CAPITOLUL I

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1. ANATOMIA SISTEMULUI NERVOS

Totalitatea organelor predominant din ţesutul nervos specializat în recepţionarea,

transmitere şi prelucrarea informaţiilor (excitaţiilor) culese din mediul extern sau intern,
formează sistemul nervos.
Stimuli primiţi sub forma influxului nervos sunt analizaţi şi pe baza lor se elaborează
comenzi ce sunt trimise spre toate organele şi sistemele.
Sistemul nervos este împarţit în:
A. Sistemul nervos somatic sau al vieţii de relaţie, care asigură legătura organism-me-
diu exterior.
Acesta se împarte în:
 Sistemul nervos central: encefal şi măduva spinării
 Sistemul nervos periferic: nervi cranieni şi nervi spirali
B. Sistemul nervos vegetativ autonom care asigură coordonarea funcţionării organelor
interne. Acesta este format din: o porţiune centrală situată în măduva spinării şi trunchiul
cerebral şi o porţiune periferiă: ganglioni şi fibre nervoase vegetative.

A. Sistemul nervos somatic

 Sistemul nervos central este alcătuit din encefal şi măduva spinării.
Encefalul are mai multe regiuni din care este alcătuit:
- Trunchiul cerebral
- Cerebelul,
- Diencefalul
- Telencefalul.
Trunchiul cerebral este alcătuit la rândul său din mai multe componente: bulb rahidian,
punte, mezencefal. El este segmentul care conectează  măduva spinării cu diencefalul, fiind
situate înaintea cerebelului şi sub emisferele cerebrale.

5
 Cerebelul are cea mai mare dezvoltare la om. El este alcătuit din 3 lobi: lobul
floculonodular (datorită aferenţelor ce le primeşte acest lob se mai numeşte şi vestibulocerebel),
lobul anterior (datorită aferenţelor ce le primeşte se mai numeşte şi spinocerebel), lobul posterior
(datorită aferenţelor ce le primeşte se mai numeşte şi pontocerebel). Lobul floculonodular este
partea cea mai veche a cerebelului şi se mai numeşte din această cauză arhicerebel. Lobul
anterior este a doua parte ce apare în filogeneză, de aceea se mai numeşte şi paleocerebel. Lobul
posterior reprezintă cea mai nouă parte din punct de vedere filogenetic, de aceea se mai numeşte
neocerebel. Aceste componente ale cerebelului au rol în echilibru, tonus muscular, postură,
locomoţie şi executarea mişcărilor voluntare deprinse prin experienţe individuale.
Diencefalul este alcătuit din talamus, hipotalamus, epitalamus, metatalamus şi
subtalamus.
Talamusul este conectat cu toate zonele corticale, intervenind în procese cognitive şi
emoţionale importante.
Epitalamusul este alcătuit din epifiză (care este o glandă endocrină) şi trigonul habenular
(intervine în miros - mai exact are rol în mişcarea capului către sursa de miros). Hipotalamusul
are legături funcţionale cu  glanda hipofiză, realizând astfel cel mai important complex neuro-
endocrin.
Metatalamusul conţine neuroni ai căilor optice şi auditive, fiind format din doi corpi
geniculaţi, medial şi lateral, situaţi înapoia talamusului.
Subtalamusul este situat înapoia hipotalamusului şi are conexiuni cu talamusul, corpul
striat(se află la nivelul emisferelor cerebrale), cerebelul, substanţa neagră.
Telencefalul este format din scoarţa cerebrală, nucleii bazali şi substanţa albă.
Din punct de vedere filogenetic, scoarţa cerebrală prezintă zone mai vechi (arhicortex şi
paleocortex), dar şi mai noi (neocortex).
Integrarea organismului în mediu şi funcţiile specifice omului (viaţa psihică şi
intelectuală), se datorează nivelului cel mai înalt de organizare neuronală a sistemului nervos
central, oferit de scoarţa cerebrală.
Nucleii bazali sunt situaţi la baza emisferelor cerebrale, doi dintre cei mai importanţi
fiind nucleul caudat şi nucleul lenticular. Substanţa albă este formată din centrul oval şi capsula
internă.
Măduva spinării este o coloană de ţesut nervos aproximativ cilindrică, în lungime de
circa 40 cm (16 inci), care este situată în interiorul canalului vertebral de la creier până la
vertebrele inferioare. Este compusă din aglomerări de neuroni şi fascicule de fibre nervoase.

6
 Materia cenuşie - denumire a aglomerărilor neuronale - are formă de H pe secțiune
transversală, cu un corn posterior şi unul anterior în fiecare jumătate. Cel anterior este compus
din neuroni motori, în timp ce cornul posterior conţine corpii celulari ai neuronilor de asociaţie
şi senzitivi.
Materia cenuşie este înconjurată de materia albă. Aceasta este împraştiată în trei
cordoane si conţine fasciculele ascendente şi descendente care conectează creierul la măduva
spinării în ambele direcţii. Fasciculele descendente propagă impulsurile motorii de la creier la
sistemul nervos periferic; fasciculele ascendente duc impulsurile senzitive către creier.
 Sistemul nervos periferic este constituit, în principal, din nervii spinali, nervii
cranieni, ganglionii şi ramnificaţiile lor, prin intermediul acestora facându-se legătura între
sistemul nervos central şi restul corpului.
De asemenea, include componenţa periferică a sistemului nervos autonom, trunchiurile şi
ganglionii simpatici şi sistemul nervos enteric, reprezentat prin plecuri de fibre nervoase şi corpi
neuronali situaţi în peretele tractului alimentar.

B. Sistemul nervos vegetativ

Sistemul nervos vegetativ îşi poate coordona activitatea şi independent de voinţă; de

aceea este numit şi sistemul nervos autonom. Activitatea sa este reglată de segmentele
superioare ale sistemului nervos central, şi, în mod special de scoaţă.
Sistemul nervos vegetativ sau autonom coordonează activitatea organelor interne: bătăile
inimii, presiunea sanguină, distribuţia sângelui, frecvenţa miscărilor respiratorii, secreţia, etc –
prin reglarea funcţiilor cardiovasculare, respiratorii şi endocrine.
Simpaticul şi parasimpaticul exercită asupra fiecărui organ acţiuni antagoniste: unul
stimulează, celălat inhibă. Astfel, influxul simpatic creşte activitatea cardiacă, în timp ce
influxul parasimpatic o diminuează. Dimpotrivă, influxul parasimpatic creşte activitatea
digestivă, în timp ce influxul simpatic o inhibă.
Excitaţia simpatică mareşte catabolismul, în timp ce parasimpaticul creşte anabolismul.
Prin aceste acţiuni antagoniste, se favorizează menţinerea homeostaziei.

7
 Căile de transmitere ale sistemului senzitiv
Sunt fasciculele ascendente, aferente, centripede, care conduc impulsul nervos de la
centrii nervoşi din măduvă (primit de la piele, muşchi, tendoane, aponevroze) în centrii nervoşi
superiori din encefal (bulb, cerebel, talamus).
Căile de transmitere ale sistemului motor
Sunt fasciculele descendente, centrifuge, eferente, care conduc influxul nervos de la
scoarţa cerebrală şi ceilalţi nuclei din encefal la neuronul motor periferic din coarnele anterioare
ale măduvei spinării care la rândul său trimite axonul la organele efectoare(ex: muşchi).

2. FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS

Principalele funcţii ale sistemului nervos sunt:
 integrarea organismului în mediul înconjurător;
 coordonarea activităţii tuturor ţesuturilor, organelor şi sistemelor care constituie
organismul uman.
Vorbind despre sistemul nervos somatic, reţine atenţia sistemul nervos central, unde
putem însuma următoarele funţii pe care encefalul şi măduva spinării le îndeplinesc:
- encefalul are un rol major în controlul diferitelor funcţii ale organismului, precum
motilitatea, sensibilitatea, gândirea, memoria, vorbirea.
- măduva spinării este conectată cu encefalul prin intermediul trunchiului cerebral, şi
îndeplineşte două funcţii principale: funcţia de centru reflex şi funcţia de conducere.
Deşi encefalul şi măduva spinării lucrează împreună pentru a controla diverse funcţii ale
organismului, anumite refelexe pot avea loc doar prin intermediul măduvei spinării, fără
implicarea nici unei structuri aparţinând encefalului.
Orice leziune de la nivelul măduvei spinării sau de la nivelul encefalului poate determina
afectarea unor funcţii variate controlate de acestea.
În ceea ce priveşte sistemul nervos vegetativ, acesta nu se află sub control conştient şi
influenţează procese precum activitatea cardiacă, digestia, respiraţia, salivaţia, transpiraţia,
dilatarea pupilei, micţiunea sau excitaţia sexuală.
Sistemul nervos somatic inervează musculatura striată, în timp ce sistemul nervos
autonom influenţează activitatea muşchilor netezi, muşchiului cardiac şi a glandelor.
Daca apare ceva în neregulă în cadrul acestui sistem, apar abateri de la funcţionarea
normală a cordului, tulburări ale presiunii arteriale, dar şi dificultăţi în respiraţie şi deglutiţie.
Ca o concluzie, putem afirma că sistemul nervos face legătura dintre organism şi mediul
înconjurător, controlează şi reglează activitatea tuturor ţesuturilor şi organelor. Sistemul nervos
8
ne controlează activitatea de la o mişcare la alta, totul fara excepţie; este cea mai complexă şi
cea mai importantă reţea de control şi distribuţie a informaţiilor.

9
 CAPITOLUL II
AFECŢIUNEA ACCIDENT VASCULAR CEREBRAL

2.1. PREZENTAREA GENERALĂ A ACCIDENTULUI VASCULAR

CEREBRAL

Accidentele vasculare cerebrale (AVC) sunt suferinţe grave ale sistemului nervos
central, determinate de modificări circulatorii cerebrale şi se caracterizează prin pierderea
motilităţii unei parţi din corp, asociată sau nu cu tulburări de echilibru, sensitive, senzoriale şi de
limbaj.
Un accident vascular cerebral apare atunci când un vas de sange (o arteră) care
furnizează sânge la nivelul unei zone a creierului se sparge sau este blocat de un cheag sangvin.
În câteva minute, celulele nervoase din acea zonă sunt afectate şi ele pot muri în cateva ore.Ca
rezultat, acea parte a corpului care este controlată de zona afectată a creierului nu mai poate
funcţiona.
În momentul în care apar simptome ale unui AVC este necesar un tratament de urgenţă,
exact ca şi în cazurile de infarct miocardic. În cazul în care tratamentul medical este început cât
mai curând după apariţia simptomelor, cu atât mai puţine celule nervoase vor fi afectate
permanent.
Accidentul vascular cerebral care se instaleaza brusc în plină sănătate aparentă, este
denumit şi ictus apopletic (ictus = brusc, subit; apoplexie = lovitură, suprimarea bruscă a
funcţiilor unui organ).
Aceste tulburări de motilitate (a funcţiei motorii musculare) pot fi de diferite grade, de la
pareze (diminuarea forţei musculare), până la paralizii(dispariţia totală a funcţiei motorii =
plegie).
2.2. CLASIFICARE
Din punct de vedere al sindroamelor anatomo-chimice, accidentele vasculare cerebrale
pot fi clasificate în:
    Ischemia cerebrală - suspendarea temporară sau definitivă a circulaţiei cerebrale pe
o anumită zonă a creierului în care sunt cuprinse:
a)     infarctul cerebral, care poate fi dat de: tromboza arterelor cerebrale, embolia
arterelor cerebrale;
b)     ischemia cerebrală tranzitorie (fără infarct);

10
     Hemoragia cerebrală - concepţia actuală precizează că AVC hemoragic poate fi dat
la randul lui de 2 afecţiuni complet diferenţiate, şi anume:
a) Hemoragia cerebrală - revărsare sanguină difuză în ţesutul cerebral;
b) Hemoragia intracerebrală - colecţie sanguină bine delimitată, localizată în substanţa
albă;
 Hemoragia subarahnoidiană
Mai pot fi cuprinse în AVC şi:
    Encefalopatia hipertensivă;
    Trombofeblitele venelor cerebrale- procese inflamatorii ale vaselor şi sinusurilor
cerebrale;

2.3. CAUZELE ACCIDENTULUI VASCULAR CEREBRAL

2.3.1. CAUZELE ACCIDENTULUI VASCULAR CEREBRAL ISCHEMIC

AVC ischemic este cauzat de un cheag de sânge care blochează circulaţia sangvină a
creierului. Cheagul de sange se poate dezvolta într-o arteră îngustată, care irigă creierul sau
poate ajunge în arterele din circulaţia cerebrală dupa ce a migrat de la nivelul inimii sau din
orice altă regiune a organismului.
Cheagurile sangvine apar de obicei ca rezultat al altor defecte din organism care
determină afectarea circulaţiei sangvine normale, cum ar fi:
-        rigidizarea pereţilor arterelor (ateroscleroza). Aceasta este cauzată de tensiunea
arterială crescută, de diabetul zaharat şi de nivelul crescut al colesterolului sangvin.
-        fibrilaţia atrială sau alte aritmii cardiace (ritmuri cardiace neregulate);
-        anumite afecţiuni ale valvelor cardiace, cum ar fi o valvă cardiacă artificială, o valvă
cardiacă reparată, o boală cardiacă valvulară, precum prolapsul de valvă mitrală sau stenoza
(îngustarea) orificiului valvular;
-        infecţia valvelor cardiace (endocardita)
-        un foramen ovale patent, care este un defect cardiac congenital
-        tulburări de coagulabilitate a sângelui
-        inflamaţie a vaselor sangvine (vasculita)
-        infarctul miocardic.
Cu toate că este mai rar, tensiunea arterială scazută (hipotensiunea), de asemenea poate
să cauzeze un accident vascular cerebral ischemic. Tensiunea arterială scăzută duce la scăderea
circulaţiei sangvine la nivelul creierului; ea poate fi determinată de o îngustare sau o afectare a
arterelor, de infarctul miocardic, de o pierdere masivă de sânge sau de o infecţie severă.

11
 2.3.2. CAUZELE ACCIDENTULUI VASCULAR CEREBRAL HEMORAGIC
Accidentul vascular cerebral hemoragic este cauzat de o sângerare în interiorul creierului
(numită hemoragie intracerebrală) sau în spaţiul din jurul creierului (numită hemoragie
subarahnoidiană).
Hemoragia în interiorul creierului poate fi rezultatul unei valori crescute pe un timp
îndelungat a tensiunii arteriale. Sângerarea în spaţiul din jurul creierului poate fi cauzată de
ruperea unui anevrism sau de tensiunea arterială crescută care nu a fost ţinută sub control.
Alte cauze de AVC hemoragic, mai puţin frecvente, sunt:
-        inflamaţia vaselor sangvine, care poate apărea în sifilis sau tuberculoză
-        tulburări de coagulabilitate ale sângelui, precum hemofilia
-        leziuni ale capului sau gâtului care afectează vasele sangvine din aceste regiuni
-        iradierea terapeutică pentru cancere ale gâtului sau creierului
-        angiopatia amiloidica cerebrală (o tulburare degenerativă a vaselor sangvine).
Alte cauze:
- etilism acut
- diabet
- intoxicaţie acută
- tumori cerebral
2.4. FACTORI DE RISC
Pentru un accident vascular cerebral, factorii de risc pot fi modificaţi sau nu.
Anumite afecţiuni pot creşte riscul de AVC. În cazul în care aceste afecţiuni pot fi ţinute sub
control, riscul de AVC poate scădea.
Factorii de risc care pot fi controlaţi sunt:
-       tensiunea arterială crescută (hipertensiunea) este al doilea factor de risc ca
importanţă, după varstă.
-        diabetul zaharat. Aproximativ un sfert din persoanele cu diabet decedează prin AVC.
Prezenţa diabetului creşte de 2 ori riscul de accident vascular cerebral din cauza afectării
circulaţiei care apare în această boală.
-        nivelul crescut de colesterol din sânge poate duce la afecţiuni ale arterelor coronare şi
la infarct miocardic, care la rândul lor determină lezarea musculaturii inimii (miocardului), iar
aceasta la rândul ei poate determina creşterea riscului de AVC.
-         afectiuni ale arterelor coronare, care pot determina aparitia unui infarct miocardic si a
unui accident vascular cerebral

12
 -        alte afecţiuni cardiace, precum fibrilaţia atrială, endocardita, afecţiuni ale valvelor
cardiace, foramen ovale patent sau cardiomiopatie
-        fumatul, inclusiv fumatul pasiv
-        lipsa activităţii fizice
-        obezitatea
-       folosirea unor medicamente, cum sunt anticoncepţionalele orale - în special la femeile
care fumează sau care au avut până în prezent tulburări de coagulare - şi anticoagulantele sau
corticosteroizii. Se pare că la femeile aflate în menopauză, terapia de înlocuire hormonală are un
risc mic de accident vascular cerebral.
-        consumul crescut de alcool
-        folosirea de cocaină sau de alte droguri ilegale.
Factorii de risc care nu pot fi modificaţi sunt:
-        vârsta. Riscul de accident vascular cerebral creşte cu vârsta. Riscul se dublează cu
fiecare decadă dupa 55 ani. Cel puţin 66 de procente din toate persoanele cu AVC au vârsta de
65 de ani sau mai mult.
-        rasa. Americanii negri şi hispanicii au un risc mai mare decât persoanele de alte rase.
În comparaţie cu albii, americanii negri tineri, atât femeile, cât şi barbaţii, au un risc de 2 -3 ori
mai mare de a face un AVC ischemic şi de a deceda din această cauză
-        sexul. Accidentul vascular cerebral este mai frecvent la barbaţi decât la femei pâna la
vârsta de 75 ani, dar după această vârstă femeile sunt mai afectate. La toate vârstele, mai multe
femei decât bărbaţi decedează din cauza unui AVC.
-        istoricul familial. Riscul de AVC este mai mare dacă un părinte, un frate sau o soră a
avut un accident vascular cerebral sau un accident ischemic tranzitor.
-        prezenţa în trecut a unui accident vascular cerebral sau a unui accident ischemic
tranzitor.

2.5. SIMPTOMATOLOGIE

Simptomele generale ale accidentului vascular cerebral includ debutul brusc al:
-       stării de amorţeală, slăbiciune sau paralizie a feţei, braţului sau piciorului, de obicei
pe o parte a corpului.
-       tulburări de vedere la un ochi sau la ambii, precum vedere neclară, înceţoşată, cu
pete, vedere dublă sau pierderea vederii.
-        confuzie, tulburări de vorbire sau de înţelegere a cuvintelor celorlalţi

13
 -        tulburări de mers, ameţeală, pierderea echilibrului sau a coordonării
-        dureri de cap severe
Simptomele datorate accidentului vascular cerebral ischemic diferă de cele ale celui
hemoragic.
Simptomele depind de asemenea de localizarea cheagului sangvin sau a hemoragiei şi
de extinderea regiunii afectate, astfel:
-        simptomele AVC ischemic (cauzat de un cheag ce a blocat un vas sangvin) apar de
obicei în jumătatea corpului de partea opusă zonei din creier în care este cheagul. De exemplu,
un AVC în partea dreaptă a creierului dă simptome în partea stângă a corpului.
-         simptomele unui AVC hemoragic (cauzat de o sângerare în creier) pot fi similare
celor produse de AVC ischemic, dar se deosebesc prin simptome legate de tensiunea crescută în
creier, cum ar fi: dureri de cap severe, greţuri şi vărsături, 'înţepenirea' gâtului, ameţeli,
convulsii, iritabilitate, confuzie şi posibil inconştienţă.
-        simptomele unui AVC pot progresa în curs de câteva minute, ore sau zile, adesea în
mod treptat. De exemplu, slăbiciunea uşoară poate evolua spre o incapacitate de a mişca braţul şi
piciorul de pe o parte a corpului.
În cazul în care accidentul vascular cerebral este provocat de un cheag de sânge mare
(ischemic), simptomele apar brusc, în decurs de câteva secunde.
În cazul în care o arteră care este îngustată deja de ateroscleroză este blocată, de obicei
simptomele se dezvoltă gradat, în curs de câteva minute sau ore, sau mai rar, în câteva zile.
Dacă în cursul timpului apar mai multe accidente vasculare cerebrale de mici dimensiuni,
persoana respectivă poate prezenta o modificare treptată a gândirii, comportamentului,
echilibrului sau a mişcării (dementa multi-infarct).
Nu sunt întotdeauna uşor de recunoscut simptomele unui AVC mic. Ele pot fi atribuite
greşit vârstei mai înaintate sau pot fi confundate cu simptomele provocate de alte afecţiuni şi
care pot fi asemănătoare.
2.6. TABLOU CLINIC

În AVC ischemic, tabloul clinic se caracterizează prin:

      Deficit motor-hemiplegie flască-cu paralizie facială centrală (semnele deficitare sunt
pe primul plan la copilul mare).
      Afazie
      Deficite neuro-psihologice: apraxie, perturbarea noţiunii de spatiu
      Hemianopsie

14
       Tulburări de oculo-motricitate
      Tulburări de sensibilitate
      Tulburări de coordonare, ataxie
      Afectarea nervilor cranieni
      Convulsii (primul semn de apel la nou-născut)
      Tulburări de conştienţă, comă
În AVC hemoragic,  tabloul clinic se caracterizează prin:
      Cefalee violentă
      Vomismente
      Tulburări de conştienţă (obnubilare, comă)
      Sindrom meningian
      Hipertensiune intracraniană
      Semne neurologice deficitare
      Crize epileptice
2.7. DIAGNOSTIC
Diagnosticul pozitiv
Diagnosticarea accidentului vascular cerebral se va face urmărind evoluţia rapidă a mai
multor simptome. Medicul va analiza toate aceste simptome şi va exclude prezenţa altor cauze
posibile ale simptomatologiei, precum tumorile cerebrale, de exemplu.
Pentru a evalua starea vaselor sangvine, medicul neurolog va recomanda efectuarea
unuia din următoarele teste:
 ecografia carotidiană
 arteriografia cerebrală
 tomografia computerizată (CT)
 rezonanţă magnetică nucleară (RMN)
 angiografia cu rezonanţă magnetică (ARM).
Diagnosticul diferenţial
Diagnosticul diferenţial se face în :
 ischemia cerebrală
 hemoragia subarahnoidiană,
 hematom intracerebral
 encefalopatie hipertensivă acută

15
  tumori cerebrale
Cel mai important diagnostic diferenţial se face între ictusul hemoragic şi cel ischemic.

2.8. TRATAMENT
Tratamentul prompt al accidentului vascular cerebral şi al problemelor medicale asociate
cu acesta, cum ar fi tensiunea arterială crescută şi presiunea intracraniană crescută, poate
minimaliza lezarea creierului şi poate îmbunătăţi şansele de supravieţuire. Începerea unui
program de reabilitare cât mai curand posibil dupa un AVC creşte şansele de recuperare a unora
din abilităţile care au fost pierdute.
Tratamentul iniţial al accidentului vascular cerebral
Tratamentul iniţial al unui accident vascular cerebral este diferit, depinde de cauză - dacă
a fost provocat de un cheag sanguin (ischemic) sau de o sângerare în creier (hemoragic). Înainte
de începerea tratamentului, se recomandă efectuarea unei tomografii computerizate (TC)
craniene sau, dacă este posibil, o rezonanţă magnetică nucleară (RMN) pentru a se vedea tipul
de AVC. Alte teste pot fi efectuate în continuare pentru a se determina localizarea cheagului sau
a hemoragiei şi pentru evaluarea extinderii leziunii creierului. În timp ce se determină opţiunile
de tratament, se vor monitoriza cu atenţie tensiunea arterială şi capacitatea respiratorie şi poate
fi necesară administrarea de oxigen.
Tratamentul iniţial este centrat pe restabilirea circulaţiei sanguine (în AVC ischemic)
sau pe controlarea hemoragiei (în AVC hemoragic). Ca şi în cazul infarctului miocardic,
lezarea permanentă datorată unui accident vascular cerebral se dezvoltă adesea în primele câteva
ore. Cu cât se administrează mai repede un tratament, cu atât lezarea este mai mică.
Accidentul vascular cerebral ischemic
Tratamentul de urgenţă în cazul unui accident vascular cerebral ischemic depinde de
localizarea şi de cauza formării cheagului. Se vor lua măsuri pentru stabilizarea semnelor vitale,
folosindu-se inclusiv medicamente. Dacă AVC este diagnosticat în primele 3 ore de la debutul
simptomelor, se administrează medicamente pentru dizolvarea chegurilor, numite activator
tisular de plasminogen (t-PA), care ar putea creşte şansele de supravieţuire şi de recuperare.
Totuşi, t-PA nu se poate administra în siguranţă la orice pacient.
În cazul în care accidentul vascular cerebral este hemoragic, utilizarea de t-PA este
periculoasă. Alegerea opţiunii de a utiliza sau nu t-PA trebuie evaluată rapid în camera de gardă.
Se poate administra, de asemenea aspirina, singură sau în asociere cu un alt medicament
antiagregant plachetar. Totuşi, aspirina nu se recomanda în următoarele 24 ore după
administrarea de t-PA. Se pot da şi alte medicamente: pentru controlarea nivelurilor sanguine ale
16
glucozei (glicemiei), pentru febră sau pentru convulsii. În general, tensiunea arterială crescută nu
va fi tratată imediat decât dacă tensiunea sistolică este mai mare de 220 mm Hg şi cea diastolică
este peste 120 mm Hg (220 cu 120).
Accidentul vascular cerebral hemoragic
Tratamentul iniţial pentru accidentul vascular cerebral hemoragic este dificil. Se fac
eforturi pentru controlarea sângerării, pentru scăderea presiunii intracraniene şi pentru
stabilizarea semnelor vitale, în special a tensiunii arteriale.
Există câteva medicamente care se administrează în AVC hemoragic. În unele cazuri, se
pot da medicamente pentru controlarea tensiunii arteriale, scăderea tumefierii cerebrale, a
nivelului glicemiei, febrei sau convulsiilor. Se monitorizează îndeaproape semnele de creştere a
presiunii intracraniene, precum neliniştea psihomotorie, confuzia, dificultatea de a efectua
comenzile şi durerea de cap. Alte măsuri pot fi luate pentru ameliorarea eforturilor provocate de
tusea excesivă, de vărsături, de ridicarea din pat, de schimbarea poziţiei sau de eliminarea
scaunelor.
De regulă nu se recomandă intervenţii chirurgicale pentru controlarea sângerarii uşoare
sau moderate. Totuşi, dacă a avut loc o sângerare în cantitate mare şi dacă starea generală a
persoanei se inrautăţeşte rapid, poate fi nevoie de o operaţie cu scopul îndepărtării sângelui care
s-a acumulat în creier şi a scăderii presiunii intracraniene.
În cazul în care sângerarea se datorează rupturii unui anevrism, se face o intervenţie
chirurgicală pentru a se repara anevrismul. Repararea poate include:
-    folosirea unui clip de metal pentru clamparea anevrismului, cu scopul prevenirii unei
resangerari
- embolizarea endovasculară, o procedură care constă în inserţia unui mic 'coil' în
interiorul anevrismului care să-l blocheze.
Decizia de efectuare sau nu a acestor intervenţii chirurgicale depinde de localizarea
anevrismului şi de starea generală a persoanei respective după accidentul vascular cerebral.
Tratament de intreţinere
După ce s-a administrat tratamentul de urgenţă şi după ce starea generală a pacientului s-
a stabilizat, tratamentul are ca scop recuperarea şi prevenirea apariţiei unui alt accident vascular
cerebral. Este importantă controlarea factorilor de risc pentru AVC precum tensiunea arterială
crescută, fibrilaţia atrială, nivelul crescut al colesterolului sau diabetul.
Se poate recomanda administrarea de aspirină sau alt medicament antiagregant
plachetar. În cazul unui accident vascular cerebral ischemic, poate fi nevoie de anticoagulante

17
pentru a se preveni un alt AVC. Poate fi nevoie, de asemenea de medicamente precum statine,
pentru scăderea colesterolului sau de medicamente pentru controlarea tensiunii arteriale.
Medicamentele care scad tensiunea arterială includ:
-  inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei (IEC)
-  blocanţi ai receptorilor angiotensinei II
-  betablocante
- diuretice
- blocanţi ai canalelor de calciu.
De asemenea se poate recomanda o endarterectomie chirurgicală carotidiană cu scopul
îndepărtării plăcii de aterom formate în arterele carotidiene.
O procedură relativ nouă care constă în motarea de stenturi în artera carotidă este o altă
opţiune pentru persoanele care au un risc crescut de AVC. Această procedură seamană mult cu
angioplastia, care este folosită frecvent pentru deschiderea arterelor inimii (coronarele) care sunt
blocate.
Modificarea stilului de viaţă poate fi de asemenea o parte importantă a tratamentului de
întreţinere, având ca scop reducerea riscului de apariţie a unui nou accident vascular cerebral.
Este importantă efectuarea de exerciţii fizice atât cât este posibil, respectarea unei diete
echilibrate, renunţarea la fumat.
Se poate recomanda o dietă specială care să ajute la scăderea tensiunii arteriale sau la
scăderea colesterolului. Aceste diete recomandă consumarea alimentelor cu conţinut scăzut în
grăsimi (mai ales grăsimi saturate) şi conţin mai multe cereale, fructe, legume şi produse lactate
sărace în grăsimi.
Tratament ambulator (la domiciliu)
După un accident vascular cerebral, tratamentul la domiciliu este o parte importantă a
procesului de reabilitare. Poate fi nevoie de dispozitive care să uşureze activitatea cotidiană:
- alimentarea: dacă mâna este slăbită, se pot folosi dispozitive de agăţat, din metal, prin
a căror manevrare cu uşurinţă, se pot apuca şi utiliza obiectele.
- îmbrăcarea: dispozitive denumite 'reachers' pot ajuta la punerea şosetelor sau a
ciorapilor.
- mersul, plimbarea: pot fi folosite cârje pentru a se preveni căderile.
Tratamentul medicamentos trebuie să conţină :
 vasodilatatoare: Vit.PP, B1,B6, Papaverină, Miofilin, Sermion
 sedative: Plegomazin, Fenobarbital
 anticoagulante : Heparină, Trombostop

18
  Diuretice: Furesomid, Sulfat de magneziu 25%
 Hidratare: Glucoză10% sau 20%, Manitol 20%, Ser fiziologic 33%, Hemisuscinat de
hirocotizon, Persantin.
 Hemostatice – Vitamina K, Adrenostazin, Etamsilat.
Tratamentul cu vasodilatatoare:
 Vitamina B1 : sub formă de comprimate- administrarea orală 3 – cp/zi;sub formă de
fiole 1ml si 2ml soluţie apoasă injectabilă; intramusculară 10mg/zi sau în perfuzie.
 Vitamina B6 : sub formă de comprimate a 250mg- administrare pe cale orală de la
250mg -1g/zi;sub formă de fiole a 2ml sau 5ml soluţie apoasă injectabilă.; intramuscular sau
intravenos lent 100mg-1g/zi.
 Vitamina PP: sub formă de comprimate- administrarea pe cale orală 1-3 cp/zi; sub
formă de fiole 2ml soluţie apoasă injectabilă; ca vasodilatator se administrează 100-200mg de 2-
30ori/zi;pe cale intramusculară sau intravenoasă foarte lent.
 Papaverina :sub formă de comprimate- administrarea pe cale orală 3-5cp/zi;
intramuscular sau in prfuzie intravenoasă lent diluată în soluţie clorurată sau glucozaăa izotone
câte 40-200mg;
 Miofilin :sub formă de comprimate;sub formă de fiole a 20ml sau 10ml soluţie
apoasă injectabilă; se administreaza pe cale orala intravenoasă sau în perfuzie.
 Sermion :-se exercită la nivel cerebral prin reducerea rezistenţei vasculare şi prin
creşterea fluxului arterial şi consumului de O2 si glucoză. Este deosebit de bun în creşterea şi
normalizarea circulaţiei arteriale. Se administrează pe cale orală 5–10mg de 3 ori pe zi la
intervale regulate pe perioade prelungite de timp; în perfuzie intravenos 4-8mg /doza în 100ml
ser fiziologic.
Tratamentul cu anticoagulante :
 Heparina – sub formă de fiole a1ml de soluţie apoasă conţinand heparină sodică
5.000U.I; se administrează pe cale intravenoasă prin injecţie a 5.000Ui la 4-6 ore sau chiar 8 ore;
se poate admnistra şi în perfuzie.
 Trombostop- sub formă de comprimate conţinand acenocumazol 2mg; se
administrează pe cale orală 4mg/zi timp de 2 zile ca doză de atac, apoi 1-2mg/zi pentru
întreţinerea efectului în funcţie de timpul de protrombina –cca 25% valoarea normală.
Tratamentul cu diuretice:
 Furesomid: sub formă de comprimate conţinând Furesomid 40mg- administrarea pe
cale orală 40-80mg/zi şi se creşte sub controlul ionogramei pâna la 240mg/zi; sub formă de fiole

19
a 2ml soluţie apoasă injectabilă conţinand Furesomid 20mg- pe cale intravenoasă foarte lent cel
mult 4mg/min- pe cale intramusculară 40-80mg.
Tratamentul anticonulsivant :
 Sulfat de magneziu :sub formă de fiolă a 10ml soluţia apoasă injectabilă conţinând
sulfat de magneziu 2gr- administrarea intramuscular sau intravenos lent cu multă prudenţă 1-
3fl/zi.
Tratamentul cu hemostatice:
 Vitamina K Fitomenadion: sub formă de fiole a 1ml soluţie apoasă injectabilă
conţinând Fitomenadiona 10mg- intravenos foarte lent 2-10mg/zi; dozarea poate fi controlată
prin timp Quick sau prin trombotest.
Tratamente noi
Montarea de stenturi în artera carotidă poate fi utilizată uneori pentru a se deschide
arterele îngustate în încercarea de a preveni un accident vascular cerebral. Denumită şi
angioplastia percutanată transluminală cerebrală, această procedură este asemănătoare cu cea
folosită pentru deschiderea arterelor îngustate care furnizează sânge inimii (angioplastia
cardiacă). În timpul acestei proceduri, un chirurg de chirurgie vasculară inseră un tub de metal
numit stent în interiorul arterei carotide cu scopul creşterii fluxului sanguin în zonele blocate de
placa de aterom.
Studiile arată că montarea de stenturi pe artera carotidă este la fel de eficientă ca şi
endarterectomia carotidiană în prevenirea accidentului vascular cerebral, a infarctului miocardic
şi a altor complicaţii la persoanele cu risc crescut de AVC. În prezent se fac studii pentru a se
clarifica în ce situaţii se indică montarea de stenturi in artera carotida.

2.9. EVOLUŢIA ŞI PROGNOSTICUL AVC

Evoluţia AVC este imprevizibilă mergând de la una favorabilă cu recuperare

definitivă şi fară sechele, cum este cazul formelor ischemice tranzitorii, până la o evoluţie
nefavorabilă, infaustă, cu deces, în cazul formelor hemoragice masive.
Prognosticul variază în funcţie de evoluţia bolii şi de gradul de dependenţă al
bolnavului, referindu-se la prognosticul imediat şi la cel quo ad vitam.
Se cosideră în general că prognosticul hemoragiei cerebrale este mai puţin sumbru la
persoanele de sex feminin, în cazurile de hemoragie subacută sau acuta, mortalitatea putând
scădea pâna la 50 %.
Există o serie de circumstanţe care marchează gravitatea evoluţiei şi iminenţa
prognosticului fatal:
20
 - invadarea sângelui în spaţiile subarahnoidiene cu instalarea concomitentă sau
succesivă şi a unui sindrom meningeal;
-    inundaţia ventriculară - este evenimentul clinic, care spulberă orice speranţă de
supravieţuire, prognosticul letal fiind inevitabil.
-    hemoragiile secundare de trunchi cerebral - traduse prin comă profundă,
areactivă, cu pierderea timpului reflex al deglutiţiei, dispariţia reflexului cornean,
respiraţie Cheyne-Stockes sau inversarea tipului respirator, rigiditate pupilară;
- instalarea unui mare sindrom de HIC prin edemul cerebral concomitent şi
fenomenele de angajare.
- hemoragiile digestive ca şi complicaţii redutabile şi de rău augur pentru bolnav.
Istoria naturală a accidentelor ischemice cerebrale constituite cuprinde factorii de
prognostic imediat şi de prognostic îndepartat.
Prin prognostic imediat se inţelege mortalitatea survenită în cursul primelor patru
săptămâni după accidentul ischemic cerebral, riscul vital imediat variind între 13 şi 42 %
mortalitate.
Cel mai mare numar de decese survin în cursul primelor trei până la zece zile,
următorii factori fiind importaţi pentru supravieţuirea imediată a bolnavilor:
       vârsta şi sexul - cu cât bolnavul este mai vârstnic cu atât efectele infarctului
cerebral sunt mai grave, datorită stării sistemului vascular şi predispoziţiei la infecţii
respiratorii prin imobilizarea la pat; în ceea ce priveşte sexul, nu există diferenţe
semnificative;
       viteza de instalare - debutul rapid al deficitului neurologic este asociat cu o
mortalitate crescută comparativ cu debutul progresiv.
       tulburarile stării de conştienţă - supravieţuirea este mai mare la cei ce nu prezintă
stare comatoasă.
       localizarea infarctului cerebral - leziunile de trunchi cerebral au un prognostic
mai bun decât cele din teritoriul emisferelor cerebrale.
Factorii de prognostic indepartat sunt:
       hipertensiunea arterială sistemică;
       complicaţiile cardiace, îndeosebi infarctul de miocard;
       recidivele;
       starea mentală şi fizică, prezenţa tulburarilor psihice agravând prognosticul;
       vârsta şi sexul, rata de supravieţuire fiind mai mare la femei decât la barbaţi.

21
 CAPITOLUL III

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA

PACIENTULUI CU AVC

3.1. ROLUL PROPRIU AL ASISTENTEI MEDICALE

Rolurile proprii ale asistentei medicale constau în:
A. Rolul asistentei medicale în profilaxie
Rolul asistentului medical în profilaxia bolilor cerebrovasculare (AVC) este primordial,
prin aceasta se încearcă reducerea cazurilor AVC .
Evitarea factorilor declansatori: HTA care este prima cauză şi cea mai favorizantă în
apariţia AVC.
La bolnavii de HTA – se va efectua controlul HTA o dată la 1-2 zile sau ori de câte ori
este nevoie, controlul efectuându-se de către medicul de familie sau la policlinica unde este
arondat. Se va administra medicamentaţia specifică efecţiunii (HTA), la fel şi în cardiopatiile
ischemice şi aritmiile cardiace.
La bolnavii predispuşi la diaber zaharat – recoltarea glicemiei periodic sau recoltarea
glicemiei provocate.
În caz de obezitate – regim corespunzător (hipolipidic,hipoglucidic), suprimarea
fumatului , iar în cazul etilismului- reducerea consumului de alcool sau chiar suprimarea lui.
În caz de spondiloză cervicală –corectarea prin tratament specific a afecţiunii (tratament
medicamentos şi terapeutic)
Evitarea nu în ultimul rand , a stresului în orice fel ar fi el.
B. Rolul de îngrijire.
Asistenta medicală îndeplineşte un rol foarte important în îngrijirea pacienţilor cu
accident vascular cerebral. În cazul acestora, măsurile de igiena sunt de o importanţă deosebită,
deoarece aceşti bolnavi sunt de cele mai multe ori imobilizaţi la pat datorită plegiilor sau
parezelor.
Elementele principale care constituie igiena unui bolnav sunt:
  Repausul la pat - este obligatoriu pentru orice bolnav cu accident vascular cerebral. El
are rolul de a reduce la minimum eforturile şi arderile din organism şi aşa exagerate prin

22
metabolismul crescut al pacientului cu AVC, contribuind astfel la cruţarea forţelor de apărare a
organismului obligat să lupte cu boala. Acest repaus va fi pastrat în toată perioada acută a bolii
şi se va prelungi în funcţie de apariţia unor noi elemente simptomatice, sau dacă evoluţia este
severă.
  Igiena corporală- se adresează rufăriei de corp, tegumentului şi mucoaselor
bolnavului. Rufăria trebuie confecţionată dintr-un material moale, care să nu irite pielea, să nu
fie prea strâmtă, să nu-l jeneze pe bolnav în nici un fel. Ea trebuie să fie în permanenţă foarte
curată, urmând să fie schimbată cât mai des.
Tegumentul bolnavului va fi întreţinut într-o stare de perfectă curăţenie. Orice bolnav
trebuie spălat zilnic pe toată suprafaţa corpului cu apă şi săpun, şi atunci când este necesar chiar
de mai multe ori pe zi, pentru a evita formarea escarelor de decubit.
Mucoasele constituie de asemenea o preocupare deosebită, mai ales în cazul când
pacientul prezintă pareze faciale.
De multe ori, ele sunt inflamate şi prezintă secreţii, fiind predispuse la infecţii
supraadaugate, fapt pentru care la orice bolnav vor trebui luate măsuri riguroase de igienă.
Astfel, se vor îndeparta secreţiile oculare, prin ştergerea ochilor, cu un tampon de vată
înmuiat într-o soluţie slabă de acid boric (2%).
Nările vor fi curăţate de secreţii şi se vor picura în ele 2-3 picături fedrocaina de 2-3 ori
pe zi, aceasta având pe langă o uşoară acţiune antiseptică, şi rolul de a uşura respiraţia
bolnavului prin micşorarea secreţiilor.
De asemenea, se vor face gargarisme şi spălături bucale şi faringiene cu ceai de muşeţel
sau soluţii slabe de permanganat de potasiu.
Asistenta medicală este un cadru sanitar cu o pregătire pluridisciplinară, cu
responsabilităţi în păstrarea şi restaurarea sănătăţii, prevenirii îmbolnăvirilor, înlăturarea
suferinţei.
Rolul său este de a suplini independenţa, de a încerca să înlocuiască necesitatea în aşa fel
încât persoana să-şi satisfacă cerinţele mai uşor şi fără handicap.
Asistenta medicală nu trebuie să piardă din vedere omul în globalitatea sa, intervenţia va
fi orientată asupra lipsei de autonomie şi constă în a spori, a creşte independenţa fizică, psihică
şi morală a bolnavului.
C. Rolul de promovare a igienei spitaliceşti
Temperatura optimă a saloanelor trebuie să fie de 20-220C, pacienţii cu afecţiuni
neurologice necesitând o temperatură constantă. Salonul trebuie aerisit ori de cate ori este
necesar, avându-se grijă ca bolnavii să fie protejaţi de curenţii de aer rece.

23
 Curăţenia se va efectua zilnic: dimineaţa şi după-amiaza. Curăţenia de dimineaţă se va
începe imediat după terminarea toaletei bolnavilor şi se termină înainte de începerea vizitei
medicale, iar cea de după-amiază se va efectua după odihna pasivă a bolnavilor,înainte de
servirea cinei, iar în zilele de vizită se va face imediat după plecarea vizitatorilor.
Mobilierul trebuie să fie cât mai simplu pentru a facilita executarea curăţeniei şi pentru a
nu reţine praful. Curăţenia se va face exclusiv cu aspiratoare şi cârpe umede pentru a evita
ridicarea prafului şi a nu antrena inhalarea germenilor existenţi.
Bolnavii vor fi plasaţi în saloane în funcţie de afecţiunile lor, vârstă, sex, ţinând cont de
similaritatea bolii, avându-se în vedere posibilele propagări a heteroinfecţiilor (infecţii
încrucişate).
Igiena salonului - încăperea în care stă bolnavul trebuie să fie spaţioasă, curată şi bine
aerisită. În saloanele de bolnavi nu trebuie să fie mai mult de patru pături, iar distanţa între ele
să fie de minimum un metru.
În anotimpul rece, aerisirea se va face de 2-3 ori pe zi, fereastra rămânând larg deschisă
20 de minute, timp în care bolnavul va fi bine învelit; în anotimpul cald, fereastra poată să
rămână deschisă în permanenţă. Temperatura camerei trebuie să fie constantă în jur de 200C.
La curăţenia încăperii se va evita măturatul, folosindu-se tehnica umedă sau mai bine
aspiratorul de praf. În acest fel, se evită ridicarea în aer a particulelor de praf încărcate cu
microbi.
Patul si accesoriile sale
Paturile trebuie să fie deplasabile pe roţi, rabatabile, prevăzute cu rezemător mobil la
care treimea cefalică a somierei poate fi ridicată în poziţie oblică de 450, necesară pentru a
asigura confortabilitatea în poziţie semişezândă, în scopul favorizării respiraţiei
Salteaua optimă este cea din burete sau cauciuc umplut cu apă, pentru a preveni escarele
de decubit la bolnavii imobilizaţi. Pernele, în număr de două, una mai mică şi alta mai mare,
pentru a asigura bolnavului o poziţie comodă. Pătura trebuie să fie confecţionată din lână moale.
Lenjeria trebuie să fie albă, din bumbac, cu cât mai puţine cusături.
Patul reprezintă pentru fiecare bolnav spaţiul unde işi petrece majoritatea timpului şi i se
asigură îngrijirile necesare. De aceea, toate aceste accesorii au atât rolul de a proteja bolnavul
împotriva umidităţii, frigului şi împotriva producerii leziunilor tegumentare (escare), cât şi de a
uşura munca asistentei medicale.
D. Rolul de organizare şi gestionare a îngrijirilor
Toaleta bolnavului

24
 În funcţie de starea generală a bolnavului, asistenta medicală va efectua toaleta acestuia
pe porţiuni, respectând intimitatea acestuia şi măsurile de igienă sau, dacă pacientul este
independent, îl va educa pe acesta să efectueze toaleta generală, în sălile de baie/duş ale
salonului. Va insista asupra regiunilor inghinale pe care le va pudra apoi cu talc, pentru a evita
apariţia eczemelor şi iritaţiilor pielii. Unghiile şi părul vor fi curăţate regulat, având în vedere
faptul că la acest nivel stagnează un mare număr de agenţi patogeni, iar bolnavul cu dezabilităţi
motorii se poate accidenta în cadrul crizelor de agitaţie.
Efectuarea toaletei are efecte benefice asupra circulaţiei cutanate, pe care o stimulează,
favorizează mobilizarea anticorpilor formaţi de celulele reticuloendoteliale din ţesutul celular
subcutanat, are efect relaxant şi sedativ asupra organismului.
E. Rol în efectuarea bilanţului ingesta-excreta: limitarea ingeării în exces a lichidelor,
supravegherea eliminării
Alimentaţia constituie substratul vital în îngrijirea bolnavului, reprezentând un obiectiv
important de realizat pentru asistenta medicală, alimentaţia menţinând energia organismului.
Aportul alimentar trebuie să ţină cont de nevoile organismului, diferenţiat în funcţie de vîrstă,
starea de sănătate sau boală, precum şi de munca (efortul) depusă.
În cazul pacienţilor cu accident vascular cerebral, în perioada acută, când poate prezenta
şi febră, regimul alimentar va fi hidrozaharat, bogat în vitamine, mai ales vitamina C, sucuri de
fructe, siropuri, ceaiuri calde, lapte. Progresiv după ameliorarea simptomelor, se va trece la
regimul lacto-faino-zaharat şi apoi la o alimentaţie mai substanţiala, hipercalorică, uşor
digerabilă, încercând să se respecte şi preferinţele culinare ale pacientului.

Asistenta trebuie să educe pacientul în ceea ce priveşte alimentaţia sănătoasă, aportul de

elemente nutritive de care are nevoie organismul sănătos şi calităţile energetice ale alimentelor,
pentru a le aplica acesta după ameliorarea bolii şi chiar după externare. Ţinând cont de
gravitatea acestei afecţiuni şi de faptul că unii pacienţi prezintă plegii sau pareze, alimentaţia
este facută la pat de către asistenta medicală.
Lichidele se vor administra în doze mici, fracţionate, în acest timp bolnavul stând în pat
pentru conservarea energiei, iar asistenta medicală va urmări şi calcula cu atenţie ingesta-
excreta, pentru a elimina posibilitatea unei deshidratari masive sau aparitia unui dezechilibru
electrolitic.
F. Rol în educarea sanitară a pacienţilor şi persoanelor sănătoase, având ca scop
promovarea sănătăţii, prevenirea îmbolnăvilor, ajutorul vindecării şi recuperare.

25
 Prin educarea bolnavului se realizează prevenirea complicaţiilor şi a recidevelor în cursul
bolilor, precum şi profilaxia incapacităţii de muncă.
Prin educarea familiei bolnavului se asigură îngrijirea completă a acestuia.
Asistenta are sarcina ca prin activitatea de educaţie sanitară să contribuie la mărirea
eficienţei măsurilor terapeutice şi la vindecarea bolnavilor. Utilizând corect mijloacele de
educaţie sanitară, ea trebuie să îndrume organizarea regimului igieno-dietetic, să ajute bolnavul
pentru a deveni un factor activ în propria vindecare prin îndeplinirea conştientă şi corectă a
recomandărilor. Bolnavului i se aduc la cunoştinţă bolile care prezintă risc în apariţia
accidentului vascular cerebral- fibrilaţia atrială, traumatismele craniene, malformaţiile vasculare,
diabetul sau sindromul hemoragipar.
Totodată, bolnavului i se aduce la cunoştinţă tratamentul recomandat de medic, şi i se
explică efectele fiecărui medicament, modul de administrare cu scopul convingerii bolnavului
asupra necesităţii respectării orarului de administrare şi a dozelor prescrise de medic.
Rolul esenţial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă să-şi menţină sau
să-şi recâştige sănătatea sau să-l asiste în ultimele clipe ale vieţii prin îndeplinirea sarcinilor pe
care le-ar fi îndeplinit singur daca ar fi avut voinţa sau cunoştinţele necesare şi să îndeplinească
aceste funcţii pentru a-şi recăpăta independenţa cât mai repede posibil.
G. Rol în supravegherea funcţiilor vitale
Tensiunea arterială - presiunea cu care sângele apasă asupra pereţilor arteriali:
- se masoară de câte ori este nevoie la început, apoi de două ori pe zi dimineaţa şi seara.
- valorile obţinute se notează în foaia de observaţie
Pulsul - expansiunea ritmică a arterelor comprimate pe un plan osos- urmărim :
- frecvenţa, ritmul, amplitudinea, celeritatea
- se masoară dimineaţa şi seara
- valorile se notează în foaia de observaţie
Respiraţia:
- se masoară dimineaţa şi seara, pacientul stând în poziţie semişezând; urmărim
frecvenţa, ritmul, amplitudinea, simetria mişcărilor, aspectul toracelui. Valorile oţtinute se
notează în foaia de temperatură.
Temperatura: se măsoară cu ajutorul termometrului
- locuri de elecţie - axila, plica inghinală, cavitatea bucală, rect,vagin
- în funcţie de zona în care se masoară, se ţine termometrul între trei şi zece minute
- după terminarea timpului de menţinere a termometrului, acesta se scoate şi se şterge cu
o compresă

26
- se citeşte gradaţia la care a ajuns termometrul
- se spală termometrul, se scutură
- se introduce în soluţie dezinfectantă
- notăm valoarea în foaia de temperatură

H. Rol în recuperarea deficitului motor

Recuperarea deficitului motor constă în:
- reducerea mişcării
- procesul de recuperare etapizat
- individualizarea recuperării
- continuarea recuperării
- stimularea pacientului pentru propria recuperare
- supravegherea factorilor de risc
- evitarea efortului prelungit al pacientului
- terapia recuperatorie să fie obligatoriu avizată de către medic.
Etapele recuperării.
- reeducarea funcţională trebuie începută în perioada acută
- menţinerea pozţtiei corecte a membrelor paralizate
- combaterea poziţiei de flexie a genunchilor, rotaţia externă a coapselor
Mobilizarea bolnavilor paralizaţi se împarte în doua categorii:
1.Mobilizarea pasivă:
-se masează extremitaţile pentru prevenirea complicaţiilor tromboembolitice
-se efectuează mişcări ale segmentului paralizat
-se menţine supleţea articulară
-durata unei şedinţe de mobilizare pasivă să fie între 10-30 minute
-între mobilizări se vor face scurte pauze obligatoriu
2.Mobilizarea activă- se vor supraveghea:
- calitatea mişcărilor
- viteza de execuţie a mişcărilor deficitare
- forţa fizică
-excitarea mişcărilor deficitare

3.2. ROLUL DELEGAT AL ASISTENTEI MEDICALE

27
 Rolul asistentei medicale în stabilirea diagnosticului
Continua multiplicare şi dezvoltare a mijloacelor de investigatie din toate domeniile
medicinei impun o revizuire periodică a cunoştinţelor şi o permanentă completare. Progresele
realizate în ultimul timp în domeniul inverstigaţiilor, oferă medicului practician posibilităţi reale
de obţinere a unor date pe baza cărora este posibilă conturarea unui diagnostic cât mai precis,
precum şi în profilaxia, diagnosticul şi tratamentul multiplelor maladii cu care se confruntă
oamenii.
Diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor SNC necesită o anamneză foarte atentă, un
examen fizic sistematic, un examen radiologic, examene complementare.
Rolul asistentei medicale constă în pregătirea pacientului pentru executarea
investigatiilor paraclinice şi chiar efectuarea unora dintre acestea, precum şi asistarea
medicului.
În cadrul vizitei medicale, asistenta medicală are îndatorirea:
       de a explica pacientului (sau aparţinătorilor) în ce constă aceasta, de a-l sprijini, de a-
l linişti şi de a explica cele ce se vor petrece;
       de a dezbrăca bolnavul pentru consultaţie – dacă este necesar, în funcţie de starea sa
fizică şi psihică;
       de a poziţiona pacientul conform cerinţelor etapei de investigare;
       de a prezenta medicului evoluţia stării bolnavului şi intervenţiile efectuate.
Anamneza – reprezintă un interogatoriu la care este supus pacientul sau aparţinătorii (în
cazul afectării grave neurologice a pacientului), în vederea depistării cauzelor ce au dus la
îmbolnavire şi la prezentarea acestuia la medic, momentul aparişiei primelor simptome si
caracterul acestora, a atitudinii adoptate de pacient sau aparţinători în aceste circumstanţe.
Pentru realizarea planului de ingrijire, asistenta medicală va purta o discuţie similară cu
pacientul sau aparţinătorii (în cazul pacienţilor cu dizabilităţi), denumită “culegere de date”,
insistând asupra sferei socio-familiale. În timpul anamnezei, asistenta medicală va îndemna
bolnavul să vorbească deschis medicului, îl va încuraja şi susţine şi va interveni numai la cererea
medicului sau când pacientul se abate de la raspunsurile cerute.
Examenul clinic/fizic – este realizat de către medic, bazându-se pe date obiective
furnizate de metodele utilizate in acest scop.
Inspecţia – are drept scop depistarea modificărilor locomotorii, faciesului şi culoarea
tegumentelor, precum şi alte semne care pot orienta diagnosticul.

28
 Auscultaţia – permite sesizarea şi interpretarea diverselor zgomote cardiace, care pot
sugera o fibrilaţie atrială sau o stenoză aortică. Auscultaţia se poate realiza: direct cu urechea pe
torace, sau indirect prin intermediul stetoscopului aplicat pe cutia toracică.
Poziţia bolnavului trebuie adaptată: în picioare sau semişezând când starea bolnavului o
permite, poziţia de decubit sau poziţia în care se află pacientul.
Asistenta medicală trebuie să:
   cunoască etapele examenului clinic pentru a putea explica bolnavului în ce constau
tehnicile;
   asigură confortul fizic şi psihic al acestuia;
   poziţionează pacientul conform indicaţiilor medicului sau etapei din cadrul examenului
clinic;
 asigură instrumentarul necesar efectuării tehnicilor.
Examenele paraclinice
Examenele de laborator se pot grupa în două categorii:
- examene curente: hemoleucograma, VSH, glicemia, ureea sanguină (eventual şi
creatinina), sumar de urină; determinarea nivelului seric al colesterolului şi trigliceridelor
(valorile crescute ale acestora pot creşte riscul de apariţie a cheagurilor sanguine şi a
aterosclerozei).
. Aceste teste ajută medicul să aleagă conduita terapeutică şi să caute alte afecţiuni care
pot cauza simptome asemănătoare cu cele ale accidentului vascular cerebral.
Asistenta medicală trebuie să respecte regulile de asepsie în timpul recoltării, să
cunoască foarte bine tehnica pentru a nu aduce noi suferinţe pacienţilor, care au în majoritatea
cazurilor deficit senzo-motor.
Rolul asistentei medicale în efectuarea puncţiei lombare:
       Pregătirea materialelor necesare;
       Organizarea mediului -puncţia se execută în cabinetul de tratamente sau în salon la
patul bolnavului;
- luminozitate adecvată, temperatura camerei de cca 20s C;
- se interzic activităţile de curăţenie, servitul mesei, activităţi zgomotoase ale celorlalţi
pecienţi sau prezenţa vizitatorilor;
       Pregătirea pacientului
- pregătirea psihică - informează pacientul asupra necesităţii efectuării puncţiei şi
minimele riscuri ce le comportă;
- poziţionarea pacientului pentru punţie:
29
  poziţia şezând: pacientul este poziţionat pe pat sau scaun cu mîinile pe coapse sau
încrucişate pe piept sau spătar; capul pacientului este aplecat înainte; spatele este încovoiat în
formă de arc „spate de pisică”; asistenta medicală stă în faţa pacientului şi apasă moderat capul
acestuia în regiunea occipitală (pentru a-şi îndoi spatele) iar cu mâna cealaltă împinge înapoi
epigastrul, accentuând poziţia dorită;
 poziţia decubit lateral: pacientul este poziţionat la marginea patului ghemuit;
genunchii sunt cât mai ridicaţi spre gură şi coapsele pe trunchi; capul pacientului este aplecat
înainte; spatele încovoiat în formă de arc – „poziţie embrionară”;asistenta medicală ce stă în faţa
pacientului fixează cu o mână coapsele, iar cu cealaltă ceafa acestuia (dacă pacientul este agitat
vor participa pentru meţtinerea poziţiei doua asistente medicale; copiii în timpul puncţiei sunt
ţinuţi în brate, pe genunchii asistentei, faţă în faţă, sau într-o parte; aceasta îi poate fixa cu o
mână umerii şi ceafa, iar cu cealaltp va efectua o presiune moderată asupra regiunii epigastrice;
Procedura de laborator numită electroforeza lichidului cefalorahidian este o metodă
folosită pentru studiul nivelului de proteine în LCR.
       Îngrijiri acordate pacientului post-puncţie:
     transportul pacientului este asigurat obligatoriu numai în decubit dorsal pe targă .
     poziţia pacientului în pat este în decubit dorsal sau ventral fără pernă.
    servirea alimentelor şi lichidelor se face la pat după cca 2 ore de la puncţie
     în caz de evacuare a unei cantităţi mari de LCR, pacientul este aşezat în poziţie
moderat Trendelenburg.
     supraveghere atentă a funcţiilor vitale (P, R, Ts).
     medicul va fi informat de apariţia unor manifestări ca: greaţă, durere de cap,
ameţeală, vărsături sau rahialgii.
     după 6-8 ore pacientul poate folosi perna.
     după 24 h pacientul se poate mobiliza activ.
     administrarea de calmante, antiemetice, soluţii perfuzabile se va face numai la
indicaţia medicului.
Computer tomograf
Examenul CT este examenul paraclinic de elecţie în cazul AVC pentru depistarea
caracterului ischemic sau hemoragic al acestuia.
Tomografia computerizată (CT) utilizează razele X pentru a crea imagini detaliate ale
structurilor din interiorul corpului. În timpul examinării, pacientul stă întins pe o suprafaţă plană
conectată la scanner. Scannerul trimite impulsuri de raze X spre partea corpului ce este
examinată.CT se utilizează pentru examinarea craniului, toracelui, abdomenului, pelvisului,
30
membrelor. De asemenea, poate oferi informaţii asupra vaselor sanguine (Angiografia CT),
oaselor şi coloanei vertebrale.
Substanţa de contrast este o substanţă pe bază de iod folosită pentru o vizualizare
optimă a structurilor şi organelor investigate. Substanţa se administrează intravenos şi se
foloseşte pentru a examina fluxul sanguin, pentru a evidenţia tumori sau alte afecţiuni.
Tomografia computerizată nu este dureroasă. Unii pacienţi (care suferă de claustrofobie)
se pot simţi neconfortabil în interiorul scanerului. Substanţa de contrast administrată dă senzaţia
de caldură şi cateodată senzaţie de greaţă şi dureri de cap. Pacientul trebuie să informeze
tehnicianul radiolog cu privire la toate simptomele pe care le are. După examinarea cu substantă
de contrast, pacientul trebuie să bea cât mai multe lichide pentru a grăbi eliminarea substanţei
iodate din organism.
Asistenta medicală însoţeşte pacientul la sala de examinare, a cărei temperatură este
climatizată, îndepărtează obiectele radioopace, îl linişteşte, deoarece izolarea în sala de
examinare timp îndelungat îi determină o stare de nesiguranţă, teamă şi anxietate. Explică
caracterul nonagresiv al investigaţiei, condiţiile în care se desfăşoară aceasta, privind gradul de
luminozitate, posibilitatea de mobilizare, durata examinării (aprox 30 minute), obligativitatea
folosirii unei substanţe de contrast în caz de necesitate, înainte de care asistenta medicală
efectuează testul de sensibilizare.
Nu pot efectua această investigaţie pacienţii purtători de: tije metalice, valve cardiace
metalice, pacemaker cardiac.
Contraindicaţii majore:
• Graviditate
• Alergie la iod
• Insuficienţă renală
Examenlul radiologic
Pentru precizarea diagnosticului afecţiunilor neurologice contribuie în mod decisiv şi
examenul radiologic simplu sau cu substanţă de contrast.
Mult timp radiografia standard a capului era o investigaţie de rutină a pacienţilor cu
afecţiuni neurologice, dar de la aparţtia metodelor de diagnostic moderne aceasta şi-a pierdut din
utilitate.
Sunt folositoare pentru a observa: modificări de formă, dimensiuni şi structură a
segmentelor osoase, modificări de transparenţă ale sinusurilor paranazale, modificări de formă,
dimensiuni şi contur a şeii turceşti. Pe radiografie se pot observa calcificări intracraniene
patologice: tumorale - craniofaringiom, psamom, oligodendrogliom, pinealom si cordom;

31
vasculare, infecţioase - parazitare, facomatoze, boala Fahr; dar şi calcificări fiziologice: glanda
pineală, plexuri coroide, coasa creierului, cortul cerebelos, granulaţiile Pacchioni, ligamente
interclinoidiene si petroclinoidiene.
Asistenta medicală explică pacientului necesitatea efectuării acestei investigaţii şi îl
informează asupra riscurilor şi beneficiilor pe care le are procedura, cerându-i consimţământul
sau verificând daca acesta afost obţinut de către medic.
Se efectuează pregătirea specifică organului sau aparatului examinat, combaterea
gazelor,efectuarea clismei sau a spălăturii.
Asistenta medicală administrează antihistaminice, la recomandarea medicului şi roagă
pacientul să îndepărteze obiectele metalice, dacă acestea sunt plasate în câmpul de examinare.
De asemenea, pregăteşte materialele necesare care vor fi transportate la radiologie pentru
administrarea substanşei de contrast.
După efectuarea procedurii, asistenta medicală asigură repausul pacientului şi
administrarea de lichide pentru grăbirea eliminării substanţei de contrast.
Imagistica prin Rezonanţă Magnetică (RMN sau IRM)
Imagistica prin rezonanţă magnetică este un test care se foloseşte de un câmp magnetic şi
de pulsuri de radiofrecvenţă pentru vizualizarea imaginii diferitelor organe şi ţesuturi ale
corpului omenesc. În multe din cazuri, IRM oferă informaţii care nu pot fi vizualizate prin
radiografie, ultrasonografie sau tomografie computerizată.
În timpul IRM, regiunea corpului ce trebuie investigată, este plasată într-un aparat
special care reprezintă un magnet uriaş. Informatţiile furnizate de IRM pot fi stocate şi salvate
într-un computer. De asemenea, pot fi făcute poze sau filme dacă situaţia o cere. În anumite
cazuri se poate utiliza o substaţă de contrast pentru a vizualiza mai clar anumite structuri ale
corpului.
Imagistica prin rezonanţă magnetică este un test care se foloseşte de un câmp magnetic şi
de pulsuri de radiofrecvenţă pentru vizualizarea imaginii diferitelor organe şi ţesuturi ale
corpului omenesc.
IRM se efectuează pentru diagnosticarea anumitor afecţiuni ca tumori, sângerare, leziuni,
afectări vasculare sau infecţii. Prin folosirea unei substanţe de contrast în timpul IRM, se pot
vizualiza clar anumite ţesuturi. O IRM este indicată pentru:
- regiunea cefalică - IRM poate detecta tumoti, anevrisme, sângerari la nivel cerebral,
leziuni nervoase şi alte afecţiuni, ca şi cele cauzate de accident vascular cerebral; IRM poate de
asemenea detecta afecţiuni ale nervului optic şi globului ocular, ale urechilor şi nervului auditiv.

32
 - regiunea toracică - IRM poate vizualiza cordul, valvele cardiace şi vasele coronare;
poate stabili dacă plaâanii sau inima sunt afectate; de asemenea poate fi folosită pentru
diagnosticarea cancerului de sân sau pulmonar.
- vasele sanguine - IRM poate fi folosită pentru vizualizarea vaselor de sânge şi a
circulaţiei sângelui prin vase, în acest caz purând numele de angiografie prin rezonanţă
magnetică; poate depista afecţiuni ale venelor sau arterelor, ca anevrisme vasculare, un cheag la
nivel vascular sau ruptură parţială a peretelui vascular (disecţie); uneori se foloseşte substanţă de
contrast pentru vizualizarea mai clară a vaselor sanguine.
Asistenta medicală pregăteşte fizic şi psihic pacientul, explicându-i necesitatea efecuării
investigaţiei. După efectuarea procedurii pacientul trebuie monitorizat, explicându-i că cea mai
pmare parte din manifestări sunt trecătoare.
Ecografia Doppler
Ecografia Doppler este un mod de investigare a aparatului cardiovascular, care se
foloseşte de ultrasunete şi se bazează pe efectul Doppler.
Cu ajutorul acestei tehnici se vizualizează organe interne, poate fi folosita pentru a ghida
explorarea chirugicală, dirijează gesturile puncţiei sau biopsiei şi se poate vizualiza fără
probleme fătul în uterul mamei. Tot acest tip de ecografie ajută la observarea fluxurilor de urină,
sânge şi alte fluide, fiind chiar posibilă ascultarea semnalelor emise de acestea.
Pentru prima oară descris în 1842 de către Christian Doppler, efectul care îi poartă
numele consă în modificarea frecvenţei recepţionării semnalului, în momentul în care sursa de
emisie sau receptorul sunt în mişcare unul faţă de celalalt.
Între frecvenţa undei iniţiale şi cea reflectată intervine o variaţie ce poartă denumirea de
semnal Doppler.
Prin analiza semnalului obţinut, se primesc informaţii despre viteza şi direcţia de
deplasare a sângelui în diverse regiuni ale organismului.
Luăm ca exemplu aparatul cardiovascular. În acest caz, sursa este una fixă. Se studiază
modul în care se modifică frecvenţa ultrasunetelor pe care hematiile aflate în mişcare le reflectă,
faţă de frecvenţa inţtială.
Există mai mulţi factori de care depinde normalitatea semnalului Doppler înregistrat la
nivel vascular:
 de modul în care ventriculul stâng realizează ejecţia – eliminarea sângelui, acţiune care
duce la creşterea vitezei sângelui – unda a.

33
  de tonusul muscular activ al peretelui vascular şi de elasticitatea acestuia. Acestea două
permit inmagazinarea în sistolă a unei cantităţi de energie, energie ce va fi restituită sub forma
unei uşoare accelerări diastolice – unda c.
 de repartiţia vitezelor hematiilor din coloana de sănge, caci semnalul Doppler
reprezintă o medie a acestora.
La nivelul vaselor de sânge, se întâlnesc două fenomene:
1. Stenoza – este o îngustare a calibrului vascular. În cazul stenozei, observăm două
consecinţe hemodinamice:
 local avem o creştere a vitezei de circulaţie.
 distal de stenoză se observă o scădere a amplitudinii semnalului Doppler.
2. Obstrucţia – asa cum arată şi numele, vorbim despre o întrerupere a circulaţiei într-o
regiune vasculară a organismului.
Local, semnalul Doppler este absent, iar distral de obstrucţie, el poate să apară cu o
amplitudine scazută. Acest lucru se datorează existenţei circulaţiei colaterale.
Asistenta medicală explică tehnica procedurii şi modul de colaborare, folosirea gelului,
păstratrea poziţiei. De asemenea, pregăteşte psihic pacientul, informându-l asupra inofensivităţii
examenului, prezentând totodată, avantajele şi dezavantajele.
Electroencefalograma (EEG)
EEG constă în culegerea biocurenţilor produşi în tunelul cerebral cu ajutorul unor
electrozi de Ag sau Pb, aflaţi la o distanţă minimă de 2 cm între ei şi plasţti pe pielea capului,
intranazal şi intraauricular.
Biocurenţii sunt amplificţti, înregistraţi de encefalografe electrice cu 4, 6, 8, 10,12 sau 24
derivaţii.
Pregătirea pacientului :
- asistenta medicală va pregăti fizic şi psihic bolnavul , va interzice bolnavului cu 24h
înaintea examenului orice medicaţie, sedative sau excitatoare;
- capul pacientului va fi curat, părul curat şi despletit, poziţia pacientului va fi aşezat pe
un fotoliu sau culcat pe pat cu ochii închişi. Camera va fi izolată fonic şi de lumină.
Modificări patologice :
       epilepsie
       traumatisme cranio-cerebrale
       neuroinfecţii
       AVC
       tumori cerebrale
34
        modificări EEG pot sa apară în hipofizie , hipoglicemie, hiperhidratare
Arteriografia cerebrală
Constă în injectarea unei substanţe de contrast în sistemul carotidian sau vertebro-
bazilar.

Tehnica:
În sistemul carotidian:
       puncţia directă a vaselor la nivelul gâtului
       cateterismul femural
       pe cale humerală (pe dreapta)
În sistemul vertebrobazilar:
       puncţia directă a arterei vertebrale pe cale humerală (stânga , dreapta)
       cateterism femural
Pregătirea pacientului: se pregateşte fizic şi psihic pacientul, se poziţionează în decubit
dorsal cu gâtul în extensie şi capul rotit opus locului de puncţie, se fac teste de toleranţă de iod,
se sedează pacientul, se supravegheză funcţiile vitale ale pacientului pe tot parcursul examinării.
Complicaţiile care pot apărea în timpul examinării:
- hematom local
- lezarea arterei
- crize comiţiale Jacksoniene
- crize grand – mall
- tulburări de sensibilitate: afazie, hemipareză, hemiplegie
- exitus
Manifestări patologice: anomalii vasculare cerebrale, procese expansive intracraniene,
stenoze, modificări ale dinamicii circulatorii cerebrale, obstrucţii vasculare.

Rolul asistentei medicale în administrarea tratamentului

Asistenta medicală asigură tramentul la pat şi tot la pat execută EKG. Din tratament fac
parte lichidele administrate intravenos: manitol, soluţii de glucoză hipertone, corticoizi, soluţii
clorurate izotone.
Deoarece administrarea medicamentelor presupune o mare raspundere atât pentru
medic, cât şi pentru asistenta medicală şi , pentru a evita erorile care pot fi fatale, se vor
respecta următoarele reguli:

35
  Respectarea medicamentelor prescrise – nu se înlocuieşte un medicament cu
altul cu efect asemănător, fără aprobarea medicului.
 Identificarea medicamentelor prescrise – prin verificarea etichetei înainte de
administrare sau a medicamentului însuşi ( asistenta medicală trebuie să –l recunoască după
ambalaj , formă de prezentare , consistent , culoare , miros ).
 Verificarea calităţii medicamentelor,să nu fie degradate, alterate -medicamentele
îşi schimbă culoarea sau aspectul (decolorare , tulburare ,precipitare , sedimentare, lichefiere)
 Respectarea căii de administrare – este obligatorie; nerespectarea căii de
administrare poate duce la accidente grave.
 Respectarea orarului de administrare, a ritmului prescris de medic – este
obligatoriu , deoarece unele substanţe se descompun sau se elimină din organism într-un
anumit timp.
Medicamentele la care doza terapeutică este apropiată de cea toxică, dar nu se
respectă orarul, se pot transforma în otravuri prin cumularea dozelor. De asemenea,
nerespectarea orarului poate duce la anularea efectului terapeutic, iar în cazul
antibioticelor, chimioterapeuticelor, se produce rezistenţa organismului faţă de germeni.
Orarul de administrare este în funcţie şi de alimentarea pacientului, deoarece
unele pentru a avea efect terapeutic se administrează înainte de masă (pansamentele
gastrice), altele în timpul alimentaţiei ( fermenţi digestivi ), iar altele numai după masă
(antiemetice) .Nu se respectă orarul de administrare când apar schimbări în starea generală
a pacientului sau manifesăari de intoleranţă .Acestea se aduc de urgenţă la cunoştinţa
medicului.
 Respectarea dozei prescrise
 Respectarea somnului fiziologic al pacientului- orarul de administrare va fi
stabilit astfel încât să nu fie necesară trezirea pacientului, cu excepţia antibioticelor,
chimioterapeuticelor al căror ritm impune trezirea .
 Evitarea incompatibilităţii– unele prin asociere devin ineficace sau dăunatoare.
Asistenta medicală va cere sfatul medicului înainte de asocierea medicamentelor pe care
urmează ăa le administreze .
 Servirea pacientului cu doza unică de medicament –va fi administrată personal
de către asistenta medicaăa şi luată îin prezenţa ei .
 Respectarea succesiunii în administrarea medicamentelor – constă în a păstra
următoarea ordine :
- tablete

36
 -capsule
-soluţii
-picături
-injecţii
-ovule vaginale
-supozitoare
 Lămurirea pacientului asupra medicaţiei prescrise în cazul în care efectul
medicamentului ar putea nelinişti pacientul . Asistenta medicală trebuie să cunoască
astfel pe lângă indicaţii şi contraindicaţii , incompatibilităţile şi efectele secundare ale
medicamentului respectiv .
 Anunţarea imediată a greşelilor de administrare a medicamentelor. Schimbarea
madicamentului, nerespectarea dozei, a căii de administrare sau a orarului, va fi adusă
imediat la cunoştinţa medicului, pentru a se putea intervenă şi pentru a preîtâmpina
complicaţiile care ar putea fi fatale pacientului .
 Administrarea imediată a mdicamentelor deschise.Solutiile injectabile trebuie
administrate imediat după deschiderea fiolei , deoarece păstrarea lor permite scăderea
eficacitatii medicamentelor sau chiar degradarea lor .
 Prevenirea infecţiilor intraspitalicesti– prin respectarea măsurilor de asepsie şi
igienă stabilite pentru fiecare cale de administrare.
Medicamentele sunt substanţe de origine animală , vegetală sau chimice de sinteză,
transformate prin operaţii farmaceutice întrăo forma de administrare ( tablet, drajeuri,
capsule, soluţii ), folosite pentru prevenirea, ameliorarea sau vindecarea bolilor .
Medicamentele sunt destinate uzului extern sau intern . Ele se administrează prin:
căi directe şi căi indirecte.
Căi directe:
-suprafaţa cutanată şi a mucoaselor
-digestivă (orală, sublinguală ,gastrică , intestinală )
-respiratorie (nazală ,traheobronsică )
-urinară (uretrală )
Căi indirecte:
-ţesutul celular subcutanat
-ţesutul celular muscular
-intravenos
-intradermic

37
 Calea intradermică este rezervată unor probe biologice (reacţia la tuberculină),
vaccinări şi efectuarea preanesteziilor locale .
Dacă din punct de vedere clinic nu există o deosebire existenţială între medicament ,
aliment şi otravă , doza administrată determină diferenţierea acşiunii asupra organismului ca
aliment , medicament sau toxic .
De exemplu, NaCl este consumată zilnic ca aliment, dar poate fi folosită ca medicament
În ingrijirea bolnavului este foarte important să se cunoască pentru fiecare medicament
urmatoarele :
- Doza terapeutică este cantitatea utilizată pentru obţinerea efectului terapeutic dorit
- Doza maximă este cantitatea cea mai mare suportată de organism fără apariţia
unor fenomene toxice
- Doza toxică este cantitatea care provoacă o reactie periculoasă pentru organism
- Doza letală este cantitatea care provoacă moartea .
În vederea urmăririi efectului medicamentelor, asistenta medicală trebuie să cunoască:
efectul ce se asteaptă de la medicamentul respectiv, pentru care a fost de fapt administrat, timpul
necesar după care poate fi aşteptat efectul, efectele secundare ale medicamentelor, fenomenele
de obişnuinţă şi de acumulare, fenomenele de hipersensibilitate.

38
 CAPITOLUL IV
PARTE APLICATIVĂ - PLAN DE NURSING

PRIMUL CAZ

CULEGEREA DATELOR:
 Surse de date:
- Directe: pacienta
- Indirecte : foaia de observaţie, echipa de îngrijire, familia,alte documente medicale
 Metode de culegere a datelor
- Interviul
- Observaţia
- Studiul documentelor medicale
- Colaborarea cu echipa de îngrijire
1. Date privind identitatea pacientei
 Date relativ stabile:
Nume: P
Prenume: V
Vârsta: 74 ani
Sex: femin
Religie ortodoxă
Naţionalitate: română
Stare civilă: văduvă
Ocupaţie: pensionară
 Date variabile:
Domiciliul: mediul rural
Condiţii de viaţă şi muncă: locuieşte împreună cu fiul (căsătorit);într-o casă cu patru
camere şi dependinţe, încălzire cu lemne, condiţii relative igienice. Munceşte în gospodărie şi
agricultură.
Mod de petrecere a timpului liber: lecturarea unei carţi, emisiuni TV
39
 2.Date privind starea de sănătate anterioară
A . Date antropometrice
Greutate:60kg
Talie:1,60m
Grup sanguine:A II
Rh:+
B. Limite senzoriale
Alergii: nu prezintă
Proteze: nu prezintă
Acuitate vizuală şi auditivă: relativ diminuate
Somn: liniştit
Mobilitate: diminuată
Alimentaţie:în deficit
Eliminări: incontinenţă urinară
C. Antecedente heredo-colaterale
-neagă luesul , TBC-ul, infecţia HIV în familie
D. Antecedente personale
 fiziologice:
-menarha-la 13 ani;
-menopauza –la 54 ani;
-sarcini:2;naşteri :1 ; avort spontan 1
 patologice:
-bolile copilăriei fără să poată preciza care anume;
3. Informaţii legate de boală
A . Motivele internării
-deficit motor hemicorp stâng
B. Istoricul bolii
Pacienta P V , în vârstă de 74 ani care prezintă în cursul dimineţii de azi deficit motor
total la nivelul hemicorpului stâng, se internează de urgenţă pentru investigaţii şi tratament de
specialitate.
C. Diagnostic la internare
AVC hemoragic,hemiplegie stângă , HTA
D. Data internării
24.02.2015, ora 9:15

40
E. Diagnostic la trimitere:AVC hemoragic

41
 GRILA DE DEPENDENŢĂ

Nevoia Manifestări de Manifestări de Surse de dificultate Nota

fundamentală independenţă dependenţă
A respira şi a avea Mucoasa respiratorie roz, Fibrilaţie atrială Tulburare de ritm 2
o bună circulaţie umedă. HTA generată de impulsuri
Ambele hemitorace prezintă ectopice atriale foarte
aceeaşi mişcare de ridicare şi rapide
coborâre. 400-500/min
Tegumente calde.
A bea şi a manca Prezintă senzaţie de foame şi Disfagie Dezechilibru neurologic 2
sete. Consum redus de lichide
Mucoasa bucală roz.
.
A elimina Urini normocrome Incontinenţă urinară Afecţiune neurologica 2
Miros specific
A se mişca şi a avea Decubit dorsal cu o pernă Dificultate de a se Alterarea centrilor 2
o bună postură subţire mobiliza, de a merge. nervoşi
A dormi şi a se Timp liber, relaxare Disconfort, senzaţie de Hemiplegie, edem 2
odihni neplăcere fizică şi cerebral
psihică
A se îmbrăca şi Haine adecvate climatului. Dificultate de a îmbraca Diminuarea motricitatii 2
dezbrăca şi dezbrăca membrelor superioare:
A menţine Stare afebrilă 1
temperatura
corpului în limite
normale
A fi curat, îngrijit si Mucoasa bucală umedă şi Păr murdar şi gras în Paralizia hemicorpului 2

42
a proteja roz, gingii aderente dinţilor. dezordine stâng
tegumentele şi Degajă miros Incontinenţă urinară
mucoasele dezagreabil
Alterarea integrităţii
tegumentelor
A evita pericolele Temperatura ambiantă între 1
18,3-25 C
Fără poluare microbiană
A comunica Auzul, văzul, permit 1
comunicarea cu lumea
exterioară
Nu prezintă turburări de
limbaj
A acţiona conform Posibilitatea de a acţiona 1
propriilor conform propriilor dorinţe
convingeri şi sau credinţe
valori, de a
practicda religia
A fi preocupat în Dorinţa de a se insănătoşi. Tristeţe. Lipsa de control a 2
vederea realizării Sentiment de sfincterului urinar
inferioritate şi de Hemiplegie
pierdere a imaginii de
sine

A se recrea Divertisment , amuzament 1

A învăţa cum să-ţi Modificarea Cunoştinţe insuficiente Lipsă de cunoştinţe 2
păstrezi sănătatea comportamentului faţă de
sănătate

43
 APLICAREA PLANULUI DE INGRIJIRE

PROBLEME OBIECTIVE INTERVENTII AUTONOME ŞI EVALUARE

DELEGATE
Alterarea Pacienta să -masurarea TA, P, R, T şi notarea în 24.02.2015
circulaţiei prezinte foaia de temperatură TA=200/100mmHg
funcţii vitale -recoltez sânge pentru VSH, HLG, AV=105/min
în limite proteine, glucide, urobilogen, 27.02.2015
fiziologice în bilirubina, colesterol, trigliceride, TA=170/100mmHg
termen de fibrinogen, timp HOWEL. AV=80/min
aproxim ativ -administrez medicaţia prescrisă. 02.03.2015
3-4 zile. TA=150/70mmHg
AV=76/min
Alterarea Pacienta : Asigur o poziţie fiziologică a 27.02.2015
mobilităţii -să efectueze membrelor pacientei cu braţele pe A început să mişte membrul
fizice legată de mişcări active lângă corp, dar nu lipite de corp. stâng inferior.
deficitul motor cu membrul Aşez membrele inferioare departe 1/03/2015
manifestată inferior şi unul de celalat cu colaci de vată sub Deficitul motor ameliorat
prin: superior calcâie. semnificativ la nivelul
- incapacitatea stâng; Solicit cooperarea pacientei la membrului superior stâng;
demişcare(hem - să se schimbarea poziţiei. pacienta se ridică în pozişie
icorp stâng); deplaseze În decubit lateral sprijin spatele semisezând.
-lipsa câţiva paşi cu pacientei cu pătura rulată sau cu o 4/03/2015
coordonării ajutor în pernă, braţul deasupra în semiflexie pe Pacienta(ajutată),se
mişcărilor; termen de abdomen, iar celălalt pe lânga corp. deplasează la toaletă.
-diminuarea aprox 7-8 zile, Efectuez masajul spatelui şi
forţei de apoi până la membrelor la fiecare schimbare de
mişcare toaletă în poziţie.
decurs de Învăt pacienta să-şi mobilizeze mâna

44
 aprox 10 zile. stângă cu ajutorul mâinii drepte.
Deficit de Pacienta să Particip la efectuarea toaletei 24/02/2015
autoîngrijire fie capabilă respectând următoarea succesiune: se Pacienta a fost alimentată
din cauza să-şi poată începe cu faţa, gâtul şi urechile, apoi pasiv.
deficitului satisface braţele âi mainile, partea anterioară a 28/02/2015
motor parţial nevoile toracelui, abdomen, faţa anterioară a Pacienta este alimentată activ
manifestat prin de coapselor, se întoarce pacienta în la pat în decubit lateral stâng.
incapacitatea autoîngrijire decubit lateral şi se spaăa spatele, 1/03/2015
de a se spăla, în decurs de fesele şi faăa posterioara a coapselor, Pacienta încearcă în
de a se aprox o din nou în decubit dorsal se spală permanenţă să execute
îmbrăca, de a saptămână. gambele şi picioarele, organele mişcari cu mâna şi piciorul
se alimenta, de genitale externe. stâng.
a se deplasa la Îngrijirea părului, toaleta cavitatii
toaletă. bucale.
După săalarea întregului corp se
fricţionează cu alcool mentolat,
îndeosebi regiunile expuse la escare.
Ajut pacienta în alimentare –
alimentare pasivă.
Incontinenţa Pacienta: Îi explic pacientei care este cauza 25./02/2015.-Pacienta
urinară legată - să prezinte incontinenţei şi că este o situaţie suportă sonda.
de perturbarea diminuarea remediabilă. 27/02/2015-După scoaterea
sfincteriană episoadelor de Îi explic necesitatea sondajului sondei episoadele de
(lipsa incontinenţă; vezical. incontinenţă sunt mai rare.
controlului - să Efectuez sondajul vezical la indicaţia Pacienta respectă programul
nervos) redobandeasc medicului în condiţii de asepsie atât a stabilit.
manifestată ă parţial pacientei şi instrumentelor cât şi a
prin emisie continenţa mâinilor asistentei medicale.
involuntară de urinară în După scoaterea sondei stabilesc cu
urină. decurs de 7- pacienta un program de eliminare din
45
 10 zile. 2 in 2 ore cu creşteri progresive a
intervalelor.
Urmăresc diureza zilnică.
Risc de alterare Pacienta: Evaluez în permanenţă capacitatea 26/02/2015
a nutriţiei prin -să-şi de deglutiţie -pacienta nu prezintă semne
deficit legat menţină Încerc administrarea orală de de deshidratare.
de tulburarile starea de lichide(lapte,ceai),alimente semisolide 27/02/2015
de deglutiţie nutriţie (piureuri,legume pasate ), prin Pacienta bea din cană cu cioc
prezentă, să administrarea de cantităţi mici la şi cu paiul. Se pot administra
fie alimentată intervale mici de timp. pe cale orală alimente lichide
şi hidratată Manifest rabdare ăn alimentarea în cantitate de 1500 ml pe zi
corespunzator pacientei şi semisolide.
cantitativ şi Institui la indicaţia medicului 28/02/2015
calitativ pe perfuzii zilnice , supraveghez perfuzia Pacienta este hidratată
toată durata instituită, îi explic pacientei că este corespunzator.
spitalizării necesară, având în vedere aportul De perseverat.
alimentar mic pe cale orală.
Perturbarea Pacienta să-şi Explic pacientei că foarte mult 1/03/2015
stimei de sine accepte contează voinţa ei de a se face bine, Având în vedere evoluţia
din cauza modificarea pentru a depaşi această fază grea. favorabilă, pacienta este mai
hemiplegiei imaginii Sfătuiesc fiul să nu plănga în preajma liniştită, optimistă,
manifestată corporale ei deoarece efectul ar putea fi negativ încrezătoare, încearcă să se
prin nelinişte, tranzitorie. pt ea. adapteze la noua situaţie.
agitaţie,
anxietate.
Perturbarea Pacienta să Discut cu pacienta cauzele 1/03/2015 Pacienta nu mai
somnului din beneficieze de disconfortului. prezintă disconfort fizic şi
cauza confort fizic si Aplic tehnici de îngrijire curentă psihic, prezintă o bună
disconfortului psihic pe necesare obţinerii stării de satisfacţie. dispoziţie.
manifestat prin durata
46
stare neplacută spitalizării. Observ şi notez schimbările.
fizică şi
psihică.
Deficit de Pacienta să Explorez nivelul de cunoştinţe al Pacienta este cooperantă,
cunoştinte capete pacientei privind boala, modul de receptivă, prezintă interes
cunoştinte manifestare, măsurile preventive şi pentru acumularea de noi
despre boală, curative, modul de participare la cunoştinţe despre boală,
regimul de recuperare tratament, mod de
viaţă pentru a -identific manifestările de dependenţă, recuperare, prevenirea
preveni un interacţiunile lor cu alte nevoi recidivelor.
nou accident -stimulez dorinţa de cunoaştere
vascular -motivez importanţa acumulării de noi
cunoştinţe

EXAMENE PARACLINICE

47
EXAMENUL MOD DE RECOLTARE VALORI VALOAREA
CERUT NORMALE OBŢINUTĂ
Leucocite p.v.-2ml sânge/EDTA 4000-8000/ 7800/ mm
Vacutainer cu capac mov mm

Hemiglobina p.v.-2ml sânge/EDTA 12-15 g% 14 g %

Vacutainer cu capac mov
Hematocrit P.v.-2 ml sânge/EDTA 40-45% 42 %
Vacutainer cu capac mov
Trombocite P,v.-2ml sânge/EDTA 150.000- 240.000/mm
Vacutainer cu capac mov 400.000/mm
VSH 0,4 citrat de Na 3,8/ 5-10mm/1h 6 ml / 1h
Steril +1,6 ml sânge, fără stază venoasă
Vacutainer cu capac
Negru
Colesterol 5ml sânge simplu Nehemolizat 140-220 mg 202 mg %
Vacutainer cu capac %
roşu sau portocaliu
T.G.O. p.v.-5 ml sânge simplu 5-17u.i. 28u.i.
nehemolizat
Vacutainer cu capac
rşsu sau portocaliu
T.G.P. p.v.-5 ml sânge simplu 4-13u.i. 20u.i.
nahemolizat
Vacutainer cu capac
roşu sau portocaliu
Uree p.v.-2 ml sânge simplu 20-40mg% 36%
nehemolizat ;Vacutainer

48
 cu capac roşu sau
Portocaliu
Trigliceride p.v.-5 ml sânge simplu nehemolizat 50 mg% 50 mg %
Vacutainer cu capac
roşu sau portocaliu
Fibrinogen p.v. 4,5 mg sange +0.5 ml citrate de sodiu 200-400 mg 220 mg %
Vacutainer cu capac bleau %

Creatinina -10 ml din prima urină -b=1-1,5gr% 0,57 gr %

Vacutainer cu capac -f=0,5 gr%
rolu sau portocaliu
Glicemie Puncţie capilară –glucotest 80- 120 mg % 124 mg%
Puncţie capilară -2 ml sânge / florură de
Na- 4mg
Vacutainer cu capac
roşu sau portocaliu

EXTERNAREA PACIENTEI

Data externării: 06.03.2015

Starea la externare: ameliorată.
- Pacienta a fost internată cu manifestări de deficit motor al membrelor de partea stângă,
pareza facială stângă, semnul Babinski prezent, fără tulburări de limbaj, cu tulburări de
deglutiţie. Pe parcursul internării s-au facut investigaţii, confirmându-se diagnosticul de AVC
hemoragic.În în urma tomografiei i s-au administrat medicamente antiedematoase, diuretice,
hipotensoare. Starea generală s-a îmbunatăţit raspunzând pozitiv la tratamentul administrat. Este
externată în stare ameliorată, urmând tratament în ambulator.

49
 BILANŢUL AUTONOMIEI:
Evaluarea funcţiilor vitale:
 Respiraţie liberă, cu frecvenţă în limite fiziologice r=18r/min
 TA în limite fiziologice TA=120/60mmhg
 Puls în limite fiziologice AV=80/min
Se poate deplasa susţinută. Se alimentează singură. Prezintă cunoştinţe suficiente despre
boală şi tratament.

RECOMANDĂRI LA EXTERNARE:
-regim alimentar hiposodat, sărac în grăsimi animale;
-control medical după o lună de la externare;
-evitarea situaţiilor cu risc (înăltime, foc, tensiune electrică);
-renunţarea la cafea, alcool, cola.
-control periodic la medicul de familie.

CAZ 2

50
 CULEGEREA DATELOR
 Surse de date:
- directe: pacienta
- indirecte: dosarul medical actual, echipa de îngrijire, familia
 Metode de culegere a datelor:
- interviul
- observaţia
- studiul documentelor medicale
- colaborarea cu echipa de îngrijire
1. Date privind identitatea pacientei
 Date relative stabile
Nume: S
Prenume: I
Vârsta: 55 ani
Sex: feminin
Religie: ortodoxă
Naţionalitate: română
Stare civilă: căsătorită
Ocupaţie: casnică
 Date variabile
Domiciliul: mediul rural
Condiţii de viaţă şi muncă: locuieşte împreună cu soţul şi cei doi copii ( fiica şi fiul –
ambii casatoriţi);ea şi soţul dispun de două camere, dotate confortabil , încălzire cu lemne,
condiţii relative igienice. Muncşte în gospodărie şi agricultură.
Mod de petrecere a timpului liber: emisiuni TV

2. Date privind starea de sănătate anterioară

51
A. Date antropometrice
Greutate:60kg
Talie:1,60m
Grup sanguine:A II
Rh:+
B. Limite senzoriale
Alergii: nu prezintă
Proteze: nu prezintă
Acuitate vizuală şi auditivă: relativ normale
Somn: liniştit
Mobilitate: diminuată
Alimentaţie: desodata, fără grăsimi animale
Eliminări: în limite fiziologice
C. Antecedente heredo-colaterale
-neagă luesul , TBC-ul, infecţia HIV în familie
-sora, cancer mamar
D. Antecedente personale
 Fiziologice:
-menarha-la 14 ani;
-menopauza –la 52 ani;
-sarcini:2;naşteri :2
 Patologice:
-bolile copilăriei fără să poată preciza care anume;
-HTA depistataă la 50 ani;
-neoplasm col neoperat – cu chimioterapie-2006
3. Informaţii degate de boală
A. Motivele internării
-cefalee
-ameţeli
-deviere spre stânga
52
 -pierderea stării de conştienţă
4. Istoricul bolii
Pacienta S I , în vârstă de 55 ani care prezenta în ziua precedentă vertij, cădere spre
stânga, urmată de pierderea conştienţei, a fost internată la Spitalul “Elena Beldiman” din Bârlad.
5. Diagnostic la internare
AVC ischemic stâng
6. Data internării
27.10.2015 ora 13:50

GRILA DE DEPENDENŢĂ

Nevoia Manifestări de Manifestări de Surse de dificultate Nota

fundamentală independenţă dependenţă
A respira şi a avea Tegumente calde. Senzaţie de sufocare, Obstrucţia căilor 2
o bună circulaţie bradipnee, tuse uscata respiratorii, AVC
A bea şi a manca Dificultate de masticaţie Dezechilibru neurologic 2
. şi îngrijire, hidratare
insuficientă calitativ,
alimentaţie artificială
parenterală

A elimina Urini cu miros specific Absenţa scaunului, Afecţiune neurological 2

crampe abdominale,
transpiraţii abundente
A se mişca şi a avea Poziţia decubit dorsal Incapacitate de a se Hemipareză stângă 2

53
o bună postură mobiliza, limitarea
amplitudinii
mişcărilor,dificultate de
a-şi schimba singur
poziţia, poziţie
inadecvată
A dormi şi a se Timp liber Insomnie, somn Hemipareză stângă 2
odihni insuficient calitativ şi
cantitativ
A se îmbrăca şi Foloseşte haine Necesită ajutor pentru Mişcări necoordonate 2
dezbrăca corespunzătoare satisfacerea aestei nevoi cauzate de hemipareză
A menţine Afebril 1
temperatura
corpului în limite
normale
A fi curat, îngrijit si Mucoasa bucală roz Imposibilitatea de a-şi Hemipareză 2
a proteja satisface în totalitate
tegumentele şi nevoia
mucoasele
A evita pericolele Temperatura ambiantă între 1
18,3-25 C
A comunica Afazie, refuz de AVC 1
comunicare
A acţiona conform Posibilitatea de a acţiona 1
propriilor conform propriilor dorinţe
convingeri şi sau credinţe
valori, de a practica
religia
A fi preocupat în Dorinţa de a se insănătoşi. Tristeţe, sentiment de Hemipareză 2

54
vederea realizării pierdere a imaginii de
sine

A se recrea Nu participă la nici o Dezinteres cauzat de 1

activitate rereativă boală
A învăţa cum să-ţi Modificarea Cunoştinţe insuficiente Lipsă de cunoştinţe 2
păstrezi sănătatea comportamentului faţă de
sănătate

Stabilirea gradului de dependenţă

Total  23 puncte  = Nivel de dependenţă  II
Pacientul prezintă un grad de dependenţă moderată, temporară

55
 APLICAREA PLANULUI DE INGRIJIRE

PROBLEME OBIECTIVE INTERVENŢII AUTONOME ŞI EVALUARE

DELEGATE
Alterarea Pacienta să -măsor TA, P, R, T şi le notez în 28.10.2015
circulaţiei prezinte valori foaia de temperatură TA=200/80mmHg
ale Ta în limite -recoltez sânge pentru hematocrit, AV=88/min
fiziologice în 3 hemoglobină, glicemie , timp de 30.10.2015
zile. protombină TA=170/90mmHg
-administrez medicaţia prescrisă: 31.10.2015
vasodilatatoare , hipotensoare , TA=160/70mmHg
diuretice.
Dificultate de Pacienta să se -redau încrederea pacientei că -în prima zi, pacienta este
a se mişca - poată deplasa starea de pierdere a echilibrului servită cu plosca la pat
căderi, loviri, singură în decurs este trecătoare -a doua zi merge sprijinită
răniri de 3 zile Însoţesc pacienta la baie -a treia zi merge cu ajutorul
-identific capacitatea şi limitele unui cadru
fizice ale pacientei
Alimentaţie în Pacienta să fie -conştientizez bolnava de -pacienta se conformează şi
deficit alimentată importanţa şi necesitatea respectă regimul alimentar
conform respectării regimului alimentar Zilnic mesele au fost echilibrate
nevoilor -după prânz îi recomand ore de nutriţional cu o cantitate de
organismului şi odihna deoarece în această alimente necesare nevoilor sale
bolii perioadă procesul de digestie energetice
blochează energia organismului
prin angajarea unei mari cantităţi
de sânge la nivelul organelor
abdominale
Comunicare Pacienta: -cercetez posibilităţile de 28.10.2012-pacienta este
ineficientă -să folosească comunicare ale pacientei receptivă şi dornică de

56
 mijloacele de -formulez întrebări simple la care să comunicare
comunicare îmi raspundă prin da sau nu, apoi, 30.10.2012-pacienta articulează
adecvate stării propoziţii simple multe cuvinte , cu puţină greutate
sale pe durata în articularea lor
spitalizării 31.10.2012
-idem
Pacienta: -îi acord timp suficient pantru a 28.10.2012
Dificultate de -să fie capabilă se îmbrăca şi dezbrăca -pacienta se îmbracă stând pe
a se îmbrăca , a se îmbrăca şi -îi recomand dacă ameţeşte să se fotoliu, ajutată în efectuarea
de a se încălţa dezbrăca, a se îmbrace şezând pe fotoliu; să tehnicii
şi descălţa încălţa şi folosească haine largi, uşor de 31.10.2012
descălţa în îmbrăcat şi încălţăminte fără Pacienta se îmbracă singură ,
aproximativ 3 şireturi fără a sta în fotoliu
zile .
Risc de Pacienta: -asigur condiţii optime de Pacienta a fost ferită şi protejată
complicaţii -să prezinte microclimate în salon împotriva complicaţiilor pe toată
tegumente -asigur condiţii optime pentru a durata spitalizării
integre pe tot evita pericolele de accidentare
parcursul
spitalizării
Dificultate de Pacienta să îşi -formulez întrebări simple la care să 28.10 2012 Pacienta raspunde prin
a comunica poată exprima poată raspunde afirmativ sau da sau nu
nevoile utilizând negativ, prin da sau nu, şi apoi 30.10.2012 Pacienta silabiseşte
comunicarea propoziţii simple cuvinte
verbal în termen 31.10.2012 Pacienta formulează
de aproximativ propoziţii simple
3-4 zile
Deficit de Pacienta să -explorez nivelul de cunoştinte al Pacienta este cooperantă,
cunoştinţe capete cunoştinţe pacientei privind boala, modul de receptiva, prezintă interes pentru
despre boală, manifestare, măsurile preventive şi acumularea de noi cunoştinţe
regimul de viaţă curative, modul de participare la despre boală, tratament, mod de

57
pentru a preveni recuperare recuperare, prevenirea recidivelor.
un nou accident -identific manifestările de
vascular dependenţă, interacţiunile lor cu alte
nevoi
-stimulez dorinţa de cunoaştere
-motivez importanţa acumulării de
noi cunoştinţe

58
 EXAMENE PARACLINICE

EXAMENUL MOD DE RECOLTARE VALORI VALOAREA

CERUT NORMALE OBŢINUTĂ
Leucocite p.v.-2ml sânge/EDTA 4000-8000/mm 8500/mm
vacutainer cu capac mov
Hemiglobina p.v.-2ml sânge/EDTA 12-15 g% 13,3g%
vacutaner cu capac mov
Hematocrit P.v.-2 ml sânge/EDTA 40-45% 40,3 g%
Vacutainer cu capac mov
Trombocite P,v.-2ml sânge/EDTA 150.000- 223000/mm
Vacutainer cu capac mov 400.000/mm
VSH 0,4 citrat de Na 3,8/ 5-10mm/1h 5,2 mm/1h
Steril +1,6 ml sânge
Fără stază venoasă
Vacutainer cu capac
negru
Colesterol 5ml sânge simplu 140-220 mg% 273 mg%
Nehemolizat
Vacutainer cu capac
roşu sau portocaliu
T.G.O. p.v.-5 ml sânge simplu 5-17u.i. 28u.i.
nehemolizat
vacutainer cu capac
roşu sau portocaliu
T.G.P. p.v.-5 ml sânge simplu 4-13u.i. 20u.i.
nahemolizat
vacutainer cu capac
roşu sau portocaliu
Uree p.v.-2 ml sânge simplu 20-40mg% 36%
nehemolizat ;vacutainer

59
 cu capac roşu sau
portocaliu
Triglyceride p.v.-5 ml sânge simplu 50 mg% 26,4mg%
nehemolizat
vacutainer cu capac
roşu sau portocaliu
Protein C p.v.-2ml sânge simplu Prezent sau Absent
reactivă nehemolizat absent
vacutainer cu capac roşu sau
portocaliu

Creatinina -10 ml din prima urină -b=1-1,5gr% 0,8 gr%

-f=0,5 gr%

Externarea pacientei
Data externării: 01.11.2015
Starea la externare: sub tratament, evoluţia a fost favorabilă
Pacienta cu antecedente de HTA, neoplasm col neoperat, prezenta cefalee, ameţeli, devieri spre
stânga, urmată de pierderea cunoştinţei. Este dusă la spitalul din Bârlad, secţia neurologie. La
prezentare- probe de pareză membre, ROT deflexie bilateral coordonare normală, Romberg pozitiv, cu
deviere spre stânga, plajă linguală. Examenul CT reactiv a fost normal. Sub tratament evoluţia a fost
favorabilă.
Bilanţul autonomiei:
Evaluarea funcţiilor vitale:
Respiraţie liberă cu frecvenţă în limite fiziologice r=18r/min
Ta în limite fiziologice ta=140/80mmhg
Puls în limite fiziologice p=80/min
Recomandări la externare:
-regim alimentar hiposodat, sărac în grăsimi animale;

60
-control medical după o lună de la externare;
-control transaminaze;
-evitarea situaţiilor cu risc (înălţime, foc, tensiune electrică);
- renunţarea la cafea, alcool, cola.
Tratament

61
BIBLIOGRAFIE

1. TITIRCA L. URGENTE MEDICO - CHIRURGICALE

PENTRU CADRE MEDICALE, Editura 'Viata Medicala Romaneasca', Bucuresti,
2000.

2. TITIRCA L. GHID DE NURSING, Editura 'Viata Medicala

Romaneasca', Bucuresti, 2000

3. TITIRCA L. TEHNICI DE EVALUARE Sl INGRIJIRE A

BOLNAVILOR, Editura 'Viata Medicala Romaneasca', Bucuresti, 2001.

4. TITIRCA L. BREVIAR DE EXPLORARI -FUNCTIONALE SI-

INGRLJIRI SPECIALE, Editura 'Viata Medicala Romaneasca', Bucuresti,
2001.

5. MOZESC.C TEHNICA INGRIJIRII BOLNAVILOR, Editura Medical,

Bucuresti, 2001.

6. BALTAG. G INGRIJIRI GENERALE Sl SPECIALE ALE

BOLNAVILOR, VOL. 1 - II, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti
1981.

7. MORARU I. ANATOMIE PATOLOGICA VOL UI, Fd-ara Medicala,

Bucuresti 1980.

8. ARSENI C. TRATAT DE NEUROLOGIE, VOLIV. PARTEA II Editura

Medicala, Bucuresti 1982.

9. CIMPEANU E. NEUROLOGIE CLINICA VOL II, Editura Dacia, Cluj1980.

ARGUMENT
PRIMELE PAGINI
CONCLUZII
ANEXE

62
5