Exista mai multe moduri si criterii pentru impartirea anatomica a creierului, insa, metoda cea mai comuna

este impartirea creierului in 3 regiuni principale, bazata pe dezvoltarea embrionara: creierul anterior,
creierul mijlociu si creierul mic.

Creierul anterior (sau prozencefalul, prosencephalon - lobii olfactivi) este partea cea mai anterioara a
creierului si este alcatuit din talamus, hopotalamus si glanda pineala. Neuroanatomistii impart aceasta
zona in 2 structuri: diencefalul si telencefalul. Diencefalul contine structuri cum ar fi talamusul si
hipotalamusul, care sunt responsabile pentru anumite functii cum ar fi controlul motor, reintegrarea
informatiilor senzoriale si controlul functiilor autonome. Telencefalul reprezinta cea mai mare parte a
creierului, cortexul cerebral. La nivelul cortexului cerebral are loc cea mai mare parte din procesarea
informatiilor la nivelul creierului. 
De retinut ca aceasta parte a creierului (creierul anterior) este responsabial pentru receptionarea si
procesarea informatiilor senzoriale, gandirea, perceptia, realizarea si intelegerea limbajului si controlul
functiilor vitale. Cu alte cuvinte, prozencefalul indeplineste functii precum mestecatul; echilibrul, vederea,
miscarile oculare, auzul, memoria, personalitatea, respiratia, mirosul, gustul, salivatia, ingitirea
alimentelor, inteligenta, directionearea impulsurilor senzoriale din tot corpul.

Creierul mijlociu, sau mezencefalul, este situat in centrul creierului si face legatura intre prozencefal si
rombencefal. Acaesta parte a creierului este implicata in rspunsurile auditive si vizuale, dar si in
functionarea motorie.
Creierul mic, sau creierul posterior, numit in limbaj de specialitate rombencefal, se afla in continuarea
maduvei spinarii si este impartit in doua diviziuni importante: metencefal (puntea si cerebelul) cu rol in
echilibru, coordonarea miscarilor, conducerea informatiilor senzoriale; si mielencefal (bulbul rahidian) cu
rol in respiratie, digestie, ritm cardiac. 
Mezencefalul (creierul mijlociu) si rombencefalul (creierul posterior) formeaza impreuna
trunchiul cerebral.

Principalele structuri ale creierului - creierul mic si mijlociu

Creierul mic, sau rombencefalul, este portiunea inferioara a trunchiului cerebral si este format din
metencefal, miencefal si formatiunea reticulata. 
Metencefalul este localizat deasupra bulbului rahidian si contine puntea si cerebelul. 
Mielencefalul este format din bulbul rahidian si ca localizare, acesta se afla in partea inferioara a
creierului mic. 
Printre functiile pe care le indeplineste creierul mic se numara somnul, atentia, miscarile musculare
complexe, miscarile reflexe, invatarea, functiile autonome.

Trunchiul cerebral. 
Legatura dintre maduva spinarii si creier, mai exact materia alba, se face prin trunchiul cerebral, care se
afla la baza creierului (in partea inferioara a creierului). Multe dintre functiile de baza ale creierului, legate
de supravietuirea organismului uman sunt controlate de trunchiul cerebral. 
O structura reticulata - materie mixta, cenusie si alba, cunoscuta ca formatiune reticulata se gaseste in
toate cele 3 regiuni ale trunchiului cerebral. Aceasta formatiune reticulata controleaza tonusul muscular si
trecerea dintre starea de constienta si somn. 
Trunchiul cerebral este format din 3 regiuni: punte, bulbul rahidian si mezencefal (mezencefalul si
rombencefalul formeaza impreuna trunchiul cerebral). 
Trunchiul cerebral transmite informatiile de la nervii periferici si maduva spinarii spre partile superioare
ale creierului. Printre functiile trunchiului se numara respiratia, tensiunea arteriala, digestia, ritmul
cardiac, trezirea, starea de alerta. 
Bulbul rahidian se afla in partea de jos a trunchiului cerebral, inferior fata de punte si anterior fata de
cerebel. Acesta ajuta la controlul functiilor autonome si transmite semnale nervoase intre creier si
maduva spinarii. 
Puntea este tot parte a trunchiului cerebral si are rol in transmiterea informatiilor senzoriale intre encefal
si cerebel. 

Cerebelul.
Cerebelul este o regiune striata (cu riduri), semisferica, a creierului situata posterior trunchiului cerebral.
Stratul esterior al cerebelului, cunoscut sub numele de cortex cerebelos, este realizat din materie cenusie
inchisa ermetic, care ofera putere de procesare cerebelului. In cortexul cerebelos esxista un strat de
materie alba in forma de arbore numit "arborele vietii" (arbor vitae). Acesta face conexiunile intre
regiunile de prelucrare a cortexului cerebelos si restul creierului si al corpului.
Cerebelul ajuta la controlul functiilor motorii, cum ar fi echlibrul, postura si coordonarea activitatilor
musculare complexe. Cerebelul primeste informatii senzoriale e la muschi si articulatii si utilizeaza aceste
informatii pentru a mentine corpul echilibrat si postura corecta. 
Cerebelul controleaza, de asemenea, mersul pe jos, scrisul, vorbirea. 
Creierul mijlociu (mezencefalul) este regiunea cea mai superioara (ca pozitie) a trunchiului cerebral.
Mezencefalul face legatura intre rombencefal si prozencefal (creierul mic si anterior). Creierul mijlociu
este format din tectum si pedunculi cerebrali.
Tectum este regiune posterioara a creierului mijlociu, care contine relee pentru reflexe care implica
informatii auditive si vizuale - reflexul pupilar (reglare pentru intensitatea luminii), reflexul care ne ajuta
sa ne concentram din punct de vedere vizuat pe obiecte apropiate sau indepartate si reflexele de
tresarire. Cu alte cuvinte, aceasta zona este responsabila de miscarile oculare, dilatarea pupilei, controlul
raspunsurilor vizuale, miscarile corpului, auz. 
Pedunculii cerebrali contin multe tracturi nervoase si substanta neagra ( regiune plina de neuroni care
contin melanina de culoare inchisa, care este implicata in inhibarea miscarii; degradarea acestei
substante duce la o pierdere a controlului motor, cunoscut sub numele de boala Parkinson. 
Principalele structuri ale creierului - creierul anterior
Creierul anterior, sau prozencefalul, reprezinta etajul superior al creierului si este format din telencefal,
corpi striati (nuclei bazali), diencefal, ventriculii laterali si al treilea ventricul.

Telencefalul.
Telencefalul este portiunea anterioara a creierului. Acesta este compus din cortexul cerebral, ganglionii
bazali cu corpul striat si bulbul olfactiv. Telencefalul determina inteligenta si personalitatea, interpreteaza
impulsurile senzoriale, regleaza functionarea motorie, are rol in planificare si organizare, este responsabil
de simtul mirosului si senzatiile tactile.
Cortexul cerebral reprezinta portiunea exterioara a creierului care primeste si proceseaza informatiile
senzoriale. Cortexul cerebral este impartit in lobi cerebrali - frontal, parietal, temporal si occipital.
Ganglionii bazali sunt localizati in emisferele cerebrale, in profunzimea telencefalului. Acestia sunt formati
din corpul striat, nucleii subtalamici si substanta neagra. 
Bulbul olfactiv se afla in regiunea limbica a creierului si se termina la nivelul lobului olfactiv. Acesta este
implicat in simtul mirosului.

Emisferele cerebrale
Emisferele cerebrale reprezinta partea cea mai voluminoasa a encefalului care se dezvolta din vezicula
telencefalica. Cele doua emisfere sunt despartite incomplet printr-un sant adanc numit fisura
interemisferica si legate la baza prin corpul calos.
Emisferele cerebrale prezinta o fata dorsolaterala, una mediana si una bazala. Fetele sunt strabatute de
santuri adanci denumite scizuri, care delimiteaza lobii, si santuri mai putin adanci care delimiteaza
girusurile (circumvolutiile). Santurile cele mai importante sunt: santul lateral al lui Sylvius, santul central
al lui Rolando, santul parieto-occipital si santul calcarin.
Lobii delimitati de aceste santuri pe fiecare emisfera sunt: frontali, parietali, temporali si occipitali. 
• Lobii frontali sunt responsabili de rationamentul logic, rezolvarea de probleme prin procesare cognitiva;
• Lobii parietali sunt raspunzatori de orientarea in spatiu, procesarea si integrarea informatiilor senzoriale,
dar si de activitatea functiei motorii.
• Lobii occipitali sunt implicati in procesul vederii si al recunoasterii culorilor.
• Lobii temporali au rol de baza in procesul auzului si vorbirii.
Structura interna a emisferelor cerebrale este formata din cele doua feluri de substante intalnite si
in celelalte organe nervoase. Substanta alba (60% din masa emisferelor) se afla la interior si este
constituita din fibre de asociatie, fibre comisurale si fibre de proiectie, ascendente (senzitive) si
descendente (motorii). Substanta cenusie (40% din masa emisferelor) este dispusa la exteriorul
emisferelor cerebrale (cortexul) si la baza emisferelor, formand nucleii bazali (corpii striati). In fiecare
emisfera se gaseste un ventricul lateral (I, II) cu lichid cefalorahidian, care comunica cu ventriculul III si
IV din trunchiul cerebral si cu canalul ependimar medular.

Diencefalul.
Diencefalul se afla intre emisferele cerebrale si deasupra mezencefalului; este format, in principal din
talamus, hipotalamus si glanda pineala. 
Talamusul este format din substanta cenusie, avand mai multe roluri, cum ar fi statie de releu pentru
sensibilitatile specifice si formarea de legaturi cu maduva spinarii, trunchiul cerebral si emisferele
cerebrale. Cu alte cuvinte, talamusul este o structura care participa la receptia informatiilor nervoase.
Talamusul este un centru nervos care joaca un rol de integrare in majoritatea functiilor nervoase. El
primeste informatiile senzitive si senzoriale care provin de la alti centri nervosi si le analizeaza inainte de
a le transmite cortexului cerebral.

Hipotalamusul este o regiune a creierului situata inferior talamusului si superior glandei pituitare.

Hipotalamusul actioneaza ca centru de control al creierului pentru temperatura corpului, foame, sete,
tensiune arteriala, ritm cardiac, precum si productia de hormoni. Ca raspuns la schimbarile de stare ale
organismului detectate de receptorii senzoriali, hipotalamusul trimite semnale glandelor, muschilor netezi
si inimii pentru a contracara aceste schimbari. De exemplu, ca raspuns la cresterea temperaturii corpului,
hipotalamusul stimuleaza secretia de sudoare (transpiratie) produsa de glandele sudoripare din piele.
Hipotalamusul trimite, de asemenea, semnale de la cortexul cerebral pentru a produce senzatii de foame,
sete, atunci cand organismul este lipsit de hrana sau lichide. 
Hipotalamusul controleaza in mod direct glanda pituitara prin producerea de hormoni. Unii hormoni, cum
ar fi oxitocina si hormonul antidiuretic, sunt produsi in hipotalamus si depozitati in glanda pituitara
posterioara. 
Glanda pineala este o glanda mica situata posterior talamusului, intr-o sub-regiune numita epithalamus.
Glanda pineala produce hormonul melatonina. Lumina trimite semnale ochilor pentru a inhiba functia
glandei pineale. In intuneric, glanda pineala secreta melatonina, care are efect sedativ asupra creierului si
ajuta la inducerea somnului. Aceasta functie a glandei pineale ne explica de ce intunericul induce somnul
si lumina perturba somnul. Bebelusii produc o cantitate mare de melatonina, care sa le permita sa
doarma si 16 ore pe zi. Glanda pineala produce mai putina melatonina la oamenii varstnici, de unde si
dificultatile de somn cu care acestia se confrunta. 

Meningele este invelisul encefalului - o membrana cu rol de protectie a creierului, format din 3 straturi
de tesut (trei membrane conjunctive):
Dura mater constituita din tesut conjunctiv dens, slab vascularizat; adera la formatiunile osoase ce
protejeaza organele nervoase (craniu si coloana vertebrala);
Arahnoida este un tesut conjuctiv, avascular, aderent la duramater; intre ea si pia mater exista lichid
cefalorahidian (LCR);
Pia mater este un tesut conjunctiv care adera la organele nervoase. Are vascularizatie nutritiva.
Lichidul cefalorahidian are, de asemenea, rol de protectie impotriva traumatismelor si de transport al
unor hormoni. El constituie o bariera in calea patrunderii in tesutul nervos a unor substante daunatoare
din sangele circulant. LCR indeplineste si un rol de nutritie al tesutului nervos.

Creierul uman controleaza cele mai multe functii vitale si are nevoie de protectie. Pe langa meninge si
lichidul cefalorahidian, nu trebuie sa uitam de craniu, o importanta structura osoasa care protejeaza
creierul de multe pericole care vin din exterior. Poate ca nu face parte din anatomia creierului, dar
este la fel de important ca orice alta parte componenta a corpului uman.