai rapida a unor reflexe decat altele .
Sinapsa este conexiunea functionala intre un neuron si o alta celula. In snc, a doua celula
este tot un neuron dar in snp ea poate fi o celula efectoare, musculara sau secretorie. Desi

similara cu cea neuroneuronala, sinapsa neuromusculara se numeste placa motorie sau jonctiune
neuromusculara. La nivelul sinapselor, transmiterea se face intr-un singur sens.
Sinapsele neuroneuronale pot fi axosomatice sau axodendritice, axoaxonice sau
dendrodendritice.
Din punct de vedere al mecanismului prin care se face transmiterea, sinapsele pot fi
chimice sau electrice.
Oboseala transmiterii sinaptice
Stimularea repetata si rapida a sinapselor excitatorii este urmata de descarcari foarte
nimeroase ale neuronului post sinaptic, pentru ca, in urmatorele milisecunde, numarul acestora sa
scada accentuat. In acest caz, avem de-a face cu un mecanism de protectie impotriva
suprastimularii care se realizeaza prin epuizarea depozitelor de mediator chimic de la nivelul
terminatiei presinaptice.
Unele medicamente cresc excitabilitatea sinapselor (cofeina), altele o scad (unele
anestezice).
Reflexul
Mecanismul fundamental de functionare a sistemului nervos este actul reflex .reflexul reprezinta
reactia de raspuns a centrilor nervosi la stimularea unei zone receptoare. Termenul de reflex a
fost introdus de catre matematicianul si filozoful francez Rene Descartes (1596-1650). Raspunsul
reflex poate fi excitator sau
inhibitor.
Baza anatomica a actului
reflex este arcul reflex alcatuit din 5
componente anatomice: receptorul,
calea aferenta, centrii nervosi, calea
eferenta si efectorul.
Receptorul este o structura
excitabila care raspunde la stimuli
prin variatii de potentiali gradate
proportional cu intesitatea stimulului. Majoritatea receptorilor sunt celule epitoriale, diferentiale
si specializate in celule senzoriale(gustative, auditive, vestibulare). Alti receptori din organism
sunt corpusculii senzitivi-mici organe pluricelulare alcatuite din celule, fibre conjunctive si
terminatii nervoase dendritice. Uneori rolul de receptor il indeplinesc chiar terminatiile butonate
ale dendritelor. La nivelul receptorului are loc transformarea energiei stimulului in impuls
nervos. In functie de provenienta stimulului se deosebesc:
Exteroreceptori - primesc stimulii din afara organismului

Interoreceptori - primesc stimulii din interiorul organismului


Proprioreceptori - primesc stimulii de la muschi, tendoane, articulatii si informeaza despre
pozitia corpului si permit controlul miscarii, in functie de tipul de energie pe care o prelucreaza
Chemoreceptori - stimulati chimici: muguri gustativi, epiteliul olfactiv, corpii carotidieni si
aortici, nociceptorii sunt considerati ca facand parte din aceasta categorie deoarece sunt stimulati
de substante chimice eliberate de celulele distruse
Fotoreceptori - sunt stimulati de lumina: celule cu conuri
si bastonas Termoreceptori - raspund la variatiile de
temperatura: terminatii nervoase libere
Mecanoreceptori - stimulati de deformarea membranei
celulare:receptori pentru tact, vibratii si presiune .
In functie de viteza de adaptare :
Fazici - raspund cu o crestere a activitatii la aplicarea stimulului, dar, in ciuda mentinerii
acestuia, activitatea lor scade ulterior: receptorul olfactiv
Tonici - prezinta activitatea relativ constanta pe toata durata aplicarii stimulului: receptorul
vizual
La nivelul receptorului are loc traducerea informatiei purtate de stimul in informatie nervoasa
specifica (impuls nervos ).
Calea aferenta receptorii vin in contact sinaptic cu terminatiile dendritice ale neuronilor
senzitivi din ganglionii spinali sau de pe traiectul unor nervi cranieni prin centrii unui reflex se
intelege totalitatea structurilor din sistemul nervos central care participa la actul reflex
respectiv.
Sistemul nervos periferic
Sistemul nervos periferic (SNP) contine prelungirile neuronilor care constituie nervii pe
traiectul carora se pot gasi si ganglioni (aglomerari de corpi neuronali situati in afara snc;cei
senzitivi sunt asezati pe radacina posterioara a nervilor spinali si pe traiectul unor nervi cranieni
si sunt alcatuiti din neuroni senzitivi;cei vegetativi se afla de o parte si de alta a coloanei
vertebrale in apropiere de viscere sau in peretele acestora si sunt alcatuiti din neuroni vegetativi).
Prelungirile axonilor sunt :axonul (prin care influxul nervos pleaca de la celula )si dendritele
(prin care influxul vine la celula) . Corpii neuronali formeaza substanta cenusie a sistemului
nervos iar prelungirile acestora formeaza substanta alba

Nervii periferici sunt fascicule de nervi


individuali care sunt fie senzitivi ,fie motori sau
micsti . din nervii periferici fac parte nervii
cranieni in numar de 12 perechi nervii rahidieni .
Nervii cranieni transmit mesaje de la si
catre muschii care-i prmit persoanei miscarea si
activitatile zilnice. Afectarea nervilor cranieni
produce urmatoarele dereglari:

Nervul I - olfactiv(senzorial):anosmie,

hiposmie, parosmie.

Nervul II - optic(senzorial): amauroza, ingustarea campului vizual, acromatoxie,


hemeralopie, nictalopie .

Nervul III - oculomotor(motor): ptoza palpebrala superioara, strabism, diplopie, midriaza

Nervul IV - trohlear(motor): diplopie prin paralizia muschiului oblicul mare .

Nervul V - trigemen- cel mai mare nerv cranian :are o componenta motorie care
inerveaza muschii temporali si maxilara si o componenta senzitiva care inerveaza
corneea, fata, capul si membranele mucoase. Lezarea acestui nerv produce: nevralgie
faciala, anastazia mucoasei bucale, trismus (inclestarea maxilarului ), paralizia muschilor
masticatori .

Nervul VI - oculomotor-extern (motor): diplopie, strabism intern.

Nervul VII - facial(motor): paralizia fetei, fata asimetrica, imposibilitatea incretirii fruntii
si a inchiderii ochiului, comisura bucala coborata, tulburari de gust, scaderea secretiei
lacrimale si salivare .

Nervul VIII - acustico-vestibular (format din nervi auditivi si vestibulari din punte ):
srditate, nigstagmus si tulburari de echilibru .

Nervul IX - glosofaringian (mixt): tulburari de gust, paralizia muschilor faringelui cu


dificultate de deglutitie.

Nervul X - vag (mixt, motor senzitiv, secretor pentru toate organele interne toracoabdominale): tulburari de ritm cardiac tulburari respiratorii, deglutitie, digestive, fonatie
intestinale.

Nervul XI spinal (accesor; motor): tulburari de fonatie, paralizia laringelui si valului


palatin, paralizia maschilor trapez, si sternocleidomastoidian.

Nervul XII - hipoglos(motor): hemiparalizia si hemiatrofia limbii, tulburari in articulatia


cuvintelor, tulburari in masticatie si inghitire.

Capitolul 2
Date din literatura legate de A.V.C
Prezentarea generala a accidentului vascular cerebral
Definitie
Accidentele vasculare cerebrale (AVC) sunt suferinte grave ale sistemului nervos central,
determinate de modificari circulatorii cerebrale si se caracterizeaza prin pierderea motilitatii unei
parti din corp, asociata sau
nu cu tulburari de echilibru,
sensitive, senzoriale si de
limbaj.
Un accident vascular
cerebral apare atunci cand un
vas de sange (o artera) care
furnizeaza sange la nivelul
unei zone a creierului se
sparge sau este blocat de un

cheag sangvin. In cateva minute, celulele nervoase din acea zona sunt afectate si ele pot muri in
cateva ore. Ca rezultat, acea parte a corpului care este controlata de zona afectata a creierului nu
mai poate functiona adecvat.
In momentul in care apar simptome ale unui AVC este necesar un tratament de urgenta,
exact ca si in cazurile de infarct miocardic. In cazul in care tratamentul medical este inceput cat
mai curand dupa aparitia simptomelor, cu atat mai putine celule nervoase vor fi afectate
permanent.
Accidentul vascular cerebral care se instaleaza brusc in plina sanatate aparenta este
denumit si ictus apopletic (ictus = brusc, subit; apoplexie = lovitura, suprimarea brusca a
functiilor unui organ).
Aceste tulburari de motilitate (a functiei motorii musculare) pot fi de diferite grade de la
pareze (diminuarea fortei musculare) pana la paralizii (disparitia totala a functiei motorii =
plegie).
Clasificare
Din punct de vedere al sindroamelor anatomochimice, accidentele vasculare cerebrale pot fi clasificate
in:
Ischemia
cerebrala suspendarea
temporara
sau definitiva a circulatiei cerebrale pe o anumita
zona a creierului in care sunt cuprinse:
a) infarctul cerebral care poate fi dat de: tromboza arterelor cerebrale, embolia
arterelor cerebrale
b) ischemia cerebrala
tranzitorie (fara infarct)

AVC hemoracic
afectiuni

Hemoragia cerebrala Conceptia actuala precizeaza ca


poate fi dat la randul lui de 2
complet diferentiate si anume:

a) Hemoragia cerebrala - revarsare sanguina difuza in tesutul cerebral

Hemoragie cerebrala

b) Hemoragia intracerebrala - colectie sanguina


bine delimitata, localizata in substanta alba
Hemoragia
subarahnoidiana
Mai pot fi cuprinse
in AVC si:

H.intracerebrala

Encefalopatia hipertensiva
Trombofeblitele venelor cerebrale sunt procese inflamatoii
ale vaselor si sinusurilor cerebrale
Cauzele accidentului vascular cerebral ischemic
AVC ischemic este cauzat de un cheag de sange care blocheaza circulatia sangvina a
creierului. Cheagul de sange se poate dezvolta intr-o artera ingustata care iriga creierul sau poate
ajunge in arterele din circulatia cerebrala dupa ce a migrat de la nivelul inimii sau din orice alta
regiune a organismului.
Cheagurile sangvine apar de obicei ca rezultat al
altor defecte din organism care determina afectarea
circulatiei sangvine normale, cum ar fi:
-

rigidizarea peretilor arterelor (ateroscleroza).


Aceasta este cauzata de tensiunea arteriala
crescuta, de diabetul zaharat si de nivelul crescut
al colesteroluluisangvin
fibrilatia atriala sau alte aritmii cardiace (ritmuri

cardiace neregulate)
anumite afectiuni ale valvelor cardiace, cum ar fi o valva cardiaca artificiala, o valva
cardiaca reparata, o boala cardiaca valvulara precum prolapsul de valva mitrala sau
stenoza (ingustarea) orificiului valvula
infectia valvelor cardiace (endocardita)
un foramen ovale patent, care este un defect cardiac congenital
tulburari de coagulabilitate a sangelui
inflamatie a vaselor sangvine (vasculita)
infarctul miocardic.

Cu toate ca este mai rar, tensiunea arteriala scazuta (hipotensiunea) de asemenea poate sa
cauzeze un accident vascular cerebral ischemic. Tensiunea arteriala scazuta duce la scaderea
circulatiei sangvine la nivelul creierului; ea poate fi determinata de o ingustare sau o afectare a
arterelor, de infarctul miocardic, de o pierdere masiva de sange sau de o infectie severa.

Stenoze de valve cardiace


Anumite interventii chirurgicale (precum
endarterectomia) sau alte procedee (cum ar fi
angioplastia) folosite pentru tratamentul arterelor
carotide ingustate, pot duce la formarea unui cheag
sangvin la locul unde s-a intervenit, cauzand ulterior un

accident vascular cerebral.


Cauzele accidentului vascular
cerebral
hemoragic
Accidentul vascular cerebral
hemoragic este cauzat de o sangerare in
interiorul creierului (numita hemoragie intracerebrala) sau in Ruptura anevrism
spatiul din jurul creierului (numita hemoragie subarahnoidiana).
Hemoragia in interiorul creierului poate fi rezultatul unei valori crescute pe un timp
indelungat a tensiunii arteriale. Sangerarea in spatiul din jurul creierului poate fi cauzata de
ruperea unui anevrism sau de tensiunea arteriala crescuta care nu a fost tinuta sub control.
Alte cauze de AVC hemoragic, mai putin frecvente,
sunt:
-

inflamatia vaselor sangvine, care poate aparea


in sifilis sau tuberculoza
tulburari de coagulabilitate ale sangelui,
precum hemofilia
leziuni ale capului sau gatului care afecteaza
Traumatisme

vasele sangvine din aceste regiuni


craniene
iradierea terapeutica pentru cancere ale gatului sau creierului
angiopatia amiloidica cerebrala (o tulburare degenerativa a vaselor sangvine).
Alte cauze:
- etilism acut
- diabet
- intoxicatie acuta
- tumori cerebrale
Factori de risc

Pentru un accident vascular cerebral, factorii de risc pot fi modificati sau nu.
Anumite afectiuni pot creste riscul de AVC. In cazul in care aceste afectiuni pot fi tinute sub
control, riscul de AVC poate scadea.
Factorii de risc care pot fi controlati sunt:
-

tensiunea arteriala crescuta (hipertensiunea) este al doilea factor de risc ca importanta


dupa varsta
diabetul zaharat. Aproximativ un sfert din persoanele cu diabet decedeaza prin AVC.
Prezenta diabetului creste de 2 ori riscul de accident vascular cerebral din cauza afectarii
circulatiei care apare in aceasta boala.
nivelul crescut de colesterol din sange poate duce la afectiuni ale arterelor coronare si la
infarct miocardic, care la randul lor determina lezarea musculaturii inimii (miocardului),
iar aceasta la randul ei poate determina cresterea riscului de AVC
afectiuni ale arterelor coronare, care pot determina aparitia unui infarct miocardic si a
unui accident vascular cerebral
alte afectiuni cardiace, precum fibrilatia atriala, endocardita, afectiuni ale valvelor
cardiace, foramen ovale patent sau cardiomiopatie
fumatul, inclusiv fumatul pasiv
lipsa activitatii fizice
obezitatea
folosirea unor medicamente, cum sunt anticonceptionalele orale - in special la femeile
care fumeaza sau care au avut pana in prezent tulburari de coagulare - si anticoagulantele
sau corticosteroizii. Se pare ca la femeile aflate in menopauza, terapia de inlocuire
hormonala are un risc mic de accident vascular cerebral
consumul crescut de alcool. Persoanele care consuma excesiv alcool, in special cele care
au intoxicatii acute cu alcool (betii) au un risc mare de AVC. Betia alcoolica se defineste
prin consumul a mai mult de 5 pahare de alcool intr-o perioada scurta de timp
folosirea de cocaina sau de alte droguri ilegale.
Factorii de risc care nu pot fi modificati sunt:

varsta. Riscul de accident vascular cerebral creste cu varsta. Riscul se dubleaza cu fiecare
decada dupa 55 ani. Cel putin 66 de procente din toate persoanele cu AVC au varsta de 65
de ani sau mai mult.
rasa. Americanii negri si hispanici au un risc mai mare decat persoanele de alte rase. In
comparatie cu albii, americanii negri tineri, atat femeile cat si barbatii, au un risc de 2 -3
ori mai mare de a face un AVC ischemic si de a deceda din aceasta cauza
sexul. Accidentul vascular cerebral este mai frecvent la barbati decat la femei pana la
varsta de 75 ani, dar dupa aceasta varsta femeile sunt mai afectate. La toate varstele, mai
multe femei decat barbati decedeaza din cauza unui AVC
istoricul familial. Riscul de AVC este mai mare daca un parinte, un frate sau o sora a avut
un accident vascular cerebral sau un accident ischemic tranzitor
prezenta in trecut a unui accident vascular cerebral sau a unui accident ischemic tranzitor.
Simptomatologie

Simptomele generale ale accidentului vascular cerebral includ debutul brusc al:
-

starii de amorteala, slabiciune sau paralizie a fetei, bratului sau piciorului, de obicei pe o
parte a corpului

tulburari de vedere la un ochi sau la ambii, precum vedere neclara, incetosata, cu pete,
vedere dubla sau pierderea vederii

confuzie, tulburari de vorbire sau de intelegere a cuvintelor celorlalti

tulburari de mers, ameteala, pierderea echilibrului sau a coordonarii

dureri de cap severe

simptomele datorate accidentului vascular cerebral ischemic difera de cele ale celui
hemoragic.

Simptomele depind de asemenea de localizarea cheagului sangvin sau a hemoragiei si


de extinderea regiunii afectate

simptomele AVC ischemic (cauzat de un cheag ce a blocat un vas sangvin) apar de obicei
in jumatatea corpului de partea opusa zonei din creier in care este cheagul. De exemplu,
un AVC in partea dreapta a creierului da simptome in partea stanga a corpului.
simptomele unui AVC hemoragic (cauzat de o sangerare in creier) pot fi similare celor
produse de AVC ischemic, dar se deosebesc prin simptome legate de tensiunea crescuta in
creier, cum ar fi dureri de cap severe, greturi si varsaturi, 'intepenirea' gatului, ameteli,
convulsii, iritabilitate, confuzie si posibil inconstienta
simptomele unui AVC pot progresa in curs de cateva minute, ore sau zile, adesea in mod
treptat. De exemplu, slabiciunea usoara poate evolua spre o incapacitate de a misca bratul
si piciorul de pe o parte a corpului.

In cazul in care accidentul vascular cerebral este provocat


de un cheag de sange mare (ischemic), simptomele apar brusc, in
decurs de cateva secunde.
In cazul in care o artera care este ingustata deja de
ateroscleroza este blocata, de obicei simptomele se dezvolta
gradat, in curs de cateva minute sau ore, sau mai rar, in cateva
zile.
Daca in cursul timpului apar mai multe accidente vasculare cerebrale de mici dimensiuni,
persoana respectiva poate prezenta o modificare treptata a gandirii, comportamentului,
echilibrului sau a miscarii (dementa multi-infarct).
Nu sunt intotdeauna usor de recunoscut simptomele unui AVC mic. Ele pot fi atribuite
gresit varstei mai inaintate sau pot fi confundate cu simptomele provocate de alte afectiuni si
care pot fi asemanatoare.
Insuficienta circulatorie cronica
Insuficineta circulatorie cronica cuprinde mai multe forme clinice: cauzele sunt multiple
dar cea mai frecventa este arteroscleroza cerebrala.

Pseudoneurastenia aterosclerotica este cea mai des intalnita. Apare de obicei dupa
45de ani in special la hipertensivii moderati. Tulburarile sunt de tip nevrotic (cefalee, insomnie,
astenie fizica si intelectuala). Cefaleea este mai intensa dimineata la desteptare. Insomnia este
persistenta bolnavul fiind ziua somnolent, iar noaptea neputand dormi. Randamentul intelectual
scade, iar ameteliile sunt frecvente.
Evolutia este oscilanta cu tendinte de agravare.
Tratamentul adecvat: antiaterosclerotic igiena dietetica si medicamentoasa poate duce la
remisiuni durabile, impiedicand si aparitia unor tulburari mai grave.
Insuficienta circulatorie tranzitorie
Este o alta forma clinica intalnita tot la aterosclerotici, sub aspectul unor fenomene de
deficit in raport cu zona arteriala la nivelul careia s-a produs tulburarea.
Se caracterizeaza prin tulburari de vorbire, pareze trecatoare si ameteli.
Dupa cateva ore fenomenele cedeaza rapid persistand mici semne clinice.
Uneori aceste tulburari precedeaza si anunta instalarea unui accident vascular major.Tratamentul
trebuie sa fie energetic si continuu:
- vasodilatatoare (vit.PP, B1, B6), papaverina, sedative, clofibrat, heparina

Sindromul pseudobulbar

Este o manifestare grava care apare la bolnavii cu leziuni cerebrale (lacune) datorita unor
AVC mici repetate si adesea neglijate.
Vasele cerebrale prezinta leziuni aterosclerotice difuze, leziunile sunt mici si diseminate bilateral,
apar tulburari de deglutitie si fonatie, tetrapareze si tulburari sfinteriene.
De obicei bolnavul este un vechi aterosclerotic hipertensiv.
Fata este inexpresiva, labilitate emotiva pronuntata (plange si rade usor) atentia si memoria sunt
diminuate, tulburarile de mers sunt caracteristice (pasi mici, tarati pe sol, miscari lente).
Refelxele sunt exagerate , vocea slaba cu dizartrie.
Evolutia este progresiva fiecare nou puseu agravand tulburarile prin scoaterea din functiune a
unor teritori cerebrale.
Tratamentul vizeaza ateroscleroza cerebrala, o atentie suplimentara trebuie acordata masurilor de
igiena si alimentatie a bolnavului.

Insuficienta circulatorie acuta


Cunoscuta sub numele de accident vascular cerebral, cuprinde mai multe forme clinice,
se instaleaza brusc, lovind bolnavul in plina sanatate aparenta, este denumit ictus apopleptic.

Edemul cerebral acut (encefalopatia hipertensiva)

Apare de obicei ca urmare a unor tulburari circulatorii consecutive, unei hipertensiuni arteriale si
mai rar a unui proces infectios, alergic sau toxic. Creierul este edematiat cu mici focare
hemoragice ischemice.
Debutul poate fi acut sau subacut.
Clinic se manifesta prin sindrom de hipertensiune intracraniana; cefalee, vasaturi, staza
palpabrala.Acestea se pot instala in 1-2 ore sau numai in cateva ore.
Cefaleea este atroce insotita de varsaturi, insomnie totala, tulburari psihice, convulsii si semne
de atingere piramidala (pareza, afazie).
Simptomele sunt de obicei tranzitorii, disparand dupa cateva zile, dar daca se repeta pot
aparea leziuni organice grave.
Diagnostic
Se bazeaza pe cefalee intensa, varsaturi, convulsii, tulburari de vedere, ameteli, greutate in
gandire si exprimare.
Tratamentul edemului cerebral uramareste scaderea tensiunii arteriale cu furosemid (fiole de 20
mg administrate i.v. repetat la 8 ore).
Edemul cerebral se combate prin administrarea de sulfat de Mg 25% (10-30ml intravenos lent)
sau de solutii hipertonice de glucoza 20% (100-200ml in perfuzie) si manitol 10% 20% .
In cazul in care bolnavul este agitat, se administreaza plegomazin (intravenos sau
intramuscular) sau fenobarbital (0.10-0.20 mg i.m)

Ramolismul cerebral

Este un accident vascular acut care duce la necroza ischemica a unui teritoriu din
parechimul cerebral.
Cauzele: trombozele, emboliile, insuficienta circulatorie fara obstructie.
In zona necrozata se fomeaza o cicatrice cerebrala scleroasa sau o cicatrice chistica plina cu
lichid.

Tromboza cerebrala este o boala a varstei de peste 60 ani intalnita in general la barbati.
Infarctul cerebral prin arterita este intalnit la varste tinere.
Leziunile mari ale ramolismentului se produc atunci cand anorexia cerebrala dureaza mai mult
de 3 minute.
Debutul infarctului are loc de regula in a doua parte a noptii: manifestari, semne,
simptome.
Semnele de debut:
- vertij, diminuarea fortei musculare,parestezii si pareze (posibil tranzitorii) la fata si
membre, tulburari vizuale,tulburari de vorbire usoare
Semnele de evolutie:
- cefalee puternica
- vertij intens
- accentuare tulburarilor de vorbire (afazie)
- instalarea deficitului motor partial, semipareza sau hemiplegie
- cand hemiplegia se instaleaza brusc pacientul isi pierde constiinta si poate intra in coma
(in cazul trombozelor mari).
Este un sindrom caracterizat prin deficit motor partial sau total a unei jumatati de corp.
Marirea suprafetei corticale lezate nu este in raport cu volumul muscular, ci cu complexitatea,
finetea, precizia miscarilor in mod special al mainii si gurii.
Cauzele:
- afectiuni cardiovasculare, posttraumatisme craniene, hipertensiune arteriala, diabet
zaharatboli autoimune colageneza, boli infectioase
Factori favorizanti

Alcoolismul ,tabagism, efort fizic, stres emotional, bai fierbinti, hemoragii masive

Caracteristici de debut
- durata este de cateva saptamani

- hemiplegia poate lua diferite aspecte in functie de localizarea leziunii cerebrale.


Daca pacientul este dreptaci si hemiplegia afecteaza partea dreapta - apar tulburari de
vorbire - afazia
- Tumefierea mainii si a degetelor, blocaj articular al mainii si degetelor
- Mana este edematiata difuz, uscata, blocata in pronoflexie
- Durerea cu debut brutal sau agravat
- Durerea are caracter de arsura, cu intensitate mare
- Tonusul muscular este scazut
- Capul si privirea sunt deviate spre partea sanatoasa
Catacteristici de recuperare
paralizia flasca devine treptat paralizie spastica
musculatura afectatata prezinta contracturi permenente care duc la atitudini caracteristici ale
membrelor paralizate
Evolutie si prognostic
Prognosticul este rezervat datorita ictusurilor repetate determinand decesul rapid prin coma
vasculara cerebrala.
Evolutia in infarctul cerebral este cronica de luni si ani de zile.
Diagnosticul ramolismentului cerebral se pune pe hemiplegie.
Tratamentul ramolismului cerebral
Este in principal profilactic adresandu-se in special aterosclerozei si factorilor de risc.
Tratamentul curativ consta in repaus la pat , schimbarea pozitiei in pat pentru evitarea escarelor
si a pneumoniei hipostatice.
Se mai administreaza sedative, vasodilatatoare (papaverina, miofilin) anticoagulante (heparina,
trombostop), antibiotice profilactice (pentru prevenirea infectiilor).
Tratamentul sechelar se face prin masaje si miscari pasive ale muschilor paralizati si
antrenarea bolnavului pentru a executa miscari cat mai precoce.

Embolia cerebrala este o alta forma clinica a


ramolismului cerebral

Cauze:
Este datorata stenozei mitrale, endocarditei lente, infarctului de
miocard si exceptional unei embolii gazoase.
Semne de debut:

debutul este brusc


dupa un efort mai mare
cefalee
scurta pierdere a constientei
uneori convulsii
frecvent la cei cu antecedente cardiace

Semne de evolutie:
hemiplegie
crize comitiale
tulburari respiratorii
tulburari psihice - delir, dezorientare
aspectul clinic este asemanator celui din tromboza , adesea fara coma profunda.Rasetele sunt
frecvente observandu-se embolii si in alte viscere.
Diagnostic: se bazeaza pe instalarea brusca a unui deficit neurologic de focar (hemiplegie,
afazie), la un bolnav care prezinta o cardiopatie emboligena.
Tratamentul emboliei cerebrale consta in vasodilatatoare, combaterea edemului cerebral cu
manitol 20%, .
Hemoragia cerebrala
Definitie este revarsarea de sange in parenchimul cerebral.
Cauza cea mai des intalnita este hipertensiunea arteriala.
In absenta acesteia in special sub varsta de 40 ani, pot fi luate in consideratie
malformatiile vasculare congenitale (anevrism sau angioame), discraziile sanguine, purpura si
leucemia.
De asemenea pot aparea ca urmare a unui traumatism cerebral.
Sediul de predilectie al hemoragiei este teritoriul arterei cerebrale, mijlocii cel mai ades pe
stanga.

Intinderea leziunii este amplificata in faza acuta de edemul penfocal.


Simptomatologie
- debutul este de obicei de o brutalitate extrema aparand cu ocazia unui efort a unei emotii, mese
copioase, unui puseu hipertensiv, sau fara cauza aparenta.
Clinic aspectul clinic este de ictus care apare in plina sanatate cu cefalee violenta, semne
meningiale ,greturi,varsaturi,redoarea cefei
Bolnavul isi pierde rapid cunostinta si cade intr-o coma profunda si prelungita (cateva
zile). In cazuri mai usoare bolnavul nu intra in coma si asista la instalarea progresiva a paraliziei.
Coma este caracterizata prin pierderea totala a constientei, sensibilitatii si mobilitatii
voluntare.
In forme grave apar tulburari de ritm cardiac, respirator, febra mare si transpiratii
profuze.Respiratia este stuporoasa, fata bolnavului este inexpresiva, apare deviatia conjugata a
capului si a ochilor, membrele de parte paralizata cad inerte cand sunt ridicate, obrazul de partea
paralizata bombeaza in timpul respiratiei, aerul fiind expulzat in vecinatatea comisurii bucale de
aceeasi parte (semnul pipei).
Lichidul cefalorahidian este de obicei hemoragic.
Semnul clinic principal este hemoragia si hemiplegia, care evolueaza in aceleasi stadii ca
la tromboza (hemiplegie faza spastica, sechele definitive).
Evolutia este variabila , unii bolnavi mor in ziua ictusului, altii in a treia sau a patra zi, iar unii se
pot vindeca cu sechele definitive.
Riscul unei hemoragii in lunile sau anii care urmeaza este obisnuit.
Forme clinice:
a) hemoragia cerebrala meningeala este o hemoragie initial cerebrala, care cuprinde ventriculii si
spatiile subarahnoidiene.
Coma este profunda, febra ridicata, sindromul meningeal prezent, lichidul cefalorahidian
hemoragic.
Evolutia de obicei letala in 24, 48 ore.
b) hemoragia cortico meningeala
Este alta forma clinica, mai benigna in care hemoragia este inttial meningeala atingand ulterior o
mica portiune din cortex.

c) hematomul intracerebral
Hemoragie intracerebrala
Este o hemoragie cerebrala
circumscrisa
d) hemoragia meningeala
Este un accident vascular cerebral
relativ frecvent aparand la orice
varsta in deosebi dupa 40 ani.

Cauze:
- malformatii vasculare
- ateroscleroza vaselor cu sau fara HTA
- traumatisme craniene
- discraziile sanguine
Malformatii vasculare in creier
- leziunile toxice
- arteritele trofice sau luetice
Debutul este brusc, de obicei in plina activitate, in urma unui efort cu cefalee intensa, exacerbata
de zgomot sau lumina si cu semne de sindrom meningeal:
- cefalee difuza, fotofobie, varsaturi ,redoarea cefei, semnul
Kernig pozitiv
Bolnavul este agitat, hipertermic, uneori confuz, rar delirant,
adesea prezentand o stare de coma care de obicei nu este pofunda,
lichidul cefalorahidian este hemoragic.
Cand suferinta este si corticala apar semne de iritatie piramidala.
Mai rar debutul este pregresiv cu cefalee, ameteli, obnubilare, varsaturi.
Prognosticul:

- este favorabil bolnavul vindecandu-se fara sechele


- pericolul recidivelor este insa mare.
Tratamentul hemoragiei cerebrale:
-in coma, deplasarea bolnavului este interzisa, iar ingrijirile igienice vor fi practicate cu maxima
atentie.
-se vor asigura drenajul vezical si cel rectal
-se va mentine igiena bucala si a pielii pentru evitarea escarelor
-partile expuse contactului prelungit cu patul vor fi deosebi de atent curatate cu alcool, pudra de
talc si protejate prin colaci de cauciuc bandajati cu tifon
-asternutul si lenjeria vor fi mereu schimbate si intinse pentru a evita cutele ce pot duce la escare
-hidratarea bonavului este principala grija in aceasta perioada, ea asigurandu-se prin perfuzii cu
glucoza izotonica sau ser fiziologic, sonda gastrica.
-terapia medicamentoasa urmareste scaderea edemului cerebral cu solutie glucozata, hipertonica
33% sau sulfat de magneziu 25%, intravenos si combaterea sangerarilor prin hemostatice
-antibioticele se recomanda pentru prevenirea infectiilor. Asocierea sedativelor este recomandata
la bolnavii agitati, in cazul formarii unui hematom intraparenchimatos in hematomul cronic
subdural sau angioame si anevrisme, interventia neurochirurgicala se impune de urgenta
-dupa iesirea bolnavului din starea de coma, el prezinta semnele leziunii cerebrale, in general o
hemiplegie
-in acest stadiu se cotinua tratamentul etiologic ateroscleroza, diabet cardiopatic, hipertensiune
ca si regimul alimentar indicat
-imediat ce este posibil se incepe gradat chinetoterapia si recuperarea nervului.
Mecanism fiziopatologic
In cazul unui accident vascular cerebral ischemic, se reduce aportul de sange bogat in
oxigen in zona respectiva a creierului. In accidentul vascular cerebral hemoragic este o
sangerare in creier.
Dupa aproximativ 4 minute fara sange si oxigen, celulele creierului devin afectate si pot
muri.
Organismul incearca sa restabileasca aportul de sange si de oxigen la nivelul celulelor
prin largirea altor vase de sange (artere) aflate in apropierea zonei afectate. Daca blocajul este

intr-un vas sangvin mare, cum ar fi artera carotida, organismul ar putea fi incapabil sa furnizeze
sange in regiunea afectata prin intermediul altor vase sangvine.
Daca aportul sangvin nu este restabilit, de obicei apare o lezare permanenta a zonei
respective.
Atunci cand celulele creierului sunt lezate sau mor, acele parti ale corpului care sunt
controlate de aceste celule nu mai pot functiona. Pierderea functionarii lor poate fi usoara sau
severa, temporara sau permanenta. Aceasta depinde de localizarea si de extinderea regiunii
afectate din creier si de cat de repede este restabilit aportul de sange in zona afectata.
Dupa un accident vascular cerebral pot aparea complicatii amenintatoare de viata.
Administrarea precoce a unui tratament poate scadea numarul celulelor din creier care ar putea fi
lezate permanent, diminuand amploarea dizabilitatii.
Accidentul vascular cerebral este cea mai frecventa cauza de dezabilitate fizica datorata
unei afectiuni ale sistemului nervos. La persoanele care supravietuiesc dupa un AVC, jumatate
din ei vor mai prezenta un deficit inca 6 luni dupa aceea.
Vindecarea depinde de localizarea si de extinderea leziunii din creier cauzata de AVC si
de capacitatea altor regiuni sanatoase din creier de a prelua functionarea regiunii afectate. In
general, cu cat este mai mica lezarea tesuturilor cerebrale, cu atat este mai mica si dizabilitatea
rezultata si cu atat este mai mare sansa unei vindecari cat mai complete.
Cea mai mare sansa de recuperare a abilitatilor este in timpul primelor luni de dupa un
accident vascular cerebral. Recuperarea anumitor abilitati, precum vorbirea, se face lent, daca se
face. Aproximativ jumatate din toate persoanele care fac un accident vascular cerebral vor avea o
perioada indelungata de timp unele dificultati in vorbire, in intelegere si in luarea deciziilor. De
asemenea ei pot avea tulburari ale comportamentului, care le afecteaza relatiile cu membrii
familiei sau cu prietenii.
Complicatiile pe termen lung ale unui accident vascular cerebral, cum ar fi depresia si
pneumonia, se pot dezvolta imediat sau dupa o perioada de cateva luni pana la cativa ani dupa
AVC. Unele complicatii pe termen lung pot fi prevenite cu tratament adecvat la domiciliu si prin
monitorizare de catre un medic.
Dintre persoanele care au pentru prima data un accident vascular cerebral sau un accident
ischemic tranzitor (AIT), 14 % vor avea un alt AVC sau un AIT in cursul urmatorului an.
Accident ischemic tranzitoriu
Definitie: dupa I. Cinca si C. Popa, ischemia cerebrala tranzitorie (Accident Ischemic
Tranzitoriu AIT) defineste alterarile chimice, hemodinamice si metabolice ale creierului de
scurta durata, repetitive si ireversibile.
.

Forme clinice in AIT

1.
2.
3.
a)
b)

AIT ce dureaza 1 minut, pana la 24 ore in sistemul carotidian si cateva minute pana la 72
ore in sistemul vertebrobaziliar
AIT reversibil in 24 -72 ore pana la 3 saptamani
Atac ischemic constituit dupa 3 saptamani
atac ischemic partial constituit
atac ischemic total se refera la aria vasculara daca este prinsa partial sau total.
Patogenia AIT recunoaste doua mecanisme principale :
mecanismul tromboemboliei
mecanismul hemodinamic

Mecanismul tromboemboliei legat de ateroscleroza vaselor mari toraco-cervicale este


mult mai frecvent decat cel legat de embolii cardiace, de aici importanta cunoasterii
mecanismelor de producere a aterosclerozei, de combatere a factorilor de risc.
Factorii de risc sunt aceeasi cu factorii majori care sunt recunoscuti si pentru
ateroscleroza.
a) Ateroscleroza altereaza peretele arterelor mari si mijlocii. Deosebirea esentiala dintre
ateroscleroza si arterioscleroza prezinta ca prima are ca substrat lezional placa cu localizare
electiva in inima arterelor mari si mijlocii, hialinizarea mediei arterelor mici si mijlocii, leziunile
arteriosclerozei se instaleaza foarte lent in zeci de ani incepand din copilarie (perioada 10 20
ani), sunt inaparente pentru mult timp, apoi brusc complicate de ischemie in teritoriul irigat de
artera atinsa.
Consecintele aterosclerozei sunt inainte de toate de ordin hemodinamic ca urmare a reducerii
calibrului vascular, placa de aterom determina aparitia tulburarilor ischemice .
Stenoza arterei se poate instala progresiv, alteori stenoza aterosclerotica se constituie
brusc prin dezvoltarea unui tromb la nivelul placii, prin aparitia unui hematom intramular care
bombeaza spre lumen sau prin mobilizarea unui fragment de tromb sau de debriuri din placa
ulcerata.
Deci ateroscleroza produce diminuarea sau oprirea circulatiei arteriale a unui teritoriu prin:
- mecanismul de reducere a calibrului arterei
- mecanismul trombozei arteriale
- mecanismul emboliei arteriale
b) Embolii de origine cardiaca

Dupa o embolie la o cardiopatie reumatismala in majoritatea


cazurilor o stenoza mitrala cu fibrilatie atriala 33% dintre
pacienti prezinta embolie sistemica dupa 2 ani, 50% dupa 6
ani si 100% mai tarziu.
Dintre emboliile sistemice 50 sunt embolii cerebrale.
Cauzele cardiace clasice: valvulopatii reumatismale,
infarct de miocard, boli congenitale ale inimii, complicatii
ale chirurgiei cardiace.
Mecanismul hemodinamic Actualmente se admite ca
marea majoritata a AIT releva un mecanism tromboembolitic,
dar cea mai mare parte a autorilor considera ca un anumit
procentaj din AIT poate fi determinat de perturbari hemodinamice.
Aceste realizari pot fi realizate prin:
- scaderea temporara a presiunii de perfuzie
- perturbarea locala sau generala a autoreglarii circulatiei cerebrale.
In cazul perturbarii hemodinamice ale AIT fara ocluzie se discuta notiunea de criza circulatorie
sau criza hemodinamica.
Crizele hipertensive
Observatiile clinice arata ca AIT se insoteste mai frecvent cu o crestere a tensiunii
arteriale, decat o scadere.
Boala hipertensiva afecteaza micile arteriole cerebrale care patrund adanc in creier,
precum si pe cele care, la nivelul anastomozelor arteriale leptomeningeale reprezinta colaterale
ale arterelor cerebrale majore.
Hipertensiunea agraveaza modificarile aterosclerotice ale vaselor mari extracraniene si
reduce in acelasi timp potentialul circulatiei cerebrale prin lezarea arteriolelor superficiale.
Rolul spasmului arterial cerebral
- spasmul cerebral a jucat multa vreme un rol important in explicarea etiopatogenica a
ischemiilor cerebrale tranzitorii
- in prezent acordul este unanim in a nega rolul spasmului in AIT aterosclerotic.Se vorbeste de
spasm arterial in raport cu migrena, cu encefalopatia hipertensiva si in special in hemoragia
subarahnoidiana prin anevrism cerebral, traumatisme craniocerebrale sau tumori cerebrale.

Simptomatologia clinica - simptomatologia clinica a AIT include o gama variata de


manifestari clinice, care poarta urmatoarele trasaturi caracteristici:
- instalarea in mod brusc a simptomelor, acestea atingand intensitatea maxima in cateva
minute
- caracterul deficitar al fenomenelor clinice, foarte rar sub forma de manifestari excitatorii
- durata variabila a atacurilor in general scurta de la cateva minute la 24-72 ore
- caracterul repetitiv al crizelor este intalnit in special in cazul stenozelor avand frecventa
mai ridicata in primul an dupa debut.
Semnele unui accident ischemic tranzitor (AIT)
Simptomele sunt asemanatoare celor din accidentul vascular cerebral, cu exceptia
urmatoarelor:
- pierderea vederii este de obicei descrisa ca o senzatie, ca o umbra, scaderea vederii unui ochi
- tipic, simptomele accidentului ischemic tranzitor dispar dupa 10 pana la 20 de minute, dar ele
pot persista pana la 24 ore. Deoarece nu se poate preciza daca simptomele se datoreaza unui AVC
sau unui AIT, este nevoie de un tratament de urgenta in ambele situatii.
Se recomanda consultarea imediata a unui doctor in cazul in care:
- au fost prezente de curand simptome ale unui AVC sau AIT, chiar daca simptomele au disparut
- persoana respectiva a avut in trecut un AVC sau un AIT si este in tratament cu aspirina sau alte
medicamente pentru prevenirea formarii cheagurilor de sange si a aparut orice semn de sangerare
- persoana respectiva a avut un AVC si are acum un episod de innecare in timpul inghitirii unor
alimente
- au aparut semne care se pot datora prezentei unui cheag in vasele de sange profunde, care pot fi
inrosirea, incalzirea si durerea intr-o anumita zona a unui brat sau a unui picior.
Tratamentul chirurgical al AIT
Primele incercari terapeutice chirurgicale in insuficienta circulatorie cerebrala au fost
intreprinse prin simpatectomie pericarotidiana sau rezectia ganglionului cervical superior.
Aceste metode par sa realizeze un efect antispastic, cat si o vasodilatatie la nivelul sistemelor
anastomotice.
Sunt totusi dezavantaje multe printre care si faptul ca sunt necontrolabile intrucat
vasodilatatia realizata poate provoca hemoragie in focarul cerebral cu efecte agravante.

Concluzii Ischemia cerebrala reprezinta perturbarea functionala si/sau anatomica a


tesutului cerebral determinat de intreruperea sau dimnuarea circulatiei cerebrale si care se traduc
clinic prin diferite manifestari.
Tabloul clinic si formele clinice de boala
Accidentele vasculare cerebrale ischemice sau hemoragice, au o serie de simptome comune
dar si unele caracteristice ce permit diferentierea lor.
Pe langa accidentele ischemice tranzitorii sau prin insuficienta circulatorie cronica mai sunt
definite si alte forme de afectiuni cerebro-vasculare care includ: hemoragia subarahnoidiana,
hematoamele si tromboflebitele sinusurilor cerebrale, fiecare avand o serie de
caracteristici clinice si paraclinice.
Dintre aceste afectiuni ne vom axa in principal pe descrierea simptomatologiei
accidentelor vasculare cerebrale prin hemoragie cerebrala si ischemie cerebrala. Astfel, in
hemoragia cerebrala produsa prin ruptura vasului, se constata existenta unor simptome si
semne premonitorii.
Acestea preced cu cateva ore sau zile instalarea accidentului vascular, dar pot sa si
lipseasca total ca in cazul ictusului apoplectic ce apare in plina sanatate aparenta.
Cele mai frecvente si importante simptome premonitorii sunt: cefaleea, urmata de
varsaturi, iar intr-un numar restrans de cazuri convulsii de tip epileptiform.
Simptomele premonitorii comune sunt: ameteala, cefaleea, parestaziile localizate uneori
intr-un hemicorp, tulburarile tranzitorii de limbaj iar, uneori, o senzatie de gol in cap' ce poate
precede cu cateva ore ictusul; alteori, bolnavul descrie o senzatie dureroasa cefalica cu caracter
compresiv.
Se pare ca aceste simptome sunt date de mici sangerari ce au fost evidentiate pe
piesele anatomo - patologice.
Dupa modul de debut si de evolutie a ictusului hemoragie, se descriu trei forme:
hemoragia cerebrala supraacuta (masiva)
hemoragia cerebrala acuta
hemoragia cerebrala subacuta.
Hemoragia cerebrala supraacuta (masiva): survine adeseori fara nici un simptom
premontor, de obicei la tineri, barbati in jurul varstei de 50 de ani, in plina activitate,
din senin' de obicei in plina zi, foarte rar noaptea, de obicei in urma unor stari
tensionale negative Hemoragie masiva subarahnoidiana

de o intensitate relativ mica. Brusc


bolnavul are o cefalee intensa, duce mana la
cap, rosteste cateva sunete neinteligibile,
cade si intra in coma, din care de obicei nu
mai iese niciodata.
La examenul obiectiv, bolnavul prezinta un facies vultuos care, asociat cu obezitatea,
caracterizeaza mare parte din acesti bolnavi constituind asa numitul habitus apoplectic'.
Starea de coma este profunda, bolnavul este putin reactiv sau areactiv complet la stimulii
nociceptivi de intensitate crescuta. Initial reflexul este cornean este pastrat, abolirea lui
indicand un pronostic infaust si rapid. La fel reflexele de deglutitie sunt initial pastrate,
abolirea lor indicand un prognostic grav.
Globii oculari sunt deviati de partea opusa membrelor paralizate,
bolnavul privindu-si leziunea.
Bronhoplegia se instaleaza rapid si se traduce clinic prin
respiratie stertoroasa si periodica de tip Cheyne-Stockes,
indicand gravitatea situatiei.
Membrele sunt atone iar pentru a evidentia partea
paralizata, se ia in considerare hipotonia faiala (semnul pipei'),
caderea membrelor pe planul patului si cu prezenta unui Babinski
prezent in peste 50 % din cazuri.
Semnul pipei
Semnul
Babinski
Ceea ce
caracterizeaza coma apoplectica este
prezenta unor manifestari
severe din partea sistemului nervos
autonom si anume:
tensiunea arteriala este foarte ridicata
iar uneori este scazuta
datorita socului; pulsul este rar si plin;
in cazurile grave, febra
apare precoce depasind 40 0C fiind de
origine centrala; apare
edem pulmonar acut iar in unele cazuri
se constata crize de
epilepsie si hemoragii digestive insotite
de hematemeza indeosebi
in afectarea hipotalamusului, acestea
fiind semne de mare
gravitate. La fel, inversiunea tipului
respirator presupune un deznodamant fatal in numeroase cazuri de hemoragie cerebrala
supraacuta evolutia evenimentelor clinice este deosebit de rapida, in cateva ore mergand spre
exitus prin depasirea capacitatilor terapeutice actuale.
Hemoragia cerebrala acuta: are tot un debut brusc dar nu de dramatismul formei
anterioare.

Bolnavul acuza cefalee intensa si in cateva minute intra in coma, dar o coma vigila,
examenul obiectiv punand in evidenta semne de focar.
Evolutia poate merge prograsiv, agravant, spre coma profunda cu accentuarea
fenomenelor clinice vegetative si exitus in cateva zile, iar alteori evolueaza spre stergerea starii
de coma vigila bolnavul supravietuind, dar cu sechele neurologice severe: pareze, paralizii,
hemiplegii.
Hemoragia cerebrala subacuta: debuteaza de obicei cu simptomele prodromale
amintite, in acest context instalandu-se o stare de obnubilare asociata frecvent cu agitatie.
Examenul obiectiv pune in evidenta un tablou focal, cu deficit motor pe un hemicorp.
Evolutia poate fi progresiva, cu accentuarea starii de coma si aparitia manifestarilor
vegetative ce anunta deznodamantul final, dar exista cazuri cand bolnavul supravietuieste cu
grave sechele neurologice.
Diagnosticul pozitiv si diferential al
AVC
Diagnosticul pozitiv - se stabileste pe:

anamneza
examenul clinic si
examenele paraclinice
Prin anamneza se stabileste in general relatia dintre manifestarile prodromale
simptomatice si obiective si debutui afectiunii ca si existenta si rolul factorilor etiopatogeni
declansanti, favorizanti si de circumstanta.
In general se constata aparitia afectiunii la persoane in jurul varstei de 50 de ani si de
varsta a-II-a, uneori chiar mai tineri, la care afectiunea debuteaza in plina sanatate aparenta
sau in urma asocierii nefavorabile a mai multor factori etiopatogenici.

La examenul clinic se constata prin examenul neurologic ca si prin examenul pe


aparate si sisteme, semnele obiective de aparitie a hemoragiei cerebrale.
Marea hemoragie cerebrala nu ridica dificultati mari de diagnostic, ictusul survenind,
in general la barbatii activi, hipertensivi, in plina zi, fara simptome premonitorii, cu instalarea
unei stari de coma profunda insotita de mari fenomene vegetative si redoare de ceafa.
Pentru diagnostic sunt de luat in considerare 6 elemente clinice, si anume:
hipertensiunea arteriala; debut brusc si profunzimea comei; dezvoltarea in cateva secunde
sau minute a hemiplegiei si a altor semne focale; instalarea ictusului in conditii de stress'
psihic sau efort fizic; violenta durere de cap in momentul apoplectic, depistabila daca pierderea
de cunostinta nu este fulgeratoare si LCR xantocromic sau mediu sangvinolent.
In cazul formelor acute si subacute, indoielile asupra diagnosticului pot persista cateva
zile, fiind necesare o serie de examene paraclinice.
Punctia lombara pune in evidenta a in LCR sau unui lichid cefalo-rahidian rozat sau
xantocrom. In ceea ce priveste oportunitatea efectuarii punctiei aceasta este un subiect de
disputa pentru ca extragerea LCR poate declansa fenomenul de angajare in cazul exitentei
unui edem cerebral important sau poate sa
declanseze o noua sangerare.
Punctia lombara poate fi efectuata in orice
afectiune a sistemului nervos, efectuandu-se
cu multa precautie la bolnavii cardiaci,
hipertensivi, la cei cu compresiuni medulare,
morb, fiind contraindicata in tumorile
cerebrale si alte procese expansive craniene.
Lichidul cefalo-rahidian

La examenul LCR se apreciaza:

- Aspectul - in mod normal este clar ca apa de stanca prezentand, in patologie, diferite
aspecte: limpede, hemoragic, xantocrom si tulbure. In AVC este evident ca LRC este
hemoragic in toate cele trei eprubete, deosebindu-l astfel de lichid accidental
hemoragic din cursul unei punctii rahidiene prin inteparea unui vas meningean.
Punctia lombara cu analiza LCR
- Examenul citobacteriologic - normal LCR contine 1-3 elemente/mmc care, in general, sunt
limfocite. Polinuclearele cresc in meningitele septice la cateva zeci de mii pe mmc. Astfel
lichidul devine tulbure si se face determinarea calitativa a elementelor prin
centrifugare, frotiu colorat cu albastru de metilen sau hematoxilina.
- Examenul chimic - consta in dozarea albuminei, clorurilor si glucozei. Albumina se
determina prin reactia PANDY. Normal nu trebuie sa apara nici o reactie, in timp ce, in
patologie apare un nor fin alb albastrui.
Cantitatea normala de albumina este de 0,2-0,3 g/l.
Clorurile in mod normal sunt egale cu 7,3 g/l, scazand mult in meningitele
tuberculoase, la fel ca si glicorahia care normal este de 0,5-0,8
Examenul fondului de ochi pune in - evidenta existenta unui edem cerebral important sau
declansarea unei noi hemoragii, aratand o retinopatie hipertensiva severa.
Este indicat sa nu se apeleze Ja substante pupilodilatatoare pentru a nu masca aparitia unor
modificari pupilare cum ar fi midriaza aparuta in cursul formarii unui hematom intracranian
acut.
O eventuala staza pupilara este un indiciu deosebit ce contraindica efectuarea punctiei rahidiene
examenul fundului de ochi, ofera informatii asupra starii arterelor mici si arterelor cerebrale si
mai putin a arterelor cerebrale mari.
Timpul este critic in diagnosticarea unui accident vascular cerebral. Un diagnostic pus
rapid poate duce la administrarea de medicamente care asigura o recuperare mai buna.
Prima prioritate va fi sa se determine daca accidentul vascular cerebral este ischemic sau
hemoragic. Aceasta distinctie este critica deoarece medicamentele administrate pentru un AVC
ischemic (cauzat de un cheag de sange) poate fi amenintatoare de viata daca accidentul vascular
cerebral este hemoragic (cauzat de o sangerare).
Doctorul va trebui de asemenea sa ia in considerare si alte afectiuni care pot da simptome
asemanatoare unui AVC si sa vada daca exista complicatii.
Primul si cel mai important test care trebuie efectuat dupa un accident vascular cerebral
este tomografia computerizata (TC) cerebrala, care reprezinta o succesiune de radiografii ale
creierului; aceasta poate identifica existenta unei sangerari. Acest test va pune diagnosticul de
AVC ischemic sau de AVC hemoragic. De asemenea se poate face RMN (rezonanata magnetica

nucleara) cu scopul determinarii extinderii leziunii cerebrale; el poate ajuta la prezicerea


recuperarii.
Alte teste care pot fi recomandate initial
intr-un accident vascular cerebral ischemic
includ:
- electrocardiograma (ECG, EKG) pentru a cauta
afectiuni cardiace, precum aritmiile si fibrilatia
atriala
- teste sanguine, cum ar fi hemoleucograma
completa (HLG), glicemia (glucoza din sange),
electrolitii, testele pentru evaluarea functiei
ficatului si rinichilor si timpul de protrombina (un
test care masoara cat timp este nevoie pentru ca sangele sa se coaguleze). Aceste teste il ajuta pe
doctor sa aleaga conduita terapeutica si sa caute alte afectiuni care pot cauza simptome
asemenatoare cu cele ale accidentului vascular cerebral.
- in cazul in care doctorul suspecteaza, sau alte teste sugereaza existenta unei ingustari a unei
artere carotide, se poate recomanda efectuarea unei ecografii Doppler pentru evaluarea fluxului
sanguin din artera. Poate fi necesara de asemenea o angiograma cu rezonanta magnetica (MRA),
o angiograma cu tomografie computerizata (CT angiograma) sau o angiograma carotidiana.
- in cazul in care se suspecteaza ca accidentul vascular cerebral ar fi putut fi provocat de o
afectiune cardiaca, se poate efectua o ecocardiograma sau o monitorizare electrocardiografica
Holter sau un test telemetric.
- este de asemenea recomandata evaluarea factorilor de
risc pentru afectiunile cardiace cu scopul prevenirii
dizabilitatilor sau decesului datorate unei probleme
cardiace, care ar putea aparea in viitor.
- Electroencefalograma (EEG) - este o metoda de
explorare a activitatii bioelectrice cu o valoare
importanta ce contribuie la certificarea
diagnosticului de accident vascular cerebral putand
aduce clarificari privitoare la patogenia si topografia AVC precum si la stadiul lui evolutiv. In
perioada initiala se constata o depresiune moderata a ritmului alfa iar in cursul evolutiei traseul
este invadat de unde delta mai bine exprimate de partea leziunii. Pe acest fond se poate
contura focarul lezional format din unde delta polimorfe uneori
intricat cu varfuri spike-uri.
In cazul unor forme foarte grave, traseul este dezorganizat
difuz fiind format din unde de voltaj crescut.
Diagnosticul diferential
Diagnosticul diferential in cazul AVC hemoragic se realizeaza, cu
urmatoarele afectiuni:

- Hematomul spontan al tinerilor - boala ce este apanaj al varstei tinere produs


de o malformatie vasculara si care se dezvolta in substanta albaa emisferei cerebrale spre
deosebire de hemoragia cerebrala ce se dezvolta topografic in zona capsulo striata,
diferentierea se face pe angiografie, scintigrama si EEG si dau posibilitatea diferentierii
si stabilirii deciziei operatorii.
- Hemoragia meningeana - se caracterizeaza prin debut brusc insotit de stare de
agitatie psihomotorie cu semne de focar putin importante, iar daca exista coma-aceasta este
superficiala si rapid reversibila.
- Embolia cerebrala - survine de regula la persoanele tinere suferind de valvulopatii
cronice, fibrilante, avand un debut, brusc cu ictus in plina sanatate si intrare in coma
imediata dar o coma fara semne vegetative.
Diferentierea se face pe absenta sangelui in LCR, pe ameliorarea
simptomatologiei generale si de focar si pe existenta unei embolii in teritorii extracerebrale.
- Encefalopatia hipertensiva - se intalneste la bolnavii hipertensivi ce prezinta brusc
un sindrom de hipertensiune intracraniana (H.I.C.) la care pierderea de cunostinta este
putin importanta, semnele focale lipsesc adeseori,iar evolutia este remisiva imbracand un
caracter pseudotumoral.
- Hematomul subdural - are un debut progresiv, cu evolutie ondulatorie si
semne de focar putin exprimate. Dupa o perioada lunga de timp se instaleaza un sindrom de
H.I.C. ce se accentueaza progresiv. Diferentierea certa este facuta prin examen arteriografic.
- Tumorile cerebrale - se traduc uneori printr-un ictus tumoral ca modalitate de
debut a unei tumori cerebrale, evolutia mergand de cele mai multe ori spre deces.
Diferentierea se face prin scintigrama cerebrala.
Cel mai important diagnostic diferential este cel dintre hemoragia cerebrala si
ramolismentul cerebral datorita atitudinii terapeutice diferite pentru cele doua afectiuni.
Diagnosticul diferential al A.I.T. are in vedere excluderea unor manifestari ce nu
sunt determinate de o ischemie cerebrala tranzitorie:
- vertijul labirintic - ce se manifesta izolat sau insotit uneori de fenomene
cochleare si vegetative; se diferentiaza prin probele vestibulare instrumentale, pozitive
pentru vertijul labirintic;
- crizele epileptice senzitive - care cuprind progresiv encefalul, spre deosebire de
cele din AIT ce cuprind dintr-o data tot teritoriul interesat;
- unele tumori cerebrale (meningioame sau glioame) - care debuteaza
si evolueaza lent, progresiv si de care se diferentiaza prin EEG si prin
scintigrama cerebrala:
- hipoglicemia la diabetici - ce poate provoca manifestari senzitive si
motorii;

- migrenele de acompaniament - ce insa debuteaza la varste mult mai tinere, aparand


progresiv, in 5-45 minute si care se insotesc de tulburari vizuale si parestezii;
- tulburari nevrotice - ce se intalnesc la pacientii sub 50 ani, apar in urma unor
conflicte psihogene, lipsind simptomatologia organica neurogenica.
In general pentru a diferentia cele doua tipuri de ictus utilizam o constelatie
simptomatica clinica si paraclinica in care elementele de luat in considerare sunt:
- varsta: hemoragia survine la varste mai tinere 40-60 de ani, in timp ce ictusul ischemic
sever si durabil se intalneste dupa 60 de ani, insa variatiile de varsta sunt foarte mari in cele doua
afectiuni.
- valorile tensionale crescute - indeosebi ale diastolei pentru hemoragia 'cerebrala, in tim
ce in ectusul ischemic, valorile tensionale pot fi normale sau scazute,
- dintre semnele prodromale, cefaleea este considerata caracteristica pentru
hemoragia cerebrala fiind rara in cazul ramolismentului in timp ce parezele, afaziile,
hemianopsiile tranzitorii, limitate in spatiu, si fara durabilitate sunt caracteristice ictusul
ischemic.
- modul de instalare este diferit in cele doua afectiuni nepunand nici un
fel problema in cazul hemoragiilor cerebrale mari ci ridicand probleme in cazul formelor
subacute. De regula instalarea actului ischemic este mai lenta durand de la cateva ore la 2-3 zile in
timp ce, daca cel din hemoragia cerebrala survine ziua in plina activitate cel din ramolismentul
cerebral survine de cele mai multe ori noaptea;la varstnici cu hipertensiune moderata sau mare.
- starea de coma este caracteristica prin gravitate si profunzime de la debut in
hemoragia cerebrala in timp ce in ictusul ischemic este vorba mai mult de obnubilare sau o
coma superficiala. De asemenea, febra este precoce si ridicata, in hemoragie fiind de natura
central diencefalica, in timp ce, in ictusul ischemic apare tardiv ca expresie a unei complicatii
infectioase;
- instalarea semnelor neurologice este rapida in hemoragie cu bilateralitatea
semnelor obiective: hemiplegie masiva, deviatia conjugata a ochilor si capului.in timp ce, in
ictusul ischemic, instalarea si definitivarea simptologiei obiective este lenta,
unilateralitatea este stricta, deviatia conjugata absenta, hemipareza disociata, iar
tulburarile sfincteriene, foarte marcate in hemoragia cerebrala, sunt absente in ictusul
ischemic. De asememea sindromul meningeal ce constituie regula in hemoragia cerebrala
lipseste intotdeauna in ictusul ischemic.
- modul de evolutie - in cel mai mare numar de cazuri de ictus hemoragie
merge inexorabil spre deces in timp ce forma ischemica este oscilanta uneori cu caracter
partid remisiv.
- semne paraclinice. Dintre ele cel mai important este LRC care este clar si
nemodificat in ictusul ischemic si hemoragie sau xantocrom in forma hemoragica.

Evolutia, complicatiile si prognosticul accidentelor vasculare cerebrale


Evolutia AVC este imprevizibila mergand de la una favorabila cu recuperare definitiva
si fara sechele, cum este cazul formelor ischemice tranzitorii, pana la o evolutie
nefavorabila, infausta, cu deces, in cazul formelor hemoragice masive.
Prognosticul vital al ictusului hemoragie este extrem de sumbru, ierarhizarea in
ordinea gravitatii fiind urmatoarea:
- hemoragia pontina - moare inainte de 24 de ore
- hemoragia cerebeloasa - deces intre 24 - 48 ore
- hemoragia in teritoriul striat - daca nu intervine inundatia ventriculara permite
supravietuirea pana in a 14-a zi.
O categorie deosebita o reprezinta evolutia formelor cronice cu ramolisment cerebral
ce duc la sechele definitive de la monopareze la tetrapareze, hemiplegii sau tetraplegii cu
tulburari neurovegetative intense.
Acestea pot fi considerate atat forme evolutive cat si complicatii.
Dintre toate complicatiile insa cea mai grava ramane desigur decesul, ca si forma
nefavorabila de evolutie in ciuda tuturor progreselor din medicina, si a progreselor in ingrijirile
de sanatate.
Prognosticul variaza in functie de evolutia bolii si de gradul de dependenta al
bolnavului referindu-se la prognosticul imediat si la cel quo ad vitam.
Se cosidera in general ca prognosticul hemoragiei cerebrale este mai putin sumbru la
persoanele de sex feminin, in cazurile de hemoragie subacuta sau acutajinortalitatea putand
scadea pana la 50 %.
Exista o serie de circumstante care marcheaza gravitatea evolutiei si iminenta
prognosticului fatal:
- Invadarea sangelui in spatiile subarahnoidiene cu instalarea concomitenta sau
succesiva si a unui sindrom meningeal;
- Inundatia ventriculara - este evenimentul clinic, care spulbera orice speranta de
supravietuire, prognosticul letal fiind inevitabil.
- Hemoragiile secundare de trunchi cerebral - traduse prin coma profunda,
areactiva, cu pierderea timpului reflex al deglutitiei, disparitia reflexului cornean,
respiratie Cheyne-Stockes sau inversarea tipului respirator, rigiditate pupilara;
- Instalarea unui mare sindrom de HIC prin edemul cerebral concomitent si
fenomenele de angajare.

- Hemoragiile digestive ca si complicatii redutabile si de rau augur pentru bolnav.


Istoria naturala a accidentelor ischemice cerebrale constituite cuprinde factorii de
prognostic imediat si de prognostic indepartat.
Prin prognostic imediat se intelege mortalitatea survenita in cursul primelor patru
saptamani dupa accidentul ischemic cerebral, riscul vital imediat variind intre 13 si 42 %
mortalitate.
Cel mai mare numar de decese survin in cursul primelor trei pana la zece zile,
urmatorii factori fiind importanti pentru supravietuirea imediata a bolnavilor:
varsta si sexul - cu cat bolnavul este mai varstnic cu atat efectele infarctului cerebral
sunt mai grave, datorita starii sistemului vascular si predispozitiei la infectii
respiratorii prin imobilizarea la pat; In ceea ce priveste sexul nu exista diferente
semnificative;
viteza de instalare - debutul rapid al deficitului neurologic este asociat cu o mortalitate
crescuta comparativ cu debutul progresiv.
antecedentele de boala cerebro - vasculara - cresc mortalitatea prifl A.I.T. pana la 60 %.
tulburarile starii de constienta - supravietuirea este mai mare la cei ce nu prezinta stare
comatoasa.
localizarea infarctului cerebral - leziunile de trunchi cerebral au ur prognostic mai bun
decat cele din teritoriul emisferelor cerebrale.
Factorii de prognostic indepartat sunt:

hipertensiunea arteriala sistemica;


complicatiile cardiace, indeosebi infarctul de miocard;
recidivele;
starea mentala si fizica, prezenta tulburarilor psihice agravand prognosticul;
localizarea leziunii;
varsta si sexul, rata de supravietuire fiind mai mare la femei decat la barbati.
Tratamentul AVC
Tratament - generalitati

Tratamentul prompt al accidentului vascular cerebral si al problemelor medicale asociate


cu acesta, cum ar fi tensiunea arteriala crescuta si presiunea intracraniana crescuta, poate
minimaliza lezarea creierului si poate imbunatati sansele de supravietuire. Inceperea unui
program de reabilitare cat mai curand posibil dupa un AVC creste sansele de recuperare a unora
din abilitatile care au fost pierdute.
Tratamentul initial al accidentului vascular cerebral

Tratamentul initial al unui accident vascular cerebral este diferit, depinde de cauza - daca
a fost provocat de un cheag sanguin (ischemic) sau de o sangerare in creier (hemoragic). Inainte
de inceperea tratamentului, se recomanda efectuarea unei tomografii computerizate (TC)
craniene sau, daca este posibil, o rezonanta magnetica nucleara (RMN) pentru a se vedea tipul
de AVC. Alte teste pot fi efectuate in continuare pentru a se determina localizarea cheagului sau
a hemoragiei si pentru evaluarea extinderii leziunii creierului. In timp ce se determina optiunile
de tratament, se vor monitoriza cu atentie tensiunea arteriala si capacitatea respiratorie si poate fi
necesara administrarea de oxigen.
Tratamentul initial este centrat pe restabilirea circulatiei sanguine (in AVC ischemic) sau
pe controlarea hemoragiei (in AVC hemoragic). Ca si in cazul infarctului miocardic, lezarea
permanenta datorata unui accident vascular cerebral se dezvolta adesea in primele cateva ore. Cu
cat se administreaza mai repede un tratament, cu atat lezarea este mai mica.
Accidentul vascular cerebral ischemic
Tratamentul de urgenta in cazul unui accident vascular cerebral ischemic depinde de localizarea
si de cauza formarii cheagului. Se vor lua masuri pentru stabilizarea semnelor vitale, folosinduse inclusiv medicamente.Daca AVC este diagnosticat in primele 3 ore de la debutul simptomelor,
se administreaza medicamente pentru dizolvarea chegurilor, numite activator tisular de
plasminogen (t-PA), care ar putea creste sansele de supravietuire si de recuperare. Totusi, t-PA
nu se poate administrata in siguranta la orice pacient. In cazul in care accidentul vascular
cerebral este hemoragic, utilizarea de t-PA este periculoasa. Alegerea optiunii de a utiliza sau nu
t-PA trebuie evaluata rapid in camera de garda.
Examenul Doppler
transcranian
Se poate administra de asemenea aspirina, singura
sau in asociere cu un alt medicament antiagregant
plachetar. Totusi, aspirina nu se recomanda in urmatoarele
24 ore dupa administrarea de t-PA. Se pot da si alte
medicamente: pentru controlarea nivelurilor sanguine ale
glucozei (glicemiei), pentru febra sau pentru convulsii. In
general, tensiunea arteriala crescuta nu va fi tratata imediat
decat daca tensiunea sistolica este mai mare de 220 mm
Hg si cea diastolica este peste 120 mm Hg (220 cu 120).
Accidentul vascular cerebral hemoragic
Tratamentul initial pentru accidentul vascular cerebral hemoragic este dificil. Se fac
eforturi pentru controlarea sangerarii, pentru scaderea presiunii intracraniene si pentru
stabilizarea semnelor vitale, in special a tensiunii arteriale.
Exista cateva medicamente care se administreaza in AVC hemoragic. In unele cazuri, se
pot da medicamente pentru controlarea tensiunii arteriale, scaderea tumefierii cerebrale, a
nivelului glicemiei, febrei sau convulsiilor. Se monitorizeaza indeaproape semnele de crestere a
presiunii intracraniene, precum nelinistea psihomotorie, confuzia, dificultatea de a efectua
comenzile si durerea de cap. Alte masuri pot fi luate pentru ameliorarea eforturilor provocate de
tusea excesiva, de varsaturi, de ridicarea din pat, de schimbarea pozitiei sau de eliminarea
scaunelor.

De regula nu se recomanda interventii chirurgicale pentru controlarea sangerarii usoare


sau moderate. Totusi, daca a avut loc o sangerare in cantitate mare si daca starea generala a
persoanei se inrautateste rapid, poate fi nevoie de o operatie cu scopul indepartarii sangelui care
s-a acumulat in creier si a scaderii presiunii intracraniene
In cazul in care sangerarea se datoreaza rupturii unui anevrism, se face o interventie
chirurgicala pentru a se repara anevrismul. Repararea poate include:
- folosirea unui clip de metal pentru clamparea anevrismului, cu scopul prevenirii unei noi
resangerari
- embolizarea endovasculara, o procedura care consta in insertia unui mic 'coil' in interiorul
anevrismului care sa-l blocheze.
Decizia de efectuare sau nu a acestor interventii chirurgicale depinde de localizarea
anevrismului si de starea generala a persoanei respective dupa accidentul vascular cerebral.
Tratament de intretinere
Dupa ce s-a administrat tratamentul de urgenta si dupa ce starea generala a pacientului s-a
stabilizat, tratamentul are ca scop recuperarea si prevenirea aparitiei unui alt accident vascular
cerebral. Este importanta controlarea factorilor de risc pentru AVC precum tensiunea arteriala
crescuta, fibrilatia atriala, nivelul crescut al colesterolului sau diabetul.
Se poate recomanda administrarea de aspirina sau alt medicament antiagregant plachetar.
In cazul unui accident vascular cerebral ischemic (cauzat de un cheag sanguin), poate fi nevoie
de anticoagulante pentru a se preveni un alt AVC. Poate fi nevoie de asemenea de medicamente
precum statine, pentru scaderea colesterolului sau de medicamente pentru controlarea tensiunii
arteriale.
Medicamentele care scad tensiunea arteriala includ:
- inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei
(IEC)
- blocanti ai receptorilor angiotensinei II
- betablocante
- diuretice
- blocanti ai canalelor de calciu.
De asemenea se poate recomanda o endarterectomie
chirurgicala carotidiana cu scopul indepartarii placii de
aterom formate in arterele carotidiene.

O procedura relativ noua care consta in


motarea de stenturi in artera carotida este o alta optiune
pentru persoanele care au un risc crescut de AVC.
Aceasta procedura seamana mult cu angioplastia, care
este folosita frecvent pentru deschiderea arterelor
inimii (coronarele) care sunt blocate. In timpul acestei
proceduri, un chirurg de chirurgie vasculara insera un
tub de metal numit 'stent' in interiorul arterei carotide,
cu scopul cresterii fluxului sanguin in ariile blocate de
placa de aterom. Chirurgul poate folosi un stent in
asociere cu medicamente, pentru a preveni blocarea
ulterioara a carotidei.
Reabilitarea precoce poate permite recuperarea partiala a functionarii normale.
Reabilitarea se va centra pe abilitatile fizice care au fost pierdute, bazandu-se pe starea generala
de sanatate de dinainte de accidentul vascular cerebral si pe capacitatea pacientului de a indeplini
sarcinile. Reabilitarea incepe cu planificarea activitatii cotidiene, precum mesele, dusurile si
imbracarea.
Modificarea stilului de viata poate fi de asemenea o parte importanta a tratamentului de
intretinere, avand ca scop reducerea riscului de aparitie a unui nou accident vascular cerebral.
Este importanta efectuarea de exercitii fizice atat cat este posibil, respectarea unei diete
echilibrate, renuntarea la fumat. Se poate recomanda o dieta speciala care sa ajute la scaderea
tensiunii arteriale sau la scaderea colesterolului. Aceste diete recomanda consumarea alimentelor
cu continut scazut in grasimi (mai ales grasimi saturate) si contin mai multe cereale, fructe,
legume si produse lactate sarace in grasimi.
Tratament ambulator (la domiciliu)
Dupa un accident vascular cerebral, tratamentul la domiciliu este o parte importanta a
procesului de reabilitare.
Poate fi nevoie de dispozitive care sa usureze activitatea cotidiana:
- alimentarea: daca mana este slabita, se pot folosi dispozitive de agatat, din metal prin a caror
manevrare cu usurinta, se pot apuca si utiliza obiectele in cazul persoanelor slabinte
- imbracarea: dispozitive denumite 'reachers' pot ajuta la punerea sosetelor sau a ciorapilor daca
mana sau bratul este slabit
- mersul, plimbarea: pot fi folosite carje pentru a se preveni caderile.
Optiuni de medicamente
Este foarte importanta efectuarea unui consult medical de urgenta daca exista simptome de
accident vascular cerebral. Daca este vorba de un AVC ischemic, care este cauzat de un cheag
sanguin, se poate administra un activator tisular de plasminogen (t-PA), un medicament care
dizolva cheagurile. Acest medicament este recomandat cu tarie, dar este cel mai eficient daca
este administrat in primele 3 ore de la debutul simptomelor. Daca se administreaza t-PA in acest
interval de timp, pot fi sanse mari de imbunatatire a vindecarii. Noi studii arata ca ar putea fi un
oarecare beneficiu si in cazul in care t-PA s-ar administra si dupa primele 3 ore. Totusi, t-PA
poate fi periculoasa (potential letala) daca se da la un pacient cu un accident vascular cerebral
hemoragic, cauzat de o sangerare.

De vreme ce majoritatea accidentelor vasculare cerebrale sunt provocate de chegurile sanguine,


medicamentele care impiedica formarea de cheaguri sunt folosite pentru prevenirea AVC-urilor
ischemice ulterioare. Aceste medicamente sunt de obicei administrate dupa tratamentul initial.
Ele nu sunt recomandate in primele 24 de ore de la administrarea de t-PA. Cele doua tipuri de
medicamente folosite pentru prevenirea formarii chegurilor sunt:
- antiagregantele plachetare, care impidica cele mai mici celule din sange sa formeze agregate.
Aspirina este cel mai frecvent folosit antiagregant plachetar care este folosit pentru prevenirea
accidentului vascular cerebral. Doua studii de amploare au aratat ca aspirina luata in primele 48
de ore de la un AVC poate reduce sansa aparitiei unui alt AVC si poate preveni decesul.
Persoanele care nu pot lua aspirina sau cele care au accidente ischemice tranzitorii (AIT) sau un
accident vascular cerebral fiind sub tratament cu aspirina, sunt sfatuite uneori sa ia alte
medicamente antiagregante plachetare, cum ar fi clopidogrel sau ticlopidina. Aggrenox este o
combinatie de aspirina si dipiridamol cu eliberare prelungita, si care previne aparitia unui AVC
ischemic. Aggrenox reduce riscul unui AVC la fel de eficient ca si aspirina si semnificativ mai
mult decat clopidogrelul. Aspirina nu se recomanda in primele 24 ore de la administrarea de t-PA
- anticoagulantele, care previn producerea de proteine necesare pentru formarea normala a
cheagurilor sanguine. Administrarea de anticoagulate (in principal de warfarina) este cea mai
buna metoda pentru prevenirea formarii cheagurilor in inima din cauza fibrilatiei atriale, a
infarctului miocardic, a afectiunilor valvulare cardiace si a insuficientei cardiace. Ele nu se dau
ca tratament de urgenta in accidentul vascular cerebral.
La persoanele cu boala arterelor coronare, tratamentul cu medicamente care scad
colesterolul, numite statine, poate incetini dezvoltarea aterosclerozei in arterele carotide si poate,
de asemenea, scadea riscul aparitiei unui AIT sau AVC. Studiile arata o reducere de 20 pana la
31% a riscului de AVC la persoanele care iau statine.
Tratament chirurgical
In cazul in care se ia in considerare o interventie chirurgicala dupa un accident vascular
cerebral, factorii majori de decizie sunt varsta, starea de sanatate generala de dinainte de
eveniment si starea de sanatate actuala. Chirurgia nu este recomandata ca parte a tratamentului
initial sau a celui de urgenta a unui AVC.
Medicul chirurgul poate efectua:
- endarterectomie carotidiana. Aceasta este o interventie chirurgicala care consta in
indepartarea placii de aterom formata pe peretii arterelor carotide la persoanele care au ingustare
moderata sau severa a arterelor carotide. Aceasta interventie poate ajuta la prevenirea altor
accidente vasculare cerebrale
- interventie chirurgicala pentru drenarea sau indepartarea sangelui din interiorul sau din jurul
creierului, sangerare cauzata de ruperea unui vas sanguin (AVC hemoragic)
- interventie chirurgicala (embolizare endovasculara) pentru repararea unui anevrism cerebral
care a cauzat accidentul vascular cerebral hemoragic. Se introduce un mic carlig in interiorul
anevrismului ca sa il blocheze. Daca aceasta interventie chirurgicala se poate face sau nu depinde
de localizarea anevrismului, de marimea lui si de starea de sanatate a pacientului (daca poate
suporta aceasta procedura terapeutica)

- interventie chirurgicala pentru repararea vaselor sanguine anormal formate (adica


malformatiile arteriovenoase) care au cauzat sangerarea in creier. O malformatie arteriovenoasa
este o afectiune congenitala
care formeaza o retea anormala a vaselor
sanguine din creier sau din maduva
spinarii. Peretii vasculari ai unei
malformatii arteriovenoase pot deveni mai
subtiri si se pot fisura sau rupe.
Endarterectomia carotidiana nu se recomanda urmatoarele situatii:- ca tratament de urgenta
pentru persoanele care au avut un AVC provocat de un cheag sanguin (AVC ischemic)
- la persoanele la care este improbabila supravietuirea dupa accidentul vascular cerebral
- cand riscurile interventiei chirurgicale depasesc beneficiile ei. Persoana respectiva poate avea
anumite afectiuni medicale care fac ca operatia sa fie prea riscanta sau nu este nici un doctor
specializat in aceasta procedura
- la persoanele care au un accident ischemic tranzitor (AIT) sau un accident vascular cerebral in
arterele din partea posterioara a creierului (arterele vertebrobazilare)
- la persoanele care au o rigidizare si o ingustare minima a arterelor carotide (o ingustare mai
mica de 50 de procente din sectiunea vasului), chiar daca ei au avut un accident ischemic
tranzitor (AIT). La aceste persoane, riscurile chirurgicale depasesc beneficiile.
- la persoanele care au o rigidizare si o ingustare moderata a arterelor carotide (ingustare de 50%
pana la 69%). La aceste persoane, beneficiul interventiei chirurgicale este inca investigat.
Persoanele cu anevrism cerebral au nevoie de o evaluare completa a tuturor simptomelor
lor pentru a se determina daca este indicata o operatie. Embolizarea endovasculara este
tratamentul preferat la acesti pacienti. De asemenea, mai este recomandat la cei care au un risc
crescut de a face complicatii dupa o operatie de reparare a anevrismului cerebral. In cazurile la
care embolizarea endovasculara nu este posibila, se face o craniotomie cu punerea de clipuri la
nivelul anevrismului.
Tratamente noi
Montarea de stenturi in artera carotida poate fi utilizata uneori pentru a se deschide
arterele ingustate in incercarea de a preveni un accident vascular cerebral. Denumita si
angioplastia percutanata transluminala cerebrala, aceasta procedura este asemanatoare cu cea
folosita pentru deschiderea arterelor ingustate care furnizeaza sange inimii (angioplastia
cardiaca). In timpul acestei proceduri, un chirurg de chirurgie vasculara insera un tub de metal
numit stent in interiorul arterei carotide cu scopul cresterii fluxului sanguin in zonele blocate de
placa de aterom.

Studiile arata ca montarea de


stenturi pe artera carotida este la fel
de eficienta ca si endarterectomia
carotidiana in prevenirea accidentului
vascular cerebral, a infarctului
miocardic si a altor complicatii la
persoanele cu risc crescut de AVC. In
prezent se fac studii pentru a se
clarifica in ce situatii se indica
montarea de stenturi in artera
carotida.
Montarea stenturilor in artera carotida

Anexe
Capitolul 3
Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientului cu
AVC
3.1 Anexa 1 - Rolul AM in profilaxia AVC
Profilaxia bolilor, in general, cuprinde ansamblul masurilor medico-sanitare impuse
pentru prevenirea aparitiei si a raspandirii bolilor.
AVC constituie in prezent a treia cauza de deces dupa bolile cardiace si neoplazice.
Exista o serie de factori de risc a caror prezenta reprezinta un pericol ridicat in dezvoltarea
unei maladii vasculare la nivelul creierului. Trebuie precizat ca in majoritatea cazurilor nu e
vorba de un singur factor de risc, ci, de obicei, de o combinatie de mai multi factori.
Gravitatea maladiilor vasculare impune aplicarea unor masuri care vizeaza - in prima
linie - factorii de risc ai acestor afectiuni. Deoarece marea parte a tablourilor clinice de suferinta
cerebrala vasculara apare pe un fond de ateroscleroza, se impune luarea din timp a unor masuri
de profilaxie.
Profilaxia primara - se adreseaza intregii populatii si se refera la echilibrarea modului
de viata si munca:
alimentatie rationala, evitand depasirea necesitatilor cal orice ale organismului prin
administrarea unui regim alimentar hipolipidic,normoglucidic. si bogat in acizi grasi
nesaturati, consumul de alimente sarac in colesterol;
respectarea normelor de igiena a muncii cu regularitate fireasca a perioadelor de
activitate si de odihna;
evitarea fumatului si a consumului abuziv de bauturi alcoolice si cafea;
participarea zilnica a unor exercitii fizice sau cel putin a miscarii in aer liber cu scopul
de a ameliora respiratia, de a mobiliza capacitatile de rezerva ale aparatului
cardiovascular si de a activa metabolismul lipidic si glucidic.

Modificarea stilului de viata si a factorilor de risc


Medicamente antitrombotice si anticoagulante
Profilaxia secundara - se adreseaza bolnavilor ce au reprezentat un AIT sau un AVC si pe
langa cele mentionate mai sus, include si tratamentul afectiunilor de baza si al complicatiilor
lor.
Medicatie antitrombotica si anticoagulanta
Aspirina in doze de 50-325 mg/zi trebuie administrat ca prima alegere in reducerea
recurentei AVC.
Clopidogrelul este mai eficace decit aspirina in preventia accidentelor aterotrombotice si
se poate administra de prima intentie, sau cel putin pacientilor cu risc crescut, cei care nu
tolereaza aspirina, cei care au avut un nou AVC in timpul trat cu aspirina.
Pacientii cu AVC si Fibrilatie atriala sau alta conditie cardioembolica, trebuie
anticoagulati pina la un INR de 2-3, daca riscul recurentei este mare.
Pacientii cu proteze valvulare trebuie sa primeasca intotdeauna tratament anticoagulant
pe termen lung cu INR intre 3 si 4.
Tratamentul transvascular si chirurgical
Endarterectomia carotidiana (EAC) este indicata la pacientii cu stenoza carotidiana mai
mare de 70%, fara a aveaun deficit neurologic sever (in 180 zile de la AVC). Pot beneficia de
EAC si barbati cu simptome neurologice hemisferice recente, cu stenoze carotidiene de 50-69%.
Stenozele mai mici de 50% nu au indicatie.
Angioplastia transluminala percutana carotidiana cu montarea unui stent poata fi
indicata la pacienti cu stenoza in locuri inaccesibile chirurgical sau la pacienti cu restenoza dupa
EAC initial.
Pacientii selectionati dupa efectuarea echodoppler carotidian, vor fi dirijati in servicii
de chirurgie cardiovasculara cu experienta in aceste tehnici.
Pentru unele persoane, prevenirea accidentului vascular cerebral poate incepe dupa ce au
avut un accident ischemic tranzitor (AIT) - care este un semnal de alarma ca un AVC ar putea sa
apara in curand. Consultarea cu promptitudine a unui doctor ar putea ajuta la prevenirea unui
accident vascular cerebral.
Este imperios necesara solicitarea unui ajutor medical de urgenta in cazul in care apar
simptome de AIT, care sunt asemanatoare celor ale unui accident vascular cerebral si care
cuprind probleme de vedere, de vorbire, de comportament si a procesului de gandire. Un AIT
poate provoca o pierdere de cunostinta, convulsii, ameteala (vertij), o slabiciune sau amorteala

intr-o parte a corpului. Simptomele unui AIT, totusi, sunt temporare si de obicei dispar dupa 10
pana la 20 de minute, desi uneori ele pot persista pana la 24 ore.
Multe AVC-uri pot fi prevenite prin controlul factorilor de risc si prin tratarea altor
conditii medicale care pot duce la aparitia unui accident vascular cerebral.
Daca la pacientul respectiv s-a spus ca are o rigidizare/ingrosare a arterelor
(ateroscleroza), poate fi nevoie sa ia o aspirina pe zi si/sau medicamente care sa scada
colesterolul. Administrarea unei tablete de aspirina zilnic poate reduce riscul de aparitie a unui
accident vascular cerebral la o persoana care a mai
avut deja un AVC ischemic.
Daca se aude un sunet ca un fosnet la
auscultarea fluxului sanguin din vasele sanguine mari
de la nivelul gatului (arterele carotide), se recomanda
continuarea examinarii, de obicei cu efectuarea unei
ecografii carotidiene. Poate fi folositoare
administrarea de aspirina sau o interventie
chirurgicala pentru redeschiderea arterei carotide
blocate.
La unele persoane cu un risc crescut de
accident vascular cerebral poate fi necesara inserarea unui stent (un tub de metal) in interiorul
arterei carotide cu scopul cresterii fluxului de sange in zonele blocate de placa de aterom.
Prevenirea aparitiei unui accident ischemic tranzitor se face prin controlul factorilor de
risc.
Pacientul trebuie sa faca periodic, examinari medicale pentru controlul hipertensiunii
arteriale, hipercolesterolemiei, afectiunilor cardiace (in special fibrilatia atriala), diabetului
zaharat si bolilor hematologice care favorizeaza coagularea sanguina cum sunt policitemia si
siclemia.
Intreruperea fumatului este necesara. Fumatul zilnic creste riscul de aparitie a unui accident
vascular cerebral de 2,5 ori. Fumatul pasiv (o persoana nefumatoare care inhaleaza fumul de
tigara) poate creste, de asemenea, riscul de aparitie a unui accident vascular cerebral.
Medicul va stabili daca este necesar un tratament cu aspirina sau medicamente
hipocolesterolemiante. Studiile au aratat ca tratamentul zilnic, cu aspirina sau alte antiagregante
plachetare, ca aspirina asociata cu dipiridamol, la pacientii care au avut un accident ischemic
tranzitor, un accident vascular cerebral sau au suferit o endarterectomie, poate preveni aparitia
unui alt accident vascular cerebral. Medicamentele care scad nivelul seric al colesterolului,
numite si hipocolesterolemiante, cum sunt statinele, sunt indicate la pacientii cu
hipercolesterolemie sau care au avut un atac cardiac. Daca pacientul este hipertensiv si a avut
deja un accident ischemic tranzitor, medicamentele antihipertensive pot preveni aparitia altui
accident ischemic tranzitor sau unui accident vascular cerebral.
Este importanta mentinerea unei greutati corporale adecvate. Excesul ponderal sau
obezitatea cresc riscul de aparitie a hipertensiunii arteriale, afectiunilor cardiace si diabetului

zaharat, toate aceste boli fiind factori de risc pentru aparitia unui accident ischemic tranzitor sau
accident vascular cerebral.
Este indicata o dieta echilibrata: saraca in colesterol, grasimi saturate si sare, scaderea
consumului de grasimi animale, cresterea consumului de legume si fructe care aduc un aport
crescut de potasiu si vitamine B, C, E si riboflavina.
Exercitiile fizice efectuate regulat scad riscul de aparitie a unui accident vascular
cerebral. Cel mai simplu exercitiu fizic este mersul pe jos.
Consumul de alcool in cantitati scazute sau moderate (1/saptamana - 2/zi) scade riscul de
aparitie a unui accident vascular cerebral prin mecanism ischemic (prin blocare unei artere
cerebrale). Consumul excesiv de alcool creste riscul de accident vascular cerebral.
Trebuie evitat tratamentul cu anticonceptionale orale la pacientele care mai au si alti factori de
risc pentru accidentul ischemic tranzitor sau accidentul vascular cerebral; acestia sunt fumatul,
hipercolesterolemia sau o alta afectiune produsa de un cheag sanguin. In cazul acestor paciente
medicul va prescrie o alta metoda contraceptiva, care nu creste riscul de aparitie a unui accident
ischemic tranzitor sau accident vascular cerebral.

3.2 Anexa 2 - Rolul AM in asigurarea conditiilor de ingrijire


Asistenta medicala asigura si indeplineste o serie de sarcini, avand ca scopuri principale:
ingrijirea omului bolnav si prevenirea complicatiilor.
In cazul bolnavilor cu accident vascular cerebral, masurile de igiena ocupa un loc de o
importanta deosebita, deoarece acesti bolnavi sunt de cele mai multe ori imobilizati la pat
datorita plegiilor sau parezelor.
Elementele principale care constituie igiena unui bolnav sunt:
Repausul la pat - este obligatoriu pentru orice bolnav cu accident vascular cerebral. El
are rolul de a reduce la minimum eforturile si arderile din organism si asa exagerate prin
metabolismul crescut alpacientului cu AVC, contribuind astfel la crutarea fortele de aparare a
organismului obligat sa lupte cu boala. Acest repaus va fi pastrat in toata perioada acuta a bolii si
se va prelungi in functie de aparitia unor noi elemente simptomatice sau daca evolutia este
severa.
Igiena corporala - se adreseaza rufariei de corp, tegumentului si mucoaselor
bolnavului.
Rufaria trebuie confectionata dintr-un material moale, care sa nu irite pielea, sa nu fie prea
stramta, sa nu-1 jeneze pe bolnav in nici un fel. Ea trebuie sa fie in permanenta foarte curata,
urmand sa fie schimbata cat mai des.
Tegumentul bolnavului va fi intretinut intr-o stare de perfecta curatenie. Orice bolnav
trebuie spalat zilnic pe toata suprafata corpului cu apa si sapun, si atunci cand este necesar chiar
de mai multe ori pe zi, pentru a evita formarea escarelor de decubit.

Mucoasele constituie de asemenea o preocupare deosebita, mai ales in cazul cand


pacientul prezinta pareze faciale. De multe ori, ele sunt inflamate si prezinta secretii, fiind
predispuse la infectii supraadaugate, fapt pentru care la orice bolnav vor trebui luate masuri
riguroase de igiena. Astfel, se vor indeparta secretiile oculare, prin stergerea ochilor, cu un
tampon de vata muiat intr-o solutie slaba de acid boric (2%). Narile vor fi curatate de secretii si
se vor picura in ele 2-3 picaturi fedrocaina de 2-3 ori pe zi, aceasta avand pe langa o usoara
actiune antiseptica si rolul de a usura respiratia bolnavului prin micsorarea secretiilor. De
asemenea, se vor face gargarisme si spalaturi bucale si faringiene cu ceai de musetel sau solutii
slabe de permanganat de potasiu.
Asistenta medicala este un cadru sanitar cu o pregatire pluridisciplinara, cu
responsabilitati in pastrarea si restaurarea sanatatii, prevenirii imbolnavirilor, inlaturarea
suferintei. Rolul sau este de a suplini independenta, de a incerca sa inlocuiasca necesitatea in asa
fel incat persoana sa-si satisfaca cerintele mai usor si fara handicap.
Asistenta medicala nu trebuie sa piarda din vedere omul in globalitatea sa, interventia va
fi orientata asupra lipsei de autonomie si consta in a spori, a creste independenta fizica, psihica si
morala a bolnavului.
Salonul
Temperatura optima a saloanelor sa fie de 20-220C, pacientii cu afectiuni neurologice
necesitand o temperatura constanta. Salonul trebuie aerisit ori de cate ori este necesar, avandu-se
grija ca bolnavii sa fie protejati de curentii de aer
rece.
Curatenia se va efectua zilnic: dimineata si dupaamiaza. Curatenia de dimineata se va incepe
imediat dupa terminarea toaletei bolnavilor si se
termina inainte de inceperea vizitei medicale, iar
cea de dupa-amiaza se va efectua dupa odihna
pasiva a bolnavilor, inainte de servirea cinei, iar in
zilele de vizita se va face imediat dupa plecarea
vizitatorilor.
Mobilierul sa fie cat mai simplu pentru a facilita executarea curateniei si pentru a nu retine
praful. Curatenia se va face exclusiv cu aspiratoare si carpe umede pentru a evita ridicarea
prafului si a nu antrena inhalarea germenilor existenti.
Bolnavii vor fi plasati in saloane in functie de afectiunile lor, varsta, sex, tinand cont de
similaritatea bolii, avandu-se in vedere posibilele propagari a heteroinfectiilor (infectii
incrucisate).
Igiena salonului - incaperea in care sta bolnavul trebuie sa fie spatioasa, curata si bine
aerisita. In saloanele de bolnavi nu trebuie sa fie mai mult de patru paturi, iar distanta intre ele sa
fie de minimum un metru.

In anotimpul rece, aerisirea se va face de 2-3 ori pe zi, fereastra ramanand larg deschisa
20 de minute, timp in care bolnavul va fi bine invelit; in anotimpul cald, fereastra poata sa
ramana deschisa in permanenta. Temperatura camerei trebuie sa fie constanta in jur de 200C.
La curatenia incaperii se va evita maturatul, folosindu-se tehnica umeda sau mai bine
aspiratorul de praf. In acest fel, se evita ridicarea in aer a particulelor de praf incarcate cu
microbi.
Patul si accesoriile sale
Paturile trebuie sa fie deplasabile pe roti, rabatabile, prevazute cu rezemator mobil la care
treimea cefalica a somierei poate fi ridicata in pozitie oblica de 450, necesara pentru a asigura
confortabilitatea in pozitie semisezanda, in scopul favorizarii respiratiei.
Salteaua optima este cea din burete sau cauciuc umplut cu apa, pentru a preveni escarele
de decubit la bolnavii imobilizati. Pernele, in numar de doua, una mai mica si alta mai mare
pentru a asigura bolnavului o pozitie comoda. Patura trebuie sa fie confectionata din lana moale.
Lenjeria trebuie sa fie alba, din bumbac, cu cat mai putine cusaturi.
Patul reprezinta pentru fiecare bolnav spatiul unde isi petrece majoritatea timpului si i se
asigura ingrijirile necesare. De aceea toate aceste accesorii au atat rolul de a proteja bolnavul
impotriva umiditatii, frigului si impotriva producerii leziuniloe tegumentare (escare), cat si de a
usura munca asistentei medicale.
Toaleta bolnavului
In functie de starea generala a bolnavului, asistenta medicala va efectua toaleta acestuia
pe portiuni, respectand intimitatea acestuia si masurile de igiena sau daca pacientul este
independent, il va educa pe acesta sa efectueze toaleta generala, in salile de baie/dus ale
salonului.
Va insista asupra regiunilor inghinale pe care le va pudra apoi cu talc, pentru a evita
aparitia eczemelor si iritatiilor pielii.
Unghiile si parul vor fi curatate regulat, avand in vedere faptul ca la acest nivel stagneaza
un mare numar de agenti patogeni, iar bolnavul cu dizabilitati motorii se poate accidenta in
cadrul crizelor de agitatie.
Efectuarea toaletei are efecte benefice asupra circulatiei cutanate, pe care o stimuleaza,
favorizeaza mobilizarea anticorpilor formati de celulele reticuloendoteliale din tesutul celular
subcutanat, are efect relaxant si sedativ asupra organismului
Alimentatia
Alimentatia constituie substratul vital in ingrijirea bolnavului, constituind un obiectiv
important de realizat pentru asistenta medicala, alimentatia mentinand energia organismului.

Aportul alimentar trebuie sa tina cont de nevoile organismului, diferentiat in functie de varsta,
starea de sanatate sau boala, precum si de munca (efortul)
depusa.
In cazul pacientilor cu accident vascular cerebral, in perioada
acuta cand poate prezenta si febra, regimul alimentar va fi
hidrozaharat, bogat in vitamine, mai ales vitamina C, sucuri de
fructe, siropuri, ceaiuri calde, lapte. Progresiv dupa ameliorarea
simptomelor, se va trece la regimul lacto-faino-zaharat si apoi la
o alimentatie mai substantiala, hipercalorica, usor digerabila,
incercand sa se respecte si preferintele culinare ale pacientului.
Pacient cu afectare mana dreapta
Asistenta trebuie sa educe pacientul in ceea ce priveste
alimentatia sanatoasa, aportul de elemente nutritive de care are
nevoie organismul sanatos si calitatile energetice ale alimentelor, pentru a le aplica acesta dupa
ameliorarea bolii si chiar dupa externare. Tinand cont de gravitatea acestei afectiuni si de faptul
ca unii pacienti prezinta plegii sau pareze, alimentatia este facuta la pat de catre asistenta
medicala.
Lichidele se vor administra in doze mici, fractionate, in acest timp bolnavul stand in pat
pentru conservarea energiei, iar asistenta medicala va urmari si calcula cu atentie ingesta-excreta,
pentru a elimina posibilitatea unei deshidratari masive sau aparitia unui dezechilibru electrolitic.

3.3 Anexa 3 - Rolul AM in stabilirea diagnosticului


Continua multiplicare si dezvoltare a mijloacelor de investigatie din toate domeniile
medicinei impun o revizuire periodica a cunostintelor si o permanenta completare. Progresele
realizate in ultimul timp in domeniul inverstigatiilor, ofera medicului practician posibilitati reale
de obtinere a unor date pe baza carora este posibila conturarea unui diagnostic cat mai precis,
precum si in profilaxia, diagnosticul si tratamentul multiplelor maladii cu care se confrunta
oamenii.
Diagnosticul si tratamentul afectiunilor SNC necesita o anamneza foarte atenta, un
examen fizic sistematic, un examen radiologic, examene complementare.
Rolul asistentei medicale consta in pregatirea pacientului pentru executarea
investigatiilor paraclinice si chiar efectuarea unora dintre acestea, precum si asistarea
medicului.

In cadrul vizitei medicale, asistenta medicala are indatorirea:


de a explica pacientului (sau apartinatorilor) in ce consta aceasta, de a-l sprijini, de a-l
linisti si de a explica cele ce se vor petrece;

de a dezbraca bolnavul pentru consultatie daca este necesar, in functie de starea sa


fizica si psihica;
de a pozitiona pacientul conform cerintelor etapei de investigare;
de a prezenta medicului evolutia starii bolnavului si interventiile efectuate.

Anamneza reprezinta un interogatoriu la care este supus pacientul sau apartinatorii (in
cazul afectarii grave neurologice a pacientului) in vederea depistarii cauzelor ce au dus la
imbolnavire si la prezentarea acestuia la medic, momentul aparitiei primelor simptome si
caracterul acestora, a atitudinii adoptate de pacient sau apartinatori in aceste circumstante.
Pentru realizarea planului de ingrijire, asistenta medicala va purta o discutie similara cu
pacientul sau apartinatorii (in cazul pacientilor cu dizabilitati), denumita culegere de date,
insistand asupra sferei socio-familiale. In timpul anamnezei asistenta medicala va indemna
bolnavul sa vorbeasca deschis medicului, il va incuraja si sustine si va interveni numai la cererea
medicului sau cand pacientul se abate de la raspunsurile cerute.
Examenul clinic / fizic este realizat de catre medic, bazandu-se pe date obiective
furnizate de metodele utilizate in acest scop.
Inspectia are drept scop depistarea modificarilor locomotorii, faciesului si culoarea
tegumentelor precum si alte semne care pot orienta diagnosticul.
Auscultatia permite sesizarea si interpretarea diverselor zgomote cardiace, care pot
sugera o fibrilatie atriala sau o stenoza aortica. Auscultatia se poate realiza: direct cu urechea pe
torace, sau indirect prin intermediul stetoscopului aplicat pe cutia toracica.
Pozitia bolnavului trebuie adaptata: in picioare sau semisezand cand starea bolnavului o
permite, pozitia de decubit sau pozitia in care se afla pacientul.
Asistenta medicala trebuie:
sa cunoasca etapele examenului clinic pentru a putea explica bolnavului in ce constau
tehnicile;
asigura confortul fizic si psihic al acestuia;
pozitioneaza pacientul conform indicatiilor
medicului sau etapei din cadrul examenului clinic;
asigura instrumentarul necesar efectuarii tehnicilor.
Examenele paraclinice
Examenele de laborator se pot grupa in doua categorii:

- examene curente: hemoleucograma, VSH, glicemia,


ureea sanguina (eventual si creatinina), sumar de urina;
determinarea nivelului seric al colesterolului si
trigliceridelor (valorile crescute ale acestora pot creste
riscul de aparitie a cheagurilor sanguine si a
aterosclerozei).
.
Aceste teste il ajuta pe doctor sa aleaga conduita
terapeutica si sa caute alte afectiuni care pot cauza
simptome asemenatoare cu cele ale accidentului vascular
cerebral.
Asistenta medicala trebuie sa respecte regulile de asepsie in timpul recoltarii, sa cunoasca
foarte bine tehnica pentru a nu aduce noi suferinte pacientilor, care au in majoritatea cazurilor
deficit senzo-motor.

Recoltarea
Rolul asistentei medicale in efectuarea punctiei lombare:
Pregatirea materialelor necesare;
Organizarea mediului -punctia se executa in
cabinetul de tratamente sau in salon la patul bolnavului;
-luminozitate adecvata, temperatura camerei de cca 20s C;
-se interzic activitatile de curatenie, servitul mesei, activitati
zgomotoase ale celorlalti pecienti sau prezenta vizitatorilor;
Pregatirea pacientului:
-Pregatirea psihica -Informeaza pacientul asupra necesitatii efectuarii punctiei si
minimele riscuri ce le comporta;
- Pozitionarea pacientului
pentru punctie:
- Pozitia sezand: pacientul este pozitionat pe pat
sau scaun cu mainile pe coapse sau incrucisate pe piept
sau spatar; capul pacientului este aplecat inainte; spatele
este incovoiat in forma de arc spate de pisica;
asistenta medicala sta in fata pacientului si apasa
moderat capul acestuia in regiunea occipitala (pentru a-si indoi spatele) iar cu mana
cealalta impinge inapoi epigastrul, accentuand pozitia dorita;
- Pozitia decubit lateral: pacientul este pozitionat la marginea patului ghemuit;
genunchii sunt cat mai ridicati spre gura si coapsele pe trunchi; capul pacientului este
aplecat inainte; spatele incovoiat in forma de arc pozitie embrionara; asistenta
medicala ce sta in fata pacientului fixeaza cu o mana coapsele, iar cu cealalta ceafa
acestuia (daca pacientul este agitat vor participa pentru mentinerea pozitiei doua asistente
medicale; copiii in timpul punctiei sunt tinuti in brate, pe genunchii asistentei, fata in fata

sau intr-o parte; aceasta ii poate fixa cu o mana umerii si ceafa iar cu cealalta va efectua
o presiune moderata asupra regiunii
epigastrice;
Procedura de laborator numita electroforeza
lichidului cefalorahidian este o metoda folosita
pentru studiul nivelul de proteine in LCR

Ingrijiri acordate pacientului


post-punctie:
transportul pacientului este asigurat obligatoriu numai in decubit dorsal pe targa .
pozitia pecientului in pat este in decubit dorsal sau ventral fara perna.
Servirea alimentelor si lichidelor se face la pat dupa cca 2 ore de la punctie.
In caz de evacuare a unei cantitati mari de LCR, pacientul este asezat in pozitie
moderat Trendelenburg.
Supraveghere atenta a functiilor vitale (P, R, Ts).
Medicul va fi informat de aparitia unor manifestari ca: greata, durere de cap,
ameteala, varsaturi sau rahialgii.
Dupa 6-8 ore pacientul poate folosi perna.
Dupa 24 h pacientul se poate mobiliza activ.
Administrarea de calmante, antiemetice, solutii perfuzabile se va face numai la
indicatia medicului.

Computer tomograf
Examenul CT este de examenul paraclinic de electie in cazul AVC pentru depistarea
caracterului ischemic sai hemoragic al acestuia.
Tomografia computerizata (CT) utilizeaza razele X pentru a crea imagini detaliate a
structurilor din interiorul corpului. In timpul examinarii, pacientul sta intins pe o suprafata plana
conectata la scanner. Scannerul trimite impulsuri de raze X spre partea corpului ce este
examinata.CT se utilizeaza pentru examinarea craniului, toracelui, abdomenului, pelvisului,
membrelor. De asemenea, poate oferi informatii asupra vaselor sanguine (Angiografia CT),
oaselor si coloanei vertebrale.
Substanta de contrast este o substanta pe baza
de iod folosita pentru o vizualizare optima a structurilor
si organelor investigate. Substanta se administreaza
intravenos si se foloseste pentru a examina fluxul
sanguin, pentru a evidentia tumori sau alte afectiuni.
Tomografia computerizata nu este dureroasa. Unii
pacienti (care sufera de claustrofobie) se pot simti
neconfortabil in interiorul scanerului. Substanta de contrast administrata da senzatia de caldura si
cateodata senzatie de greata si dureri de cap. Pacientul trebuie sa informeze tehnicianul radiolog

cu privire la toate simptomele pe care le are. Dupa examinarea cu substanta de contrast, pacientul
trebuie sa bea cat mai multe lichide pentru a grabi eliminarea substantei iodate din organism.
Asistenta medicala insoteste pacientul la sala de examinare, a carei temperatura este
climatizata, indeparteaza obiectele radioopace, il linisteste, deoarece izolarea in sala de
examinare timp indelungat ii determina o stare de nesiguranta, teama si anxietate. Explica
caracterul nonagresiv al investigatiei, conditiile in care se desfasoara aceasta, privind gradul de
luminozitate, posibilitatea de mobilizare, durata examinarii (aprox 30 minute), obligativitatea
folosirii unei substante de contrast in caz de necesitate, inainte de care AM efectueaza testul de
sensibilizare.
Nu pot efectua aceasta investigatie pacientii purtatori de: tije metalice, valve
cardiace metalice, pacemaker cardiac.
Contraindicatii majore:
Graviditate
Alergie la iod
Insuficienta renala
Examinarea radiologica
Pentru preciarea diagnosticului afectiunilor neurologice contribuie in mod decisiv si
examenul radiologic simplu sau cu substanta de contrast.
Mult timp radiografia standard a capului era o investigatie de rutina a pacientilor cu
afectiuni neurologice, dar de la aparitia metodelor de diagnostic moderne aceasta si-a pierdut din
utilitate.
Sunt folositoare pentru a observa: modificari de forma, dimensiuni si structura a
segmentelor osoase, modificari de transparenta ale sinusurilor paranazale, modificari de forma,
dimensiuni si contur a seii turcesti. Pe radiografie se pot observa calcificari intracraniene
patologice: tumorale - craniofaringiom, psamom, oligodendrogliom, pinealom si cordom;
vasculare, infectioase - parazitare, facomatoze, boala Fahr; dar si calcificari fiziologice: glanda
pineala, plexuri coroide, coasa creierului, cortul cerebelos, granulatiile Pacchioni, ligamente
interclinoidiene si petroclinoidiene.
Imagistica prin Rezonanta Magnetica (RMN sau IRM)
Imagistica prin rezonanta magnetica este un test care se foloseste de un camp magnetic si
de pulsuri de radiofrecventa pentru vizualizarea imaginii diferitelor organe si tesuturi ale
corpului omenesc. In multe din cazuri, IRM ofera informatii care nu pot fi vizualizate prin
radiografie, ultrasonografie sau tomografie computerizata.

In timpul IRM, regiunea corpului ce


trebuie investigata, este plasata intr-un aparat
special care reprezinta un magnet urias.
Informatiile furnizate de IRM pot fi stocate si
salvate intr-un computer. De asemenea pot fi
facute poze sau filme daca situatia o cere. In
anumite cazuri se poate utiliza o substanta de
contrast pentru a vizualiza mai clar anumite
structuri ale corpului.
Imagistica prin rezonanta magnetica este
un test care se foloseste de un camp magnetic si
de pulsuri de radiofrecventa pentru vizualizarea imaginii diferitelor organe si tesuturi ale
corpului omenesc.
IRM se efectueaza pentru diagnosticarea anumitor afectiuni ca tumori, sangerare, leziuni,
afectari vasculare sau infectii. Prin folosirea unei substante de contrast in timpul IRM, se pot
vizualiza clar anumite tesuturi. O IRM este indicata pentru:
- regiunea cefalica - IRM poate detecta tumoti, anevrisme, sangerari la nivel cerebral, leziuni
nervoase si alte afectiuni, ca si cele cauzate de accident vascular cerebral; IRM poate de
asemenea detecta afectiuni ale nervului
optic si globului ocular, ale urechilor si
nervului auditiv
- regiunea toracica - IRM poate
vizualiza cordul, valvele cardiace si
vasele coronare; poate stabili daca
plamanii sau inima sunt afectate; de
asemenea poate fi folosita pentru
diagnosticarea cancerului de san sau
pulmonar
- vasele sanguine - IRM poate fi folosita pentru vizualizarea vaselor de sange si a circulatiei
sangelui prin vase, in acest caz purtand numele de angiografie prin rezonanta magnetica; poate
depista afectiuni ale venelor sau arterelor, ca anevrisme vasculare, un cheag la nivel vascular sau
ruptura partiala a peretelui vascular (disectie); uneori se foloseste substanta de contrast pentru
vizualizarea mai clara a vaselor sanguine.
Ecografia Doppler
Ecografia Doppler este un mod de investigare a aparatului cardiovascular, care se foloseste de
ultrasunete si se bazeaza pe efectul Doppler.

Cu ajutorul acestei tehnici se vizualizeaza organe interne, poate fi


folosita pentru a ghida explorarea chirugicala, dirijeaza gesturile
punctiei sau biopsiei si se poate vizualiza fara probleme fatul in
uterul mamei.

Tot acest tip de ecografie ajuta ajuta la observarea fluxurilor de urina, sange si alte fluide,
fiind chiar posibila ascultarea semnalelor emise de acestea.
Pentru prima oara descris in 1842 de catre Christian Doppler, efectul care ii poarta
numele consta in modificarea frecventei receptionarii semnalului, in momentul in care sursa de
emisie sau receptorul sunt in miscare unul fata de celalalt.
Intre frecventa undei initiale si cea reflectate intervine o variatie ce poarta denumirea de
semnal Doppler.
Prin analiza semnalului obtinut, se obtin informatii despre viteza si directia de deplasare a
sangelui in diverse regiuni ale organismului.
Luam ca exemplu aparatul cardiovascular. In acest caz, sursa este una fixa. Se studiaza
modul in care se modifica frecventa ultrasunetelor pe care hematiile aflate in miscare le reflecta,
fata de frecventa initiala.
Exista mai multi factori de care depinde normalitatea semnalului Doppler inregistrat la nivel vascular:

De modul in care ventriculul stang realizeaza ejectia eliminarea sangelui, actiune care
duce la cresterea vitezei sangelui unda a.
De tonusul muscular activ al peretelui vascular si de elasticitatea acestuia. Acestea doua
permit inmagazinarea in sistola a unei cantitati de energie, energie ce va fi restituita sub
forma unei usoare accelerari diastolice unda c.
De repartitia vitezelor hematiilor din coloana de sange, caci semnalul Doppler reprezinta
o medie a acestora.

La nivelul vaselor de sange, se intalnesc doua fenomene:


1. Stenoza este o ingustare a calibrului vascular. In cazul stenozei, observam doua consecinte hemodinamice:

Local avem o crestere a vitezei de circulatie.

Distal de stenoza se observa o scadere a amplitudinii semnalului Doppler.

2. Obstructia asa cum arata si numele, vorbim despre o intrerupere a circulatiei intr-o regiune vasculara a organismului.
Local, semnalul Doppler este absent, iar distral de obstructie, el poate sa apara cu o amplitudine scazuta. Acest lucru se datoreaza existentei circulatiei
colaterale.

Ecografia Doppler color

Dezvoltarea rapida a aparatelor de explorare cu ultrasunele a dus la


crearea ecografiei Doppler color. Acest lucru este posibil prin
prelucrarea semnalelor cu ajutorul microprocesoarelor, ce realizeaza
imagini color ale circulatiei sangelui.
Semnalul este afisat in timp real si este codificat in doua culori:

rosu, reprezentand fluxul sanguin ce


vine spre transductor.

albastru, reprezentand fluxul sanguin ce se


indeparteaza de transductor.
In cazul in care viteza creste, culoarea, fie ea
rosie sau albastra, va deveni mai
stralucitoare. Daca viteza scade, culoarea se intuneca.
In prezent, ecografia Doppler color este folosita pentru a se realiza o apreciere calitativa
si cantitativa, a sunturilor intercardiace, a regurgitarilor valvulare, a curgerii sangelui. Totul cu o
mare acuratete.
Electroencefalograma (EEG)
EEG consta in culegerea biocurentilor produsi in
tunelul cerebral cu ajutorul unor electrozi de Ag sau Pb,
aflati la o distanta minima de 2 cm intre ei si plasati pe
pielea capului,
intranazal si
intraauricular.
Biocurentii sunt amplificati,
encefalografe electrice cu 4, 6, 8, 10,12

inregistrati de
sau 24 derivatii.

Inregistrare EEG
Pregatirea pacientului :
-asistenta medicala va pregati fizic si psihic bolnavul , va interzice bolnavului cu 24h inaintea
examenului orice medicatie, sedative sau excitatoare;

-capul pacientului va fi curat, parul curat si despletit, pozitia pacientului va fi asezat pe un fotoliu
sau culcat pe pat cu ochii inchiti. Camera va fi izolata fonic si de lumina.

Modificari patologice :
epilepsie
traumatisme cranio-cerebrale
neuroinfectii
AVC
tumori cerebrale
modificari EEG pot sa apara in hipofizie , hipoglicemie, hiperhidratare
Arteriografia cerebrala
Consta in injectarea unei substante de contrast in
sistemul carotidian sau vertebro-bazilar
Tehnica : In sistemul carotidian:
punctia directa a vaselor la nivelul gatului
cateterismul femural
pe cale humerala (pe dreapta)
In sistemul vertebrobazilar
punctia directa a arterei vertebrale pe cale
humerala (stanga , dreapta)

cateterism femural

Pregatirea pacientului: se pregateste fizic si psihic pacientul, se pozitioneaza in decubit


dorsal cu gatul in extensie si capul rotit opus locului de punctie, se fac teste de toleranta de iod,
se sedeaza pacientul, se supravegheza functiile vitale ale
pacientului pe tot parcursul examinarii
Complicatiile care pot apare in timpul examinarii:
- hematom local
- lezarea arterei
- crize comitiale Jacksoniene
- crize grand mall
- tulburari de sensibilitate : afazie, hemipareza, hemiplegie
- exitus
Manifestari patologice: anomalii vasculare cerebrale, procese expansive intracraniene,
stenoze, modificari ale dinamicii circulatorii cerebrale, obstructii vascul

3.4 Anexa 4 Rolul AM in semiologie


Asistentele profesioniste sunt implicate in aprecierile initiale si continue ale starii
neurologice a pacientului.
Cu toate ca datele colectate vor folosi si medicului, primul scop este de a permite asistentei
sa identifice gradul in care pacientul este capabil sa efectueze activitati de autoingrijire si de a
aprecia modul in care aceste activitati sunt limitate de deficitele identificate la nivelul
capacitatilor motorii, senzoriale, afective sau intelectuale.
In ingrijirea bolnavului asistenta are obligatia:
sa-l supravegheze pentru a culege toate datele privind starea generala si evolutia bolii
acestuia;
- sa comunice medicului tot ce a observat la bolnav, in cursul zilei sau noptii.
-

Daca observatiile sale sunt sistematice si complete, vor putea fi valorificate de medic.
Asistenta va sta cat mai mult la patul bolnavului si va urmari:
-

comportamentul bolnavului (faciesul, starea psihica, reactivitatea generala, somnul);


functiile vitale si vegetative ale organismului;
aparitia unor manifestari patologice.

Urmarind comportamentul bolnavului, asistenta culege observatiile, in mod stiintific si


obiectiv. Notarea incorecta, fara pricepere si cunostinte obiective a modificarilor, impiedica
asigurarea unor ingrijiri de buna calitate a bolnavilor.
Datele culese de asistenta, in urma supravegherii bolnavului, prin masurarea functiilor
vitale si vegetative se noteaza grafic in foaia de temperatura, componenta a foii de observatie.
Observarea faciesului, a starii psihice, a somnului bolnavului si a reactivitatii generale
Scop: cunoasterea starii psihice si a reactivitatii generale a bolnavului este necesara in stabilirea
diagnosticului si aprecierea evolutiei anumitor boli. Acestea determina bolnavului un anumit
comportament, tradus prin cateva elemente care, impreuna cu caracteristicile lor, trebuie bine
cunoscute si observate de asistenta, raportate la timp medicului pentru interpretare.

Elemente de observatie:
a) Pozitia bolnavului in pat:

bolnavul cauta sa menajeze partea


dureroasa (in pleurita sau fractura costala
bolnavul sta pe partea sanatoasa; in ulcerul
gastric sau duodenita bolnavul sta in decubit
ventral sau in decubit lateral stang);
pozitie ghemuita (in ulcerul gastric penetrant
bolnavul exercitand si o presiune cu pumnul
asupra regiunii dureroase);
pozitie sezanda (ortopnee) (in afectiuni cardiace insotite de insuficienta circulatorie, in afectiuni
pulmonare);
decubit lateral cu spatele indreptat spre lumina (foto-fobie, meningita tuberculoasa);
pozitie in cocos de pusca (capul in hiperextensie si membrele inferioare flectate articulatia
coxofemurala si cea a genunchiului);
opistotonus (bolnavul se afla in hiperextensie sub forma unui arc cu concavitate dorsala, corpul
sprijinindu-se pe ceafa si calcaie: in tetanos).
Expresia fetei bolnavului:
fata anxioasa, cianotica (bolnavii cu insuficienta circulatorie grava);
fata acoperita cu sudori reci, ochii infundati si inconjurati de cearcane albastre, nasul ascutit si
privirea anxioasa fata peritoneala) in peritonita, ileus, alte afectiuni abdominale grave;
fata congestionata, agitata, cu ochii sclipitori (boli infectioase grave);
fata exprima spaima (boala Basedow);
fata rotunda, asemanatoare cu luna plina (in mixedem);
trasaturile fetei din jurul gurii, ochilor si narilor simuleaza un ranjet, cu fruntea incretita adanc,
intristata (in tetanos).
Starea psihica a bolnavului:
bolnavul isi pastreaza constienta;
starea tifica: constienta tulburata, privirea absenta, sta in pat nemiscat (formele grave de febra
tifoida);

carfologie (stare tifica insotita de miscari automate, asemanatoare cu prinderea mustelor din aer);
obnubilatie bolnavul are functiile psihice incetinite, sesizeaza numai partial evenimentele;
delir stare de obnubilatie insotita de iluzii, halucinatii, hiperexcitatii (boli infectioase acute,
afectiuni cerebrale, intoxicatii);
apatie stare de dezinteres fata de mediu si propria persoana;
stupoare bolnavul sta in stare de imobilitate si insensibilitate, poate fi trezit, dar nu raspunde la
intrebari;
somnolenta necesitatea de a dormi indelungat, bolnavul se trezeste usor, dar adoarme imediat;
sopor bolnavul poate fi trezit numai la excitatii foarte puternice;
coma stare patologica de inhibitie profunda a activitatii nervoase superioare, caracterizata prin
pierderea completa sau partiala a cunostintei, a miscarilor voluntare si a sensibilitatii, fiind
pastrate functiile vegetative fundamentale (circulatia si respiratia).
d) Somnul bolnavului:
somn linistit, odihnitor, fara intreruperi, neagitat;
somnolenta - instalata imediat dupa alimentare (in insuficienta hepatica);
stare de insomnie (reala sau falsa raportul dintre somn de zi si de noapte se inverseaza);
somn agitat intreruperi repetate (dureri de foame, diaree, necesitate de mictiuni, stari de
tensiune nervoasa).
e) Durerea:
intensitate mica suportabila (dureri articulare reumatismale) pana la durere de mare intensitate
(colica renala, hepatica);
spontana sau provocata prin palpare, se poate defini ca jena, apasare, presiune, crampe, ruptura,
sfasiere, tensiune, arsura;
de durata, de la cateva ore la cateva zile, in functie de cauza, avand un caracter de permanenta
sau intermitenta;
directia in care iradiaza durerea in ulcerul gastric sau duodenal, durerea iradiaza din epigastru
in spate, in colelitiaza din hipocondrul drept in umarul drept, in apendicita acuta in fosa iliaca
dreapta etc.

f) Convulsiile si contractiile (convulsia = succesiune de contractii puternice involuntare ale unor


grupe musculare; contractia musculara = punerea in tensiune sau scurtarea fibrelor musculare):

convulsii locale sau generale;

convulsii clonice (scurte);

convulsii tonicoclonice (scurte, ritmice asociate cu altele cu caracter permanent).

g) Parezele si paraliziile (pareza = o scadere a functiei motorii musculare; paralizia = disparitia


totala a functiei motorii musculare):

paralizii periferice scaderea tonusului muscular (miscarile pasive se pot efectua cu o amplitudine mult mai mare);

paralizii centrale sunt spastice, cu tonusul muscular pastrat;

hemiplegia sau paralizia unei jumatati laterale a corpului;

paraplegia paralizia membrelor inferioare;

tetraplegia paralizia celor patru membre;

paralizia musculaturii vezicii urinare sau a rectului se manifesta prin retentie de urina sau materii fecale;

paralizia sfincterelor cauza a incontinentei de urina si materii fecale.

3.5 Anexa 5 - Rolul AM in aplicarea tratamentului si recuperare


Conduita de urgenta :
-atitudinea este legata de locul de manifestare a
accidentului vascular cerebral
-se va masura tensiunea arteriala si pulsul de urgenta
Conduita de urgenta in spital :
-se va examina bolnavul de urgenta
-se vor urmari functiile vitale si vegetative
-in caz de cianoza se va administra oxigen
-se urmareste pulsul si TA si se anunta medicul la orice
schimbare
-se urmareste diureza
-asistenta medicala va urma tratamentul indicat de medici
Una dintre cele mai importante atributii ale asistentei medicale este administrarea
tratamentului, implicand in cazul AVC in special tratamentul medicamentos.
Medicamentele sunt substante folosite in scopul de a preveni, a ameliora sau a vindeca
bolile, extrase sau sintetizate din produse vegetale, animale sau din substante minerale. Actiunea
lor asupra organismului depinde de structura lor chimica, de doza administrata si de calea de
administrare. Aceeasi substanta poate functiona ca aliment, medicament sau toxic, dupa
cantitatile introduse in organism, asistenta medicala avand rolul de a cunoaste foarte bine

prezentarea medicamentelor, cantitatea de substanta continuta, dozarea si timpul de actiune al


acestora.
Diferentierea actiunii medicamentelor asupra organismului este in functie de dozele de
administrare. Se deosebesc:
doza terapeutica doza utilizata pentru obtinerea efectului terapeutic dorit, fara ca prin
aceasta sa se produca vreo actiune toxica asupra organismului;
doza maxima este doza cea mai mare suportata de organism fara sa apara fenomene
toxice reactionale;
doza toxica este cantitatea care, introdusa in organism, provoaca o reactie toxica
periculoasa;
doza letala este doza care produce exitus-ul.
In vederea urmaririi efectului medicamentelor, asistenta medicala trebuie sa cunoasca:
efectul ce se asteapta de la medicamentul respectiv, pentru care a fost de fapt administrat, timpul
necesar dupa care poate fi asteptat efectul, efectele secundare ale medicamentelor, fenomenele de
obisnuinta si de acumulare, fenomenele de hipersensibilitate.
Administrarea medicamentelor se face tinand cont de anumite reguli, dintre care amintim:
respectarea intocmai a medicamentului prescris, identificarea medicamentelor prin citirea
etichetei si a datei valabilitatii, verificarea calitatii acestora, respectarea cailor de administrare, a
dozajului prescris si a orarului de administrare, respectarea somnului pacientului, evitarea
incompatibilitatii intre medicamente, administrarea imediata a medicamentelor deschise,
respectarea ordinii succesive de administrare a medicamentelor (solutii, picaturi, injectii, ovule
vaginale, supozitoare), administrarea medicamentelor in prezenta asistentei, servirea bolnavului
cu doze unice de medicament, respectarea asepsiei si antisepsiei la administrarea parenterala,
pentru evitarea infectiilor nozocomiale.
Asistenta medicala trebuie sa lamureasca bolnavul asupra efectelor medicamentelor
prescrise si sa raporteze imediat medicului o greseala care a intervenit in timpul administrarii
medicamentelor sau la aparitia unor efecte secundare severe.

Caile de administrare ale medicamentelor sunt:


respiratorie,
orala / bucala,
percutana,
rectala,
parenterala,
prin aplicatii locale.

Pe cale respiratorie se administreaza gaze sau substante gazeificate, lichide fin


pulverizate sau sub forma de vapori.
Scopul administrarii pe cale respiratorie este: dezinfectia, decongestionarea mucoasei
cailor respiratorii, imbogatirea aerului inspirat in O2 (oxigenoterapie), pentru combaterea
hipoxiei, tinand cont ca in cazul accidentului vascular cerebral starea generala este total afectata.

In cazurile grave se administreaza oxigen pentru combaterea hipoxiei determinata de


scaderea oxigenului alveolar.
Sursele de oxigen sunt: statia centrala de oxigen, microstatia de oxigen si butelia de
oxigen.
In cazul utilizarii surselor de oxigen sunt necesare anumite precautii, dintre care
enumeram:
- pacientii si vizitatorii vor fi atentionati asupra pericolului
reprezentat de fumatul in preajma sursei de oxigen;
- se vor verifica echipamentele electrice din incapere, evitandu-se
utilizarea materialelor generatoare de electricitate statica si a
materialelor inflamabile;
- aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate in partea
opusa sursei de oxigen;
- buteliile de oxigen vor fi asezate in pozitie verticala, pe un
suport si fixate de perete cu inele metalice;
- cunoasterea de catre personalul ce manevreaza oxigenul, a locului de plasare a
extinctoarelor si a modului de utilizare a acestora.
Metodele de administrare a oxigenului
prin sonda nazala este metoda cea mai frecvent utilizata. Permite
administrarea O2 de concentratie de 25-45%. Nu poate fi utilizata la pacientii cu afectiuni
ale mucoasei nazale. Oxigenul introdus trebuie umidificat (instalatia este dotata cu un vas
cu apa numit barbotor), pentru a evita lezarea mucoasei cailor respiratorii superioare.
prin masca permite administrarea O2 in concentratie de 40-60%, insa este
incomoda datorita sistemului de prindere si etanseizare, accentuand starea de anxietate
mai ales la copii. Poate cauza iritatia tegumentelor fetei, fapt pentru care este
contraindicata la pacientii cu arsuri la nivelul acesteia.
prin ochelari pentru oxigen ochelarii sunt prevazuti cu doua sonde ce se
introduc in ambele nari. Se utilizeaza la copii si pacienti agitati, fiind mai bine tolerati de
catre acestia.
prin cort de oxigen utilizat frecvent la copii. Concentratia oxigenului nu poate
depasi 50%. Are dezavantajul ca atmosfera de suport se incalzeste si se supraincarca cu
vapori datorita aerului expirat de pacient in acelasi mediu cu aerul inspirat. Oxigenul
introdus in cort nu poate fi umidificat ci trecut prin instalatii de racire.
Asistenta medicala va efectua pregatirea psihica a pacientului, pe care il va linisti
asigurandu-l ca s-au luat toate masurile de precautie. Pacientul va fi asezat intr-o pozitie
corespunzatoare, decubit dorsal sau de preferat in pozitie semisezanda, pentru favorizarea
expansiunii pulmonare.
Asistenta va dezobstrua caile respiratorii in cazul in care constata ca acestea nu permit
trecerea aerului cu usurinta si va aplica tehnica de administrare a oxigenului, care consta in:
- introducerea sondei umectate cu apasterila pentru facilitarea insertiei si prevenirea
mucoasei nazale (se masoara lungimea sondei pe obraz, de la nara la tragus)
- fixarea sondei pe obraz cu benzi de leucoplast;

fixarea debitului de administrare a oxigenului


urmarirea raspunsului terapeutic al administrarii oxigenului observarea culorii
tegumentelor, masurarea respiratiei si a pulsului;
supravegherea pacientului si a echipamentului de administrare;
mobilizarea periodica a sondei, cu scoaterea ei o data pe zi si introducerea in cealalta
nara.

Asistenta medicala trebuie sa cunoasca accidentele si incidentele care pot interveni in


timpul administrarii oxigenului (rasturnarea barbotorului si inhalarea lichidului impins de
oxigen), iritarea locala a mucoasei, congestie si edem alveolar, hemoragie intaalveolara,
atelectazie, distensie abdominala in cazul patrunderii gazului prin esofag in tubul digestiv,
precum si metodele de interventie cat mai rapida in cazul semnalarii acestora.
Calea orala sau bucala este calea naturala de administrare a medicamentelor, acestea
putand fi introduse sub diverse forme: lichide (solutii, infuzii, decocturi, tincturi, uleiuri,
extracte) sau solide (prafuri, tablete, granule, substante mucilaginoase).

Se renunta la aceasta cale de administrare cand:


medicamentul se descompune sub influenta sucurilor gastrice sau este inactivat de
acestea;
bolnavul refuza luarea medicamentelor pe aceasta cale;
medicamentul are proprietati iritante asupra mucoasei digestive;
bolnavul este inconstient (coma, are trismus)
medicamentul nu se resoarbe pe cale digestiva;
medicul doreste sa ocoleasca sistemul venei porte.

Medicamentele astfel introduse au efect: - local sau general, acestea se resorb la nivelul
mucoasei digestive, patrund in sange desfasurandu-si efectul asupra intregului organism sau doar
asupra unor anumite organe. Medicamentele lichide se pot administra ca atare sau diluate cu apa,
ceai, lapte, iar pentru mascarea gustului dezagreabil pot fi indulcite cu mire, siropuri. Cand
medicamentele solide nu pot fi inghitite ca atare, se mojareaza (se piseaza) apoi pot fi diluate cu
apa sau ceai.
Administrarea medicamentelor pe cale parenterala ofera anumite avantaje ce nu pot fi
neglijate:
absorbtia este usoara, iar efectul se instaleaza rapid;
dozajul este precis, absorbtia nefiind in functie de conditiile speciale ale tubului digestiv;
medicamentele sensibile la actiunea sucurilor digestive, nu sunt alterate sau modificate in
stomac sau intestin;
se pot introduce medicamente si in caz de intoleranta digestiva sau cand calea enterala
este contraindicata.
Prin calea parenterala se intelege de obicei ocolirea tubului digestiv si administrarea
medicamentelor prin injectare. Injectia reprezinta introducerea substantelor in stare lichida in
organism prin intermediul unui ac ce traverseaza tesuturile.

Astfel:
se utilizeaza calea subcutana cand substantele sunt usor resorbabile, au densitate mica si
presiune osmotica apropiata cu cea a organismului, nu provoaca iritatia sau lipoliza
tesutului celular adipos de sub piele;
se recurge la calea intramusculara daca densitatea
medicamentului este mai mare, daca prin stagnarea
in tesuturi ar provoca iritatia acestora, iar efectul
urmarit trebuie sa se instaleze rapid sau daca
intarzierea absorbtiei ar produce modificari in
compozitia medicamentului injectat;

calea intravenoasa se foloseste cand se asteapta o actiune prompta si cand substanta


medicamentoasa introdusa printre tesuturi ar provoca distructii tisulare, nefiind suportata
de celulele tesuturilor moi;
Asistenta medicala are un rol deosebit de important in
administrarea medicamentelor pe cale parenterala, de aceea ea
trebuie sa cunoasca fiecare tehnica foarte bine, locurile de electie,
tipul solutiilor care pot fi injectate pe cale s.c., i.m. sau i.v.,
regulile de asepsie precum si modalitatea de a interveni in cazul
unor accidente sau incidente, dintre care amintim: durere vie prin
lezarea nervului sciatic (situatie in care se impune retragerea
acului), hematom prin inteparea unui vas (se evita aceasta situatie
printr-o aspirare dupa introducerea acului daca apare sange se retrage sau se introduce acul mai
profund,pana trece de vasul de sange respectiv), supuratie aseptica datorita unor substante ce nu
sunt resorbite, ruperea acului ce impune extractia chirurgicala (toate acestea pentru injectia
intramusculara); injectarea solutiei in tesutul perivenos, manifestata prin tumefierea tesuturilor si
durere, flebalgia produsa prin injectarea rapida a solutiei sau a unor substante iritante, hematom
prin strapungerea venei, ameteli, lipotimie sau colaps (toate acestea in cazul injectiei i.v.);
Perfuzia endovenoasa urmareste introducerea in circuitul sangvin, picatura cu picatura a
unor solutii izotone, hipertone sau hipotone cu scopul de a sustine aportul necesar de lichide si
electroliti sau pentru reechilibrare hidroelectrolitica, hidroionica si volemica si introducerea unor
medicamente prin care se urmareste efectul prelungit.
Deoarece tratamentul medicamentos de electie in cazul meningitelor este cel antibiotic,
asistenta medicala are sarcina de a face testul de hipersensibilitate la respectivul antibiotic,
pentru a evita un soc anafilactic care ar agrava si mai mult starea pacientului.
Pe langa administrarea tratamentului asistenta medicala are rolul de a monitoriza
functiile vitale: respiratia, tensiunea arteriala, temperatura, pulsul, diureza si scaunul.

Asistenta medicala masoara dimineata si seara functiile vitale, vegetative si le noteaza in FO;
urmareste zilnic comportamentul bolnavului pozitia, atitudinea, expresia fetei, somnul si starea
psihica.
Sesizeaza aparitia unor modificari patologice, modificari de culoare a tegumentelor,
eruptii cutanate, edeme si transpiratii.
Realizeaza zilnic bilantul ingestie-excretie, masoara zilnic diureza.
Realizeaza educarea pacientului cu privire la regimul de viata pe care trebuie sa-l adopte dupa
externare: se interzice consumul de alcool, cafea, tutun, explicand efectul nociv al acestora
asupra organismului.
Se combate obezitatea prin respectarea unui regim hipocaloric, hipoglucidic (mai ales in
cazul AVC ischemic).
Supravegheaza anumite efecte secundare: greturi, varsaturi, diaree.
Recuperarea deficitului motor consta in :

reducerea miscarii
procesul de recuperare etapizat
individualizarea recuperarii
continuarea recuperarii
stimularea pacientului pentru propria recuperare
supravegherea factorilor de risc
evitarea efortului prelungit al pacientului
terapia recuparatorie sa fie obligatoriu avizata de catre medic
Etapele recuperarii :
- reeducarea functionala trebuie inceputa in perioada acuta
- mentinerea pozitiei corecte a membrelor paralizate
- combaterea pozitiei de flexie a genunchilor , rasuciri ale trunchiului , rotatia externa a
coapselor
Mobilizarea bolnavilor paralizati are trei etape:
1.Mobilizarea pasiva - se maseaza extremitatile pentru prevenirea complicatiilor
tromboembolitice
- se efectueaza miscari ale segmentului paralizat
- se mentine supletea articulara

- durata unei sedinte de mobilizare pasiva sa fie intre 10-30 minute


- intre mobilizari se vor face scurte pauze obligatoriu
2.Mobilizarea autopasiva educam pacintul ca miscarile desi sunt simple sa se execute
corect si eficient si anume: abductie, adductie, flexie, extensie, rotatie, supinatie, pronatie
3.Mobilizarea activa - se vor supraveghea:
- calitatea miscarilor
- viteza de executie a miscarilor deficitare
- forta fizica
- excitarea miscarilor deficitare

Capitolul 4
Planuri de ingrijire ale pacientilor
cu A.V.C.
- Studiu de cazuri 4.1 Plan de ingrijire al pacientei P.V.
Perioada de ingrijire 24.02 27.02.2012
Prezentarea cazului
Doamna P.V. in varsta de 75 ani, se interneaza in data de 20.02.2012 in Spitalul Clinic
Colentina, sectia neurologie cu diagnosticul prezumtiv AVC hemoragic, hemiplegie stanga, HTA,
Obezitate gradul II
Domiciliul: mediul rural
Conditii de viata si munca: locuieste impreuna cu fiul ( casatorit); int-o casa cu patru camera si
dependinte, incalzire cu lemne, conditii relative igienice. Munceste in gospodarie si agricultura.
Mod de petrecere a timpului liber: lecturarea unei carti, emisiuni TV
Motivele internarii
-deficit motor hemicorp stang

Antecedente medicale
Fiziologice

- menarha- la 13 ani;
- menopauza la 54 ani;
- sarcini: 2; nasteri : 1 ; avort spontan 1

Patologice

- bolile copilariei fara sa poata preciza care anume;

Antecedente heredo-colaterale - neaga luesul , TBC-ul, infectia HIV in familie


Istoricul bolii
Pacienta P V , in varsta de 75 ani cunoscuta ca hipertensiva, care nu urmeaza
cu regularitate tratamentul prescris de medic. Din relatiile insotitortilui reiese ca
bolnava, cu circa 5 ore inaintea internari, in urma unui efort fizic acuza brusc :
cefalee brutala accentuata, in casca, urmata de ameteli, varsaturi, fotofobie,
incontenienta urinara, diminuarea fortei musculare pe partea stanga a corpului,
obnubilare, agitatie, dispnee, cu sete de aer, transpiratii abundente. Se interneaza de
urgenta pentru investigatii si tratament de specialitate
Protocol medical
Examen fizic general
La examenul clinic pe aparate si sisteme efectuat de medic s-au constatat
urmatoarele aspecte patologice:
Stare generala: modificata, bolnav inconstient, subfebril T = 38,2C.
-Tegumente si mucoase: normal colorate, hiperemie intensa la nivelul fetei de partea
stanga a corpului;
-Sistem limfoganglionar, superficial: nepalpabil, nedureros.
.
-Tesut celular subcutanat: reprezentat in exces, obezitate gradul II.
-Sistem osteoarticular si muscular: integru morfofunctional, hipotomie musculara de
partea hemicorpului stang;
-Aparat respirator: R=2l/min;, CRS obstruate, dispneic in repaus, respiratie
stentertoasa, torace usor emfizematos; la palpare- vibratii vocale transmise pe ambele
arii pulmonare pana la baze; la percutie sonoritate pulmonara crescuta; la auscultatie:
murmur vezicular prezent pe ambele arii pulmonare.

-aparat cardiovascular: cord in limite relativ crescute, cu socul apexian in


spatiul intercostal stang, in afara liniei medioclaviculare stangi, cu zgomote
cardiace intens batute; TA= 210/120 mmHg, AV=72bat/min; artere superficiale indurate,
sinuoase, vene permeabile.
- Aparat digestiv si anexe: abdomen hipoton de partea hemicorpului stang, cu aspect batracian,
nedureros la palpare, ficat la 3 cm sub rebordul costal drept pe linia medioclaviculara dreapta,
splina in limite normale, tranzit intestinal incetinit.
- Aparat urogenital: loji renale libere, mictiuni fiziologice, cu incontinenta urinara la intenare,
semnul GIORDANO negativ bilateral.
- Sistem nervos si organe de simt: dezorientat tempo-spatial, ROT abolite de partea stanga,
BABINSKI pozitiv bilateral, RFM=prezent bilateral, afazic, apraxic, pareza flasca a
hemicorpului stang, agitatie psihomotorie, tiroida nepalpabila, nedureroasa.
Examen neurologic
-Atitudine = absente
-Ortostatiune = mers imposibil
- Mobilitate = deficit motor drept
- Coordonare M J =4/5 OMS =5/5
-Sensibilitate = normal
-Vorbire = normal
- Psihic GCS =15
Investigatii
Sectia Radioimagistica
Diagnostic de trimitere:AVC hemoragic
Regiune examinata:craniu
Rezultat: plaja hiperdensa hematica situate capsule renticular de partea dreapta cu fin edem
perifocal. Plaja hipodensa situate occipito parietal dreapta cu topogafie pasagitata. Sistem
ventricular usor asimetric situate pe linia mediana
Analize de laborator
Analiza

24.02.2012

25.02.2012

26.02.2
0
12

27.02.2012

HEMATOLOGIE

RBC= 5.14/10*10/
MCH=28.88/pg

WBC=14.08/*10/L
LY#=0.65/*10/L
HGB=14.85/g/dl
MCHC=33.47/g/dl
NEU%=91.2%
HCT=44.35%
RDW=14%
NEU#=12.84/*10/L
BAS#=0.07/*10/L
MCV=86.28/fL
MPV=10.24/fL
VSH(1h)=20/mm
BIOCHIMIE

EXAMEN LCR

NA(ser)=132/mm ol/l
LDH=193/u/l
GOT=20/u/l
K(ser)=3.4/mm ol/l
GPT=25/u/l
Cl(ser)=91/mm ol/l
D.Bilir=0.29mg%
Protein. Totala=8.3
Glucoza=127/mg/dl
T.Bilir=0.61mg%
Lipide=688/mg/dl
Trigl.=52mg/dl
Ca=9.0/mg/dl
GGT=26/u/l
CPK=298/u/l

LCR - aspect
Aspect sanghinolent
ENT(+++)
LCR - culoare
XANTOCRO M(+)
LCR - R Pandy
Pozitiv(++)
LCR - Albumina 0.52/g

LCR - nr celule
256/mm
LCR - nr eritrocite
138.240/mm
Tratament medicamentos prescris de medic
24.02.2012

25.02.2012

26.02.2012

27.02.2012

Enap

2f

2f

2f

2f

Miofilin

1f

1f

1f

1f

ACC

2f

2f

2f

2f

Algocalmin

2f

2f

2f

2f

Ranitidina

2 cp

2 cp

2 cp

2 cp

Metoclopramid

3f

3f

1f

Nimotop

2cp

2cp

2cp

2cp

Vit B2 , B6

2f

2f

2f

2f

Diazepam

1f

1f

1f

1f

3cp

3cp

3cp

3cp

758 ml

758 ml

758 ml

758 ml

Silimarina
Manitol 22 %

Solutie NaCl

500 ml

500 ml

500 ml

500 ml

Glucoza 10%

500ml+12 U.I
insulina

500ml+12 U.I
insulina

500ml+12 U.I
insulina

500ml+12 U.I
insulina

Apreciere nursing
Analizand datele anamnestice, examenul clinic, paraclinic si observatiile personale, se apreciaza
din punct de vedere nursing ca pacienta PV prezinta:
alterarea mobilitatii fizice;
deficit de autoingrijire;
incontinenta urinara
risc de alterare a integritatii pielii;
risc de alterare a nutritiei;
incapacitatea de a comunica;
alterarea imaginii de sine;
circulatie inadecvata;
riscul de aparitie a sindromului de inutilitate social.

PLAN DE INGRIJIRE I (24.02-27.02.2012)


1. Nevoia de a respira a respira reprezinta nevoia fiintei umane de a capata oxigenul din mediul
inconjurator, necesar proceselor de oxidare din organism, si de a elimina dioxidul de carbon
rezultat din arderile celulare .
Diagnostic de
ingrijire
Pacienta
prezinta o
respiratie
zgomotoasa cu
dispnee,
senzatie de
sufocare
Probleme
-dificultatea in a
respira
-senzatie de
sufocare
-dispnee
-zgomote
respiratorii
Surse de
dificulate
-durere
-anxietate
- diminuarea
mobilitatii
intoleranta la
efortul fizic
-lipsa cunosterii
despre boala sa
Manifestari de
dependenta
-senzatie de
sufocare

Obiective

Interventii autonome si delegate

-sa prezinte cai


respiratorii
permeabile si o
buna respiratie
-sa-si
diminueze
dispneea
-sa aibe un ritm
respirator
regulat

-monitorizarea functiilor vitale


R=21/min;T.A=210/120mmHg;AV=72b/min
-posturi adegvate care sa favorizeze respiratia(schimbam
pozitia din 2 in 2h)
-efectuam tapotaj
-educarea pacientului pentru executarea unor exercitii
respiratorii
-pregatesc bolnavul fizic si psihic pentu recoltarea de analize
in urgenta : grup sanguin,Rh,TS,TC,TQ,indice de
protrombina,calcemie
-administrarea medicamentelor prescrise de medic

2. Nevoia de a se misca si a-si mentine o buna postura: sunt o necesitate a fiintei vii de a fi in
miscare , de a-si mobiliza toate partile corpului prin miscari coordonate , de a pastra diferitelor
parti ale corpului intr-o pozitie care sa permita eficacitatea functiilor organismului.

Hb=1
Ht=4
TC=
p
g
gl
co

-schimbare
in 2h ajut

-starea b
progr
O

Diagnostic de ingrijire

Obiective

Alterarea mobilitatii prin AVC


deficit motor al membrelor pe
partea stg

- sa-si recapete
forta si tonusul
muscular

Problemele

-autonomie in
deplasare si
miscare

-deficit motor al membrelor


superioare/inferioare pe partea
stg
-pacientul nu are voie sa se miste
din cauza hemoragiei
dificultatea de a se ridica, a
merge
Sursa de dificultate
-hemoragia
-oboseala
-slabiciune
-lipsa de cunoastere a tehnicilor
mobilizarii
Manifestari de dependenta
- imobilizare la pat, grad limitat
de miscare

Interventii autonome si delegate


-mobilizez pasiv pacientul din 2 in 2h
-maseaz regiunile predispuse la escare
-ajut pacientul in satisfacerea nevoilor sale il
servesc la pat cu cele necesare
-asigur conditiile necesare repausului la pat
-iau legatura cu serviciul exploarari
functionale pentru a efectua EKG la patul
bolnavului
-monitorizarea functiilor vitale
T.A=190/105mmHg R=20resp/min dispneic ;
AV=70bat/min T=38C;diureza=800ml/24h ;
nu a avut scaun
-administrarea medicamentelor prescrise de
medic+Aspatofort 2f/zi I.m

rez
40
extras
modif

-f

-paci
voie s

-inte
pacie

3. Nevoia de a se alimenta: oricarui organism ii este necesar sa ingereze si sa absoarba alimente


de buna calitate si in cantitate suficienta , pentru a-si asigura dezvoltarea , intretinerea tesuturilor
si pentru a-si mentine energia indisponibila unei bune functionari .
Diagnostic de ingrijire
Alimentatie inadegvata datorata
varsaturilor, greturilor, aportului
insuficient de alimente
Problemele
-alimentatie neadegvata:surplus
-varsaturi
-greturi
-hidratare neadegvata
-aport insuficient de alimente
Sursa de dificultate
-obisnuinta de hidratare deficitara
si alimentare deficitara
-lipsa de cunoastere a valorilor

Obiective
- sa fie echilibrat din
punct de vedere
fizic, sa nu mai
prezinte sindrom
digestiv
-sa primeasca
alimentatia care sa
corespunda din
punct de vedere
calitativ si cantitativ
-reechilibrare
hidro-electrolitica

Interventii autonome si delegate


- asigur stare de confort pentru prevenirea
varsaturilor si aspirari
-pregatesc tavita renala pentru varsaturi si
sustin capul bolnavului in timpul efortului
de varsatura
-diversificarea alimentelor in functie de
regimul alimentar prescris de medic
tinand cont de boala
-rehidratarea dupa varsatura,abordez
calea venoasa pentru perfuzia cu NaCl
500ml+Glucoza 10%+10 U.I de insulina
-ridic capul bolnavului in timp ce acesta
mananca
-monitorizarea functiilor vitale

con
pentr
la
paci
si rec

pac
h

nu m

T.A=180/90mmHg ; AV=72 bat/min


T=37,9C ;R=19 resp/min
-asigur regimul igieno-dietetic prin
administrarea parenterala de glucoza 10%
500ml
-administrarea medicamentelor prescrise
de medic

nutritive ale alimentelor si


nevoilor organismului
Manifestari de dependenta
- grad de deshidratare
- odihna si somn deficitar prin
stare de disconfort

se p

4. Nevoia de a dormi si odihni: este o necesitate a fiecarei fiinte umane de a dormi si a se


odihni in bune conditii , timp suficient , astfel incat sa-i perita organismului sa obtina
randamentul maxim .
Diagnostic de ingrijire

Obiective

Disconfort prin tulburari de odihna si


somn manifestate prin
agitatie,indispozitie
psihomotorie,iritabilitate
Probleme
-incapacitatea de a se odihni
-epuizare fizica si psihica
-agitatie
Sursa de dificulatate
-anxietate
-pacientul este agitat din cauza
hemoragiei
-stare depresiva din cauza bolii
Manifestari de dependenta
-insomnie
-epuizare

Interventii autonome si
delegate

-creez un climat de incredere


incurajand pacientul si ii favorizez
- satisfacerea nevoii
odihna
de somn a
-invat pacientul cum sa execute tehnici
pacientului
de relaxare
-educam familia cum sa comunice cu
pacientul in vederea diminuarii
anxietatii
-observ si comunic medicului
schimbarile survenite in
comportamentul pacientului
-monitorizarea functiilor vitale
T.A=175/95mmHg ; AV=72 bat/min
T=36,9C ;R=19 resp/min
administrarea medicamentelor prescrise
de medic+HALDOL 1f/i.m seara

-star
d

-pac
rit

-p
peri

-paci
se

5. Nevoia de a fii curat si ingrijit: a fi curat , ingrijit si a-ti proteja tegumentele si mucoasele
sunt o necesitate pentru a-ti mentine o tinuta decenta si pielea sanatoasa , asa incat acestea sa-si
poata indeplini functiile.
Interventii autonome si delegate
Diagnostic de ingrijire
Degradarea autonomiei
pentru ingrijiri personale
Probleme
-imobilizarea
-transpiratii abundente

Obiective
-pacientul sa-si
pastreze tegumentele
integre
-evitarea riscului de
aparitie al escarelor
-sa-i asiguram

-asigur lenjerie curata de corp si pat


-asigur microclimatul in salon si repaus la pat
absolut
-asigur regimul igieno-dietetic si hidratare
corespunzatoare a bolnavului pe cale
parenterala

-ab

-tesu

subfebrilitate
-dezinteres fata de masurile
de igiena
Sursa de dificulatate
-dificultatea de a se misca
-stare depresiva din cauza
bolii
-slabiciune
perturbarea imaginii de sine
Manifestari de dependenta
-incontinenta urinara
-hemiplegie

materiale necesare
pentru efectuarea
igienei la pat

-explic pacientului consecintele posibile ale


imobilizarii si masurile de prevenire luate
-schimb pozitia pacientului din 2 in 2h
- monitorizarea functiilor vitale
T.A=185/100mmHg ; AV=71 bat/min
T=38C ;R=20 resp/min diureza=1000ml/24h
-administrarea medicamentelor prescrise de
medic+Aspatofort 2f/zi I.M
-ii recolteaz analize de laborator(HLC , TS ,
TQ,IP,glicemie) la indicatia medicului
-explic pacientului acesta manevra

-am
fam
ac
bo
s
fu
O

6. Nevoia de a elimina: eliminarea reprezinta necesitatea organismului de a se debarasa de


substantele nefolositoare , rezultate din metabolism .
Diagnostic de ingrijire

Obiective

Dezechilibrul in eliminarea
urinara legat de prezenta
sondei

- sa-si recapete forta


si tonusul muscular

Probleme
-mobilizarea obligatorie la
pat a pacientului din cauza
AVC hemoragic

-autonomie in
deplasare si miscare

Interventii autonome si delegate


-am monitorizat permanent cantitatea/calitatea
emisiei de urina si fecale
-la indicatia medicului montez o sonda Foley
nr.16, respectand toate regulile de asepsie si
antisepsie si ale tehnicii de lucru stiind ca cele
mai multe infectii ale tractului urinar survin in
urma sondajului
- monitorizarea functiilor vitale
T.A=180/95mmHg ; AV=70 bat/min
T=37,2C ;R=20 resp/min diureza=1100ml/24h

-eli

-p

lim
sc

Sursa de dificultate
-sonda urinara

-administrarea medicamentelor prescrise de


medic

-mobilizarea pacientului la
pat
Manifestari de dependenta
-disconfort, jena
Nevoi fundamentale la care pacientul prezinta independenta
Manifestari de independenta
Nevoia Fundamentala

Obiective

Inter

Nevoia de a-si mentine


temperatura corpului in
limite normale
Nevoia de a comunica

Nevoia de a actiona conform


propriilor convingeri si valori,
de a practica religia
Nevoia de a fii preocupat in
vederea realizarii

Nevoia de a se recreea
Nevoia de a invata

Nevoia de a se imbraca si
dezbraca
Nevoia de a evita pericolele

-pacientul este afebril


- sa evite orice infectie care ar
putea determina cresterea
temperaturii
-pacientul comunica cu
personalul medical dar si cu
ceilalti bolnavi din salon
-participa la slujbe religioase
ocazional
-integritate psihica
-manifesta ambitie in
realizarea activitatilor specifice
varstei sale
-scaderea starii de incordare
-dezvoltare psihologica si
emotionala optima
-dorinta si interesul de a invata
-acumularea de cunostinte
-pacientul se poate imbraca
singur
-pacientul nu prezinta teama

-sa prezinte independenta in


satisfacerea acestei nevoi pe
perioada spitalizarii

- il invat
impo
-il educ
imbrac

-incurajez
AM orice
in evolu

-respectarea convingerilor

-determ
exprime

-sa-si continue activitatile


conform varstei si
aptitudinilor sale
-sa-si cunoasca resursele
intelectuale

-incuraje
activitat
-il stimu
per

-planific cu pacientul activitati


recreative

-pacie

-pacientul trebuie sa cunoasca


norme de mentinere a sanatatii

-ii susti
cunostinte

-sa fie echilibrat fizic si psihic

-ajut pa
lenjeri

-sa nu prezinte stare de


anxietate si disconfort

-asigur
adecva
pericole

4.2 Plan de ingrijire al pacientei R.I.


Perioada de ingrijire 14.03 17.03.2012
Prezentarea cazului
Doamna R.I. in varsta de 45 ani, se interneaza in data de 10.03.2012 in Spitalul Clinic
Colentina, sectia neurologie cu diagnosticul prezumtiv AVC ischemic dreapta, hemiplegie stanga,
HTA, Diabet zaharat tip II
Conditii de viata si munca: locuieste impreuna cu sotul, ambii pensionari, intr-un
aprtament cu trei camere
Motivele internarii
-hemiplegie stanga
-varsaturi alimentare
Antecedente medicale
Fiziologice

- menarha- la 15 ani;
- sarcini: 5; nasteri : 2 ; avort 3;

Patologice

- bolile infectioase ale copilariei

Antecedente heredo-colaterale -mama hipertensiva, decedata in urma unui stop


cardio-respirator
Istoricul bolii
Pacienta este cunoscuta ca o veche hipertensiva in tratament cu Enap , Nifedipin etc.,
pe care-l urma inconstant si diabet zaharat de tip II , ultima valoare in luna martie a
glicemiei 180mg/dl mentinuta prin: regim alimentar, prescris de cabinetul de nutritie si
hipoglicemiante Maninil 2tb/zi :
-de circa 1 saptamana a observat :
o scadere de forta discreta la membrele de partea stanga
tulburari de echilibru
- in dimineata internarii este gasita cazuta in casa prezentand :
varsaturi alimentare in jet
relaxare sfincteriana

Protocol medical
Examen fizic general

Pacienta constienta , orientata temporo-spatial prezinta :


labilitate psihoemotionala
fara redoare de ceafa
pupile egale reactive
pareza faciala stanga de tip central
hemiplegie stanga
Romberg nesistematizat
tulburari de vorbire de tip afazic
stare generala buna , tesut adipos bine reprezentat
stare de nutritie buna
T.A=235/140mmHg , AV=88/min , T=36,9C
Sfinctere incontinente pentru urina
- medicul neurolog decide efectuarea in urgenta a testarii glicemiei cu glicotest valoare de
320 mg/d

Examen neurologic
-Atitudine = absente
-Ortostatiune = mers imposibil
- Mobilitate = deficit motor stang
- Coordonare M J =4/5 OMS =5/5
-Sensibilitate = normal
-Vorbire = normal
- Psihic GCS =15
Investigatii
Examenul RMN

Examen IRM cerebral cu substanta de contrast


-mica retea de structuri vasculare serpinginoase cu signal void
de reflux rapid in toate secventele , vizibila superficial parietal
posterior pe partea stanga ,fara modificari de semnal in
parenchimul adiacent ; secventele angio IRM evidentiaza
malformatie vasculara cu ramuri de hranire din ACM stg si ACP
stg si drenaj venos prin vene corticale in sinusul sagital superior
si in sinusul transvers stg aspect ingrosat al mucoasei ce
tapeteaza ambele sinusuri maxilare.
Analize de laborator
-HB=16,20g%
-Ht=45,6%
-trombocite=176.000/mm
-leucocite=8.200/mm
-formula leucocitara : Neutrofile segmentate=62% Limfocite=27%
Euzinofile=3%
Monocite=6%
Bazofile=2%
-VSH=14mm/h
-uree=31mg%
-glicemie=320mg% (la internare)
-colesterol=240mg%
-tymol=20
-TQ=14 sec (la internare)
-TH=100sec (la internare)
-coeficient protrombina=80%
-creatinina=0.90mg%
-urocultura=sterila
-glucozurie /24h=fara albumina , glucoza=130mg%
Tratament medicamentos prescris de medic
14.03.2012

15.03.2012

16.03.2012
17.03.2012

200ml

200ml

200ml

500ml

500ml

500ml

1500ml + 12u.i
insulina/250ml

1500ml + 12u.i
insulina/250ml

1500ml + 12u.i
insulina/250ml

3f

3f

3f

Manitol 20 %

200ml

Solutie Ringer
Glucoza 10%

500ml

Algocalmin

3f
2f

Cerucal

1500ml + 12u.i
insulina/250ml

2f

2f
2f

2f

2f

2f

Clexane (40mg)

2f
2f

2f

2f

Furosemid

2f
1f

1f

1f

Piracetam

1f
1f

1f

1f

Cerebrolysin
3tb

3tb

3tb

2f

2f

2f

1f
3tb

Maninil
Vitamina B1 100

2f
500 ml

500 ml

500 ml

Vitamina B6 250

500 ml
4f

4f

4f

Vitamina C 500

4f
10 ml

10 ml

10 ml

4 tb

4 tb

4 tb

2tb

2tb

2tb

KCl 1g

10 ml

Sintrom

4 tb

Enap
2tb
Apreciere nursing
Din analiza datelor anamnestice, examenul clinic, paraclinic si observatiile personale, se
apreciaza din punct de vedere nursing ca pacienta RI prezinta:
alterarea mobilitatii fizice;
deficit de autoingrijire;
incontinenta urinara
risc de alterare a integritatii pielii;
risc de alterare a nutritiei;
incapacitatea de a comunica;
alterarea imaginii de sine;
circulatie inadecvata;
riscul de aparitie a sindromului de inutilitate social.

PLAN DE INGRIJIRE I (14.03-17.03.2012)


1. Nevoia de a respira a respira reprezinta nevoia fiintei umane de a capata oxigenul din mediul
inconjurator, necesar proceselor de oxidare din organism, si de a elimina dioxidul de carbon
rezultat din arderile celulare .
Diagnostic de
ingrijire
Respiratie
zgomotoasa cu
dispnee, senzatie
de sufocare
Probleme
-dificultatea in a
respira
-senzatie de
sufocare
-dispnee
-zgomote
respiratorii
Surse de
dificulate
-durere
-anxietate
- diminuarea
mobilitatii
intoleranta la
efortul fizic
-lipsa cunosterii
despre boala sa
Manifestari de
dependenta
-senzatie de
sufocare

Obiective

Interventii autonome si delegate

- cai respiratorii
permeabile si o
buna respiratie
in perioada
spitalizarii
-diminuarea
dispneei
- ritm respirator
regulat pe
timpul
spitalizarii

-monitorizarea functiilor vitale


R=21/min;T.A=210/120mmHg;AV=72b/min
-posturi adegvate care sa favorizeze respiratia(schimbam
pozitia din 2 in 2h)
-efectuam tapotaj
-educarea pacientului pentru executarea unor exercitii
respiratorii
-pregatesc bolnavul fizic si psihic pentu recoltarea de analize
in urgenta : grup sanguin,Rh,TS,TC,TQ,indice de
protrombina,calcemie
-administrarea medicamentelor prescrise de medic

TQ

HB

-schim
frecven

-starea
prog

2. Nevoia de a se misca si a-si mentine o buna postura: sunt o necesitate a fiintei vii de a fi in
miscare , de a-si mobiliza toate partile corpului prin miscari coordonate , de a pastra diferitelor
parti ale corpului intr-o pozitie care sa permita eficacitatea functiilor organismului.
Diagnostic de ingrijire

tro

Obiective

Interventii autonome si delegate

Alterarea mobilitatii cu
reestrictie in miscare si
autonomie
Problemele
-dificultatea in a se
misca,
-pacientul nu are voie sa
se miste din cauza
hemoragiei
dificultatea de a se ridica,
a merge
Sursa de dificultate
-hemoragia
-oboseala
-slabiciune
-lipsa de cunoastere a
tehnicilor mobilizarii
Manifestari de
dependenta
- imobilizare la pat, grad
limitat de miscare

-mobilizarea pasiva a
pacientul de 6 ori/12h
-pacientul sa-si
mentina satisfacute
celelalte nevoi
fundamentale pe
timpul spitalizarii

-mobilizez pasiv pacientul din 2 in 2h


-maseaz regiunile predispuse la escare
-ajut pacientul in satisfacerea nevoilor sale il
servesc la pat cu cele necesare
-asigur conditiile necesare repausului la pat
-iau legatura cu serviciul exploarari functionale
pentru a efectua EKG la patul bolnavului
-monitorizarea functiilor vitale
T.A=190/105mmHg R=20resp/min dispneic ;
AV=70bat/min T=38C;diureza=800ml/24h ; nu
a avut scaun
-administrarea medicamentelor prescrise de
medic+Aspatofort 2f/zi I.m

rezu
40
extrasi
modific

-fo

-pacient
sa s

-inte
pacien

3. Nevoia de a se alimenta: oricarui organism ii este necesar sa ingereze si sa absoarba alimente


de buna calitate si in cantitate suficienta , pentru a-si asigura dezvoltarea , intretinerea tesuturilor
si pentru a-si mentine energia indisponibila unei bune functionari .
Diagnostic de ingrijire
Alimentatie inadegvata datorata
varsaturilor, greturilor, aportului
insuficient de alimente
Problemele
-alimentatie neadegvata:surplus
-varsaturi
-greturi
-hidratare neadegvata
-aport insuficient de alimente
Sursa de dificultate
-obisnuinta de hidratare deficitara
si alimentare deficitara
-lipsa de cunoastere a valorilor
nutritive ale alimentelor si
nevoilor organismului
Manifestari de dependenta

Obiective
- sa fie echilibrat din
punct de vedere
fizic, sa nu mai
prezinte sindrom
digestiv in 48 ore
-sa primeasca
alimentatia care sa
corespunda din
punct de vedere
calitativ si cantitativ
in 72 h
-reechilibrare
hidro-electrolitica

Interventii autonome si delegate


- asigur stare de confort pentru prevenirea
varsaturilor si aspirari
-pregatesc tavita renala pentru varsaturi si
sustin capul bolnavului in timpul efortului
de varsatura
-diversificarea alimentelor in functie de
regimul alimentar prescris de medic
tinand cont de boala
-rehidratarea dupa varsatura,abordez
calea venoasa pentru perfuzia cu NaCl
500ml+Glucoza 10%+10 U.I de insulina
-ridic capul bolnavului in timp ce acesta
mananca
-monitorizarea functiilor vitale
T.A=180/90mmHg ; AV=72 bat/min
T=37,9C ;R=19 resp/min
-asigur regimul igieno-dietetic prin

con
pentr
la
paci
si rec

pac
h

nu m

se p

administrarea parenterala de glucoza 10%


500ml
-administrarea medicamentelor prescrise
de medic

- grad de deshidratare
- odihna si somn deficitar prin
stare de disconfort

4. Nevoia de a dormi si odihni: este o necesitate a fiecarei fiinte umane de a dormi si a se


odihni in bune conditii , timp suficient , astfel incat sa-i perita organismului sa obtina
randamentul maxim .
Diagnostic de ingrijire

Obiective

Interventii autonome si
delegate

Disconfort prin tulburari de odihna si


somn manifestate prin
agitatie,indispozitie
psihomotorie,iritabilitate
Probleme
-incapacitatea de a se odihni
-epuizare fizica si psihica
-agitatie
Sursa de dificulatate
-anxietate
-pacientul este agitat din cauza
hemoragiei
-stare depresiva din cauza bolii
Manifestari de dependenta
-insomnie
-epuizare

- satisfacerea nevoii
de somn a
pacientului in
perioada spitalizarii
- diminuarea starii
de anxietate in 48h

-creez un climat de incredere


incurajand pacientul si ii favorizez
odihna
-invat pacientul cum sa execute tehnici
de relaxare
-educam familia cum sa comunice cu
pacientul in vederea diminuarii
anxietatii
-observ si comunic medicului
schimbarile survenite in
comportamentul pacientului
-monitorizarea functiilor vitale
T.A=175/95mmHg ; AV=72 bat/min
T=36,9C ;R=19 resp/min
administrarea medicamentelor prescrise
de medic+HALDOL 1f/i.m seara

-star
d

-pac
rit

-p
peri

-paci
se

5. Nevoia de a fii curat si ingrijit: a fi curat , ingrijit si a-ti proteja tegumentele si mucoasele
sunt o necesitate pentru a-ti mentine o tinuta decenta si pielea sanatoasa , asa incat acestea sa-si
poata indeplini functiile.
Interventii autonome si delegate
Diagnostic de ingrijire
Degradarea autonomiei
pentru ingrijiri personale
Probleme
-imobilizarea
-transpiratii abundente
subfebrilitate
-dezinteres fata de masurile
de igiena

Obiective
-pacientul sa-si
pastreze tegumentele
integre
-evitarea riscului de
aparitie al escarelor
-sa-i asiguram
materiale necesare
pentru efectuarea
igienei la pat

-asigur lenjerie curata de corp si pat


-asigur microclimatul in salon si repaus la pat
absolut
-asigur regimul igieno-dietetic si hidratare
corespunzatoare a bolnavului pe cale
parenterala
-explic pacientului consecintele posibile ale
imobilizarii si masurile de prevenire luate
-schimb pozitia pacientului din 2 in 2h

-ab

-tesu

-am
fam
ac

- monitorizarea functiilor vitale


T.A=185/100mmHg ; AV=71 bat/min
T=38C ;R=20 resp/min diureza=1000ml/24h
-administrarea medicamentelor prescrise de
medic+Aspatofort 2f/zi I.M
-ii recolteaz analize de laborator(HLC , TS ,
TQ,IP,glicemie) la indicatia medicului
-explic pacientului acesta manevra

Sursa de dificulatate
-dificultatea de a se misca
-stare depresiva din cauza
bolii
-slabiciune
perturbarea imaginii de sine
Manifestari de dependenta
-incontinenta urinara
-hemiplegie

bo
s
fu
O

6. Nevoia de a elimina: eliminarea reprezinta necesitatea organismului de a se debarasa de


substantele nefolositoare , rezultate din metabolism .
Diagnostic de ingrijire

Obiective

Dezechilibrul in eliminarea
urinara legat de prezenta
sondei

- montarea unei
sonde vezicale

Probleme
-mobilizarea obligatorie la
pat a pacientului din cauza
AVC hemoragic

-evacuarea urinii prin


sonda

Interventii autonome si delegate


-am monitorizat permanent cantitatea/calitatea
emisiei de urina si fecale
-la indicatia medicului montez o sonda Foley
nr.16, respectand toate regulile de asepsie si
antisepsie si ale tehnicii de lucru stiind ca cele
mai multe infectii ale tractului urinar survin in
urma sondajului
- monitorizarea functiilor vitale
T.A=180/95mmHg ; AV=70 bat/min
T=37,2C ;R=20 resp/min diureza=1100ml/24h

-eli

-p

lim
sc

Sursa de dificultate
-sonda urinara

-administrarea medicamentelor prescrise de


medic

-mobilizarea pacientului la
pat
Manifestari de dependenta
-disconfort, jena
Nevoi fundamentale la care pacientul prezinta independenta
Manifestari de independenta
Nevoia Fundamentala
Nevoia de a-si mentine

Obiective

Inter

-pacientul este afebril


- sa evite orice infectie care ar

- il invat

temperatura corpului in
limite normale
Nevoia de a comunica

Nevoia de a actiona conform


propriilor convingeri si
valori, de a practica religia
Nevoia de a fii preocupat in
vederea realizarii

Nevoia de a se recreea
Nevoia de a invata

Nevoia de a se imbraca si
dezbraca
Nevoia de a evita pericolele

putea determina cresterea


temperaturii
-pacientul comunica cu
personalul medical dar si cu
ceilalti bolnavi din salon
-participa la slujbe religioase
ocazional
-integritate psihica
-manifesta ambitie in realizarea
activitatilor specifice varstei
sale
-scaderea starii de incordare
-dezvoltare psihologica si
emotionala optima
-dorinta si interesul de a invata
-acumularea de cunostinte
-pacientul se poate imbraca
singur
-pacientul nu prezinta teama

-sa prezinte independenta in


satisfacerea acestei nevoi pe
perioada spitalizarii

imp
-il educ
imbra

-incu
comunic
care apar

-respectarea convingerilor

-determ
exprime

-sa-si continue activitatile


conform varstei si aptitudinilor
sale
-sa-si cunoasca resursele
intelectuale

-incuraj
activitat
-il stim
per

-planific cu pacientul activitati


recreative

-pacie

-pacientul trebuie sa cunoasca


norme de mentinere a sanatatii

-ii susti
cunostinte

-sa fie echilibrat fizic si psihic

-ajut pa
lenjeri

-sa nu prezinte stare de


anxietate si disconfort

-asigur
adecv
pericole

4.3 Plan de ingrijire al pacientei M.L.


Perioada de ingrijire 21.03 24.03.2012
Prezentarea cazului
Doamna P.V. in varsta de 54 ani, se interneaza in data de 20.03.2012 in Spitalul Clinic
Colentina, sectia neurologie cu diagnosticul prezumtiv AVC aterotrombotic, hemiplegie stanga
de lob parietal nedominanta HTA
Motivele internarii
-deficit motor hemicorp stang
Antecedente medicale
Fiziologice

- menarha- la 13 ani;
- menopauza la 50 ani;
- sarcini: 3; nasteri : 2 ; avort 1

Patologice

- bolile copilariei

Antecedente heredo-colaterale - neaga luesul , TBC-ul, infectia HIV in familie


Istoricul bolii
Pacienta P V , in varsta de 75 ani cunoscuta ca hipertensiva, care nu urmeaza
cu regularitate tratamentul prescris de medic. Din relatiile insotitortilui reiese ca
bolnava, cu circa 5 ore inaintea internari, in urma unui efort fizic acuza brusc :
cefalee brutala accentuata, in casca, urmata de ameteli, varsaturi, fotofobie,
incontenienta urinara, diminuarea fortei musculare pe partea stanga a corpului,
obnubilare, agitatie, dispnee, cu sete de aer, transpiratii abundente. Se interneaza de
urgenta pentru investigatii si tratament de specialitate
Protocol medical
Examen fizic general
-Stare generala : mediocra
-Stare de nutritie : normo ponderal
-Stare de constienta : somnolent
-Facies : asimetic
-Tegumente : normal colorate

-Mucoase : normal colorate


-Fanere : fara modificari
-Tesut conjunctiv : adipos-normal reprezentate
-Sistemul osteoarticular : integre normofunctional
-Ap. Respirator : ampliatii respiratorii simetrice
-Ap cardio-vascular : T.A=150/70 AV=84
-Sfinctere si functia genetica : sonda urinara
-Limbaj : dizartrie
-Psihic : constient , somnolent
Examen neurologic
1.Atitudini particulare : nu are
2.Miscari involuntare : Fobille I
3.Semne meningeale : fara redoare de ceafa
4.Nervii cranieni
a.nervul olfactiv(acuitate olfactiva , halucinatii olfactive) : nu are
b.nervul optic(acuitate vizuala ,camp vizual ,fundul de ochi) : AS normale
c.nervul oculomotor ( per. III , IV , VI ) pozitia globilor oculari , mobilitatea globilor
oculari : pupile egale , RFM(+) bilateral
d.nerv acustico-vestibular : aude
e.nervul glosofaringian (examenul gustului in 1/3 posterioara a limbii , deglutitia pt solide )
: fara tulburari de gust , deglutitie posibila
5.Mobilitatea
a.Ortostatiunea si mersul : imposibile
b.Miscarile active segmentare , forta musculara segmentara , probe pareza : hemiplegie stg
c.Tonusul muscular : hipotonie mb stg
d.Coordonarea miscarilor : fara ataxie drp
Investigatii
CT cerebral nativ :
Rezultat : Arie hipodensa extinsa fronto-temporo-parietal , insular si caudato-capsulolenticular drp , cu stergerea reliefului cortical si efect de masa asupra sistemului ventricular . Arii
hipodense , infracentimetice , localizat pontin si axial si in nucleul lenticular stg . Sistem
ventricular asimetric prin colobarea V.
Concluzii : infarct subacut in teritoriul carotidian drp cu discret efect de masa . Infarcte cronice
lacunare pontin si lenticular stg .

Analize de laborator

22.03.2012
Analiza

21.03.2012

HEMATOLOGIE

RBC=
4.59/10*10/
MCH=34.58/pg

23.03.2
0
12

24.03.2012

WBC=18.28/*10/L
LY#=1.68/*10/L
HGB=14.55/g/dl
MCHC=33.12/g/dl
NEU%=95.4%
BAS%=0.6%
HCT=43.65%
RDW=13.56%
NEU#=15.54/*10/L
BAS#=0.12/*10/L
MCV=95.36/fL
MPV=10.56/fL
LY%=7.5%
VSH(1h)=22/mm

BIOCHIMIE

EXAMEN LCR

NA(ser)=142/mm ol/l
LDH=153/u/l
GOT=40/u/l
K(ser)=4.4/mm ol/l
CK-MB=6/u/l
GPT=25/u/l
Cl(ser)=95/mm ol/l
D.Bilir=0.29mg%
Protein. Totala=8.3
Glucoza=161/mg/dl
T.Bilir=0.71mg%
Lipide=628/mg/dl
Trigl.=132mg/dl
Ca=9.0/mg/dl
GGT=26/u/l
CPK=198/u/l

LCR-Aspect
sanghinolent ENT(+++)
LCR-culoare
XANTOCRO M(+)
LCR-R Pandy Pozitiv(+
+)

LCR-Albumina 0.52/g
LCR-nr celule 256/mm
LCR-nr eritrocite
138.240/mm
Tratament medicamentos prescris de medic
Tazocin 2f (1f /12 h i.v)
Gentamicina 2f (1f/12h i.v)
Dexametazona 2f (1f/12h i.v)
Miofilin 1f in perfuzie
ACC 2f ( 1f I.v perfuzabil/12h)
Pentoxifilin 1cp ora 14
Vit B1 , B6 2f (in perfuzie)
Tarosin 3cp (1cp la 8h)
Algifen 3f (1f /8h i.v la nevoie)
Vit A 2 cp
Fenitoin 2cp (1cp/12h)
Fenobarbital 1cp seara
HIDRATARE : Manitol 20% 75ml / 3 ori pe zi (i.v)
Solutie Ringer 500ml / 2 ori pe zi (i.v)
Haloperidol 15 picaturi /zi (per os)
Apreciere nursing
Analizand datele anamnestice, examenul clinic, paraclinic si observatiile personale, se apreciaza
din punct de vedere nursing ca pacienta PV prezinta:
alterarea mobilitatii fizice;
deficit de autoingrijire;
incontinenta urinara
risc de alterare a integritatii pielii;
risc de alterare a nutritiei;
incapacitatea de a comunica;
alterarea imaginii de sine;
circulatie inadecvata;

riscul de aparitie a
sindromului de inutilitate
social.

PLAN DE INGRIJIRE I (21.03-24.03.2012)


1. Nevoia de a respira a respira reprezinta nevoia fiintei umane de a capata oxigenul din mediul
inconjurator, necesar proceselor de oxidare din organism, si de a elimina dioxidul de carbon
rezultat din arderile celulare .
Diagnostic de
ingrijire
Pacienta
prezinta o
respiratie
zgomotoasa cu
dispnee,
senzatie de
sufocare
Probleme
-dificultatea in a
respira
-senzatie de
sufocare
-dispnee
-zgomote
respiratorii
Surse de
dificulate
-durere
-anxietate
- diminuarea
mobilitatii
intoleranta la
efortul fizic
-lipsa cunosterii
despre boala sa
Manifestari de
dependenta
-senzatie de
sufocare

Obiective

Interventii autonome si delegate

-sa prezinte cai


respiratorii
permeabile si o
buna respiratie
-sa-si
diminueze
dispneea
-sa aibe un ritm
respirator
regulat

-monitorizarea functiilor vitale


R=21/min;T.A=210/120mmHg;AV=72b/min
-posturi adegvate care sa favorizeze respiratia(schimbam
pozitia din 2 in 2h)
-efectuam tapotaj
-educarea pacientului pentru executarea unor exercitii
respiratorii
-pregatesc bolnavul fizic si psihic pentu recoltarea de analize
in urgenta : grup sanguin,Rh,TS,TC,TQ,indice de
protrombina,calcemie
-administrarea medicamentelor prescrise de medic

2. Nevoia de a se misca si a-si mentine o buna postura: sunt o necesitate a fiintei vii de a fi in
miscare , de a-si mobiliza toate partile corpului prin miscari coordonate , de a pastra diferitelor
parti ale corpului intr-o pozitie care sa permita eficacitatea functiilor organismului.

Hb=1
Ht=4
TC=
p
g
gl
co

-schimbare
in 2h ajut

-starea b
progr
O

Diagnostic de ingrijire
Alterarea mobilitatii cu
reestrictie in miscare si
autonomie
Problemele
-dificultatea in a se
misca,
-pacientul nu are voie sa
se miste din cauza
hemoragiei
dificultatea de a se ridica,
a merge
Sursa de dificultate
-hemoragia
-oboseala
-slabiciune
-lipsa de cunoastere a
tehnicilor mobilizarii
Manifestari de
dependenta
- imobilizare la pat, grad
limitat de miscare

Obiective
-mobilizarea pasiva a
pacientul de 6 ori/12h
-pacientul sa-si
mentina satisfacute
celelalte nevoi
fundamentale

Interventii autonome si delegate


-mobilizez pasiv pacientul din 2 in 2h
-maseaz regiunile predispuse la escare
-ajut pacientul in satisfacerea nevoilor sale il
servesc la pat cu cele necesare
-asigur conditiile necesare repausului la pat
-iau legatura cu serviciul exploarari functionale
pentru a efectua EKG la patul bolnavului
-monitorizarea functiilor vitale
T.A=190/105mmHg R=20resp/min dispneic ;
AV=70bat/min T=38C;diureza=800ml/24h ; nu
a avut scaun
-administrarea medicamentelor prescrise de
medic+Aspatofort 2f/zi I.m

rezu
40
extrasi
modific

-fo

-pacient
sa s

-inte
pacien

3. Nevoia de a se alimenta: oricarui organism ii este necesar sa ingereze si sa absoarba alimente


de buna calitate si in cantitate suficienta , pentru a-si asigura dezvoltarea , intretinerea tesuturilor
si pentru a-si mentine energia indisponibila unei bune functionari .
Diagnostic de ingrijire
Alimentatie inadegvata datorata
varsaturilor, greturilor, aportului
insuficient de alimente
Problemele
-alimentatie neadegvata:surplus
-varsaturi
-greturi
-hidratare neadegvata
-aport insuficient de alimente
Sursa de dificultate
-obisnuinta de hidratare deficitara
si alimentare deficitara
-lipsa de cunoastere a valorilor
nutritive ale alimentelor si

Obiective
- sa fie echilibrat din
punct de vedere
fizic, sa nu mai
prezinte sindrom
digestiv
-sa primeasca
alimentatia care sa
corespunda din
punct de vedere
calitativ si cantitativ
-reechilibrare
hidro-electrolitica

Interventii autonome si delegate


- asigur stare de confort pentru prevenirea
varsaturilor si aspirari
-pregatesc tavita renala pentru varsaturi si
sustin capul bolnavului in timpul efortului
de varsatura
-diversificarea alimentelor in functie de
regimul alimentar prescris de medic
tinand cont de boala
-rehidratarea dupa varsatura,abordez
calea venoasa pentru perfuzia cu NaCl
500ml+Glucoza 10%+10 U.I de insulina
-ridic capul bolnavului in timp ce acesta
mananca
-monitorizarea functiilor vitale
T.A=180/90mmHg ; AV=72 bat/min

con
pentr
la
paci
si rec

pac
h

nu m

se p

T=37,9C ;R=19 resp/min


-asigur regimul igieno-dietetic prin
administrarea parenterala de glucoza 10%
500ml
-administrarea medicamentelor prescrise
de medic

nevoilor organismului
Manifestari de dependenta
- grad de deshidratare
- odihna si somn deficitar prin
stare de disconfort

4. Nevoia de a dormi si odihni: este o necesitate a fiecarei fiinte umane de a dormi si a se


odihni in bune conditii , timp suficient , astfel incat sa-i perita organismului sa obtina
randamentul maxim .
Diagnostic de ingrijire

Obiective

Interventii autonome si
delegate

Disconfort prin tulburari de odihna si


somn manifestate prin
agitatie,indispozitie
psihomotorie,iritabilitate
Probleme
-incapacitatea de a se odihni
-epuizare fizica si psihica
-agitatie
Sursa de dificulatate
-anxietate
-pacientul este agitat din cauza
hemoragiei
-stare depresiva din cauza bolii
Manifestari de dependenta
-insomnie
-epuizare

- satisfacerea nevoii
de somn a
pacientului

-creez un climat de incredere


incurajand pacientul si ii favorizez
odihna
-invat pacientul cum sa execute tehnici
de relaxare
-educam familia cum sa comunice cu
pacientul in vederea diminuarii
anxietatii
-observ si comunic medicului
schimbarile survenite in
comportamentul pacientului
-monitorizarea functiilor vitale
T.A=175/95mmHg ; AV=72 bat/min
T=36,9C ;R=19 resp/min
administrarea medicamentelor prescrise
de medic+HALDOL 1f/i.m seara

-star
d

-pac
rit

-p
peri

-paci
se

5. Nevoia de a fii curat si ingrijit: a fi curat , ingrijit si a-ti proteja tegumentele si mucoasele
sunt o necesitate pentru a-ti mentine o tinuta decenta si pielea sanatoasa , asa incat acestea sa-si
poata indeplini functiile.
Interventii autonome si delegate
Diagnostic de ingrijire
Degradarea autonomiei
pentru ingrijiri personale
Probleme
-imobilizarea
-transpiratii abundente
subfebrilitate

Obiective
-pacientul sa-si
pastreze tegumentele
integre
-evitarea riscului de
aparitie al escarelor
-sa-i asiguram
materiale necesare

-asigur lenjerie curata de corp si pat


-asigur microclimatul in salon si repaus la pat
absolut
-asigur regimul igieno-dietetic si hidratare
corespunzatoare a bolnavului pe cale
parenterala
-explic pacientului consecintele posibile ale

-ab

-tesu
-am

-dezinteres fata de masurile


de igiena
Sursa de dificulatate
-dificultatea de a se misca
-stare depresiva din cauza
bolii
-slabiciune
perturbarea imaginii de sine
Manifestari de dependenta
-incontinenta urinara
-hemiplegie

pentru efectuarea
igienei la pat

imobilizarii si masurile de prevenire luate


-schimb pozitia pacientului din 2 in 2h
- monitorizarea functiilor vitale
T.A=185/100mmHg ; AV=71 bat/min
T=38C ;R=20 resp/min diureza=1000ml/24h
-administrarea medicamentelor prescrise de
medic+Aspatofort 2f/zi I.M
-ii recolteaz analize de laborator(HLC , TS ,
TQ,IP,glicemie) la indicatia medicului
-explic pacientului acesta manevra

fam
ac
bo
s
fu
O

6. Nevoia de a elimina: eliminarea reprezinta necesitatea organismului de a se debarasa de


substantele nefolositoare , rezultate din metabolism .
Diagnostic de ingrijire

Obiective

Dezechilibrul in eliminarea
urinara legat de prezenta
sondei

- montarea unei
sonde vezicale

Probleme
-mobilizarea obligatorie la
pat a pacientului din cauza
AVC hemoragic

-evacuarea urinii prin


sonda

Interventii autonome si delegate


-am monitorizat permanent cantitatea/calitatea
emisiei de urina si fecale
-la indicatia medicului montez o sonda Foley
nr.16, respectand toate regulile de asepsie si
antisepsie si ale tehnicii de lucru stiind ca cele
mai multe infectii ale tractului urinar survin in
urma sondajului
- monitorizarea functiilor vitale
T.A=180/95mmHg ; AV=70 bat/min
T=37,2C ;R=20 resp/min diureza=1100ml/24h

-eli

-p

lim
sc

Sursa de dificultate
-sonda urinara

-administrarea medicamentelor prescrise de


medic

-mobilizarea pacientului la
pat
Manifestari de dependenta
-disconfort, jena
Nevoi fundamentale la care pacientul prezinta independenta
Manifestari de independenta
Nevoia Fundamentala

Obiective

Inter

Nevoia de a-si mentine


temperatura corpului in
limite normale
Nevoia de a comunica

Nevoia de a actiona conform


propriilor convingeri si valori,
de a practica religia
Nevoia de a fii preocupat in
vederea realizarii

Nevoia de a se recreea
Nevoia de a invata

Nevoia de a se imbraca si
dezbraca
Nevoia de a evita pericolele

-pacientul este afebril


- sa evite orice infectie care ar
putea determina cresterea
temperaturii
-pacientul comunica cu
personalul medical dar si cu
ceilalti bolnavi din salon
-participa la slujbe religioase
ocazional
-integritate psihica
-manifesta ambitie in
realizarea activitatilor specifice
varstei sale
-scaderea starii de incordare
-dezvoltare psihologica si
emotionala optima
-dorinta si interesul de a invata
-acumularea de cunostinte
-pacientul se poate imbraca
singur
-pacientul nu prezinta teama

-sa prezinte independenta in


satisfacerea acestei nevoi pe
perioada spitalizarii

- il invat
impo
-il educ
imbrac

-incurajez
AM orice
in evolu

-respectarea convingerilor

-determ
exprime

-sa-si continue activitatile


conform varstei si
aptitudinilor sale
-sa-si cunoasca resursele
intelectuale

-incuraje
activitat
-il stimu
per

-planific cu pacientul activitati


recreative

-pacie

-pacientul trebuie sa cunoasca


norme de mentinere a sanatatii

-ii susti
cunostinte

-sa fie echilibrat fizic si psihic

-ajut pa
lenjeri

-sa nu prezinte stare de


anxietate si disconfort

-asigur
adecva
pericole

Concluzii
Am ales aceasta tema deoarece sistemul nervos face legatura dintre organism si mediul
inconjurator ; controleaza si regleaza activitatea tuturor tesuturilor si organelor.
Nu putem supravietui fara un sistem nervos functional.

AVC ul este o
suferinta grava a SNC care duce la modificari cerebrale, pierderea motilitatii unei parti
din corp asociata sau nu cu tulburari de echilibru. Alaturi de tulburarile de motilitate apar
si alte tulburari : de sensibilitate, sfincteriene, trofice, senzoriale, de comunicare.

Factorii determinanti
o HTA, arteroscleroza, traume psiho-afective, stari de incordare, conflictuale si de tensiune
emotionala, oboseala fizica, excese alimentare si/sau alcoolice, insolatie, variatii bruste
de temperatura si de presiune atmosferica, etc.

Discutii
Indiferent de cauza care a dus la producerea accidentului vascular, problemele pacientilor sunt
-

alterarea mobilitatii fizice din cauza deficitului motor si senzorial, diminuarea fortei
musculare;
alterarea comunicarii verbale;
lipsa autonomiei in ingrijirile personale;
alterarea conceptiei despre sine;

alimentatie inadecvata prin deficit;


riscul alterarii tegumentelor;
risc de accidente ( caderi, loviri, raniri ).

Concluzii
1. AVC tranzitor reprezinta o urgenta neurologica deoarece netratat la timp si corect se
transforma dupa mai multe repetari in accident ischemic constituit ( infarct cerebral ). In
functie de vasul afectat, deci de nivelul circulator de la care nu mai trece sangele,
simptomatologia este caracteristica.
2. AVC hemoragic hemoragie subarahnoidiana se datoreaza sangelui care invadeaza spatiul
subarahnoidian care in mod normal contine LCR si circulatia acestui amestec pe caile
anatomice de curgere a LCR pana la nivel spinal, evolutia fiind rapida spre deces.
3. AVC hemoragic hemoragie cerebrala are drept cauza HTA si ateromatoza reprezinta una
din cele mai grave suferinte ale creierului, grefata de o mortalitate crescuta, iar pentru
supravietuitori, de sechele neurologice importante : paralizii, tulburari psihice.
BIBLIOGRAFIE
1. TITIRCA L.

URGENTE MEDICO - CHIRURGICALE


PENTRU CADRE MEDICALE, Editura 'Viata Medicala Romaneasca',
Bucuresti, 2000.

2. TITIRCA L.

GHID DE NURSING, Editura


Romaneasca', Bucuresti, 2000

3. TITIRCA L.

TEHNICI DE EVALUARE Sl INGRIJIRE A


BOLNAVILOR, Editura 'Viata Medicala Romaneasca', Bucuresti, 2001.

4. TITIRCA L.

BREVIAR DE EXPLORARI -FUNCTIONALE SIINGRLJIRI SPECIALE, Editura 'Viata Medicala Romaneasca',


Bucuresti, 2001.

5. MOZESC.C

TEHNICA INGRIJIRII BOLNAVILOR, Editura Medical,


Bucuresti, 2001.

6. BALTAG. G

INGRIJIRI
GENERALE
Sl
SPECIALE
ALE
BOLNAVILOR, VOL. 1 - II, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti 1981.

7. MORARU I.

ANATOMIE PATOLOGICA VOL UI, Fd-ara Medicala,


Bucuresti 1980.

8. ARSENI C.

TRATAT DE NEUROLOGIE, VOLIV. PARTEA II Editura

'Viata

Medicala

Medicala, Bucuresti 1982.


9. CIMPEANU E.
10. WWW.AVC.ro
11. Atlas ADAM

NEUROLOGIE CLINICA VOL II, Editura Dacia, Cluj


1980.
Plansele , imaginile din lucrarea de diploma

Tratament prin electroterapie


Ionizari transversale cu sulfura de Mg 2-10% sau clorura de
Mg, 4% polul pozitiv bifurcat, iar polul negativ pe occiput,
intensitatea 2-3 mA, durata 10-20 minute, zilnic o sedinta, 15 sedinte
pe serie.
Ionizari cu Ca clorat, 1-10% polul pozitiv activ,
bicuricular, negativ, occipital, 1-2 mA, durata 10-20 minute, zilnic o
sedinta, 10 - 12 sedinte pe serie.
Curenti cu impulsuri, frecventa 60, cresterea ICR impulsuri 8, 2-3 mA,
durata 30 minute, zilnic o sedinta, total 10-12 sedinte pe serie.
Decontracturari pentru segmente distale, electrodul negativ pe
muschii antagonisti celor contractati, 10-12 mA, 10-15 minute, zilnic
o sedinta, 10-12 sedinte pe serie.
Interferentiali. Se ncepe cu bratul, cu ajutorul a 4 placi (electrozi).
Frecventa rapida, 20 minute, intensitate usoara, apoi 5 minute
frecventa lenta, dupa care se trateaza gamba respectiva.
Unde scurte pe articulatiile dureroase, zilnic 20 minute o sedinta, doze
calde III si IV. Tratamentul trebuie facut cu perseverenta pentru a
combate contractarea n flexie.
Galvanizarile descendente ale coloanei cu electrod pozitiv la ceafa si
negativ la sacru sau anterior: electrod negativ pe abdomen, electrodul
pozitiv pe stomac (n cazul paraplegiilor).

Mobilizarea articulatiilor (kinetoterapie)


Sincineziile de imitatie n care membrul hemiplegic
executa involuntar o miscare voluntar de membrul
sanatos. Acest tip de sincinezii sunt mai rare. Un exemplu
este constituit de Raimiste: cernd bolnavului sa mai
execute o miscare de adductie contra rezistenta a coapsei
bolnave explicata probabil prin interventia ariei motorii
ipsilaterale (fi bre piramidale nencrucisate).
1.
Semnul fl exiei combinate a coapsei si a
trunchiului (Babin-ski). n momentul n care pacientul

ncearca sa treaca din decubit dorsal n pozitie asezata,


coapsa se fl ecteaza pe bazin, membrul inferior bolnav
ridicndu-se deasupra planului patului. La membrul
sanatos acest fenomen nu se produce din cauza
interventiei exten-sorilor coapsei care fi xeaza membrul
inferior pe pat. De partea hemiplegica, posibilitatea
actiunii concomitente a unor muschi care apartin sinergiei
de fl exie si altora care apartin sinergiei de extensie este
pierduta.
2.
Cerem bolnavului sa fl ecteze gamba pe coapsa
mpotri-va unei rezistente. Se produce o fl exie sincinetica
a piciorului pe gamba (fenomenul tibialului anterior,
descris de Strumpell).
3.
Bolnavul fi ind n picioare, la aplecarea
trunchiului nainte se fl ectaza genunchiul sincinetic
(semnul Neri).
4.
Cnd bolnavul ridica la verticala membrul
superior de partea hemiplegica, degetele care erau n
fl exie trec n extensie si abductie (Souques).
5.
n momentul cnd bolnavul strnge un obiect cu
mna paretica se produce o adductie, fl exie si opozitie a
policelui (Wartenberg).
6.
Flexia activa contra rezisteta a antebratului
paretic provoaca o pronatie si fl exie a minii (semnul
pronatiei a lui Strumpell).
7.
Pacientul asezat pe o masa cu picioarele
atrnnd agata degetele de la o mna cu degetele de la
cealalta si exercita o tractiune puternica prin abductia
bratului. Raspunsul sincinetic consta ntr-o extensie a
gambei de partea paretica (Babinski).

8.
Refl exul extensor cvadrupedal (Brain). n
momentul cnd pacientul se apleaca nainte ca si cum ar
vrea sa ia pozitia patru-peda, se produce o extensie a
membrului superior paretic

2.

Gimnastica medicala

Exercitii C.F.M.
n paraplegie exercitiile mai importante sunt pentru
recupera-reafunctiunilor grupurilor musculare ale
membrelor inferioare, sco-pul fi nal fi ind mersul.
1. Exercitii efectuate n ortostatism, n care se suporta
total greu-tatea corpului.
2. Se ridica pe vrful ambelor picioare, apoi pe vrful
unuia sau altuia din picioare, alternant si n fi nal pe un
singur picior.
3. Exercitii pe calcie.
4. Exercitii de derulare a pasului.
Se trece succesiv de la sprijinitul pe vrfuri, la
sprijinul pe calcie si invers, tinnd picioarele paralele.
5. exercitii de echilibru n ortostatism.