Ingrijirea Copiilor Cu Convulsii Febrile

UNIVERSITATEA SPIRU HARET din
BUCURESTI
COLEGIUL UNIVERSITAR SPIRU HARET BUCURESTI
CALIFICARE PROFESIONALA – ASISTENT MEDICAL GENERALIST
LUCRARE DE LICENTA
COORDONATORUL STIINTIFIC
ABSOLVENT
POPA ROXANA MARIA
ANUL 2021
1
UNIVERSITATEA SPIRU HARET din
BUCURESTI
COLEGIUL UNIVERSITAR SPIRU HARET BUCURESTI
CALIFICARE PROFESIONALA- ASISTENT MEDICAL GENERALIST
INGRIJIREA COPIILOR CU
CONVULSII
COORDONATOR STIINTIFIC
ABSOLVENT
POPA ROXANA MARIA
ANUL 2021
2
ÎNGRIJIREA COPIILOR CU CONVULSII
3
CUPRINS
INTRODUCERE
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS

CAPITOLUL I – DATE DESCRIPTIVE PRIVIND ÎNGRIJIREA PACIENTILOR CU
CONVULSII
CAPITOLUL II - DATE PRIVIND SUPRAVEGHEREA ÎN SPITAL A PACIENTILOR

CU CONVULSII
II.1. Internarea bolnavului
II.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare
II.3. Asigurarea igienei corporale
II.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative
II.5. Alimentaţia bolnavului
II.6. Administrarea medicamentelor
II.7. Participarea asistentei medicale la efectuarea examinărilor paraclinice şi de laborator
II.8. Tehnici de îngrijire impuse de boală
II.9 Educaţia pentru sănătate a bolnavului

II.10 Externarea bolnavului-
CAPITOLUL III - PREZENTAREA PLANURILOR DE ÎNGRIJIRE
Caz I
Prezentarea foii de observaţie
Nevoile fundamentale după conceptul Virginiei Henderson
4
Analizele de laborator şi alte explorări
Tratamentul recomandat
Planul de îngrijire
Caz II
Caz III
CAPITOLUL IV – CONCLUZII GENERALE ASUPRA LUCRĂRII
BIBLIOGRAFIE
5
INTRODUCERE
Convulsiile febrile sunt cele mai comune forme din patologia convulsivă
la copil. Sunt accese convulsive care apar în cursul unei afecţiuni febrile
extracerebrale la copii sub şase ani, anterior normali neurologic, şi care nu au
mai avut manifestări convulsive, iar dacă au mai prezentat, acestea au fost
întotdeauna în cazul unei stări febrile.
În practica pediatrică, convulsiile febrile reprezintă o urgenţă. Ele trebuie
recunoscute şi tratate imediat.
6
NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE
ALE SISTEMULUI NERVOS
Sistemul nervos recepţionează, transmite şi integrează informaţiile din

mediul extern şi intern, pe baza cărora elaborează răspunsuri adecvate, motorii şi
secretorii.
Sistemul nervos, unitar ca structură şi funcţie este subîmpărtit în:
 sistem nervos al vieţii de relaţie (somatic), care asigură echilibrul
organismului cu condiţiile variabile ale mediului;
 sistem nervos al vieţii vegetative, care reglează permanent activitatea
organelor interne.
Ţesutul nervos este alcătuit din peste zece miliarde de neuroni, celule
diferenţiate specific care generează şi conduc impulsurile nervoase, şi celule
gliale care formează un ţesut de suport sau interstiţial al sistemului nervos.
Prelungirile neuronale sunt dendritele şi axonul, care constituie cheile de
conducere nervoasă de la măduva spinării până la scoarţa emisferelor cerebrale
şi invers.
7
Nervii transmit impulsurile nervoase de la organele receptoare spre centrii
nervoşi (nervii senzitivi) sau de la centri spre organele efectoare (musculatura
striată şi netedă şi glandele exocrine şi endocrine) - nervii motori şi secretori.
Neuronii realizează o vastă reţea, fiind legaţi între ei prin sinapse. Acestea
sunt formaţiuni structurale specializate, care se realizează între axonul
neuronului presinaptic, reprezentat de butonul terminal al axonului, şi segmentul
post sinaptic pe care se aplică butonul terminal. Cele două segmente sinaptice
sunt separate printr-un spaţiu numit fantă sinaptică.
Deci, legătura dintre neuroni nu se face prin contact direct, ci este mediată
chimic, prin eliberarea mediatorului în fanta sinaptică.
Transmiterea impulsului nervos de la terminaţiile nervoase motorii la
fibrele musculare se face tot printr-o formaţiune similară cu sinapsa numită
placă motorie sau neuromusculară.
Proprietăţile fundamentale ale neuronilor constau în generarea şi
conducerea impulsurilor nervoase. Aceste proprietăţi sunt: excitabilitatea şi
conductibilitatea.
Transmiterea sinaptică a influxului nervos, de la butonul terminal al
neuronului presinaptic la dendrită sau corpul neuronului postsinaptic, se face
prin intermediul unor mediatori chimici - acetilcolina şi noradrenalina. Impulsul
nervos ajuns la nivelul butonului terminal determină fuzionarea veziculelor (în
8
care se găseşte mediatorul) cu porţiunea sinaptică a membranei, urmată de
ruperea veziculelor şi eliberarea mediatorului în fanta sinaptică. Cu cât
intensitatea impulsului nervos este mai mare, cu atât se va descărca o cantitate
mai mare de mediator.
Mediatorul chimic eliberat difuzează rapid în membrana postsinaptică şi
creşterea considerabilă a permeabilităţii membranei postsinaptice pentru Na+ şi
K+. Astfel se produce o depolarizare locală şi un potenţial postsinaptic excitator,
care v-a avea ca rezultat programarea impulsului nervos la nivel sinpatic.
Transmiterea impulsului la nivelul plăcii motorii se face similar transmiterii
plăcii sinaptice. Impulsul motor, ajuns la capătul axonului neuronului motor,
descarcă mici cantităţi de acetilcolină, care se fixează pe membrana fibrei
musculare, depolarizând-o şi determinând un potenţial local terminal pe placă.
Când acest potenţial atinge nivelul critic se generează potenţiale de acţiune, care
se propagă la placa motorie în toate direcţiile sarcolemei, producând contracţia
fibrei musculare.
În producerea convulsiilor febrile “dereglările” la nivelul sinapselor pot
avea loc în trunchiul cerebral, cerebel, diencefal şi emisferele cerebrale.
9
CAPITOLUL I
DATE DESCRIPTIVE PRIVIND

CONVULSIILE FEBRILE LA COPIL
I.1. DEFINITIE
Convulsiile febrile sunt convulsiile sugarului sau ale copilului mic care
survin în general între trei luni şi cinci ani, în asociere cu febră, în absenţa unei
afecţiuni intracelulare aparente sau definite.
I.2. ETIOLOGIE
Etiologia febrei în contextul căreia apar convulsiile febrile este în mod
obişnuit infecţia acută a căilor aeriene superioare, de regulă de etiologie virală
(otita medie, rinofaringită, boli eruptive), de unde şi incidenţa sezonieră a
convulsiilor febrile.
Convulsiile apar de obicei precoce în cursul bolii, în perioada creşterii
rapide a temperaturii şi pot fi adesea prima manifestare a bolii.
Convulsiile pot apărea după unele vaccinări (D.T.P., antipoliomielitică,
antirujeolică). Orice altă infecţie febrilă poate asocia convulsii, dintre care cea
cu Shigella şi Salmonella ridică probleme deosebite de diagnosticare.
I.3. PATOGENIE
Convulsiile febrile sunt declanşate de creşterea rapidă a temperaturii
corporale. Creşterea ratei metabolismului neuronilor cerebrali indusă de febră,
scade pragul lor convulsivant.
10
Convulsiile febrile par a necesita, de asemenea, o susceptibilitate
(predispoziţie) genetică, căci la aproximativ 1/4 din cazuri în antecedentele
familiale sunt regăsite convulsiile febrile.
Transmiterea acestei predispoziţii poate fi autosomal dominantă sau poate
fi poligenică.
I.4. TABLOU CLINIC

Convulsiile febrile se împart în:
a. convulsiile febrile simple;
b. convulsiile febrile complicate.
a. Convulsiile febrile simple (benigne):

- sunt cele mai frecvente;
- incidenţa maximă este între 1-5 ani;
- au durată scăzută, de obicei mai mică de 15 minute;
- clinic, de obicei sunt bilaterale, tip convulsii tonico-clonice, generalizate sau
numai clonice, rar hipotonice, dar niciodată mioclonice.
Criza este lipsită de manifestări respiratorii, copilul revine rapid la starea
neurologică normală, adesea înainte de a fi văzut de medic.
b. Convulsiile febrile complexe (complicate):
- sunt mai rare;
- apar de obicei înaintea vârstei de un an;
- se repetă în cursul unei zile;
- durata este mai mare de 15 minute;
- sunt unilaterale;
- apar la copii cu dezvoltare psihomotorie anormală anterior crizei (suferinţă
neonatală, dismaturitate);
- pot avea deficit neurologic post critic.
I.5. DIAGNOSTIC
11
Diagnosticul pozitiv: se va preciza dacă se întrunesc cunoscutele criterii
principale şi secundare după cum urmează:
a. Criterii principale:
- survin în legătură cu creşterea febrei (peste 380C);
- febra nu este în legătură cu o afecţiune acută a sistemului nervos central
(meningite, encefalite);
- copilul nu are antecedente neurologice;
b. Criterii secundare:
- criza durează sub 15 minute şi nu realizează starea de rău convulsiv;
- clinic, criza este generalizată;
- ârsta de debut a primei convulsii febrile este sub trei ani;
- electroencefalograma nu pune în evidenţă anomalii după o săptămână de criză.
Diagnosticul diferenţial: Se vor exclude în primul rând “falsele
convulsii”, relatate de anturaj, de obicei ca: tremurături (de frică), frison,
spasme; într-o a doua etapă vom exclude o meningită, o encefalită, abcese
cerebrale, embolii septice, intoxicaţii medicamentoase, traumatisme craniene,
sindrom gemolitic - uremic.
I.6. EXPLORĂRI
a. Puncţia lombară şi examenul lichidului cefalorahidian (L.C.R.)
Indicaţii:
- prima criză de convulsie apare în context febril;
- vârsta mică a copilului, sub 18 luni;
- suspiciunea de meningită (somnolenţă, bombarea fontanelei, rigiditatea cefei);
- convulsii febrile complexe.
12
b. Electroencefalograma (E.E.G.)
E.E.G. nu are indicaţii în prima săptămână după convulsii, când poate arăta
activitatea postcritică cu unde lente difuze, prezenţa unor elemente procritice
(vârfuri sau vârf - undă) nu are nici o semnificaţia.
I.7. EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC

În marea majoritate a cazurilor evoluţia convulsiilor febrile, chiar
recidivante, este favorabilă. În evoluţia convulsiilor febrile apar frecvent
recidive. Ele survin în aproximativ 1/3 din cazuri cel mai adesea în anul următor
primei crize. Riscul este identificat după o a doua criză.
Recidivele dispar după vârsta de 4-5 ani, riscul recidivelor nu este acelaşi
pentru toţi copiii.
Au fost identificaţi următorii factori de risc:
- vârsta mică, sub 18 luni;
- antecedente familiare de convulsii febrile antrenează un risc mai mare de 50%,
în timp ce în absenţa acestora riscul este de numai 20%;
- crize complexe;
Epilepsia poate fi o “complicaţie” a convulsiilor febrile, fie că este vorba
de epilepsie primitiv generalizată, a cărei primă manifestare au fost convulsiile
13
febrile, fie de o epilepsie secundară lezională sechelară după o criză convulsivă
febrilă prelungită.
Riscul epilepsiei este variabil, el atinge 50% după convulsiile febrile
“complexe”, dacă există antecedente familiale de epilepsie şi semne de afecţiuni
cerebrale. Acest risc este de 40% în absenţa acestor circumstanţe.
Nu există un risc crescut de tulburări neurologice sau mintale la copii
normal dezvoltaţi anterior convulsiilor febrile.
Tulburările intelectuale şi disabilităţile de învăţare sunt şi ele rare după
convulsiile febrile cu o frevenţă de 5 ori mai mare decât retard mintal, chiar dacă
anterior convulsiilor febrile au fost consideraţi normali.
De aceea riscul întârzierii mintale este greu de prevăzut după prima
convulsie febrilă.
Contrar temerii populare, mortalitatea prin convulsii febrile este foarte
scăzută chiar dacă convulsiile febrile se repetă şi chiar dacă se produce status
epileptic la copii anterior normali.
I.8. TRATAMENT
Intervenţia în criza acută:
Scop: oprirea cât mai rapidă a crizei, pentru a se evita leziuni cerebrale
datorate hipoxiei.
Se va trata ca o urgenţă, în special când convulsia febrilă durează 10
minute şi nu are tendinţa să se oprească spontan.
Poziţia: declivă laterală cu eliberarea căilor respiratorii şi cu asigurarea
că circulaţia este coprespunzătoare.
Tratamentul medicamentos:
Se administrează anticonvulsivante: DIAZEPAM în doză de 0,3 - 0,5
mg/kg corp, fără a depăşi 10 mg (doza totală) înaintea vârstei de 10 ani.
Se administrează:
- lent intravenos în 2-3 minute;
- intramuscular;
14
- pe cale rectală.
După încetarea convulsiilor se administrează tratamentul antitermic, care
vizează prevenirea recidivelor în cursul acelei boli febrile.
Se foloseşte PARACETAMOL 20 mg/kg corp.
Tot în scopul scăderii temperaturii se utilizează împachetări, frecţii.
1.9. PROFILAXIE
Tratamentul profilactic al recidivelor convulsiilor febrile constă în
utilizarea medicamentelor anticonvulsivante în două variante: regim discontinuu
sau continuu.
Tratamentul preventiv discontinuu este prescris numai în caz de febră şi
constă în administrarea de DIAZEPAM per os în doză de 0,5 - 1 mg/kg corp
repartizat în 3-4 prize/zi şi antitermice.
15
CAPITOLUL II
SUPRAVEGHEREA BOLNAVILOR ÎN SPITAL
II.1. INTERNAREA BOLNAVULUI

Internarea în spital constituie un eveniment important în viaţa bolnavului,
el se desparte de mediul său obişnuit şi în stare de infirmitate sau semiinfirmitate
este nevoit să recurgă la ajutorul oamenilor străini.
Această situaţie împreună cu boala îi creează anumite stări emotive, de
care personalul care primeşte bolnavul în spital trebuie să ţină seama
menajându-l cât mai mult.
Internarea este primul contact al bolnavului cu spitalul, şi de aceea este
necesar ca bolnavul să fie cât mai bine primit.
Internarea în spital se face pe baza biletului de internare emis de medicul
de familie.
Bolnavul adus la spital va fi dezbrăcat şi examinat în cabinetul de
consultaţii al serviciului de primire, el va fi examinat la internare de medicul de
gardă.
În acest scop el va culege datele anamnezice de la bolnavul sau de la
martor, date pe care le va trece în foaia de observaţie a bolnavului.
II.2. ASIGURAREA CONDIŢIILOR DE SPITALIZARE

Scopul spitalizării bolnavului în majoritatea cazurilor este vindecarea.
Pentru a realiza acest lucru trebuie create condiţii prielnice necesare
ridicării forţei de apărare şi regenerare a organismului şi scoaterea lui de sub
eventualele influenţe nocive ale mediului înconjurător.
Funcţiile întregului organism sunt controlate şi dirijate de scoarţa
cerebrală. Excitaţiile din mediul înconjurător, pot acţiona asupra SNC, atât prin
16
numărul cât şi prin calitatea lor, ceea ce duce la suprasolicitarea şi epuizarea
celulelor corticale.
Bolnavii infecţioşi trebuie spitalizaţi în saloane mici de 2-4 paturi, în
condiţii de perfectă curăţenie, cuprinzând numai mobilierul strict necesar.
Saloanele trebuie să fie luminoase şi cu o ventilaţie ireproşabilă, pentru a se
putea realiza o aeraţie permanentă.
Patul trebuie să asigure bolnavului o odihnă perfectă.
Se vor înlătura toţi excitanţii: auditivi, vizuali, olfactivi sau gustativi cu
efecte negative asupra sistemului nervos.
Personalul secţiei trebuie să evite discuţiile în saloane şi pe coridoarele
secţiei. Convorbirile vor fi duse cu voci scăzute, dar în aşa fel încât ca să audă şi
bolnavul, căci i se deşteaptă bănuiala că i se ascunde gravitatea bolii sale.
Asistenta verifică în mod repetat dacă tegumentele bolnavului sunt
transpirate, va asigura lenjerie curată şi uscată de corp şi de pat, va efectua
toaleta parţială a bolnavului, va schimba lenjeria ori de câte ori este nevoie, va
urmări în permaenţă mucoasa bucală (care se deshidratează repede) se asigură
igiena cavităţii bucale.
Asistenta verifică dacă bolnavul a mâncat.
II.3. ASIGURAREA IGIENEI CORPORALE A BOLNAVILOR

Igiena corporală a bolnavilor se începe de la internare, când este îmbrăcat
şi la nevoie deparazitat. Ea rămâne însă şi pe mai departe în atenţia asistentei
constituind unul dintre factorii esenţiali ai vindecării.
Neglijarea igienei corporale scade capacitatea funcţională a pielei şi
reduce posibilitatea de apărare şi regenerare a organismului.
Bolnavii obişnuiţi cu igiena corporală se spală singuri sau pretind de la
personal spălarea corpului, toaleta cavităţii bucale, întreţinerea părului,
schimbarea lenjeriei de noapte cu lenjerie proaspătă de zi.
17
Baia pe regiuni se efectuează ori de câte ori este nevoie în cazul
bolnavilor imobilizaţi la pat.
Baia generală la cadă se efectuează de 1-2 ori pe săptămână.
Baia se efectuează începând cu spălarea extremităţilor, cefalice, apoi
trunchi, membre superioare, membre inferioare, regiunea perineală cu organe
genitale.
Îndepărtarea celulelor moarte se efectuează după înmuierea cu apă şi
săpun.
După clătirea finală, se va efectua spălatul dinţilor, apoi tăierea unghiilor,
uscarea prin tamponare a conductului auditiv extern.
Întrucât prezenta lucrare de diplomă descrie îngrijirea copiilor cu
convulsii febrile este necesar să menţionăm că oaleta copiilor este făcută de
mamă sau de asistenta medicală.
II.4. SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE ŞI VEGETATIVE
TEMPERATURA
Termometrul maximal utilizat în medicină este gradat după scala Celsius
de la 34,5-42oC. Termometrele în uz sunt ţinute în soluţii dezinfectante de
bromocet sau clorură 2%, soluţia dezinfectantă trebuie schimbată zilnic.
Măsurarea temperaturii cu termometrul maximal obişnuit se face în
cavităţile închise sau semiînchise, pentru a o obţine pe cea mai apropiată de cea
centrală.
Astfel temperatura se poate măsura în axilă, în plica inghinală, în gură,
dar măsurători mai precise se obţin totuşi numai în rect şi în vagin, valoarea lor
este de 0,5o C mai mare decât temperatura axilară.
Temperatura se măsoară de 2 ori/zi - dimineaţa şi seara, valoarea obţinută
se notează cu culoarea albastră în foaia de temperatură a bolnavului respectiv.
Nou născut şi copil mic: 36,1o - 37,8o.
PULSUL
18
Este o destindere ritmică care poate fi palpată (apăsând uşor arterele pe
suprafeţele dure osoase, sub forma unei zvâcnituri uşoare ritmice, pulsabilă de
unde numele de puls.
Pulsul poate fi măsurat la oricare arteră accesibilă, care poate fi
comprimată pe un plan osos (radială, temporală, carotidă, humerală, femurală,
pedioasă).
La măsurarea pulsului, bolnavul trebuie să fie în repaus fizic şi psihic cel
puţin 5-10 minute înainte de numărare, întrucât un efort, o emoţie oarecare în
timpul sau înaintea pulsului (modifică rezultatul), se va face cu vârful degetului
index, mediu şi inelar de la mâna dreaptă.
La puls trebuie urmărit volumul sau amplitudinea, tensiunea pulsului,
celeritatea.
Pulsul se măsoară zilnic, valoarea obţinută se notează cu culoarea roşie
întrerupt în foaia de temperatură a bolnavului respectiv.
În funcţie de vârstă, pulsul variază în felul următor:
- la nou născut 130-140 bătăi/min;
- la copil mic 100-120 bătăi/minut;
- la 10 ani 90 -100 bătăi/minut;
- la 20 ani 60 - 80 bătăi/minut;
- la 60 ani în sus 72 - 84 bătăi/munit.
RESPIRAŢIA
Respiraţia reprezintă nevoia funcţiei umane de a capta oxigenul din
mediul înconjurător, necesar pentru procesul de oxigenare din organism şi de a
elimina CO2, rezultat din arderile celulare.
Frecvenţa respiratorie reprezintă numărul de respiraţie pe minut,
influenţează vârsta şi sexul.
19
Respiraţia se măsoară în special dimineaţa, înainte ca pacientul să se
trezească. Deasupra cutiei toracice, se aşează zona plantară a mâinii în decurs de
un minut se numără inspiraţiile acestuia.
Tipuri de respiraţii:
- costal superior la femei;
- costal inferior la bărbaţi;
- de tip abdominal la copii.
Respiraţia se măsoară zilnic, valoarea obţinută se notează cu valoarea
albastru întrerupt, în foaia de temperatură.
la nou născut 30-50 respiraţii/minut;
la 2 ani 25-35 respiraţii/minut;
la 12 ani 15-25 respiraţii/minut;
la adult 16-18 respiraţii/minut;
vârstnic 15-25 respiraţii/minut.
20
TENSIUNEA ARTERIALÃ
Tensiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali,
constituie tensiunea arterială (T.A.). Valoarea este determinată, de forţa de
contracţie a inimii (care asigură propulsarea sângelui în arborele arterial), de
rezistenţa întâmpinată de sânge, rezistenţa determinată de elasticitatea şi calibrul
sistemului muscular şi de vâscozitatea sângelui.
Pentru determinarea T.A., bolnavul va fi aşezat în poziţie culcat sau
semişezând într-un fotoliu rezemându-şi braţele.
Pentru înregistrarea T.A. se foloseşte TENSIOMETRUL.
Tensiunea arterială se măsoară zilnic, valoarea obţinută se notează cu
culoarea roşie în Foaia de temperatură.
- 1-3 ani T. max. 75-90, iar T. min. 50-60 mmHg;
- 4-11 ani T. max. 90-110, iar T. min 60-65 mmHg;
- 12-18 ani T. max. 100-120, iar T. min 60-65 mmHg;
- adult T. max. 115-140, iar T.min. 75-90 mmHg
peste 50 de ani T. max. 150/90 mmHg.
DIUREZA
Diureza are scopul de a elimina din organism substanţele inutile provenite
din metabolismul intermediar protidic, acumulate în sânge, devin toxice pentru
organism. Eliminarea acestor substanţe se face în soluţie apoasă şi împreună cu
ele părăsesc organismul şi sărurile minerale precum şi o serie de alte substanţe
de catabolism, de care organismul nu mai are nevoie.
Micţiunea - act fiziologic, conştient de eliminare a urinei.
Culoarea - galben deschis;
Mirosul - amoniacal.
pH : 4,5 -5,7 uşor acid.
Sensibile: 1010 - 1025 la 15oC.
Cantitatea: - la nou născut 30-300 ml/24 h;
- la copii 500-1200 ml/24 h;
21
- adulţi 1200-1400 ml/24 h;
- până la 1800/24 h.
Aspect: clar. Diureza se notează în Foaia de temperatură.
SCAUNUL
Reprezintă resturile alimentare expuse procesului digestiei eliminate din
organism prin actul de defecaţie.
Defecaţia: eliminarea materiilor fecale prin anus;
Frecvenţa: nou născut 1-2 scaune/zi;
adult 1/zi sau 1/2 zile.
Consistenţa: omogenă;
Culoarea: brună;
Mirosul: fecaloid;
Orarul: ritmic la aceeaşi oră a zilei de regulă, dimineaţa.
Cantitatea zilnică: 150-200 g. Se notează în Foaia de temperatură.
II.5. ALIMENTAREA BOLNAVULUI

Modul în care se face alimentarea bolnavilor depinde de natura bolii de
care acesta suferă precum şi de starea generală a acestuia.
Alimentaţie se face în trei feluri:
- alimentaţia ACTIVÃ, când bolnavul mănâncă singur;
- alimentaţia PASIVÃ, când starea generală a bolnavului nu îi permite să
se alimenteze singur şi deci, trebuie să fie ajutat;
- alimentaţia ARTIFICIALÃ, când alimentaţia trebuie introdusă în
organism, prin mijloace artificiale.
În general, în bolile care împiedică pătrunderea bolului alimentar din
cavitatea bucală în stomac, alimentaţia artificială poate fi efectuată:
- prin sondă gastrică sau intestinală;
- prin clisme alimentare;
- prin fistulă stomacală;
22
- pe cale parenterală: - subcutanat;
- intramuscular.
- sau în perfuzii subcutanate.
Alimentaţia bolnavului urmăreşte:
- să acopere cheltuielile enegetice de bază ale organismului;
- să asigure aportul de melamine şi săruri minerale necesare desfăşurării
normale a metabolismului.
- să favorizeze condiţiile prielnice procesului de vindecare cruţând
organele îmbolnăvite şi asigurând un aport de substanţe necesare organismului.
- să prevină o evoluţie nefavorabilă în cazul unei îmbolnăviri latente;
- să împiedice transformarea bolilor acute în cronice;
- să împiedice apariţia recidivelor;
- să consolideze rezultatele terapeutice obţinute prin alte metode de
tratament.
Regimul dietetic al bolnavului trebuie astfel ales încât să satisfacă atât
necesităţile cantitative cât şi pe cele calitative ale organismului.
În cazul copiilor cu convulsii febrile dieta va fi largă nutritivă şi fără
restricţii deosebite, Totuşi, în faza iniţială se prescrie o dietă lichidă şi
semisolidă.
II.6. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

Una din sarcinile cele mai importante ale asistentei medicale este
administrarea medicamentelor.
Medicamentele sunt substanţe utilizate în scopul de a preveni, de a
ameliora sau a vindeca bolile. Ele sunt extrase sau sintetizate din produse
vegetale, animale sau din substanţe minerale. Acţiunea lor asupra organismului
depinde în primul rând de structura lor chimică, dar o importanţă aproape tot atât
de mare o au şi doza administrată, precum şi calea de administrare.
Administrarea medicamentelor se face pe mai multe căi, dintre care, cele
mai importante sunt:
23
- calea digestivă (internă);
- calea externă;
- calea parenterală.
Alte căi de administrare a medicamentelor:
- calea conjunctivă;
- calea vaginală;
- calea rectală.
Reguli generale de administrare a medicamentelor
-respectarea medicamentelor prescrise;
-identificarea medicamentelor prescrise;
-verificarea - calităţii medicamentelor administrate;
-respectarea căii de administrare;
-respectarea dozelor prescrise;
-respectarea orarului de administrare;
-respectarea somnului bolnavului;
-cruţarea combinării medicamentelor;
-administrarea medicamentelor deschise în ce condiţii acestea pot fi
administrate;
-respectarea succesivă de administrare a medicamentelor;
-luarea medicamentelor în prezenţa asistentei;
-servirea bolnavului;
-lămurirea bolnavului asupra medicamentului prescris;
-raportarea medicului a greşelilor de administrare a medicamentelor.
Asistenta trebuie să cunoască:
- medicamentele după aspect exterior şi proprietăţile fizice;
- dozele terapeutice;
- calea obişnuită de administrare;
- modul de administrare cu artificii şi manopere ce pot fi utilizate pentru a
masca gustul sau mirosul unor medicamente;
- incompatibilitatea medicamentelor;
24
- modul de păstrare a medicamentelor;
- efectele ce se aşteaptă de la medicamente;
- timpul după care se realizează efectul;
- efectele secundare ale medicamentelor;
II.7. PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA

RECOLTAREA DE PRODUSE BIOLOGICE ŞI PATOLOGICE
Pregătirea zilnică a bolnavului
- se încadrează în munca de educaţie şi de liniştire, pe care asistenta
medicală o duce cu bolnavul în momentul primirii lui în secţie;
- atitudinea asistentei medicale trebuie să reflecte dorinţa permanentă de
a-l ajuta;
În preajma examenului de orice natură, asistenta medicală va lămuri
pacientul asupra caracterului inofensiv al examenului;
- asupra eficacităţii şi necesităţii lui, căutând să reducă, la maximum
durerile care eventual vor fi provocate prin unele manevre simple;
- bolnavul nu trebuie indus niciodată în eroare pentru că aşa va pierde
încrederea în personalul de îngrijire;
- se va ţine seama de simţul pudic al pacientului.
1. Recoltarea şi examenul urinei
Pentru examenul fizic, urina trebuie recoltată timp de 24 de ore.
În cursul examenului fizic, se descrie: cantitatea, culoarea, mirosul şi
densitatea.
Pentru examenul chimic: se trimite urina colecţionată din timp de 24 de
ore, sau numai urina proaspătă de dimineaţă, care este cea mai concentrată.
Pentru un examen curent - se trimite 100-150 ml, din care se va determina
şi densitatea şi se va examina şi sedimentul de urină.
2.Recoltarea sângelui venos pentru examinãri hematologice se face pe

substanţe anticoagulante de preferinţă uscată.
25
Recoltarea se face prin puncţie venoasă.
Ca anticoagulante se folosesc:
- Heparină, în cantitate de 0,1-0,2 mg/ml sânge;
- Citrat de sodiu, în soluţie izotonică de 3,8%
Pentru determinarea V.S.H :
- se recoltează 1,6 ml de sânge, prin puncţie venoasă, în condiţii sterile pe
0,4 ml de soluţie izotonică de citrat de sodiu (3,8%).
Pentru examinări biochimice şi enzimatice
- glicemia, lipemia, colesterina totală şi esterificată, proteinemia totală şi a
funcţiilor proteice, ureei, creatininei, acidului uric, ca şi probele de
disproteinemie, se recoltează dimineaţa pe nemâncate câte 5-6 ml sânge fără
substanţă anticoagulantă.
Recoltarea sângelui pentru examen serologic.
- recoltarea de sânge pentru această analiză se face fără substanţa
anticoagulantă, fiind nevoie numai de un ser sanguin.
În general, pentru o analiză se recoltează 5-10 ml sânge. De obicei
reacţiile serologice trebuie repetate cel puţin de 2 ori la intervale 7-10-14 zile
sau şi mai multe pentru ca analizele să se efectueze în diferite faze ale bolii:
“PRIZE”.
Asistenta notează pe Foaia de temperatură a bolnavului data când s-a
efectuat analiza şi data pe care a fixat-o medicul pentru recoltarea prizei
următoare de sânge.
26
II.8 TEHNICI IMPUSE DE AFECŢIUNE
ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU FEBRÃ
Febra nu se confundă cu boala. Ea poate fi un episod pasager, poate însoţi
evoluţia bolii sau să lipsească în totalitate.
Febra se combate numai dacă depăşeşte anumite valori şi persistă mai
mult timp, astfel încât pune în pericol funcţiile vitale ale organismului.
La nou născut peste 390C, pot apărea, complicaţii, nervoase,
cardiovasculare, renale, la sugar, copilul mare şi adultul tânăr complicaţiile
survin dacă temperatura depăşeşte 40o C, la adultul în vârstă, peste 380 C.
Bolnavul febril prezintă modificări în funcţionalitatea principalelor
aparate
şi sisteme apărând o serie de simptome cu:
- hiperemie, paloare, tahicardie, scăderea toleranţei digestive, micţiuni
frecvente, agitaţii pulvomotorii sau somnolenţă, transpiraţii la nivelul
tegumentelor. Agitaţia psihomotorie poate evolua spre delir la copilul mare şi
adult şi convulsii tonicoclonice la nou născut, sugar şi copilul mic.
Bolnavul febril prezintă un consum mare de calorii.
Asistenta trebuie să acorde atenţie sporită îngrijirii bolnavului febril.
a. ASIGURAREA IGIENEI CORPORALE

- verifică în mod repetat dacă tegumentele bolnavului sunt transpirate.
- va asigura lenjeria de pat şi corp uscată şi curată;
- va efectua toalete bolnavului;
- va schimba lenjeria bolnavului ori ce câte ori este necesar.
- urmăreşte în permanenţă mucoasa bucală (care se dezhidratează foarte
repede), asigurându-i şi igiena cavităţii bucale.
b. ASIGURAREA BOLNAVULUI CU LICHIDELE NECESARE

PENTRU PREVENIREA DEZHIDRATÃRII;
- combate hiperdermia dacă aceasta depăşeşte valorile majore;
27
- se îngrijeşte să comande ceai pentru rehidratarea permanentă a
bolnavului;
- administrează acestuia cantităţile necesare, la intervale regulate, după
necesităţi;
- observă în permanenţă simptomele clinice, care însoţesc febra. În acest
scop măsoară pulsul, frecvenţa respiratorie, observă culoarea tegumentelor şi
comportamentul bolnavului, înregistrează hipertermia majoră şi anunţă
medicul.
c. APLICAREA DE COMPRESE UMEDE ŞI RECI

- pregăteşte de urgenţă comprese umezite în apă la rece la temperatura
10-15oC;
- aplică comprese pe torace, pe cap şi dacă este necesar şi pe trunchi;
- pune la îndemână cearşafuri pentru împachetarea, baia hipotermizantă,
prosoape uscate.
- verifică pulsul, culoarea tegumentelor bolnavului;
- întrerupe aplicarea compreselor, dacă tegumentele devin cianotice.
- schimbarea compreselor la intervale de 5-10 minute, de 3-6 ori, până
când se observă scăderea temperaturii corpului cu 1-20C.
d. ÎMPACHETAREA
- dacă aplicarea compreselor nu are efect scontat, se efectuează
împachetarea în cearşafuri umede la temperatura 10-15o C;
- verifică pulsul, culoarea tegumentelor, starea generală;
- schimbă împachetarea din 5 în 5 minute (de 2-3 ori);
- în cazul unor bolnavi mai gravi pentru menajarea bolnavului cearşaful
de desubt se schimbă la intervale de 20 minute, iar cel de la suprafaţă din 5 în 5
minute;
- aplică bolnavului comprese reci pe cap;
28
- administrează bolnavului lichide reci sau calde, după indicaţiile
medicului;
- după împachetare şterge tegumentele bolnavului cu prosoape uscate;
- după circa 10 minute de la împachetare măsoară temperatura
bolnavului (care poate fi cu 2-30C, mai mică decât înaintea împachetării);
- pregătirea patului bolnavului şi îl lasă în linişte sub supraveghere, de
regulă, acesta adoarme, având un somn liniştit, şi respiraţia regulată.
e. BAIA RECE SAU MODERATÃ

- dacă temperatura bolnavului nu a scăzut în mod corespunzător asistenta
îi va pregăti baia rece (33oC) sau moderată (35oC).
- verifică starea clinică a bolnavului, cantitatea de apă pregătită este de
200 l, durata băii 8-10 minute, se poate repeta de 2-3 ori/24 ore.
- verifică în permanenţă culoarea tegumentelor, pulsul, respiraţia
bolnavului;
- întrerupe baia în cazul cianotizării tegumentelor şi apariţia stării de
colaps.
- baia este suficientă dacă tegumentele devin hiperemice. Bolnavului i se
amplifică mişcările respiratorii, se intensifică bătăile cardiace şi are o stare de
bună dispoziţie;
- după baie frecţionează tegumentele uşor cu prosoape uscate şi curate.
- îmbracă bolnavul în lenjerie încălzită şi îl culcă în pat;
- verifică dacă acesta are frisoare, în acest caz îl înveleşte în 2 pături în
plus, îi administrează ceai fierbinte.
f. ADMINISTREAZÃ MEDICAMENTE SEDATIVE
- se administrează diazepam, fenobarbital la bolnavii agitaţi.
g. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PENTRU
TRATAREA AFECŢIUNII DE BAZÃ
- se îngrijeşte să execute întocmai tratamentul prescris de medic
29
h. ASIGURÃ REGIM ALIMENTAR CORESPUNZÃTOR
Regimul bolnavului febril este hiperglucidic 60-70%, şi hipolichidic,
proteinele se dau în cantitate de 20%.
i. EDUCAŢIA SANITARÃ
- se efectuează instrucţia bolnavilor şi aparţinătorilor privind necesitatea şi
rolul împachetărilor şi băilor reci, acestea nu se aplică la bolnavi în stare gravă,
debilii, cardiaci, decompensaţi astenici.
II.10 EDUCAŢIA SANITARÃ A BOLNAVILOR SPITALIZAŢI

Educaţia bolnavilor spitalizaţi, presupune o muncă continuă, serioasă şi
uneori dificilă, din partea personalului sanitar mediu, în scopul obţinerii
colaborării bolnavului pentru vindecarea lor cât mai rapidă.
Succesul educaţiei sanitare depinde în foarte mare măsură de educaţia
anterioară a bolnavului, de gradul său de cultură, precum şi de calitatea
asistentei, de competenţa sa profesională şi comportamentul la locul de muncă,
în interesul pe care îl arată bolnavului privind îngrijirile şi tot ceea ce întreprinde
pentru vindecarea acestuia.
Asistenta medicală trebuie să urmească o serie de obiective în realizarea
instruirii bolnavului.
În cazul copiilor cu convulsii febrile educaţia sanitară de face mamei.
1. RESPECTAREA DE CÃTRE BOLNAV A IGIENEI PERSONALE

- asistenta instruieşte bolnavul cum trebuie să folosească, lenjeria de corp,
de pat, obiectele personale de toaletă, WC-ul, scuipătoarea sau plosca, urinarul.
2. RESPECTAREA DE CÃTRE BOLNAV A CIRCUITELOR UNITÃŢII

Explică bolnavului cum şi de ce se aplică un anumit circuit al bolnavului
în unitate, nu părăseşte secţia, salonul decât la indicaţia sau cu avizul asistentei
30
sau a medicului, nu intră în contact cu bolnavii altor secţii, cu persoane străine
cu obiectele acestora, cu personalul medico-sanitar şi de îngrijire, decât în
limitele impuse de regulament.
Veghează în continuare ca bolnavul să respecte întocmai cele transmise.
Se străduieşte ca bolnavul să respecte în mod conştient aceste reguli
explicând cu răbdare tot ceea ce bolnavul n-a înţeles, ori de câte ori situaţia o
impune.
3. RESPECTAREA DE CÃTRE BOLNAV A TRATAMENTULUI

PRESCRIS DE MEDIC
Explică bolnavului importanţa fiecărui medicament, orarul de
administrare şi efectele lui. Instruieşte bolnavul despre doza ce i se
administrează, explicând riscul nerespectării acesteia.
Explică pericolul transmiterii medicamentelor de la un bolnav la altul sau
a acestora introduse în mod fraudulos de aparţinători.
Colaborează cu bolnavul pentru a cunoaşte efectul medicaţiei
administrate.
4. RESPECTAREA DE CÃTRE BOLNAV A REGIMULUI ALIMENTAR

Informează bolnavul despre regimul alimentar pe care trebuie să îl
urmeze, de ce trebuie să respecte regimul prescris, care sunt alimentele admise
şi interzise, riscul consumării alimentelor interzise, precum şi riscul contaminării
bolnavilor, a aparţinătorilor şi a personalului care îl îngrijeşte, dacă nu respectă
circuitul alimentelor şi a veselei.
5. COLABORAREA BOLNAVULUII PENTRU RECOLTAREA

PRODUSELOR BIOLOGICE, PATOLOGICE, EFECTUAREA
DIFERITELOR INVESTIGAŢII DE LABORATOR
31
Informează bolnavul despre investigaţiile care trebuie efectuate,
importanţa lor şi caută să înlăture frica bolnavului, explică riscul contaminării
personalului medico-sanitar în recoltare sau a diferitelor investigaţii în cazul
lipsei de colaborare a bolnavului cu echipa medico-sanitară precum şi cum
trebuie respectate circuitul unor produse patologice desemnate de bolnav.
6. COLABORAREA CU BOLNAVUL PRIVIND APRECIEREA

EVOLUŢIEI SALE CIVILE
Explică bolnavului despre importanţă informării de către acesta asupra
modificărilor, care apar în intensitatea simptomelor bolii pentru care a fost
internat, simptomele noi de însănătoşire.
Educă bolnavul spre a nu dezinforma privitor la evoluţia clinică, verifică
datele transmise de bolnav.
7. ÎNŢELEGEREA DE CÃTRE BOLNAV A MÃSURILOR DE

PROFILAXIE PE CARE TREBUIE SÃ LE RESPECTE PENTRU
PREVENIREA RECIDIVELOR ŞI/SAU COMPLICAŢIILOR
Explică bolnavului de ce şi cum trebuie să respecte măsurile de prevenire
a recidivelor şi/sau complicaţiilor, de la caz la caz.
Se adaptează nivelul de înţelegere a bolnavului până când se lămureşte de
participarea conştientă a acestuia, la sarcinile trasate în acest sens.
ATENŢIE : instruirea bolnavului este obligatorie.
II.11 EXTERNAREA BOLNAVULUI

Momentul plecării din spital este stabilit de medic şi când starea
pacientului s-a ameliorat.
Asistenta ajută medicul punând la dispoziţia acestuia toată documentaţia
necesară completării epicrizei.
32
Va verifica dacă hainele cu care a venit bolnavul corespund anotimpului
şi în special vremii momentului externării.
Verifică dacă a venit documentaţia.
Asistenta aprofundează cu bolnavul indicaţiile primite de la medic ce sunt
cuprinse în biletul de ieşire. Va lămuri importanţa respectării regimului, dacă se
continuă tratamentul se va verifica dacă bolnavul şi-a însuşit în mod
corespunzător tehnicile necesare pentru continuarea tratamentului prescris la
domiciliu, se va insista ca la data indicată să se prezinte la control. Îi va preciza,
să se ferească de frig, umezeală.
33
CAPITOLUL III
PREZENTAREA PLANURILORDE ÎNGRIJIRE PENTRU

TREI COPII CU CONVULSII FEBRILE
CAZUL I
A. Culegerea datelor . Interviu
Numele:A. Nr.F.O. 14
Prenumele:D.
Vârsta: 4 luni
Naţionalitatea: română
Data internării: 03.01.2016
Data externării:13.01.2016
Diagnosticul la internare:rinofaringită, convulsii
Diagnosticul la externare: convulsii febrile, rinofaringită
B. Motivele internării:
- febră 39°C
- la domiciliul a prezentat convulsii
- tuse iritativă
C. Istoricul bolii
În urmă cu o zi sugarul prezintă febră 39,5 °C, motiv pentru care mama se
adresează medicului de familie care îi recomandă tratament cu ampicilină
injectabilă. În urmă cu aproximativ trei ore face crize convulsive motiv pentru
care este adus la spital pentru investigaţii şi conduită terapeutică.
34
D. Antecedente heredo-colaterale: nu există
E. Antecedente personale:
- fiziologice - A = 8, alimentat natural, vaccinat conform schemei
- patologice – stomatită, Candida Albicans
F. Examen clinic general
Greutate – 6400 g, talia 62 cm, PC – 40,9 cm, PT – 40,6 cm, FR – 40 resp / min,
FC – 120 băt./min, temperatura - 39°C, diureza – micţiuni spontane, urini

normocrome, tranzit intestinal fiziologic
- starea generală - influenţată
- tegumente şi mucoase – palide, curate, elastice, discretă cianoză periorală şi

nazală
- ţesut celular subcutanat – normal reprezentat, Turgor ferm
- sistem limfo – ganglionar - nepalpabil superficial
- sistem muscular - normotrof, normoton, normokinetic
- aparat cardio-vascular: zgomotele cardiace ritmice, şoc apexian în spaţiul V

intercostal stâng pe linia medioclaviculară
- aparat respirator: torace normal conformat, obstrucţie nazală, sonoritate

pulmonară normală, tuse iritativă, murmur vezicular fiziologic.
- aparat digestiv: congestie faringiană, abdomen suplu, nedureros la palpare,

ficat la rebordul costal, splina nepalpabilă, sonoritate normală, tranzit intestinal
fiziologic, apetit redus
- aparat urogenital: lojele renale nedureroase, rinichi nepalpabili, micţiuni

fiziologice, urini normocrome, organe genitale externe normal conformate
Sistem nervos – central - fără semne de iritaţie meningiană
Organe de simţ - normale

35
Externarea bolnavului
Sugar de patru luni de sex masculin, cu greutatea de 6.400 g , talia 62 cm,

se internează pentru febră 39°C, tuse iritativă, la domiciliul prezintă convulsii
după un episod febril.
Examenele de laborator efectuate în cursul spitalizării şi care sunt

menţionate în tabelul de investigaţii au valori cuprinse în limitele normale. Se
precizează diagnosticul de convulsii febrile.
După tratamentul efectuat în timpul spitalizării cu Penicilina G 1.000.000

UI patru prize şi luminal 0.015 x 2, simptomatologia s-a ameliorat.
Copilul este externat cu recomandările:
- va continua tratamentul cu luminal 0.015 g – 1 tb x 2/zi
- va reveni la control peste 3 luni
36
CAZUL I
Nevoile fundamentale dupã modelul conceptual al Virginiei Henderson
Nr. Nevoia fundamentală Problema de dependenţă Sursa de dificultate
1. A respira şi a avea o bună Tuse seacă , iritativă Obstrucţie nazală

circulaţie
2. A bea şi a mânca Apetit redus Febra, obstrucţie nazală
3. A elimina Nu are control sfincterian Vârsta
4. A se mişca şi a menţine o Dependent de mamă pentru Vârsta

bună postură deplasare
5. A dormi şi a se odihni Somn necorespunzător calitativ Tusea

şi cantitativ Febra
6. A se îmbrăca şi a se Nu se poate îmbrăca şi Vârsta

dezbrăca dezbraca
7. A menţine temperatura T = 39°C Rinofaringita

corpului în limite normale
8. A fi curat, a-şi proteja Incapacitate de a-şi acorda Vârsta

tegumentele îngrijiri igienice
9. A evita pericolele Risc de complicaţii Procesul infecţios
10. A comunica Nu comunică Vârsta
11. A-şi practica religia Dependent Vârsta
12. A se preocupa de Dependent Vârsta

realizarea proprie
13. A se recreea ------- --------
14. A învăţa ------- --------
37
CAZUL I
Analize de laborator şi alte explorări
Data Analize efectuate Rezultate Valori normale

obţinute
03.01 Hematii 3.000.000 / mm3 3,5-5,5 mil. / mm3
2016 Hemoglobină 11g% 12,2±3g% la 3-5 luni
Hematocrit 33% 35-49% (2-31

săptămâni)
Globule albe 12.500 /mmc 4000-9000/mmc
Polinucleare 87% 60-70%
Limfocite 10% 30-38%
Monocite 2% 3-8%
Eozinofile 1% 0-4%
Grup sanguin, Rh O I, Rh + ----
Reticulocite 15% 5-15%
Calciu ionic 4,5 m Eq/l 5,2-6,0 mEq/l la sugar
Magneziu 1,89 mEq/l 1,2-1,7 mEq/l
Examen sumar de urină albumină-absent albumină-absent
glucoză-absent glucoză-absent
pigmenţi biliari- pigmenţi biliari-absenţi

absenţi sediment – rare epitelii
sediment-săruri plate
amorfe
38
CAZUL 1
DATE PRIVIND ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
Nr.crt Medicamentul Modul de prezentare Doza administrată Acţiunea terapeutică Reacţii adverse
1 Penicilina G Flacoane – 400.000 UI, 500.000 Ui / 24 ore n (6,12,18,24) Antibiotic bactericid Reacţii alergice,
1.000.000 UI, i.m. în treimea medie a feţei externe faţă de cocii gram uticarie, şoc
5.000.000 UI conţinând a coapsei pozitivi şi gram anafilactic (foarte rar)
pulbere pentru negativi
prepararea soluţiilor
injectabile
2 Fenobarbital Comprimate de 15 mg Per os 1 cp x 2/24 ore (12 – 20) Sedativ, hipnotic, Poate prezenta
anticonvulsivant fenomene de excitaţie
nervoasă, alergie de
tip urticarian
3 Paracetamol Copmprimate de 500 Per os – ½ cp / 24 ore Analgezic, După administrare

mg ¼ cpx 2 ( 12 – 18) antipirretic îndelungată, erupţii
cutanate
În perioada spitalizării bolnavul primeşte următoarele medicamente:
39
03.01. – 7.01. 2016 1+2+3
08.01. – 13.01. 2016 1+2
40
CAZUL I
PLAN DE ÎNGRIJIRE
Data Problema de Obiective Intervenţii Evaluare

dependenţă
3.01 -tuse seacă, iritativă - bolnavul să aibă o bună - preiau bolnavul şi anunţ imediat medicul -se constată
-obstrucţie nazală respiraţie - măsor funcţiile vitale şi le notez în foaia de temperatură amelio-rare a
- tratamentul tusei respiraţiei 40

- administrez oxigen pe mască (3-5 l/min). Oxigenul îl
resp/min
umezesc prin barbotarea într-un flacon cu apă în amestec
cu alcool 70-950-5 ml alcool la 100 ml apă. P=120puls/min
- puncţionez o venă de pe faţa dorsală a membrului

superior drept şi recoltez sânge pentru efectuarea
analizelor de laborator
- administrez la recomandarea medicului tratament

sedativ pentru liniştirea sistemului nervos
- dezobstruez căile respiratorii înainte de fiecare masă
- supraveghez funcţiile vitale şi vegetative şi am notat în

foaia de temperatura datele obţinute
41
4.01 -tuse seacă, iritativă - bolnavul să aibă o bună - administrare de antipiretice şi sedative, antibiotic -bolnavul prezintă
- -obstrucţie nazală respiraţie -avertizarea mamei pacientului pentru riscul asumat în o stare de igienă
- tratamentul tusei cazul că nu respectă indicaţia dată corespunzătoare

7.01
- supraveghez funcţiile vitale şi vegetative şi am notat în -respiraţia
foaia de temperatura datele obţinute fiziologică
-ajut mama la efectuarea toaletei copilului şi la -mama copilului
schimbarea lenjeriei este preocupată de

îngrijirea acestuia
- am aşezat copilul într-o poziţie mai înaltă pentru a avea
o postură care să uşureze respiraţia
8.01 -tuse devine - bolnavul să aibă o bună - supraveghez funcţiile vitale şi vegetative şi am notat în - evoluţia
- productivă respiraţie foaia de temperatura datele obţinute favorabilă
10.01 -obstrucţie nazală - tratamentul tusei -ajut pacientul la efectuarea toaletei şi la schimbarea T=370C
lenjeriei
- administrez medicamentele recomandate de medic
11.01 -dificultate în a se - -ajutarea bolnavului în -asigur liniştea nocturnă şi condiţii de confort termic - evoluţia
odihni a se odihni normal şi -aerisesc încăperea înaintea somnului nocturn favorabilă
liniştirea lui
-supraveghez funcţiile vitale şi vegetative
-
42
12.01 -potenţial de - să respecte tratamentul -am administrat tratamentul indicat de medic - afebril
complicaţie indicat de medic -antibioterapie - apetit normal
-dificultatea în a se - ajutarea pacientului în a -evoluţie favorabilă
recrea se recrea
Sugar de patru luni de sex masculin, cu greutatea de 6.400 g , talia 62 cm, se internează pentru febră 39°C, tuse
iritativă, la domiciliul prezintă convulsii după un episod febril.
Examenele de laborator efectuate în cursul spitalizării şi care sunt menţionate în tabelul de investigaţii au valori
cuprinde în limitele normale. Se precizează diagnosticul de convulsii febrile.
După tratamentul efectuat în timpul spitalizării cu Penicilina G 1.000.000 UI patru prize şi luminal 0.015 x 2,
simptomatologia s-a ameliorat.
43
CAZUL II
Numele:P Nr.F.O. 29
Prenumele:G
Vârsta: 8 luni
Naţionalitatea:română
Data externării:14.01.2016
Diagnosticul la internare: convulsii febrile, pneumonie interstiţială
Diagnosticul la externare: convulsii febrile, pneumonie interstiţială
- febră
- dispnee
- tuse productivă
C. Istoricul bolii
Mama copilul susţine că în urma tratamentului recomandat de medicul de

familie cu Biseptol, copilul continuă să facă febră, după care a prezentat
convulsii. Medicul de familie îi recomandă internarea de urgenţă pentru
investigaţii şi tratament.
- patologice – bromşiolită la 6 luni
Greutate – 8600 g, talia 72 cm, FR – 34 resp / min,
44
FC – 120 băt./min, temperatura - 39°C, diureza – micţiuni spontane, urini

nazală
- aparat cardio-vascular: zgomotele cardiace ritmice, şoc apexian în spaţiul IV

- aparat respirator: dispnee, tiraj intercostal, tuse iritativă, raluri bronşice

bilateral, torace normal conformat, obstrucţie nazală, sonoritate pulmonară
normală
- aparat digestiv: abdomen suplu, nedureros la palpare, ficat la rebordul costal,

splina nepalpabilă, sonoritate normală, tranzit intestinal fiziologic, apetit păstrat

Sugar de opt luni de sex masculin, cu greutatea de 8.600 g , se internează

pentru febră 39°C, tuse productivă, la domiciliul prezintă convulsii după un
episod febril.
Pe baza rezultatelor xamenelor de laborator efectuate în cursul spitalizării

şi care sunt menţionate în tabelul de investigaţii se precizează diagnosticul de
pneumonie interstiţială, convulsii febrile.
45
În urma tratamentului efect cu ampicilină un gram injectabil (24 h,
fluimicil 2 plicuri / 24 h, paracetamol ¼ cp x 4, paracetamol ¼ cp x 4, luminal
0,015 1 cp x 3/zi, dezobstruarea CRS cu ser fiziologic 1-2 picături starea
generală se ameliorează.
46
CAZUL II
1. A respira şi a avea o bună Dispnee, Tuse productivă Pneumonia interstiţială

circulaţie



dezbrăca dezbraca
7. A menţine temperatura T = 39°C Pneumonia



realizarea proprie
13. A se recreea ------- --------
14. A învăţa ------- --------
47
CAZUL II

obţinute
7.01.2016 Hemoglobină 11g% 11,8±2,3g% la 6-11 luni
Hematocrit 33% 30-40% (6-12 săpt.)
Globule albe 9.600 /mmc 6000-17500/mmc la 12

luni
Monocite 3% 3-8%
Eozinofile 2% 0-4%
VSH 30 mm/h 7-8 mm/h

amorfe
8 I – EEG – traseu EEG de somn cu aspect de discretă suferinţă

mezondiencefalică postcritică
Radiografie toracică – infiltrat interstiţial intercleidohilar şi hiliobazal bilateral.

Cord normal radiologic
48
CAZUL I1
Nr.crt Medicamentul Modul de prezentare Mod de administrare Acţiunea terapeutică Reacţii adverse
1 Ampicilină Flacoane –250 şi 500 1 g la 24 h / 24 ore (6,12,18,24) Antibiotic cu spectru Reacţii alergice,
mg i.m. în treimea medie a feţei externe larg urticarie, şoc
- conţinând pulbere a coapsei anafilactic (foarte rar)
pentru prepararea
soluţiilor injectabile
2 Fenobarbital Comprimate de 15 mg Per os 1 cp x 3 / 24 ore (10-16–20) Sedativ, hipnotic, Poate prezenta

anticonvulsivant fenomene de excitaţie
nervoasă, alergie de
tip urticarian
3 Paracetamol Comprimate de 500 mg Per os – 1 cp / 24 ore Analgezic, antipiretic După administrare
¼ cp x 4 ( 8 -12 - 16– 20) îndelungată, erupţii

cutanate
4 Fluimicil Plicuri cu granule de 2 plicuri / 24 ore Dizolvă mucusul, Tulburări gastro -

100 g secreţiile dense care
49
se fluidifică şi pot fi intestinale
expectorate
07.01 – 14.01. 2016 1+2+3+4
50
CAZUL II
PLAN DE ÎNGRIJIRE

dependenţă
7.01 -tuse productivă - bolnavul să aibă o bună - preiau bolnavul şi anunţ imediat medicul -se constată
-dispnee respiraţie - măsor funcţiile vitale şi le notez în foaia de temperatură amelio-rare a
- tratamentul tusei respiraţiei 40

resp/min
umezesc prin barbotarea într-un flacon cu apă în amestec
cu alcool 70-950-5 ml alcool la 100 ml apă. P=120puls/min



51
8.01 -tuse productivă - bolnavul să aibă o bună - administrare de antipiretice şi sedative, antibiotic -bolnavul prezintă
- -obstrucţie nazală respiraţie -avertizarea mamei pacientului pentru riscul asumat în o stare de igienă
- tratamentul tusei cazul că nu respectă indicaţia dată corespunzătoare

11.01
- supraveghez funcţiile vitale şi vegetative şi am notat în -respiraţia
foaia de temperatura datele obţinute fiziologică
-ajut mama la efectuarea toaletei copilului şi la -mama copilului
schimbarea lenjeriei este preocupată de

îngrijirea acestuia
12.01 -dificultate în a se - -ajutarea bolnavului în -asigur liniştea nocturnă şi condiţii de confort termic - evoluţia
13.01 odihni a se odihni normal şi -aerisesc încăperea înaintea somnului nocturn favorabilă
liniştirea lui
-
52
complicaţie indicat de medic -antibioterapie - apetit normal
recrea se recrea
Sugar de opt luni de sex masculin, cu greutatea de 8.600 g , se internează pentru febră 39°C, tuse productivă, la
domiciliul prezintă convulsii după un episod febril.
Pe baza rezultatelor examenelor de laborator efectuate în cursul spitalizării şi care sunt menţionate în tabelul de
investigaţii se precizează diagnosticul de pneumonie interstiţială, convulsii febrile.
În urma tratamentului efect cu ampicilină un gram injectabil / 24 h, fluimicil 2 plicuri / 24 h, paracetamol ¼ cp x 4,

paracetamol ¼ cp x 4, luminal 0,015 1 cp x 3/zi, dezobstruarea CRS cu ser fiziologic 1-2 picături starea generală se
ameliorează.
53
CAZUL III
Numele:A Nr.F.O. 39
Prenumele:A
Vârsta: 9 luni
Naţionalitatea:română
Data externării: 22.01.2016
Diagnosticul la internare: convulsii febrile, bronşiolită
Diagnosticul la externare: convulsii febrile, bronşiolită
- febră
- dispnee
- bătăi ale aripilor nasului
C. Istoricul bolii
Mama copilul susţine că deşi s-a administrat tratament cu amplicilină 1 g/

24 ore ( la domiciliu) copilul continuă să facă febră, după care a prezentat
convulsii. Medicul de familie îi recomandă internarea de urgenţă pentru
investigaţii şi tratament.
- patologice – rinofaringită la 3 luni
Greutate – 8900 g, talia 72 cm, FR – 60 resp / min,
54
FC – 120 băt./min, temperatura – 39,5°C, diureza – micţiuni spontane, urini

nazală
- aparat cardio-vascular: zgomotele cardiace ritmice, şoc apexian în spaţiul IV

- aparat respirator: dispnee, tiraj intercostal, bătăi ale aripilor nasului, tuse
iritativă, raluri sibilante pe ambele arii pulmonare
- aparat digestiv: abdomen suplu, nedureros la palpare, ficat la rebordul costal,

splina nepalpabilă, sonoritate normală, tranzit intestinal fiziologic, apetit păstrat

Copil de nouă luni de sex feminin, cu greutatea de 8.900 g , se internează

pentru febră 39,5°C, tuse productivă, la domiciliul prezintă convulsii după un
episod febril.
Pe baza rezultatelor examenelor de laborator efectuate în cursul

spitalizării şi care sunt menţionate în tabelul de investigaţii se precizează
diagnosticul de bronşiolită, convulsii febrile.
În urma tratamentului efect cu
55
- paracetamol ¼ cp x 4
- fluimicil 1/2 plicuri x 4 / 24 h,
- împachetări reci
- aport lichidian de 1000 ml /24 ore
- aspirarea secreţiilor bronşice
evoluţia este favorabilă
56
CAZUL III
1. A respira şi a avea o bună Dispnee Bronşiolită

circulaţie



dezbrăca dezbraca
7. A menţine temperatura T = 39,5°C bronşiolită



realizarea proprie
13. A se recreea ------- --------
14. A învăţa ------- --------
57
CAZUL III

obţinute
7.01.2016 Hemoglobină 12g% 11,8±2,3g% la 6-11 luni
Hematocrit 31% 30-40% (6-12 săpt.)
Globule albe 10.000 /mmc 6000-17500/mmc la 12

luni
Monocite 4% 3-8%
Eozinofile 1% 0-4%
VSH 28 mm/h 7-8 mm/h

amorfe
16 I – EEG – traseu EEG de somn în limitele normale vârstei
Radiografie toracică – infiltrat interstiţial bilateral. Cord normal radiologic
58
CAZUL I1I
Nr.crt Medicamentul Modul de prezentare Mod de administrare Acţiunea terapeutică Reacţii adverse
1 Paracetamol Comprimate de 500 mg Per os – 1 cp / 24 ore Analgezic, antipiretic După administrare
¼ cp x 4 ( 8 -12 - 16– 20) îndelungată, erupţii

cutanate
2 Fluimicil Plicuri cu granule de 2 plicuri / 24 ore Dizolvă mucusul, Tulburări gastro -

100 g ½ plic la 6 H ( 6 - 12 – 18 – 24) secreţiile dense care intestinale
se fluidifică şi pot fi
expectorate
15.01. – 22.01. 2016 1+2
59
CAZUL III
PLAN DE ÎNGRIJIRE

dependenţă
14.01 -dispnee - bolnavul să aibă o bună - preiau bolnavul şi anunţ imediat medicul -se constată amelio-
-dificultate în respiraţie - măsor funcţiile vitale şi le notez în foaia de temperatură rare a respiraţiei 40
alimentaţie - alimentaţie resp/min

corespunzătoare umezesc prin barbotarea într-un flacon cu apă în amestec P=120puls/min
cu alcool 70-950-5 ml alcool la 100 ml apă.



60
15.01 -obstrucţie nazală - bolnavul să aibă o bună - administrare de antipiretice şi sedative -bolnavul prezintă o
- respiraţie -avertizarea mamei pacientului pentru riscul asumat în stare de igienă
cazul că nu respectă indicaţia dată corespunzătoare

18.01
- supraveghez funcţiile vitale şi vegetative şi am notat în -respiraţia fiziologică
foaia de temperatura datele obţinute -mama copilului este
-ajut mama la efectuarea toaletei copilului şi la preocupată de
schimbarea lenjeriei îngrijirea acestuia

19.01 -dificultate în a se - -ajutarea bolnavului în -asigur liniştea nocturnă şi condiţii de confort termic - evoluţia favorabilă
20.01 odihni a se odihni normal şi -aerisesc încăperea înaintea somnului nocturn

liniştirea lui
-
complicaţie indicat de medic supraveghez funcţiile vitale şi vegetative - apetit normal
recrea se recrea
61
Copil de nouă luni de sex feminin, cu greutatea de 8.900 g , se internează pentru febră 39,5°C, tuse productivă, la domiciliul prezintă convulsii
după un episod febril. Pe baza rezultatelor examenelor de laborator efectuate în cursul spitalizării şi care sunt menţionate în tabelul de investigaţii se
precizează diagnosticul de bronşiolită, convulsii febrile.În urma tratamentului efectuat cu - paracetamol ¼ cp x 4, - fluimicil 1/2 plicuri x 4 / 24 h,
- împachetări reci, - aport lichidian de 1000 ml /24 ore , - aspirarea secreţiilor bronşice. Evoluţia este favorabilă.
Copilul este externat cu recomandările: va continua tratamentul cu luminal 0.015 g – 1 tb x 3/zi, va reveni la control peste 3 luni
62
CAPITOLUL IV
CONCLUZII ASUPRA LUCRĂRII
Am început lucrarea cu noţiuni de anatomie şi fiziologie a sistemului

nervos.
În capitolul I, am prezentat date descriptive privind convulsiile febrile la

copil, respectiv: definiţie, etiologie, patogenie, tablou clinic, diagnostic,
explorări, evoluţie şi prognostic, tratament.
În capitolul II am descris îngrijirea bolnavilor în timpul spitalizării (în

general ) cu referiri copii cu convulsii febrile . În subcapitolul II.9 am descris trei
tehnici de îngrijire aplicate în planul de îngrijire a bolnavilor şi în II.10 am
descris câteva măsuri de educaţie pentru sănătate ce trebuiesc luate faţă de
bolnavi.
Capitolul III cuprinde îngrijirea a trei copii cu convulsii febrile pe care i-

am urmărit pe tot timpul spitalizării şi la îngrijirea cărora am contribuit
personal.
Cei trei copii au fost supuşi îngrijirilor medicale, conform atribuţiilor

asistentei medicale, ei părăsind spitalul cu o stare ameliorată şi cu indicaţii
privind măsurile pe care trebuie să le respecte, măsuri ce au fost consemnate în
lucrare.
Lucrarea se încheie cu concluziile şi bibliografia consultată pentru

elaborarea lucrării “Îngrijirea copiilor cu convulsii febrile”.
63

Ingrijirea Copiilor Cu Convulsii Febrile

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ingrijirea Copiilor Cu Convulsii Febrile

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA SPIRU HARET din

POPA ROXANA MARIA

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS

CAPITOLUL II - DATE PRIVIND SUPRAVEGHEREA ÎN SPITAL A PACIENTILOR

II.1. Internarea bolnavului

II.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare

II.3. Asigurarea igienei corporale

II.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative

II.5. Alimentaţia bolnavului

II.6. Administrarea medicamentelor

II.7. Participarea asistentei medicale la efectuarea examinărilor paraclinice şi de laborator

II.8. Tehnici de îngrijire impuse de boală

II.9 Educaţia pentru sănătate a bolnavului

CAPITOLUL III - PREZENTAREA PLANURILOR DE ÎNGRIJIRE

Prezentarea foii de observaţie

Nevoile fundamentale după conceptul Virginiei Henderson

Prezentarea foii de observaţie

Nevoile fundamentale după conceptul Virginiei Henderson

Analizele de laborator şi alte explorări

Prezentarea foii de observaţie

Nevoile fundamentale după conceptul Virginiei Henderson

Analizele de laborator şi alte explorări

CAPITOLUL IV – CONCLUZII GENERALE ASUPRA LUCRĂRII

Sistemul nervos recepţionează, transmite şi integrează informaţiile din

DATE DESCRIPTIVE PRIVIND

I.4. TABLOU CLINIC

a. Convulsiile febrile simple (benigne):

I.7. EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC

SUPRAVEGHEREA BOLNAVILOR ÎN SPITAL

II.1. INTERNAREA BOLNAVULUI

II.2. ASIGURAREA CONDIŢIILOR DE SPITALIZARE

II.3. ASIGURAREA IGIENEI CORPORALE A BOLNAVILOR

II.4. SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE ŞI VEGETATIVE

II.5. ALIMENTAREA BOLNAVULUI

II.6. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

II.7. PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA

2.Recoltarea sângelui venos pentru examinãri hematologice se face pe

a. ASIGURAREA IGIENEI CORPORALE

b. ASIGURAREA BOLNAVULUI CU LICHIDELE NECESARE

c. APLICAREA DE COMPRESE UMEDE ŞI RECI

e. BAIA RECE SAU MODERATÃ

II.10 EDUCAŢIA SANITARÃ A BOLNAVILOR SPITALIZAŢI

1. RESPECTAREA DE CÃTRE BOLNAV A IGIENEI PERSONALE

2. RESPECTAREA DE CÃTRE BOLNAV A CIRCUITELOR UNITÃŢII

3. RESPECTAREA DE CÃTRE BOLNAV A TRATAMENTULUI

4. RESPECTAREA DE CÃTRE BOLNAV A REGIMULUI ALIMENTAR

5. COLABORAREA BOLNAVULUII PENTRU RECOLTAREA

6. COLABORAREA CU BOLNAVUL PRIVIND APRECIEREA

7. ÎNŢELEGEREA DE CÃTRE BOLNAV A MÃSURILOR DE

II.11 EXTERNAREA BOLNAVULUI

PREZENTAREA PLANURILORDE ÎNGRIJIRE PENTRU

A. Culegerea datelor . Interviu

Diagnosticul la internare:rinofaringită, convulsii

Diagnosticul la externare: convulsii febrile, rinofaringită

- la domiciliul a prezentat convulsii

- fiziologice - A = 8, alimentat natural, vaccinat conform schemei

- patologice – stomatită, Candida Albicans

F. Examen clinic general

FC – 120 băt./min, temperatura - 39°C, diureza – micţiuni spontane, urini

- starea generală - influenţată

- tegumente şi mucoase – palide, curate, elastice, discretă cianoză periorală şi

- ţesut celular subcutanat – normal reprezentat, Turgor ferm

- sistem limfo – ganglionar - nepalpabil superficial