Ministerul

Invatamantului si al Cercetarii

TEMA

Rolul echipei in ingrijirea bolnavului cu convulsii febrile simple

Coordonator:
Absolvent:
 CUPRINS

CAPITOLUL I
1.Introducere 1
2.Istoric 2
3.Date statice 3

CAPITOLUL II
1.Notiuni despre anatomia si fiziologia sistemului nervos 5

CAPITOLUL III
CONVULSIILE FEBRILE SIMPLE 13
1.Definitie 13
2.Etiologie 14
3.Criteriile de producere a convulsiilor febrile 15
4.Manifestari clinice 16
5.Patogenie 17
6.Simptomatologie 19
7.Tablou E.E.G 21
8.Evaluare diagnostica 22
9.Diagnostiv diferential 27
10.Clasificari intre convulsiile febrile si
convulsiile determinate de boli cerebrale febrile 29
11.Evaluare clinica secundara 32
12.1.Tratament 32
12.2.Profilaxia recidivelor convulsivante ulterioare 33
12.3.Educatie despre boala 35
13.Evolutie si prognostic 36
 CAPITOLUL IV
Rolul asistentului medical in ingrijirea
bolnavului cu convulsii febrile simple 37

CAPITOLUL V
ANEXE
1.Punctia rahidiana

CAPITOLUL VI
Procese de ingrijire 44

CAPITOLUL VII
Concluzii 54
Bibliografie 55

MOTTO

"Eu nu te intreb de ce rasa esti,nici de religie ori origine,ci numai de

suferintele tale ...... trebuie sa dau ajutor oricarui fiinte in suferinta,fara
sa
ma intereseze rangul,averea,varsta,frumusetea,inteligenta sau daca
este
chinez ori barbar,prieten sau dusman"

SUEN SEU MO(SEC.AL VII-lea)

 CAPITOL I

I.I. INTRODUCERE

Am ales ca tema pentru lucrarea de diploma,"Rolul Echipei In

Ingrijirea Bolnavului cu Convulsii Febrile Simple" considerand ca este o
afectiune frecvent intalnita la aceasta varsta.
Manifestarile convulsive apar in contextul unei afectiuni acute in
afara sistemului nervis central constituind expresia susceptibilitatii speciale
a sistemului nervos central al copilului mic la o agresiune de ordin fizic-
cresterea brutala a temperaturii.
Convulsiile facand parte din urgentele pediatrice,necesita ca
obiectiv principal scoaterea copilului din criza,plasarea lui in conditii care sa
evite traumele fizice si psihice si aplicarea unei terapii care sa previna
aparitia sechelelor ce pot sa apara ca urmare a activitatii convulsive
prelungite.
De o importanta deosebita este educatia sanitara a familiei care are
in ingrijire un copil cu convulsii febrile.
In acest sens familia va fi informata de repercursiunile asupra
dezvoltarii ulterioare a unei crize de convulsie de lunga durata.Pentru
preintimpinarea acestor situatii parintii sau apartinatorii vor primi edicatie
sanitara in ceea ce priveste recunoasterea unor crize de convulsie si
acordarea primului ajutor inainte de a ajunge la serviciul de specialitate.
Considerand ca aceasta afectiune are o importanta deosebita in
patologia pedriatica trebuie sa acordam o mare atentie ingrijirii copilului cu
convulsii.
 I.2.ISTORIC

Din punct de vedere clinic,in domeniul pediatriei TROUSSEAU(1846-1851),apoi

Husler(1920) si in cele din urma cu Debre si Levy(1932),au inceput sa dezbata cu
claritate actualul concept al convulsiilor hiperpiretice cu rolul declansator si
relevant,cresterea temperaturii in mod brutal aparuta in conditii de viata
obisnuite,declansata de un focar infectios extracranian.
Dupa alti autori,in schimb,crizele convulsive hipertermice,nu sunt nimic altceva
decat expresia hiperexcitabilitatii sistemului nervos functional normal si reprezinta
fragmentele primei manifestari de epilepsie care se afla in faza latenta la un nou nascut.
Introducerea electroencefalogramei a putut face departajarea si raspundea la
anumite intrebari legate de manifestarile paroxistice din convulsiile febrile si cele intalnite
in epilepsie.
 I.3.DATE STATICE

Convulsiile febrile reprezinta prototipul creizelor de convulsii ocazionale.

Ele constituie raspunsul unui creier imatur cu un prag convulsivand predispus
genetic (MOSCHE 1985).
Convulsia febrila este cea mai comuna afectiune neurologica a copilului.
Un procent de 2-5% din populatia infantila face una sau mai multe convulsii
febrile,inaintea varstei de 5 ani.
Este considerata o afectiune benigna,deoarece numai 3-7% dintre copii avolueaza
spre epilepsie (Annegers 1987) Rosman(1992).
In cazul convulsiilor febrile care debuteaza dupa varsta de sase ani procentul se
ridica la 18,5% (Pavone 1989)
 CAPITOL II
NOTIUNI DESPRE ANATOMIA SI FIZIOLOGIA
SISTEMULUI NERVOS

Sistemul nervos receptioneaza,transmite si integreaza informatiile din mediul exte

si intern pe baza carora elaboreaza raspunsuri adecvate,motorii si secretorii.Prin functia
reflexa,care sta la baza activitatii sale,sistemul nervos contribuie la realizarea unitatii
functionale a organismului si a echilibrului dinamic dintre organism si mediul inconjurato
 Sistemul nervos,unitar ca structura si functie,este subimpartit in:

 Siste
mul nervos al functiei de relatie (somatic),care asigura echilibrul
organismului cu conditiile variabile ale mediului;
 Siste
mul nervos al vietii vegetative, care regleaza permanent activitatea
organelor interne

Tesutul nervos este alcatuit din peste 10 miliarde de neuroni, celule diferentiale
specific care genereaza si conduc impulsurile nervoase, si celule gliale care formeaza
tesut de suport sau interstitial al sistemului nervos.
NEURONUL, unitatea morfofunctionala a sistemului nervos , este o celula de form
stelata, piramida ,rotunda, ovalara avand una, doua sau mai multe prelungiri: neuroni
unipolari, pseudopolari, bipolari si multipolari.
1.Corpul celular formeaza substanta cenusie din nevrax si ganglionii somatici si
vegetativi extranevraxiali.Este delimitat de o membrana lipoproteica, neurilema, are
citoplasma-neuroplasma , ce contine organite citoplasmatice si un nucleu
2.Prelungirile neuronale sunt dentritele si axonul.
Dendritelesunt prelungiri citoplasmatice extrem de ramificate,continand neurofibrile
corpi Nissl spre baza lor.Ele conduc influxul nervos centripet (aferent).
Axonul este o prelungire unica, lunga (atinge chiar 1 m) , alcatuit din axoplasma
(continuarea neuroplasmei), in care se gasesc neurofibrile,mitocondrii si lizozomi , si est
delimitat de o membrana, axolema, continuarea neurilemei.Axonul se ramifica in portiun
terminala, ultimele ramificatii fiind butonate (butoni terminali). Acestia contin in afara de
neurofibrile, numeroase mitocondrii, precum si vezicule in care este stocata o substanta
(mediator chimic) prin care impulsul nervos este transmis altui neuron la nivelul sinapsei
interneuronale, axonii conducand impulsul nervos centrifug (eferent).
Fibra axonica este acoperita de mai multe teci
- Teaca Schwann este formata din celule gliale, care
inconjoara axonii.
Intre doua celule Scwann succesive se afla strangulatiile
Ranvier (regiune nodala).Majoritatea axonilor prezinta mielina
secretata de celulele nevroglice Scwann si depusa sub
 forma de lamele lipoproteice cencentrice, albe, in jurul
fibrei axonice (axoni mielizati).Rolul tecii de mielina
consta, atat in protectia si izolarea fibrei nervoase de fibrele
invecinate, cat si in asigurarea nutritiei axonului.Fibrele
vegetative postganglionare si fibrele sistemului somatic cu
diametrul sub 1 "u" si viteza lenta de conducere sunt
amielinice, fiind inconjurate numai de celule Schwann,
care au elaborat o cantitate minima de miclina,
vizibila doar la microscopul electronic.
- Teaca Henle este o teaca continua,care insoteste
ramificatiile axonice pana la terminarea lor, constituita din
celule de tip conjunctiv, din fibre de colagen si reticulina,
orientate intr-o retea fina care acopera celulele Scwann
pe care le separa de tesutul conjunctiv din jurul fibrei
nervoase.Aceasta teaca conjunctiva are rol nutritiv si de
protectie.

Dendridele si axonii constituie caile de conducere nervoasa in nevrax (de la madu

spinarii pana la scoarta emisferelor cerebrale si invers) si nervii periferici extranevraxiali.
Nervii periferici transmit impulsurile nervoase de la organele efectoare (musculatura
striata si neteda si glandewle exocrine si endocrine)- nervii motori si cat si motore.Fibrel
nervoase care intra in constitutia nervilor se grupeaza in fascicule reunite prin tesut
conjunctiv.
Nervul este invelit periferic de tesut conjunctiv-epinerv-care trimite
prelungiri in interiorul nervilor ce separa fasciculele de fibre nervoase,
perinerv, cu rol de izolant si de sistem de transport pentru lichidele
interstitiale din vecinatatea fibrelor nervoase.Din perinerv se desprind
formatiuni conjunctive care patrund in fascicule , solidarizand fibrele intre
ele si alcatuind endonervul.In tesutul conjunctiv al nervului se gasesc
vasele nutritive ale nervului si fibrele nervoase vegetative.
Neuronii realizeaza o vasta retea,fiind legati intre ei prin sinapse.
Acestea sunt formatiuni structurale specializate, care se realizeaza
intre axonul neuronului presinaptic si dendritele sau corpul celular al
neuronului postsinaptic (sinapse axo-dendritice si axo-somatice).Legatura
interneuronala se face intre segmentul presinaptic, reprezentat de butonul
terminal al axonului si segmentul postsinaptic,reprezentat de o zona mica
din membrana neuronului postsinaptic pe care se aplica butonul
terminal.Cele doua segmente sinaptice sunt separate printr-un spatiu
(fanta) sinaptic. Deci, legatura dintre neuroni nu se face prin contact
direct,ci este mediata chimic,prin eliberarea mediatorului in fanta
sinaptica.Axonii neuronilor presinaptici poseda, obisnuit, mai multe ramuri
terminale care fac sinapsa cu mai multi neuroni postsinaptici.La randul
sau,fiecare neuron postsinaptic primeste un numar mare de informatii,prin
sinapse,uneori de ordinul miilor.

PROPRIETETILE FUNDAMENTALE ALE NEURONILOR

Proprietetile fundamentale ale neuronilor constau in generarea si

conducerea impulusrilor nervoase.
1.Excitabilitatea-capacitatea materiei vii de a raspunde prin
manifestari
specifice (fizice,chimice,electrice) la actiunea unor stimuli-este
maxima
la nivelul tesutului nervos
Sub actiunea unor stimuli (orice variatie a unei forme de energie din
mediul inconjurator) se produc in neuron anumite modificari fizico-xhimice
care stau la baza generarii impulsului nervis.Pentru a produce un impuls
neros,stimulul trebuie sa aiba o anumita intensitate numita prag.
Stimulii cu intensitate inferioara pragului-sublimari-nu produc un impuls
nervos,iar stimulii cu intensitate superioara pragului-supraliminari-nu
declanseaza un impuls mai puternic decat stimulii prag.Aceasta
caracteristica este cunoscuta sub denumirea de legea "tot sau nimic".
Corelatiile dintre intensitatea stimulilor si raspuns, care caracterizeaza
ezcitabilitatea nervoasa,au fost studiate mai ales folosind ca stimul curebtuk
electric si ca raspuns,contractia muculara obtinuta prin stimularea nervului
motor.
 Intensitatea maxima a unui curent electric care, aplicat pe nerv,
determina un raspuns din partea nervului sau a muschiului pe care il
deserveste se numeste reobaza, iar timpul cat trebuie aplicat curentul de
intensitatea reobazei pentru a aparea raspunsul se numeste timp util.

Deoarece timpul util prezinta variatii foarte mari la modificari mici ale
curentului, s-a recomandat utilizarea unui curent avand o intensitate dubla
fata de reobaza, ale carui variatii produc modificari minime ale raspunsului.
Cronaxia este timpul minim necesar unui curent, avand in vedere o
intensitate dubla fata de reobaza, pentru a produce un raspuns motot.
Valorile cronaxici sunt de 10-30 ori mai mici comparativ cu cele ale
timpului util,cronaxia fiind cu atat mai scurta,cu cat excitabilitatea nervului
sau a muschiului este mai mare.
Cronaxia nervilor motori este, in general, asemanatoare cu cea a
nervilor senzitivi corespunzatori si este identica cu cea a muschilor pe care
ii enerveaza.
Pentru a produce un impuls nervos, stimulul trebuie sa actioneze cu o
anumita bruschete.Daca se aplica pe un nerv stimuli electrici a caror
intensitate este marita lent se acomodeaza si raspunsul nu are loc.
Stimulii cu intensitate prag,actionand asupra neuronilor,produc
anumite modificari fizico-chimice, care au ca urmare declansarea unui
impuls nervos care se autopropaga.Cercetarile alectronofiziologice au
precizat substratul electric al declansarii si propagarii impulsurilor nervoase.
Neuronul, similar celorlalte celule,are o membrana plasmatica
polarizata in conditii de repaus, fiind incarcata pozititv pe fata sa externa si
negativ pe fata interna, datorita repartitiei inegale a Na+ si K+ , de o parte si
de cealalta a membranei.Intre fata externa a membranei neuronale si
interiorul celulei exista i diferenta de potential de 50-70 mV, denumita
potential membranar de repaus,mentinuta prin activitatea unor
mecanisme membranare,care functioneaza cu consum electric.Aceste
mecanisme expulzeaza permanent Na+, care patrunde in celule si
reontroduc K+, care iese lent si pasiv din celula, datorita gradientului de
concentratie dintre mediul celular si cel extracelular.
Deoarece membrana neuronala este impermeabila pentru majoritatea
anionilor din celula,efluxul de K+ din celula este superior influxului de Na+ ;
de aceea membrana se mentine in stare polorizata, cu fata externa fara de
cea interna, negativa.
Aplicarea unuistimul cu intensitate prag creste brusc permeabilitatea
membranei neuronale in special pentru Na+ , determinand depolarizarea ei
si micsorarea diferentei de potential cu 15 mV ca urmare a accentuarii
influxului de Na+ polaritatea membranei se inverseaza,devenind negativa
pe fata externa si pozitiva pe cea interna (+35 mV) si se declanseaza prin
scaderea permeabilitatii membranei si a influxului pentru Na+ , concomitent
cresterii influxului de K+ , restabilindu-se astfel echilibrul ionic initial.

2.Conductibilitatea este proprietatea de autopropagare a impulsurilor nervoase

prin axoni pana la terminatiile acestora, unde ele sunt transmise, fie unui neuron,
printr-o singura sinapsa interneuronala, fie unui organ efector, producand un
raspuns caracteristic (contractie musculara, secretie glandulara).
Inregistrarea curentilor de actiune in fibrele nervoase a aratat ca potentialul de
actiune aparut intr-o zona excitata se propaga in ambele sensuri.
In organism conducerea impulsurilor nervoase este unidirectionala datorita
sinapselor, care permit impulsurilor sa treaca doar intr-un anumit sens.
Mecanismul propagarii potentialului de actiune de-a lungul fibrelor nervoase este
reprezentat de deplasarea sarcinilor electrice pozitive, din zona situata imediat inaintea
celei depolarizare, in zona de electronegativitate determinata de potentialul actiune.
In axonii cu teaca de mielina conducerea impulsurilor depinde de fluxul circular de
curent.Mielina, fiind un bun izolator electric, nu permite scurgeri de curent si de aceea,
depolarizarea este posibila numai la nivelul nodurilor Ranvier.Potentialul de actiune se v
deplasa deci sarind de la un nod la urmatorul, modalitate de transmitere denumita
conducere saltatorie.
Prin conducerea saltatorie viteza deplasarii impulsurilor negative nervoase creste
foarte mult ; de aceea fibrele mielinice conduc de aproximativ 50 de ori mai rapid decat
cele amielinice.
Conducerea influxului nervos prin axoni este un proces activ care se realizeaza cu
consum energetic.Energia sa eliberata in special prin oxidarea glucozei si necesita un
aport crescut de O2; de aceea in lipsa O2 conductibilitatea nervoasa dispare in cateva
ore.
In timpul potentialului de actiune, neuronii, ca si alte tesaturi, nu raspund la noi
stimuli, indiferent de intensitatea acestora, instalandu-se perioada refractara.Labilitate
care consta in capacitatea de a raspunde la un anumit numar de stimuli pe unitatea de
timp, este in functie de perioada refractara.

TRANSMITEREA SINAPTICA

Transmiterea sinaptica a influxului nervos, de la butonul terminal al

neuronului presinaptic la dendrita sau cirpul beuronului postsinaptic, se face
prin intermediul unor mediatori chimici-acetilcolina, noradrenalina etc.
Impulsul nervos, ajuns la nivelul butonului terminal, determina
fuzionarea veziculelor (in care se gaseste mediatorul) cu portiunea
sinaptica a membranei, urmata de ruperea veziculelor si eliberarea
mediatorului in fanta sinaptica.Cu cat intensitatea impulsului nervos este
mai mare, cu atat se va descarca o cantitate mai mare de mediator.
Mediatorul chimic eliberat difuzeaza rapis (0,5 ms) in membrana
postsinaptica si determina cresterea considerabila a permeabilitatii
membranei postsinaptice pentru Na+ si K+.Astfel se produc o depolarizare
locala, iar cand potentialul ajunge la 10-30 mV se produce un potential
postsinaptic excitator sau inhibitor cate va avea ca rezultat propagarea sau
blocarea impulsului la niveli sinaptic.
Rapid dupa producerea depolarizarii, mediatorul chimic este inactivat
de enzime specifice si polaritatea sinapsei revine a starea se repaus.La
nivelul fiecarei sinapse impulsul nervos intarzie 0,5-0,7 ms.
 CAPITOLUL III

CONVULSIILE FEBRILE SIMPLE

I.DEFINITIE

Convulsiile febrile sunt cele mai frecvente convulsii ocazionale ce

apar ca expresie a unei agresiuni de ordin fizic: cresterea brutala a
temperaturii interne, asupra sistemului central al sufarului si nervos al
copilului mai mic si se manifesta drept convulsii toniclonice generalizate.
Cresterea ratei metabolismului neuronilor cerebrali indusa de febra
scade pragul lor convulskivant.
Definitie data in 1982 de Karin Nelson: convulsiile febrile sunt
convulsii ce apar la sugar si la copilul mic, cu debut de obicei intre 3 luni si
5 ani asociate cu febra, in absenta unei infectii intracraniene sau a unei boli
neurologice cunoascute.
Definitia exclude convulsiile febrile la copii care au anterior o criza
convulsiva in afrebilitate, de asemenea si epilepsia este exclusa din
definitie (se caracterizeaza prin convulsii recurente in afebrilitate).
 Astazi, convulsiile febrile reprezinta 1/2 din crizele convulsive ale
copilului sub 5 ani.

2.ETIOLOGIE

A.EREDITATEA: 1/3 - 1/2 din numarul de copii cu convulsii febrile au

in antecedente heredocolaterale cel putin o rupa cu convulsii febrile.
B.VARSTA: convulsiile febrile sunt rare sub 6 luni si peste 5 ani.
Raritatea producerii convulsiilor febrile sub varsta de 6 luni este
legata de unele particularitati morfologice, biochimice si functionale ale
sistemului nervos care
este imatur.
C.Febra: cauzele cele mai frecvente de febra asociate cu convulsiile
febrile sunt:otita medie acuta, infectii de cai respiratorii superioare,
pneumonia, infectii de
tract urinar.
Cele mai frecvente afectiuni se datoresc infectiilor virale.
Printre cele mai frecvente virusuri izolate de la copii cu convulsii
febrile sunt: enterovirusurile ECHO, adenovirusurile, virusurile gripale si
paragripale, rinovirusurile, virusul sinctial respirator, virusul citomegalic si
rotovirusurile.
Infectii digestive (in special produse de Shigella Shiga si Shigella
Flexneri) sunt responsabile la 1/10 din cazurile cu convulsii febrile,
exantemul subit produs de parovirusul B19 deterina deasemenea convulsii
febrile.

3.CRITERIILE DE PRODUCERE A CONVULSIILOR

FEBRILE

Convulsiile febrile denumite si "hiperpiretice" sau "initiale"

sunt cele mai frecvente convulsii "ocazionale" ale copilului.ELe
cinstituie expresia sensibilitatii speciale a sistemului nervos
central al copilului mic la o gresiune de ordin fizic: cresterea
brutala a temperaturii.
Urmatoareke criterii sunt caracteristice pebtru convulsiile
febrile:
1.CRITERII PRINCIPALE
a.Criza sa survina in primele 24 de ore ale unui episod termic ce
depaseste 38(grade).
b.Criza sa nu survina in cursul unei afectiuni acute a sistemului
nervos central.
c.Criza sa nu survina la un copil fara antecedente neurologice.
2.CRITERII ADITIONALE
a.Criza sa fie de durata(scurta sub 15 min)
b.Varsta la care survine prima criza sa fie sub 3 ani
c.Criza sa aiba caracter generalizat
d.Electroencefalograma sa fie normala in perioasa intercriza
e.Absenta antecedentelor epileptice; se noteaza in schimb
caracterul deseori familial al crizelorconvulsive.
Convulsiile febrile sunt declansate aproape intotdeauna
de febra de origine infectioasa, cauza cea mai frecventa fiind
infectiile rinofaringiene
de origine virala si maladiile eruptive in perioasa initiala.

Unele infectii au o actiune convulsivanta electiva:

exantemul subit (parovisul B19) si shigelozele.
Repetitia crizelor convulsive este variabila; ele pot
ramane izolate, dar se admite riscul de recurenta la un copil ce a
avut o convulsie febrila de
50-70%.
Numarul total al crizelor este variabil de la un copil la altul
cu preponderenta neta pentru crizele rare.
Riscul de epilepsie ulterioara este de 6% supa o criza si
de 30% dupa 4 crize.
 4.MANIFESTARI CLINICE

Se disting doua categorii de crize convulsive febrile:

1.CRIZELE "SIMPLE" BENIGNE.
 Acestea sunt cele mai frecvente.
Brusc in context febril vopilul prezinta pierderea
cunostintei, plafonarea sau fixarea privirii, contractura tonica
generalizata, urmata de clonii ale membrelor, uneori contractura
poate fi tonica, clonica sau atona.
Criza este de scurta durata, aproximativ 15-20 minute.
Posrcritic, se noteaza somnolenta, dar nu prezinta coma
postcritica sau deficite neurologice.
Deasemeni,criza nu se repeta in 24 de ore.
Constienta tevine la normal postcritic.

2.CRIZE :COMPLEXE"
Ele reprezinta 20% din convulsiile febrile.
Sunt inaintea varstei de 18 luni si dupa 5 ani la copii cu
antecedente de suferinta perinatala sau dismaturitate.
Au urmatoarele manifestari care le diferentiaza de cele
"simple".
a.Caracterul crizei nu este neaparat tonico-clonic generalizat sau
hipotonic generalizat.
b.Durata prelungita a crizei peste 30 minute (stare de rau
convulsiv).
Deficit neurologic postcritic (hemiplegie,
hemipareza).Repetarea crizelor in interval de 24 ore.
Crizele convulsive complexe reprezinta risc crescut
pentru sechelele neurologice; in evolutie se comporta ca o
veritabila epilepsie, necesitand tratament anticonvulsivant.
Exista antecedente de suferinta pre, intra si postnatala,
traumatism cranian.De fapt, sunt veritabile crizele de epilepsie
puse in scena de febra.
 5.PATOGENIE

O tulburare genetica (cu mecanism de transmitere

autosomnal dominat cu expresivitate incimpleta) determina
intarzierea in maturatie a unui
sistem enzimatic neuronal, de care depinde producerea oxidativa
de energie glicoliza aeroba si fosforilarea oxidativa.
Aceasta intarziere de maturatie, genetic determinata, are
un caracter limitat in timp, explicand intervalul de maxima
frecventa in producerea
convulsiilor febrile.
FACTOR EREDITAR
Pag 18
Infectiile declansatoare (febrile) cresc necesarul de oxigen al
celulei nervoase cerebrale.In acest fel se "supraancarca" brusc
resursele metabolismului cerebral oxidativ, limitat din cauza
tulburarii biochimice genetic determinate (infatisate anterior).In
aceste condititii se produce
hipoxia cerebrala.
Hipoxinia cerebrala - alaturi de care se concura si alte
modificari induse de infectie si febra:
-perturbarea schimburilor de apa si Na+ intre sectorul intra si extra
celular al creierului, colapsul ce accentueaza hipoxia
-conduce la descarcari convulsivante ale neuronilot corticali si
producerea convulsiilor febrile.
 6.SIMPTOMATOLOGIE

Debutul convulsiv este in general brusc.Astfel de

convulsii de desfasoara in trei faze:
1.Faza de contractura tonica: copilul este agitat dupa
care devine palid, cu fata imobla cu privirea fixa, isi pierde
constienta.Se instaleaza contractura tonica geberalizata: fata este
imobila, maxilarele sunt stranse, globii oculari rotati in sus (da
ochii peste cap), membrele sunt rigide in special cele superioare
cu degetele mainii flectate puternic, trunchiul imobil si miscarile
respiratorii oprite (apare cianoza).
 2.Faza clonica urmeaza dupa cateva secunde:
membrele sunt agitate de miscari bruste de flexie si extensie la
toate membrele, respiratia este dificila. stertoroasa, fata
cianozata, extremitati reci, copilul pierde urina.

3.Faza de rezolutie se instaleaza dupa cateva secunde

pana la cateva minute.Contractiile clonice inceteaza, contractura
dispare, respiratia este stertoroasa, copilul deschide ochii si
devine constient sau intra in somn profund.
La sfarsitul crizei uneori copilul tipa si priveste in jur, iar
alteori doarme sau prezinta o stare subcomatoasa (daca accesul
a fost violent).

7.TABLOU E.E.G.

In stadiul de debut (cu moclonii precritice) apar cateva

polivarfuri pe toate derivatiile E.E.G. , urmate de o scurta
aplatizare (desincronizare) de 1-3 secunde sau de o activitate
rapida de mic voltaj paralizata de artefacte musculare determinate
de contractia tonica precoce a muschilor faciali si mastificatori.
In faza tonica se noteaza aspectul de ritm recrutant
tradus printr-o succesiune de varfuri rapide, cu o frecventa relativ
crescuta (peste 12-15 c/s), care cresc progresiv in amplitudine su
au un aspect generalizat.
Dupa aproximativ 10 secunde ritmul recrutant al crizei
devine progresiv combinat cu un ritm mai lent de unde, cu o
frecventa de 8 c/s (si chiar mai putin), dar de amplitudine foare
mare (250-500 mV).Ritmul recrutant, caracteristic fazei tonice, are
pe E.M.G. un corespondent de activitate musculara de tip
interferential, realizand un aspect de tetanos perfect al fazei
tonice.
Pe masura ce ritmul E.E.G., lent in comparatie cu ritmul
recrutant, progreseaza, amplitudinea activitatii musculare tonice
devine "modulata" la frecvente ale ritmului lent.
clinic, acest aspect corespunde cu perioada "tonic
vibratorie", care sfarsteste cu faza tonica.
In faza clonica, combinatia de ritm recrutant si de ritmuri
lente de 3-5 c/s realizeaza aspectul de "polivarfuri unde
La sfarsitul crizei clonice se constata o oorire aproape
completa a activitatii electrice (faza de extinctie sau de apuizare)
de scurta durata, urmata de o perioada de anomalii lente ample,
postcritice (fig.43, 44, 45).

8.EVALUARE DIAGNOSTICA

Convulsiile febrile benigne apar la copii care nu au o

predispozitie convulsivanta idiopatica,spre deosebire de convulsii
epileptice care pot fi "puse in scena" de febra si care apar la copii
cu o predispozitie la epilepsia esentiala, genuina.
Convulsiile febrile prezinta din punct de vedere clinic
aspectul unor crize motorii majore.De obicei, ele au un aspect
tonico-clonic generalizat (in 80-85% din cazuri).Durata totala a
crizei variaza de la 5 la 15 minute.
Mult mai rar, convulsiile febrile benigne se prezinta ca un
aspect tonic,clonic sau hipoton.In general se produce o criza in
cadrul hipertermiei: rareori se pot produce 2 sau 3 convulsii in
primele ore ale aparitiei febrei.
Daca insa, hipertermia persista si mai apar convulsii la
18-24 de ore de la inceputul ei, nu mai este vorba de o convulsie
febrila benigna.
Cunoasterea aspectului clinic si al istoricului narutal al
convulsiilor febrile, permite clinicianului sa aleaga investigatiile
paraclinice cele mai adecvate pentru diagnostic.
Pag 23
Pag24
Pag 25

1.Punctia lombara este obligatorie la orice copil care prezinta convulsii si

febra, si la care nu s-au evidentiat alte cauze de febra.
Trebuie amintit, ca sugarul cu memingita poate sa nu prezinte
semne meninginale sau bombarea fontanelei.Nu trebuie omisa niciodata
punctia lombara la un sugar in cazul cand se suspicioneaza o posibila
meningita.
Examenul L.C.R.-ului poate fi normal la debutul unei meningite
bacteriene: o punctie lombara negativa nu exclude totdeauna o meningita la
debut si ori de cate ori exista aceasta suspiciune, devine obligatorie
repetarea punctiei.
Examenul L.C.R.-ului cuprinde investigarea celularitatii cu
formula leucocitara, coloratia Gram si cea cu albastru de metilen, dozarea
proteino-glico si clorurorahiei si culturii.
Sunt utile si examenele de rutina: hemograma si examenul de
rutina.
2.Ionograma sanguina.Daca istoricul nu este clar sau in cazul
in care exista varsaturi asociate, diaree, semne de hipoglicemie, trebuie
efectuata ionograma sanguina si glicemia.
 3.In anumite situatii se pot efectua: calcemia, dozarea
imonoglobulinelor, hemocultuti, urocultuti, coprocultuti.
4.Examenul fundului de ochi evidentiaza timp de 12-24 ore
dupa criza convulsiva un discret edem papilar care este tranzitoriu.
5.Electroencefalograma este normala in perioada
intercritica.In perioada febrila, uneori si cateva ore dupa criza convulsiva
(postcritic), daca temperatura este inca ridicata, se poate evidentia o
activitate lenta difuza, monomorfa, mediovoltata, nespecificata.
Aceste anomalii trebuie sa dispara in cateva zile pentru a
putea sustine diagnosticul de convulsii febrile benigne.
Daca, insa traseul E.E.G. evidentiaza anomalii iritative, varfuri
complexe (varf-unda) spontane sau provocate prin proceduri de activare
(somn, hiperpnee), ste vorba de epilepsie.

9.DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

La copilul sanatos anterior, meningitele acute bacteriene si

virale, encefalita, encefalopatia acuta toxica (edemul cerebral acut),
tulburari metabolice (in special deshidratarea cu tromboza venoasa
corticala se pot prezenta cu accese convulsive cu febra (boala cerebrala
"febrila").
Tulburari cronice, ca de exemplu, anomaliile cerebrale de
dezvoltare, encefalopatiile toxice sau posttraumatice, hematomul subdural,
malformatii arterio-venoase, intoxicatia cu plumb, pot determina convulsii;
prezenta unei infectii intercurente asociate, poate determina aparitia febrei,
ducand la concluzia eronata de convulsii febrile benigne.
O anamneza corecta, atenta, va permite diferentierea
corecta a convulsiilor febrile benigne de convulsiile de alte cauze, aparute
in context febril.
In marea majoritate a cazurilor copilul era normal inaintea
aparitiei febrei si a convulsiilor.Este important de a se exclude intotdeauna
meningita.
Cauzele cele mai frecvente de febra asociate cu convulsiile
febrile benigne sunt: otita medie acuta,,pneumonia, infectiile de tract urinar
si infectiile de cai respiratorii.Cele mai multe dintre eceste afectiuni se
datoresc infectiilor virale: enterovirusurile, adenovirusurile, virusul
citomegalic si rotavirusurile.
Sindromul Reye se poate prezenta cu convulsii acute, desi
febra nu este de obicei prezent.
Daca copilul are u istoric de boala prodromala (in special
varsaturi recurente) si diagnosticul de sindrom Reye este stabilit, studiile de
laborator in special explorarea functiei hepatice, vor fi utile in rezolvarea
dilemei.
Totodata trebuie excluse intoxicatiile medicamentoase
(fenotiazine, teofilina,, efedrina).
convulsiile febrile pot fi greu de diferentiat de epilepsie,
care, frecvent, debuteaza prin convulsii asociate cu febra la sugari.
Astfel de convulsii nu intrunesc, de obicei, criteriile de
diagnostic pentru convulsiile febrile "simple".
In situatia convulsiilor febrile "complexe", diferentierea de
epilepsie este si mai dificila, diagnosticul fiind adesea transat numai de
evolutia in timp.
10.CLASIFICARI INTRE CONVULSIILE FEBRILE SI
CONVULSIILE DETERMINATE
DE BOLI CEREBRALALE FEBRILE
CONVULSIILE CONVULSIILE
FEBRILE DETERMINATE DE
BOLI CEREBRALE
 FEBRILE

Varsta de electie 6 luni – 3 ani (5 ani) In principal intre 0 si 3

ani

Tipul de convulsii Tonico-clonice Tonico-clonice

generalizate sau forme generalizate de crize de
atenuate de G.M hemicorp:
-Tonice
-Mioclonice
-Atonice

Durata convulsiilor Cel mai frecvent 1-3 Frecvent prelungite: 10

minute; uneori mai minute-ore, ca in starea
prelungite (sub 15 de rau sau crize
minute) subintrate

Contextul clinic in care La debutul unei boli Intr-o varietate de

apar convulsiile febrile, cel mai frecvent infectii ale sistemului
in cadrul unei afectiuni nervos central
respiratorii a cailor (encefalite, meningo
superioare; frecvent encefalite), tromboze
criza coincide cu primul venoase intracraniene,
croset febril accidente cerebro-
vasculare ale sugarului.
De asemenea in
exantemul subit si dupa
vaccinarea antivariolica
(dar de obicei mai putin
severe)

Tipul de leziune Nici unul Variate tipuri de leziuni

cerebrala subiacentra inflamatorii si vasculare;
in cazuri usoare,
 leziunile sunt limitate la
edem meningo-
cerebrale.
Deficit neurologic post- Neobijnuit Frecvent : adesea
critic (paralizia TODD) asociat cu alte
manifestarii neurologice
determinate de leziuni
cerebrale.
E.E.G. Se normalizeaza rapid Anormale pe toata
dupa criza convulsiva. perioada febrila si in
Trasee normale in 80- faza intercritica
90 % in perioada (exceptie fac
intercritica manifestarile
encefalitice usoare)
Medicatie Nu este necesar Este necesare in faza
anticonvulsiva profilaxia viitoarelor acuta de preferat
crize convulsivante Diazepan sau
Fenobarbital
intravenos; tratament
de lunga durata pentru
profilaxia viitoarelor
crize convulsive (cu
exceptie pentru
„atingerile” encefalitice
usoare)
Prognostic Excelent in marea Nefavorabil : frecvent,
majoritate (in special in manifestari neurologice
cazurile cu trasee si noi crize convulsive
E.E.G. intercritice in evolutie
normale)
Frecvent se constata ca multi parinti nu pot da date asupra febrei
prezentate de copilul cu convulsii, afirmatia "copilul parea rosu" sau "ardea"
este uneori unica informatie care se da medicului.
Pentru a sustine diagnosticul de Convulsie Febrila
Benigna, convulsia trebuie ca aceasta sa survina la debutul febrei sau in
primele ore.
Trebuie retinut ca sugarul sau copilul care are o criza
convulsivista dupa 2-3 zile de la debutul unei boli acute infectioase febrile,
nu are convulsii febrile benigne.
 11.EVALUARE CLINICA SECUNDARA

Karin Nelson (1981) accentueaza asupra valorii evaluarii

clinice secundare a copilului care prezinta convulsii si febra dupa un interval
de 1-4 ore de la examenul clinic initial.
Daca copilul a avut convulsie febrila benigna, atunci starea
lui generala este buna.
Daca insa copilul, care a prezentat o criza convulsiva este
in evolutia unei afectiuni febrile severe sau a unei meningite, starea lui
generala se va mentine modificata.
In ambele situatii copilul va fi tinut sub observatie in spital
si investigat.
O alta atebtie deosebita se va acorda copiilor cu convulsii
si febra in cadrul unor afectiuni grave.
 12.TRATAMENT

12.1 TRATAMENTUL CRIZEI CONVULSIVE

In prezenta unui copil in "convulsii" se va avea ca obiect

oprirea cat mai rapida a crizei convulsive.Madecamentul de electie este
Diazepanul, administrat intravenos, in doza de 0,2-0,3 ms/Kg cu o viteza de
1 mg/minut; in mare majoritate a cazurilor criza cedeaza.La nevoie doza de
Diazepan se poate repeta.Febra se trateaza prin: Acid acetilsalicilic,
Paracetamol in doze uzuale: se pot asocia mijloace ce promoveaza
termoliza fiziologica (descoperirea partiala a tegumentelor, bai caldute,
stergerea tegumentelor cu bureti inmuiati in apa calduta sau amestec apa
(alcool, tegumentare pentru producerea vasodilatatiei).
De asemenea se va trata afectiunea de baza, in contextul
careia au aparut convulsiile febrile.
La nevoie, se va corecta o eventuala stare de
deshidratare, o hipocalcemie sau o hipoglicemie asociata, situatii ce scad
pragul convulsivant.
 12.2 PROXILAXIA RECIDIVELOR CONVULSIVANTE
ULTERIOARE

Nu este mult de cand cei mai multi pediatrii considerau ca,

convulsiile febrile benigne trebuie tratate pentru a preveni riscul epilepsiei
ulterioare, legate de recurenta convulsiilor febrile.
In acest sens, s-a recomandat proxilaxia recidivelor cu
Fenobarbital in doza de 3-5 mg/Kg/zi administrat in priza unica, seara la
culcare, sistematic, timp de 2 ani sau pana la varsta de 3-4 ani a copilului,
cand tendinta la convulsii scade.
Unii copii pot prezenta efecte secundare la terapia
Fenobarbital: tulburari de comportament cu agitatie, hiperactivitate,
pierderea capacitatii de concentrare a atentiei, rash-uri scarlatiforme,
ameteala.Aceste manifestari pot fi minimalizate prin intreruperea
tratamentului gradat, cu doze mici, progresiv crescand printr-o administrare
intr-o singura priza, cu o ora inainte de culcare, a cantitatii zilnice
recomandate: in cazurile in care tulburarile de comportament se mentin, se
indica inlocuirea Fenobarbitalului cu Meohobarbital (Mebaral).Este
necesara monotorizarea nivelelor serice de Fenobarbital, ca si convingerea
parintilor asupra ratiunii utilizarii medicatiei in scop profilactic.
In prezent, istoricul natural al convulsiilot febrile este mai
bine inteles: se demonstreaza faptul ca cei mai multi dintre acesti copii au o
evolutie si un prognostic foarte bun.
Plecand de la aceste constatari s-a elaborat un ghid pentru
profilaxia anticonvulsivanta.
S-a stabilit ca profilaxia recidivelor convulsivante ulterioare
trebuie facuta in urmatoarele situatii (Consensus Development Conference,
1980):
 Cand criza convulsiva dureaza peste 15 minute;
 cand criza este focala
 cand criza convulsiva este urmata de anomalii neurologice tranzitorii
sau preexistente
 cand exista un istoric de convulsii afebrile de origine genetica la
parintii sau rudele apropiate

Consensus Development Conference (1980) a stabilit ca

tratamentul profilactic anticonvulsivant sa fie aplicat in cazurile in care
copilul are convulsii febrile multiple sau cand convulsiile febrile debuteaza
sub varsta de 12 luni.Se indica ca profilaxia anticonvulsivanta sa fie
continua cel putin 2 ani sau un an dupa ultima criza convulsivanta.
Ideala ar fi utilizarea unui anticonvulsivant care ar putea fi
administrat in momentul crizei convulsive, facand astfel inutila necesitatea
unei terapii de lunga durata.
Unii autori recomanda administrarea de Diazepan intrarecal,
in scopul intreruperii accesului convulsivant; s-ar realiza coeficiente de
absorbtie de circa 80% in interval de cateva minute.
In timp ce utilizarea Diazepam-ului intrarecal este comuna in
multe tari din Europa, cu rezultate bune in intreruperea crizelor la domiciliul
copilului, in S.U.A. nu este aprobata utilizarea sa in acest scop la copil,
legat de efectul sau de depresie respiratorie.
 12.3 EDUCATIE DESPRE BOALA

Pentru scaderea procentajului de copii cu convulsii febrile se

urmaresc urmatoarele aspecte:

1.Dispensarizarea copilului cu convulsii febrile consta

in evaluarea dezvoltarii neuropsihice pe etape de varsta, care poate aduce
date pentru
diferentierea de convulsiile febrile complexe
2.Se vor instrui apartinatorii ca, in cazul unei
ascensiuni febrile sa aplice un tratament antitermic si masuri fizice
hipotermizante.
3.Sa administreze profilactic Diazepan intrarectal 0,5
mg Kg/corp la indicatia medicului, sa se prezinte la medic.
4.Se vor instrui parintii pentru a evita alimentele
excitante si medicamentele cu potential convulsivant (Efedrina, Teofilina,
Plegomazin).

1.3. EVOLUTIE SI PROGNOSTIC

 In marea majoritate a cazurilor, evolutia convulsiilor febrile,
chiar recidivante este favorabila.
In evolutia convulsiilor febrile apar frecvent recidive.Ele
survin aproximativ 1/3 din cazuri, cel mai adesea in anul imediat urmator
primei crize.Riscul este identificat dupa o a doua criza.
Recidivele dispar dupa varsta de 4-5 ani.Riscul recidivelor nu
este acelasi pentru toti copii.
Au fost identificati urmatorii factori de risc:
 varsta mica sub 18 luni;
 antecedentele familiale de convulsii febrile antreneaza un risc de
peste 50%, in timp de in absenta acestora riscul este de numai 20%;
crizele "complexe" ;

Epilepsia poate fi o :complicatie" a convulsiilor febrile, fie ca

este vorba de epilepsie primitiv generalizata a carei prima manifestare au
fost convulsiile febrile, fie de o epilepsie secundara leziunilor sechelare
dupa o criza convulsiva febrila prelungita.
Riscul epilepsiei este insa foarte variabil, el atinge 50% din
cazuri dupa convulsii febrile "complexe", daca exista antecedente familiale
de epilepsie si semne de afectare cerebrala.
Acest risc nu este decat de 2,5% in absenta acesor
circumstante (fata de 0,5% in populatia generala).
Dezvoltarea psihica a copiilor cu istoricde convulsii febrile nu
difera de cea a copiilor fara astfel de istoric.
 CAPITOLUL IV

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL

(IN GENERAL, ASPECTE ETICE)

Sanatatea constituie unul din factorii cei mai importanti ai

bunastarii, de fapt a calitatii vietii.Ocrotirea sanatatii cuprinde obiective si
masuri care cinduc la continua imbunatatire a calitatii vietii si la ridicarea
starii de sanatate.
Conform O.M.S., sanatatea este inteleasa ca stare completa
de bine din punct de vedere fizic, psihic si social.
Asigurarea starii de sanatate este conditionata de factori
multipli si complecsi.
Contributia factorului sanitar, a personalului sanitar este cea
mai importanta si cea mai eficienta.
Consideram ca prezentarea unor aspecte pe care le ridica
conceptul de sanatate, pune in evidenta aria deosebit de larga pe care
poate si trebuie sa o cuprinda activitatea de aducatie sanitara.
Educatia sanitara trebuie considerata ca parte importanta si cu
cracter permanent al activitatii intregului personal medical sanitar.
Asistentul medical trebuie sa arate capacitate de a transmite
cunostinte, multa dragoste pentru om, multe omenie, pasiune de a dedica
sanatatii semenilor sai.
Marile urgente pun problemele deosebite, bolnavii sunt uneori
in pericol de a-si pierde viata in cateva minute.Sunt unele situatii disperate,
situatii in care intotdeauna se poate face mai mult decat s-ar putea
crede.Orice moarte evitabila dar neevitata reprezinta pentru personalul
sanitar o drama.
Pentru inlaturarea acestor drame trebuie in primul rand sa
recunoastem o situatie critica, sa stim cum sa ne sistemalizam gesturile de
bune cunostinte profesionale, de calm, de foarte multa stapanire de sine,
de responsabilitate in luarea deciziilor.
Rolul asistentului medical in cazurile de urgenta este necesar
si deosebit de important.
Alaturi de terapia prescrisa de medic asistentilor medicali care
petrec mai mult timp in apropierea bolnavului, ii revine rolul de a descoperi
acele izvoare de improspatare, de regenerare, dand o deosebita importanta
componentei psihice, care sa duca la grabirea procesului de
insanatosire.Asistentul medical trebuie sa actioneze cu maximum de atentie
si prudenta, sa se execute intocmai si la timp toate indicatiile medicilor, sa
solicite sprijin de la acestia ori de cate ori este nevoie, sa aiba un
comportament corespunzator in spiritul eticii medicale constituind exemple
pentru cei din jur.
Despre etica stim ca este stiinta care se ocupa cu studiul
principiilor morale.In scopul usurarii suferintei bolnavului, conduita noastra
trebuie sa se caracterizeze, prin solicitudine, promptitudine, blandete si
delicatete.De noi depinde ca atmosfera spitaliceasca sa devina mai calda
iar colectivul sa castige aprecierea si increderea bolnavului.
Este necesar ca bolnavului sa i se satisfaca toate cerintele, sa i
se ofere ingrijire cu promptitudine si amabilitate.
Sa incepem cu serviciul de primire.Aici este primul contact al
bolnavului cu spitalul.Serviciul de primire este oglinda spitalului.Asistentul
medical care isi desfasoara aici activitatea trebuie sa fie amabil, indatoritor
si in primul rand sa fie foarte bine pregatit profesional.
Asistenta de salon va conduce cu grija bolnavul la pat
informadu-l in grija carui medic sau colectiv va fi, ii va da primele indicatii in
legatura cu regulamentul de ordine interioare.Toate acestea facute cu calm
si amabilitate, vor insufla increderea bolnavului.Sa nu vorbim distant si rece
cu bolnavul, sa nu vorbim in soapta in fata lui, sa nu dam explicatii
inutile.Inaintea fiecarei explorari functionale sau gest terapeutic sa i se
explice bolnavului pe intelesul lui cum vom proceda, pentru ca de noi
depinde cum coopereaza bolnavul, cum asculta sfaturile si indicatiile
noastre.
O indatorire fundamentala a cadrelor medii este ridicarea
necontenita a nivelului profesional, in pas cu tot ce este nou in munca de
ingrijire a bolnavului in scopul ridicarii la un nivel inalt al gradului de
cunostinta profesionala.
Orice carenta in cunostiinta profesionala a asistentului medical
poate avea consecinte serioase, activitatea lui fiind: proxilaxia, ingrijirea si
recuperarea bolnavului.
In profesia noastra exigentele sunt deosebit de mari.O tinuta
impecabila, un comportament corespunzator trebuie sa faca din asistentul
medical exemplul de urmat pentru bolnav.Daca ne facem pe deplin datoria
si la sfarsitul unei zile de munca avem satisfactia de a fi facut ceva util
pentru bolnav, daca am redat unui om viata, sau neputinciosi i-am facut sa
sufere cat mai putin cand a pierdut-o daca alaturi de medicamente am
folosit cuvantul si el a adus alinare.Avem dreptul sa spunem ca in ziua
aceea ne-am facut datoria de om.
Copilul cu convulsii febrile simple se poate integra in societate
normal din punct de vedere psihic.
Trebuie respectate si o serie de reguli igieno-dietetice.
 CAPITOLUL V

ANEXE

1.PUNCTIA RAHIDIANA

Definitie: punctia rahidiana reprezinta patrunderea cu un ac in spatiul

subarahnoidian, printre vertebre.
Scop:

 explorator
- masurarea presiunii lichidului cefalorahidian
- recoltarea lichidului in vederea examenului macroscopic si de laborator
- injectarea unei substante radioopace pentru examenul radiologic al
maduvei (aer sau substante pe baza de iod)

 terapeutic
- prin punctie se face decomprimarea sindromului de hipertensiune
intracraniana
- introducerea medicamentelor citostatice, antibioticelor sau serurilor imune
in spatiul subarahnoidian

 scop anestezic
- introducerea substantelor anestezice - rahianestezia

Indicatii: - boli inflamatorii ale sistemului nervos central (meningita,

encefalita_ , scleroza multipla, hemoragie subarajnoidiana, tumori cerebrale
- interventii chirurgicale - cu scop anestezic

Locul punctiei: - punctia lombara - D12 - L1 sau L4 - L5

-punctia dorsala - D6 - D7
- punctia suboccipitala - intre protuberanta
occipitala externa si apofizia axisului, pe linia mediana.

Pregatirea punctiei:

 materiale
- de protectie a mesei sau a patului
- pentru dezinfectarea pielii tip II
- instrumente si materiale sterile, ace si seringa pentru anestezie, campuri
chirurgicale, comprese si tampoane, manusi de cauciuc, pense homostatice
anatomice.
- alte materiale: eprubete, lampa de spirt, tavita renala, monometru Claude
- medicamente - anestezice locale: pentru rahianestezie, antibiotice,
citostatice, seruri imune, preparate cortizonice.

Materialele se aleg in functie de scopul punctiei.

 pacientul
- pregatirea fizica: se informeaza pacientul cu privire la necesitatea
efectuarii punctiei, i se explica pozitita in care va sta;
- pregatirea fizica: - pacientul este a jeun
-pozitia este data in functie de locul punctiei si starea
lui.
- pozitia decubit lateral in pat cu spatele la marginea patului, coapsele
flectate pe abdomen, barbia atinge pieptul ("pozitie spate de pisica" sau
asemanatoare cu ce a
embrionului
- pozitie sezand pe masa de operatie sau de tratament cu mainile pe
coapse, capul in hiperflexie.
Pacientul este tinut in aceasta pozitie de asistenta medicala.

Executia punctiei: - se face de catre medic, ajutat de una-doua

asistente medicale
- se desfasoara in salon, in sala de tratamente
sau in sala se operatie (punctie anestezica)

Ingrijirea ulterioara a pacientului:

- pacientul sta in decubit dorsal, fara perna, 24 ore
- dupa 6 ore se poate alimenta sau hidrata la pat
- se supravegheaza semnele vitale: puls, tensiune
arteriala, resporatie
- se informeaza medicul in cazul aparitiei unor
manifestari cum ar fi: varsaturi, greturi, cefalee.

Pregatirea produsului pentru examinare:

- examinarea macroscopica se face imediat,
apreciindu-se culoarea, aspectul, presiunea lichidului (normal lichidul este
limpede, clar ca apa de
stanca, se scurge picatura cu picatura); in starile
patologice, lichidul cefalorahidian poate fi hemoagic, purulent, xantrocom,
iar viteza sa de
scurgere poate creste
- pentru examenul citologic, biochimic,
bacteriologic lichidul este trimis la laborator.

Accidente: - sindrom postpunctional (ameteli, varsaturi, rahialgii),

datorat hipotensiunii provocate de punctie.
- hemoragii ce apar prin ac in timpul punctiei, fara
importanta
- dureri violente in membrele inferioare,
determinate de atingerea ramificatiilor cozii de cal sau ale maduvei spanarii,
cu varful acului;
- contractura fetei, gatului sau a unui membru prin
atingerea maduvei cervicale, cand s-a executat punctia suboccipital
- socul reflex poate duce la sincope mortale,
accidentul este foarte rar (se vot pregati mijloacele obisnuite de

reanimare). CAPITOLUL VI

PROCESE DE INGRIJIRE
 CAZUL NR 1

Copilul S.M. in varsta de un an si spate luni, este adus de

mama la camera de garda a Spitalului Clinic de Copii Dr. Victor Gomoiu si
se interneaza cu "angina acuta critimatoasa si convulsii tonico-clinice
generalizate in context febril".
Din afirmatiile mamei reiese ca, in jurul orei 13:30 in deplina
stare de sanatate, la trezire din somn, copilul prezinta o varsatura
alimentara, dupa care un episod de convulsii tonico-clinice
generalizate.Mama precizeaza ca durata episodului convulsiv a durat 2-3
minute.
Caracteristici: stare de constienta pierduta, plafonarea privirii,
somn post critic.
Starea la internare: T=39,7 C, stare generala influentata de
starea critica, convulsii tonico-clinice generalizate cu debit de + - 5 minute;
post critic agitatie marcata, paloare cu cianoza periooronazala, frison,
copilul devine constient dupa 10 minute dupa criza.

EXAMENE DE LABORATOR
ANALIZA CERUTA VALORI NORMALE VALORI PACIENT
Hemograma 12 - 14 g % 11,36 g %
V.S.H. 2/4 - 8/10mm 24 – 42 mm
Proteina C reactiva Negativa Negativa
Calcemie 9 - 11 mg % 8 mg %
Sumar urina Normal Normal
Punctia lombara
Albumina 15 - 20 mg% 15 - 20 mg%
Glucoza 50 - 80 mg % 50 - 80 mg %
CLORURI 700 – 750 mg % 700 – 750 mg %
Reactia Pandy Negativa Negativa
 DIAGNOSTI OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE
C DE
INGRIJIRE
1.Hipertermia  Scaderea  Administrez  Sugarul
Cauza temperaturii medicamente este
Proces anticonvulsiva subfebril
infectios nte, la nevoie,
Manifestari in criza
T=39,7°C Diazepan
intrarctal, la
indicatia
medicului;
 Administrez
medicamente
antitermice si
antibiotice (la
indicatia
medicului);
 Asigur conditii
de confort de
confort termic
in salon;
 Asigur lenjerie
adecvata, pe
care o schimb
dupa fiecare
val de
transpiratie;
 Efctuez
impachetari
hipotermizante
cu apa la
 temperatura
camerei, cu
extremitatile
lasate libere,
timp de 5-10
minute si la
nevoie se
poate repeta
impachetarea;
 Controlez
febra dupa
fiecare
impachetare,
comunicand in
permanenta
cu familia
pentru ajutor;
 Administrez
hidratare
corecta dupa
bilantul
hidroelectroliti
c,
administrand
lichide in
cantitati
fractionale;

 Administrez
2.Stare  Copilul sa oxigen sub  Copilul are
generala prezinte masca sau tegumente
alterata din tegumente izolata; normale
cauza normale  Masez  Frisonul s-
convulsiei, colorate extremitatile a inlaturat.
manifestata  Inlaturarea pentru
prin cianoza, frisonului asigurarea
frison circulatiei
periferice;
 Mentin
functiile
viatele;
 Asez copilui in
pozitie de
decubit lateral
pentru
eviatarea
inghitirii limbii
si a lichidului
de varsatura;
 Invelesc
copilul cu
paturi;
 Incalzesc
extremitatile
cu sticle de
apa calda;
 Administrez
lichide calde.
 CAZUL NR. 2

Bolnavul L.D., in varsta de 9 luni, greutate 11 kg, este adus de

mama la camera de garda pentru febra, varsaturi, scaune diareice la
domiciliu.
De aproximativ 72 de ore copilul prezinta febra 38, scaune
diareice si varsaturi.Mama se prezinta cu copilul la dispensarul emdical
teritorial unde i se indica o dieta si tratament.
Continua tratamentul indicat la domiciliu timp de doua zile, timp
in care starea copilului nu se agraveaza.In cea de-a treia zi copilul prezinta
febra 39-40, numarul scaunelor diareice creste la 7 pe zi si par 3
varsaturi.Copilul devine agitat, incercanat si din afirmatiile mamei sufarul
prezinta miscari ale globilor acul;ari, cintracturi ale membrelor inferioare si
superioare si pierde urina in timpul crizei.
 Din anamneza si examen clinic efectuat se pune diagnostic
de:
1.Boala diareica acuta cu sindrom de deshidratare acut 5%.
2.Convulsii tonico-clonice generalizate in context febril.

EXAMENE DE
LABORATOR
ANALIZA CERUTA VALORI NORMALE VALORI PACIENT
Hemograma 13 – 15 g % 11 g %
Calcemie 9 – 11 mg % 8 mg %
Ionograma sanguina Na = 136 - 145 Na = 131
K = 3,5 -5,1 K = 3,1
Cl = 97 -111 Cl = 4,8
Examen urina Normal Rare epitelii si leucocite
Coprocultura Absent Coli

DIAGNOSTI OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE

C DE
INGRIJIRE
1.Hipertermia  Scaderea  Administrez  Sugarul este
Cauza temperaturii medicamente subfebril
Proces anticonvulsivante, la
infectios nevoie, in criza
Manifestari Diazepan
T = 39,5°C intrarectal, la
indicatia medicului;
 Administrez
medicamente
 antitermice si
antibiotice (la
indicatia medicului);
 Asigur conditii de
confort termic in
salon;
 Asigur lenjerie
adecvata, pe care o
schimb dupa fiecare
val de transpiratie;
 Efectuez
impachetari
hipotermizante cu
apa la temperatura
camerei, cu
extremitatile lasate
libere, timp de 5 -10
minute si la nevoie
se poate repeta
impachetarea;
 Controlez febra
dupa fiecare
impachetare,
comunicand in
permanenta cu
familia pentru
ajutor;
 Administrez
hidratare corecta
dupa bilantul
hidroelectrolitic,
administrand lichide
in cantitati
fractionale.
2.Varsaturi,  Inlaturarea  Administrez  Varsaturile
diaree de vrsaturilor si perfuzie au incetat
cauza a scaunelor endovenoasa;  Scaunele
digestiva  Schimb lenjeriade sunt normale.
manifestata pat si de corp dupa
prin fiecare varsatura;
deshidratare  Dupa incetarea
varsaturilor,administ
rez regim alimentar
dietetic si
caloric,conform
varstei;
 Administez
medicamente la
indicatia medicului.

CAZUL NR. 3

Bolnavul T.D., in varsta de 7 luni, greutate 8,5 kg, este adus de

apartinatori (bunica) la Camera de Garda a Spitalului Clinic de copii "Dr.
Victor Gomoiu" pentru febra, tuse, dispnee.
Din afirmatiile bunicii, reiese ca sugarul este bolnav de 48 de
ore si prezinta febra 38,8 , tuse.Bunica declara ca, de aproximativ 24 de ore
sugarul prezinta febra 39,8 , tuse productiva, dispnee expiratorie cu expir
prelungit.Din initiativa apartinatorului i se administreaza antitermice dar fara
a da rezultate in scaderea febrei (supozitor cu paracetamol).

In urma cu o ora, copilul prezenta miscari ale globilor oculari,

contractura generalizata si clonii ale membrelor superioare si inferioare, cu
durata de aproximativ 3 minute si care au cedat spontan.
Bunica aduce sugarul la Camera de Garda si se interneaza la
sectia sugari.
Din anamneza si examen clinic efectuat se pune diagnostic de:
1.Bronsiolita acuta
2.Convulsii tonico generalizate in context febril.

EXAMENE DE LABORATOR

E.E.G: Traseu de fond parazitat de fusuri de tip barbituric

(pentru ca a fost sedat).Rare grupuri de unde medioioltate bilateral
sincrone.

E.K.G: Nu prezinta modificari patologice.

DESEN