Convulsii Febrile

FUNDAŢIA ECOLOGICĂ GREEN
ŞCOALA POSTLICEALĂ
ASISTENŢI MEDICALI GENERALIŞTI
LUCRARE DE DIPLOMÃ
Tema: ÎNGRIJIREA COPIILOR CU CONVULSII
FEBRILE
Absolventă:
BABUC GEORGIANA
LUCIANA
Coordonator:
Prof.
2011
1
CUPRINS
INTRODUCERE ---------------------------------------------------------------------------------
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS---------------------------------
CAPITOLUL I – DATE DESCRIPTIVE PRIVIND ÎNGRIJIREA PACIENTILOR

CU CONVULSII -----------------------------------------------------------
CAPITOLUL II - DATE PRIVIND SUPRAVEGHEREA ÎN SPITAL A

PACIENTILOR CU CONVULSII -------------------------------------
II.1. Internarea bolnavului------------------------------------------------------------------------
II.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare------------------------------------------------------
II.3. Asigurarea igienei corporale---------------------------------------------------------------
II.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative--------------------------------------------
II.5. Alimentaţia bolnavului---------------------------------------------------------------------
II.6. Administrarea medicamentelor------------------------------------------------------------
II.7. Participarea asistentei medicale la efectuarea examinărilor paraclinice şi de

laborator--------------------------------------------------------------------------------------------
II.8. Tehnici de îngrijire impuse de boală-----------------------------------------------------
II.9 Educaţia pentru sănătate a bolnavului----------------------------------------------------
II.10 Externarea bolnavului----------------------------------------------------------------------
CAPITOLUL III - PREZENTAREA PLANURILOR DE ÎNGRIJIRE----------------
Caz I-------------------------------------------------------------------------------------------------
Prezentarea foii de observaţie-------------------------------------------------------------------
Nevoile fundamentale după conceptul Virginiei Henderson--------------------------------
Analizele de laborator şi alte explorări---------------------------------------------------------
Tratamentul recomandat -------------------------------------------------------------------------
Planul de îngrijire---------------------------------------------------------------------------------
2
Caz II------------------------------------------------------------------------------------------------

Caz III-----------------------------------------------------------------------------------------------
CAPITOLUL IV – CONCLUZII GENERALE ASUPRA LUCRĂRII----------------
BIBLIOGRAFIE----------------------------------------------------------------------------------
3
INTRODUCERE
Convulsiile febrile sunt cele mai comune forme din patologia convulsivă
la copil. Sunt accese convulsive care apar în cursul unei afecţiuni febrile
extracerebrale la copii sub şase ani, anterior normali neurologic, şi care nu au
mai avut manifestări convulsive, iar dacă au mai prezentat, acestea au fost
întotdeauna în cazul unei stări febrile.
În practica pediatrică, convulsiile febrile reprezintă o urgenţă. Ele trebuie
recunoscute şi tratate imediat.
4
NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE
ALE SISTEMULUI NERVOS
Sistemul nervos recepţionează, transmite şi integrează informaţiile din

mediul extern şi intern, pe baza cărora elaborează răspunsuri adecvate, motorii şi
secretorii.
Sistemul nervos, unitar ca structură şi funcţie este subîmpărtit în:
• sistem nervos al vieţii de relaţie (somatic), care asigură echilibrul
organismului cu condiţiile variabile ale mediului;
• sistem nervos al vieţii vegetative, care reglează permanent activitatea
organelor interne.
Ţesutul nervos este alcătuit din peste zece miliarde de neuroni, celule
diferenţiate specific care generează şi conduc impulsurile nervoase, şi celule
gliale care formează un ţesut de suport sau interstiţial al sistemului nervos.
Prelungirile neuronale sunt dendritele şi axonul, care constituie cheile de
conducere nervoasă de la măduva spinării până la scoarţa emisferelor cerebrale
şi invers.
Nervii transmit impulsurile nervoase de la organele receptoare spre centrii
nervoşi (nervii senzitivi) sau de la centri spre organele efectoare (musculatura
striată şi netedă şi glandele exocrine şi endocrine) - nervii motori şi secretori.
Neuronii realizează o vastă reţea, fiind legaţi între ei prin sinapse. Acestea
sunt formaţiuni structurale specializate, care se realizează între axonul
neuronului presinaptic, reprezentat de butonul terminal al axonului, şi segmentul
post sinaptic pe care se aplică butonul terminal. Cele două segmente sinaptice
sunt separate printr-un spaţiu numit fantă sinaptică.
Deci, legătura dintre neuroni nu se face prin contact direct, ci este mediată
chimic, prin eliberarea mediatorului în fanta sinaptică.
Transmiterea impulsului nervos de la terminaţiile nervoase motorii la
fibrele musculare se face tot printr-o formaţiune similară cu sinapsa numită
placă motorie sau neuromusculară.
Proprietăţile fundamentale ale neuronilor constau în generarea şi
conducerea impulsurilor nervoase. Aceste proprietăţi sunt: excitabilitatea şi
conductibilitatea.
Transmiterea sinaptică a influxului nervos, de la butonul terminal al
neuronului presinaptic la dendrită sau corpul neuronului postsinaptic, se face
prin intermediul unor mediatori chimici - acetilcolina şi noradrenalina. Impulsul
nervos ajuns la nivelul butonului terminal determină fuzionarea veziculelor (în
care se găseşte mediatorul) cu porţiunea sinaptică a membranei, urmată de
ruperea veziculelor şi eliberarea mediatorului în fanta sinaptică. Cu cât
intensitatea impulsului nervos este mai mare, cu atât se va descărca o cantitate
mai mare de mediator.
Mediatorul chimic eliberat difuzează rapid în membrana postsinaptică şi
creşterea considerabilă a permeabilităţii membranei postsinaptice pentru Na+ şi
K+. Astfel se produce o depolarizare locală şi un potenţial postsinaptic excitator,
care v-a avea ca rezultat programarea impulsului nervos la nivel sinpatic.
5
Transmiterea impulsului la nivelul plăcii motorii se face similar transmiterii
plăcii sinaptice. Impulsul motor, ajuns la capătul axonului neuronului motor,
descarcă mici cantităţi de acetilcolină, care se fixează pe membrana fibrei
musculare, depolarizând-o şi determinând un potenţial local terminal pe placă.
Când acest potenţial atinge nivelul critic se generează potenţiale de acţiune, care
se propagă la placa motorie în toate direcţiile sarcolemei, producând contracţia
fibrei musculare.
În producerea convulsiilor febrile “dereglările” la nivelul sinapselor pot
avea loc în trunchiul cerebral, cerebel, diencefal şi emisferele cerebrale.
6
CAPITOLUL I
DATE DESCRIPTIVE PRIVIND

CONVULSIILE FEBRILE LA COPIL
I.1. DEFINITIE
Convulsiile febrile sunt convulsiile sugarului sau ale copilului mic care
survin în general între trei luni şi cinci ani, în asociere cu febră, în absenţa unei
afecţiuni intracelulare aparente sau definite.
I.2. ETIOLOGIE
Etiologia febrei în contextul căreia apar convulsiile febrile este în mod
obişnuit infecţia acută a căilor aeriene superioare, de regulă de etiologie virală
(otita medie, rinofaringită, boli eruptive), de unde şi incidenţa sezonieră a
convulsiilor febrile.
Convulsiile apar de obicei precoce în cursul bolii, în perioada creşterii
rapide a temperaturii şi pot fi adesea prima manifestare a bolii.
Convulsiile pot apărea după unele vaccinări (D.T.P., antipoliomielitică,
antirujeolică). Orice altă infecţie febrilă poate asocia convulsii, dintre care cea
cu Shigella şi Salmonella ridică probleme deosebite de diagnosticare.
I.3. PATOGENIE
Convulsiile febrile sunt declanşate de creşterea rapidă a temperaturii
corporale. Creşterea ratei metabolismului neuronilor cerebrali indusă de febră,
scade pragul lor convulsivant.
Convulsiile febrile par a necesita, de asemenea, o susceptibilitate
(predispoziţie) genetică, căci la aproximativ 1/4 din cazuri în antecedentele
familiale sunt regăsite convulsiile febrile.
Transmiterea acestei predispoziţii poate fi autosomal dominantă sau poate
fi poligenică.
I.4. TABLOU CLINIC

Convulsiile febrile se împart în:
a. convulsiile febrile simple;
b. convulsiile febrile complicate.
a. Convulsiile febrile simple (benigne):

- sunt cele mai frecvente;
- incidenţa maximă este între 1-5 ani;
- au durată scăzută, de obicei mai mică de 15 minute;
- clinic, de obicei sunt bilaterale, tip convulsii tonico-clonice, generalizate sau
numai clonice, rar hipotonice, dar niciodată mioclonice.
Criza este lipsită de manifestări respiratorii, copilul revine rapid la starea
neurologică normală, adesea înainte de a fi văzut de medic.
b. Convulsiile febrile complexe (complicate):
- sunt mai rare;
7
- apar de obicei înaintea vârstei de un an;
- se repetă în cursul unei zile;
- durata este mai mare de 15 minute;
- sunt unilaterale;
- apar la copii cu dezvoltare psihomotorie anormală anterior crizei (suferinţă
neonatală, dismaturitate);
- pot avea deficit neurologic post critic.
I.5. DIAGNOSTIC
Diagnosticul pozitiv: se va preciza dacă se întrunesc cunoscutele criterii
principale şi secundare după cum urmează:
a. Criterii principale:
- survin în legătură cu creşterea febrei (peste 380C);
- febra nu este în legătură cu o afecţiune acută a sistemului nervos central
(meningite, encefalite);
- copilul nu are antecedente neurologice;
b. Criterii secundare:
- criza durează sub 15 minute şi nu realizează starea de rău convulsiv;
- clinic, criza este generalizată;
- ârsta de debut a primei convulsii febrile este sub trei ani;
- electroencefalograma nu pune în evidenţă anomalii după o săptămână de criză.
Diagnosticul diferenţial: Se vor exclude în primul rând “falsele
convulsii”, relatate de anturaj, de obicei ca: tremurături (de frică), frison,
spasme; într-o a doua etapă vom exclude o meningită, o encefalită, abcese
cerebrale, embolii septice, intoxicaţii medicamentoase, traumatisme craniene,
sindrom gemolitic - uremic.
I.6. EXPLORĂRI
a. Puncţia lombară şi examenul lichidului cefalorahidian (L.C.R.)
Indicaţii:
- prima criză de convulsie apare în context febril;
- vârsta mică a copilului, sub 18 luni;
- suspiciunea de meningită (somnolenţă, bombarea fontanelei, rigiditatea cefei);
- convulsii febrile complexe.
b. Electroencefalograma (E.E.G.)
E.E.G. nu are indicaţii în prima săptămână după convulsii, când poate arăta
activitatea postcritică cu unde lente difuze, prezenţa unor elemente procritice
(vârfuri sau vârf - undă) nu are nici o semnificaţia.
8
I.7. EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC
În marea majoritate a cazurilor evoluţia convulsiilor febrile, chiar
recidivante, este favorabilă. În evoluţia convulsiilor febrile apar frecvent
recidive. Ele survin în aproximativ 1/3 din cazuri cel mai adesea în anul următor
primei crize. Riscul este identificat după o a doua criză.
Recidivele dispar după vârsta de 4-5 ani, riscul recidivelor nu este acelaşi
pentru toţi copiii.
Au fost identificaţi următorii factori de risc:
- vârsta mică, sub 18 luni;
- antecedente familiare de convulsii febrile antrenează un risc mai mare de 50%,
în timp ce în absenţa acestora riscul este de numai 20%;
- crize complexe;
Epilepsia poate fi o “complicaţie” a convulsiilor febrile, fie că este vorba
de epilepsie primitiv generalizată, a cărei primă manifestare au fost convulsiile
febrile, fie de o epilepsie secundară lezională sechelară după o criză convulsivă
febrilă prelungită.
Riscul epilepsiei este variabil, el atinge 50% după convulsiile febrile
“complexe”, dacă există antecedente familiale de epilepsie şi semne de afecţiuni
cerebrale. Acest risc este de 40% în absenţa acestor circumstanţe.
Nu există un risc crescut de tulburări neurologice sau mintale la copii
normal dezvoltaţi anterior convulsiilor febrile.
Tulburările intelectuale şi disabilităţile de învăţare sunt şi ele rare după
convulsiile febrile cu o frevenţă de 5 ori mai mare decât retard mintal, chiar dacă
anterior convulsiilor febrile au fost consideraţi normali.
De aceea riscul întârzierii mintale este greu de prevăzut după prima
convulsie febrilă.
Contrar temerii populare, mortalitatea prin convulsii febrile este foarte
scăzută chiar dacă convulsiile febrile se repetă şi chiar dacă se produce status
epileptic la copii anterior normali.
I.8. TRATAMENT
Intervenţia în criza acută:
Scop: oprirea cât mai rapidă a crizei, pentru a se evita leziuni cerebrale
datorate hipoxiei.
Se va trata ca o urgenţă, în special când convulsia febrilă durează 10
minute şi nu are tendinţa să se oprească spontan.
Poziţia: declivă laterală cu eliberarea căilor respiratorii şi cu asigurarea
că circulaţia este coprespunzătoare.
Tratamentul medicamentos:
Se administrează anticonvulsivante: DIAZEPAM în doză de 0,3 - 0,5
mg/kg corp, fără a depăşi 10 mg (doza totală) înaintea vârstei de 10 ani.
Se administrează:
- lent intravenos în 2-3 minute;
- intramuscular;
- pe cale rectală.
9
După încetarea convulsiilor se administrează tratamentul antitermic, care
vizează prevenirea recidivelor în cursul acelei boli febrile.
Se foloseşte PARACETAMOL 20 mg/kg corp.
Tot în scopul scăderii temperaturii se utilizează împachetări, frecţii.
1.9. PROFILAXIE
Tratamentul profilactic al recidivelor convulsiilor febrile constă în
utilizarea medicamentelor anticonvulsivante în două variante: regim discontinuu
sau continuu.
Tratamentul preventiv discontinuu este prescris numai în caz de febră şi
constă în administrarea de DIAZEPAM per os în doză de 0,5 - 1 mg/kg corp
repartizat în 3-4 prize/zi şi antitermice.
10
CAPITOLUL II
SUPRAVEGHEREA BOLNAVILOR ÎN SPITAL
II.1. INTERNAREA BOLNAVULUI

Internarea în spital constituie un eveniment important în
viaţa bolnavului, el se desparte de mediul său obişnuit şi în
stare de infirmitate sau semiinfirmitate este nevoit să recurgă la
ajutorul oamenilor străini.
Această situaţie împreună cu boala îi creează anumite stări
emotive, de care personalul care primeşte bolnavul în spital
trebuie să ţină seama menajându-l cât mai mult.
Internarea este primul contact al bolnavului cu spitalul, şi
de aceea este necesar ca bolnavul să fie cât mai bine primit.
Internarea în spital se face pe baza biletului de internare
emis de medicul de familie.
Bolnavul adus la spital va fi dezbrăcat şi examinat în
cabinetul de consultaţii al serviciului de primire, el va fi
examinat la internare de medicul de gardă.
În acest scop el va culege datele anamnezice de la
bolnavul sau de la martor, date pe care le va trece în foaia de
observaţie a bolnavului.
II.2. ASIGURAREA CONDIŢIILOR DE SPITALIZARE

Scopul spitalizării bolnavului în majoritatea cazurilor este
vindecarea.
Pentru a realiza acest lucru trebuie create condiţii prielnice
necesare ridicării forţei de apărare şi regenerare a organismului
şi scoaterea lui de sub eventualele influenţe nocive ale mediului
înconjurător.
Funcţiile întregului organism sunt controlate şi dirijate de
scoarţa cerebrală. Excitaţiile din mediul înconjurător, pot
acţiona asupra SNC, atât prin numărul cât şi prin calitatea lor,
ceea ce duce la suprasolicitarea şi epuizarea celulelor corticale.
Bolnavii infecţioşi trebuie spitalizaţi în saloane mici de 2-4
paturi, în condiţii de perfectă curăţenie, cuprinzând numai
mobilierul strict necesar. Saloanele trebuie să fie luminoase şi
cu o ventilaţie ireproşabilă, pentru a se putea realiza o aeraţie
permanentă.
Patul trebuie să asigure bolnavului o odihnă perfectă.
Se vor înlătura toţi excitanţii: auditivi, vizuali, olfactivi sau
gustativi cu efecte negative asupra sistemului nervos.
11
Personalul secţiei trebuie să evite discuţiile în saloane şi pe
coridoarele secţiei. Convorbirile vor fi duse cu voci scăzute, dar
în aşa fel încât ca să audă şi bolnavul, căci i se deşteaptă
bănuiala că i se ascunde gravitatea bolii sale.
Asistenta verifică în mod repetat dacă tegumentele
bolnavului sunt transpirate, va asigura lenjerie curată şi uscată
de corp şi de pat, va efectua toaleta parţială a bolnavului, va
schimba lenjeria ori de câte ori este nevoie, va urmări în
permaenţă mucoasa bucală (care se deshidratează repede) se
asigură igiena cavităţii bucale.
Asistenta verifică dacă bolnavul a mâncat.
II.3. ASIGURAREA IGIENEI CORPORALE A BOLNAVILOR

Igiena corporală a bolnavilor se începe de la internare,
când este îmbrăcat şi la nevoie deparazitat. Ea rămâne însă şi
pe mai departe în atenţia asistentei constituind unul dintre
factorii esenţiali ai vindecării.
Neglijarea igienei corporale scade capacitatea funcţională
a pielei şi reduce posibilitatea de apărare şi regenerare a
organismului.
Bolnavii obişnuiţi cu igiena corporală se spală singuri sau
pretind de la personal spălarea corpului, toaleta cavităţii bucale,
întreţinerea părului, schimbarea lenjeriei de noapte cu lenjerie
proaspătă de zi.
Baia pe regiuni se efectuează ori de câte ori este nevoie în
cazul bolnavilor imobilizaţi la pat.
Baia generală la cadă se efectuează de 1-2 ori pe
săptămână.
Baia se efectuează începând cu spălarea extremităţilor,
cefalice, apoi trunchi, membre superioare, membre inferioare,
regiunea perineală cu organe genitale.
Îndepărtarea celulelor moarte se efectuează după
înmuierea cu apă şi săpun.
După clătirea finală, se va efectua spălatul dinţilor, apoi
tăierea unghiilor, uscarea prin tamponare a conductului auditiv
extern.
Întrucât prezenta lucrare de diplomă descrie îngrijirea
copiilor cu convulsii febrile este necesar să menţionăm că oaleta
copiilor este făcută de mamă sau de asistenta medicală.
II.4. SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE ŞI

VEGETATIVE
TEMPERATURA
12
Termometrul maximal utilizat în medicină este gradat
după scala Celsius de la 34,5-42oC. Termometrele în uz sunt
ţinute în soluţii dezinfectante de bromocet sau clorură 2%,
soluţia dezinfectantă trebuie schimbată zilnic.
Măsurarea temperaturii cu termometrul maximal obişnuit
se face în cavităţile închise sau semiînchise, pentru a o obţine
pe cea mai apropiată de cea centrală.
Astfel temperatura se poate măsura în axilă, în plica
inghinală, în gură, dar măsurători mai precise se obţin totuşi
numai în rect şi în vagin, valoarea lor este de 0,5o C mai mare
decât temperatura axilară.
Temperatura se măsoară de 2 ori/zi - dimineaţa şi seara,
valoarea obţinută se notează cu culoarea albastră în foaia de
temperatură a bolnavului respectiv.
Nou născut şi copil mic: 36,1o - 37,8o.
PULSUL
Este o destindere ritmică care poate fi palpată (apăsând
uşor arterele pe suprafeţele dure osoase, sub forma unei
zvâcnituri uşoare ritmice, pulsabilă de unde numele de puls.
Pulsul poate fi măsurat la oricare arteră accesibilă, care
poate fi comprimată pe un plan osos (radială, temporală,
carotidă, humerală, femurală, pedioasă).
La măsurarea pulsului, bolnavul trebuie să fie în repaus
fizic şi psihic cel puţin 5-10 minute înainte de numărare, întrucât
un efort, o emoţie oarecare în timpul sau înaintea pulsului
(modifică rezultatul), se va face cu vârful degetului index,
mediu şi inelar de la mâna dreaptă.
La puls trebuie urmărit volumul sau amplitudinea,
tensiunea pulsului, celeritatea.
Pulsul se măsoară zilnic, valoarea obţinută se notează cu
culoarea roşie întrerupt în foaia de temperatură a bolnavului
respectiv.
În funcţie de vârstă, pulsul variază în felul următor:
- la nou născut 130-140 bătăi/min;
- la copil mic 100-120 bătăi/minut;
- la 10 ani 90 -100 bătăi/minut;
- la 20 ani 60 - 80 bătăi/minut;
- la 60 ani în sus 72 - 84 bătăi/munit.
RESPIRAŢIA
Respiraţia reprezintă nevoia funcţiei umane de a capta
oxigenul din mediul înconjurător, necesar pentru procesul de
oxigenare din organism şi de a elimina CO2, rezultat din arderile
celulare.
13
Frecvenţa respiratorie reprezintă numărul de respiraţie pe
minut, influenţează vârsta şi sexul.
Respiraţia se măsoară în special dimineaţa, înainte ca
pacientul să se trezească. Deasupra cutiei toracice, se aşează
zona plantară a mâinii în decurs de un minut se numără
inspiraţiile acestuia.
Tipuri de respiraţii:
- costal superior la femei;
- costal inferior la bărbaţi;
- de tip abdominal la copii.
Respiraţia se măsoară zilnic, valoarea obţinută se notează
cu valoarea albastru întrerupt, în foaia de temperatură.
la nou născut 30-50 respiraţii/minut;
la 2 ani 25-35 respiraţii/minut;
la 12 ani 15-25 respiraţii/minut;
la adult 16-18 respiraţii/minut;
vârstnic 15-25 respiraţii/minut.
14
TENSIUNEA ARTERIALÃ
Tensiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor
arteriali, constituie tensiunea arterială (T.A.). Valoarea este
determinată, de forţa de contracţie a inimii (care asigură
propulsarea sângelui în arborele arterial), de rezistenţa
întâmpinată de sânge, rezistenţa determinată de elasticitatea şi
calibrul sistemului muscular şi de vâscozitatea sângelui.
Pentru determinarea T.A., bolnavul va fi aşezat în poziţie
culcat sau semişezând într-un fotoliu rezemându-şi braţele.
Pentru înregistrarea T.A. se foloseşte TENSIOMETRUL.
Tensiunea arterială se măsoară zilnic, valoarea obţinută se
notează cu culoarea roşie în Foaia de temperatură.
- 1-3 ani T. max. 75-90, iar T. min. 50-60 mmHg;
- 4-11 ani T. max. 90-110, iar T. min 60-65 mmHg;
- 12-18 ani T. max. 100-120, iar T. min 60-65 mmHg;
- adult T. max. 115-140, iar T.min. 75-90 mmHg
peste 50 de ani T. max. 150/90 mmHg.
DIUREZA
Diureza are scopul de a elimina din organism substanţele
inutile provenite din metabolismul intermediar protidic,
acumulate în sânge, devin toxice pentru organism. Eliminarea
acestor substanţe se face în soluţie apoasă şi împreună cu ele
părăsesc organismul şi sărurile minerale precum şi o serie de
alte substanţe de catabolism, de care organismul nu mai are
nevoie.
Micţiunea - act fiziologic, conştient de eliminare a urinei.
Culoarea - galben deschis;
Mirosul - amoniacal.
pH : 4,5 -5,7 uşor acid.
Sensibile: 1010 - 1025 la 15oC.
Cantitatea: - la nou născut 30-300 ml/24 h;
- la copii 500-1200 ml/24 h;
- adulţi 1200-1400 ml/24 h;
- până la 1800/24 h.
Aspect: clar. Diureza se notează în Foaia de temperatură.
SCAUNUL
Reprezintă resturile alimentare expuse procesului digestiei
eliminate din organism prin actul de defecaţie.
Defecaţia: eliminarea materiilor fecale prin anus;
Frecvenţa: nou născut 1-2 scaune/zi;
adult 1/zi sau 1/2 zile.
Consistenţa: omogenă;
15
Culoarea: brună;
Mirosul: fecaloid;
Orarul: ritmic la aceeaşi oră a zilei de regulă, dimineaţa.
Cantitatea zilnică: 150-200 g. Se notează în Foaia de
temperatură.
II.5. ALIMENTAREA BOLNAVULUI

Modul în care se face alimentarea bolnavilor depinde de
natura bolii de care acesta suferă precum şi de starea generală
a acestuia.
Alimentaţie se face în trei feluri:
- alimentaţia ACTIVÃ, când bolnavul mănâncă singur;
- alimentaţia PASIVÃ, când starea generală a bolnavului nu
îi permite să se alimenteze singur şi deci, trebuie să fie ajutat;
- alimentaţia ARTIFICIALÃ, când alimentaţia trebuie
introdusă în organism, prin mijloace artificiale.
În general, în bolile care împiedică pătrunderea bolului
alimentar din cavitatea bucală în stomac, alimentaţia artificială
poate fi efectuată:
- prin sondă gastrică sau intestinală;
- prin clisme alimentare;
- prin fistulă stomacală;
- pe cale parenterală: - subcutanat;
- intramuscular.
- sau în perfuzii subcutanate.
Alimentaţia bolnavului urmăreşte:
- să acopere cheltuielile enegetice de bază ale
organismului;
- să asigure aportul de melamine şi săruri minerale
necesare desfăşurării normale a metabolismului.
- să favorizeze condiţiile prielnice procesului de vindecare
cruţând organele îmbolnăvite şi asigurând un aport de
substanţe necesare organismului.
- să prevină o evoluţie nefavorabilă în cazul unei
îmbolnăviri latente;
- să împiedice transformarea bolilor acute în cronice;
- să împiedice apariţia recidivelor;
- să consolideze rezultatele terapeutice obţinute prin alte
metode de tratament.
Regimul dietetic al bolnavului trebuie astfel ales încât să
satisfacă atât necesităţile cantitative cât şi pe cele calitative ale
organismului.
16
În cazul copiilor cu convulsii febrile dieta va fi largă
nutritivă şi fără restricţii deosebite, Totuşi, în faza iniţială se
prescrie o dietă lichidă şi semisolidă.
II.6. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

Una din sarcinile cele mai importante ale asistentei
medicale este administrarea medicamentelor.
Medicamentele sunt substanţe utilizate în scopul de a
preveni, de a ameliora sau a vindeca bolile. Ele sunt extrase sau
sintetizate din produse vegetale, animale sau din substanţe
minerale. Acţiunea lor asupra organismului depinde în primul
rând de structura lor chimică, dar o importanţă aproape tot atât
de mare o au şi doza administrată, precum şi calea de
administrare.
Administrarea medicamentelor se face pe mai multe căi,
dintre care, cele mai importante sunt:
- calea digestivă (internă);
- calea externă;
- calea parenterală.
Alte căi de administrare a medicamentelor:
- calea conjunctivă;
- calea vaginală;
- calea rectală.
Reguli generale de administrare a medicamentelor
-respectarea medicamentelor prescrise;
-identificarea medicamentelor prescrise;
-verificarea - calităţii medicamentelor administrate;
-respectarea căii de administrare;
-respectarea dozelor prescrise;
-respectarea orarului de administrare;
-respectarea somnului bolnavului;
-cruţarea combinării medicamentelor;
-administrarea medicamentelor deschise în ce condiţii acestea
pot fi administrate;
-respectarea succesivă de administrare a medicamentelor;
-luarea medicamentelor în prezenţa asistentei;
-servirea bolnavului;
-lămurirea bolnavului asupra medicamentului prescris;
-raportarea medicului a greşelilor de administrare a
medicamentelor.
Asistenta trebuie să cunoască:
- medicamentele după aspect exterior şi proprietăţile fizice;
- dozele terapeutice;
- calea obişnuită de administrare;
17
- modul de administrare cu artificii şi manopere ce pot fi
utilizate pentru a masca gustul sau mirosul unor medicamente;
- incompatibilitatea medicamentelor;
- modul de păstrare a medicamentelor;
- efectele ce se aşteaptă de la medicamente;
- timpul după care se realizează efectul;
- efectele secundare ale medicamentelor;
II.7. PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA

RECOLTAREA DE PRODUSE BIOLOGICE ŞI PATOLOGICE
Pregătirea zilnică a bolnavului
- se încadrează în munca de educaţie şi de liniştire, pe
care asistenta medicală o duce cu bolnavul în momentul primirii
lui în secţie;
- atitudinea asistentei medicale trebuie să reflecte dorinţa
permanentă de a-l ajuta;
În preajma examenului de orice natură, asistenta medicală
va lămuri pacientul asupra caracterului inofensiv al examenului;
- asupra eficacităţii şi necesităţii lui, căutând să reducă, la
maximum durerile care eventual vor fi provocate prin unele
manevre simple;
- bolnavul nu trebuie indus niciodată în eroare pentru că
aşa va pierde încrederea în personalul de îngrijire;
- se va ţine seama de simţul pudic al pacientului.
1. Recoltarea şi examenul urinei
Pentru examenul fizic, urina trebuie recoltată timp de
24 de ore.
În cursul examenului fizic, se descrie: cantitatea, culoarea,
mirosul şi densitatea.
Pentru examenul chimic: se trimite urina colecţionată
din timp de 24 de ore, sau numai urina proaspătă de dimineaţă,
care este cea mai concentrată.
Pentru un examen curent - se trimite 100-150 ml, din care
se va determina şi densitatea şi se va examina şi sedimentul de
urină.
2.Recoltarea sângelui venos pentru examinãri

hematologice se face pe substanţe anticoagulante de
preferinţă uscată.
Recoltarea se face prin puncţie venoasă.
Ca anticoagulante se folosesc:
- Heparină, în cantitate de 0,1-0,2 mg/ml sânge;
- Citrat de sodiu, în soluţie izotonică de 3,8%
Pentru determinarea V.S.H :
18
- se recoltează 1,6 ml de sânge, prin puncţie venoasă, în
condiţii sterile pe 0,4 ml de soluţie izotonică de citrat de sodiu
(3,8%).
Pentru examinări biochimice şi enzimatice
- glicemia, lipemia, colesterina totală şi esterificată,
proteinemia totală şi a funcţiilor proteice, ureei, creatininei,
acidului uric, ca şi probele de disproteinemie, se recoltează
dimineaţa pe nemâncate câte 5-6 ml sânge fără substanţă
anticoagulantă.
Recoltarea sângelui pentru examen serologic.
- recoltarea de sânge pentru această analiză se face fără
substanţa anticoagulantă, fiind nevoie numai de un ser sanguin.
În general, pentru o analiză se recoltează 5-10 ml sânge.
De obicei reacţiile serologice trebuie repetate cel puţin de 2 ori
la intervale 7-10-14 zile sau şi mai multe pentru ca analizele să
se efectueze în diferite faze ale bolii: “PRIZE”.
Asistenta notează pe Foaia de temperatură a bolnavului
data când s-a efectuat analiza şi data pe care a fixat-o medicul
pentru recoltarea prizei următoare de sânge.
19
II.8 TEHNICI IMPUSE DE AFECŢIUNE
ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU FEBRÃ
Febra nu se confundă cu boala. Ea poate fi un episod
pasager, poate însoţi evoluţia bolii sau să lipsească în totalitate.
Febra se combate numai dacă depăşeşte anumite valori şi
persistă mai mult timp, astfel încât pune în pericol funcţiile
vitale ale organismului.
La nou născut peste 390C, pot apărea, complicaţii,
nervoase, cardiovasculare, renale, la sugar, copilul mare şi
adultul tânăr complicaţiile survin dacă temperatura depăşeşte
40o C, la adultul în vârstă, peste 380 C.
Bolnavul febril prezintă modificări în funcţionalitatea
principalelor aparate
şi sisteme apărând o serie de simptome cu:
- hiperemie, paloare, tahicardie, scăderea toleranţei
digestive, micţiuni frecvente, agitaţii pulvomotorii sau
somnolenţă, transpiraţii la nivelul tegumentelor. Agitaţia
psihomotorie poate evolua spre delir la copilul mare şi adult şi
convulsii tonicoclonice la nou născut, sugar şi copilul mic.
Bolnavul febril prezintă un consum mare de calorii.
Asistenta trebuie să acorde atenţie sporită îngrijirii
bolnavului febril.
a. ASIGURAREA IGIENEI CORPORALE

- verifică în mod repetat dacă tegumentele bolnavului sunt
transpirate.
- va asigura lenjeria de pat şi corp uscată şi curată;
- va efectua toalete bolnavului;
- va schimba lenjeria bolnavului ori ce câte ori este
necesar.
- urmăreşte în permanenţă mucoasa bucală (care se
dezhidratează foarte repede), asigurându-i şi igiena cavităţii
bucale.
b. ASIGURAREA BOLNAVULUI CU LICHIDELE

NECESARE PENTRU PREVENIREA DEZHIDRATÃRII;
- combate hiperdermia dacă aceasta depăşeşte valorile
majore;
- se îngrijeşte să comande ceai pentru rehidratarea
permanentă a bolnavului;
- administrează acestuia cantităţile necesare, la intervale
regulate, după necesităţi;
- observă în permanenţă simptomele clinice, care însoţesc
febra. În acest scop măsoară pulsul, frecvenţa respiratorie,
20
observă culoarea tegumentelor şi comportamentul bolnavului,
înregistrează hipertermia majoră şi anunţă medicul.
c. APLICAREA DE COMPRESE UMEDE ŞI RECI

- pregăteşte de urgenţă comprese umezite în apă la rece
la temperatura 10-15oC;
- aplică comprese pe torace, pe cap şi dacă este necesar şi
pe trunchi;
- pune la îndemână cearşafuri pentru împachetarea, baia
hipotermizantă, prosoape uscate.
- verifică pulsul, culoarea tegumentelor bolnavului;
- întrerupe aplicarea compreselor, dacă tegumentele devin
cianotice.
- schimbarea compreselor la intervale de 5-10 minute, de
3-6 ori, până când se observă scăderea temperaturii corpului cu
1-20C.
d. ÎMPACHETAREA
- dacă aplicarea compreselor nu are efect scontat, se
efectuează împachetarea în cearşafuri umede la temperatura
10-15o C;
- verifică pulsul, culoarea tegumentelor, starea generală;
- schimbă împachetarea din 5 în 5 minute (de 2-3 ori);
- în cazul unor bolnavi mai gravi pentru menajarea
bolnavului cearşaful de desubt se schimbă la intervale de 20
minute, iar cel de la suprafaţă din 5 în 5 minute;
- aplică bolnavului comprese reci pe cap;
- administrează bolnavului lichide reci sau calde, după
indicaţiile medicului;
- după împachetare şterge tegumentele bolnavului cu
prosoape uscate;
- după circa 10 minute de la împachetare măsoară
temperatura bolnavului (care poate fi cu 2-30C, mai mică decât
înaintea împachetării);
- pregătirea patului bolnavului şi îl lasă în linişte sub
supraveghere, de regulă, acesta adoarme, având un somn
liniştit, şi respiraţia regulată.
e. BAIA RECE SAU MODERATÃ

- dacă temperatura bolnavului nu a scăzut în mod
corespunzător asistenta îi va pregăti baia rece (33oC) sau
moderată (35oC).
21
- verifică starea clinică a bolnavului, cantitatea de apă
pregătită este de 200 l, durata băii 8-10 minute, se poate
repeta de 2-3 ori/24 ore.
- verifică în permanenţă culoarea tegumentelor, pulsul,
respiraţia bolnavului;
- întrerupe baia în cazul cianotizării tegumentelor şi
apariţia stării de colaps.
- baia este suficientă dacă tegumentele devin hiperemice.
Bolnavului i se amplifică mişcările respiratorii, se intensifică
bătăile cardiace şi are o stare de bună dispoziţie;
- după baie frecţionează tegumentele uşor cu prosoape
uscate şi curate.
- îmbracă bolnavul în lenjerie încălzită şi îl culcă în pat;
- verifică dacă acesta are frisoare, în acest caz îl înveleşte
în 2 pături în plus, îi administrează ceai fierbinte.
f. ADMINISTREAZÃ MEDICAMENTE SEDATIVE

- se administrează diazepam, fenobarbital la bolnavii
agitaţi.
g. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PENTRU
TRATAREA AFECŢIUNII DE BAZÃ
- se îngrijeşte să execute întocmai tratamentul prescris de
medic
h. ASIGURÃ REGIM ALIMENTAR CORESPUNZÃTOR

Regimul bolnavului febril este hiperglucidic 60-70%, şi
hipolichidic, proteinele se dau în cantitate de 20%.
i. EDUCAŢIA SANITARÃ
- se efectuează instrucţia bolnavilor şi aparţinătorilor
privind necesitatea şi rolul împachetărilor şi băilor reci, acestea
nu se aplică la bolnavi în stare gravă, debilii, cardiaci,
decompensaţi astenici.
II.10 EDUCAŢIA SANITARÃ A BOLNAVILOR

SPITALIZAŢI
Educaţia bolnavilor spitalizaţi, presupune o muncă
continuă, serioasă şi uneori dificilă, din partea personalului
sanitar mediu, în scopul obţinerii colaborării bolnavului pentru
vindecarea lor cât mai rapidă.
Succesul educaţiei sanitare depinde în foarte mare măsură
de educaţia anterioară a bolnavului, de gradul său de cultură,
precum şi de calitatea asistentei, de competenţa sa
profesională şi comportamentul la locul de muncă, în interesul
22
pe care îl arată bolnavului privind îngrijirile şi tot ceea ce
întreprinde pentru vindecarea acestuia.
Asistenta medicală trebuie să urmească o serie de
obiective în realizarea instruirii bolnavului.
În cazul copiilor cu convulsii febrile educaţia sanitară de
face mamei.
1. RESPECTAREA DE CÃTRE BOLNAV A IGIENEI

PERSONALE
- asistenta instruieşte bolnavul cum trebuie să folosească,
lenjeria de corp, de pat, obiectele personale de toaletă, WC-ul,
scuipătoarea sau plosca, urinarul.
2. RESPECTAREA DE CÃTRE BOLNAV A CIRCUITELOR

UNITÃŢII
Explică bolnavului cum şi de ce se aplică un anumit circuit
al bolnavului în unitate, nu părăseşte secţia, salonul decât la
indicaţia sau cu avizul asistentei sau a medicului, nu intră în
contact cu bolnavii altor secţii, cu persoane străine cu obiectele
acestora, cu personalul medico-sanitar şi de îngrijire, decât în
limitele impuse de regulament.
Veghează în continuare ca bolnavul să respecte întocmai
cele transmise.
Se străduieşte ca bolnavul să respecte în mod conştient
aceste reguli explicând cu răbdare tot ceea ce bolnavul n-a
înţeles, ori de câte ori situaţia o impune.
3. RESPECTAREA DE CÃTRE BOLNAV A TRATAMENTULUI

PRESCRIS DE MEDIC
Explică bolnavului importanţa fiecărui medicament, orarul
de administrare şi efectele lui. Instruieşte bolnavul despre doza
ce i se administrează, explicând riscul nerespectării acesteia.
Explică pericolul transmiterii medicamentelor de la un
bolnav la altul sau a acestora introduse în mod fraudulos de
aparţinători.
Colaborează cu bolnavul pentru a cunoaşte efectul
medicaţiei administrate.
4. RESPECTAREA DE CÃTRE BOLNAV A REGIMULUI

ALIMENTAR
Informează bolnavul despre regimul alimentar pe care
trebuie să îl urmeze, de ce trebuie să respecte regimul prescris,
23
care sunt alimentele admise şi interzise, riscul consumării
alimentelor interzise, precum şi riscul contaminării bolnavilor, a
aparţinătorilor şi a personalului care îl îngrijeşte, dacă nu
respectă circuitul alimentelor şi a veselei.
5. COLABORAREA BOLNAVULUII PENTRU RECOLTAREA

PRODUSELOR BIOLOGICE, PATOLOGICE,
EFECTUAREA DIFERITELOR INVESTIGAŢII DE
LABORATOR
Informează bolnavul despre investigaţiile care trebuie
efectuate, importanţa lor şi caută să înlăture frica bolnavului,
explică riscul contaminării personalului medico-sanitar în
recoltare sau a diferitelor investigaţii în cazul lipsei de
colaborare a bolnavului cu echipa medico-sanitară precum şi
cum trebuie respectate circuitul unor produse patologice
desemnate de bolnav.
6. COLABORAREA CU BOLNAVUL PRIVIND APRECIEREA

EVOLUŢIEI SALE CIVILE
Explică bolnavului despre importanţă informării de către
acesta asupra modificărilor, care apar în intensitatea
simptomelor bolii pentru care a fost internat, simptomele noi de
însănătoşire.
Educă bolnavul spre a nu dezinforma privitor la evoluţia
clinică, verifică datele transmise de bolnav.
7. ÎNŢELEGEREA DE CÃTRE BOLNAV A MÃSURILOR DE

PROFILAXIE PE CARE TREBUIE SÃ LE RESPECTE
PENTRU PREVENIREA RECIDIVELOR ŞI/SAU
COMPLICAŢIILOR
Explică bolnavului de ce şi cum trebuie să respecte
măsurile de prevenire a recidivelor şi/sau complicaţiilor, de la
caz la caz.
Se adaptează nivelul de înţelegere a bolnavului până când
se lămureşte de participarea conştientă a acestuia, la sarcinile
trasate în acest sens.
ATENŢIE : instruirea bolnavului este obligatorie.
24
II.11 EXTERNAREA BOLNAVULUI
Momentul plecării din spital este stabilit de medic şi când
starea pacientului s-a ameliorat.
Asistenta ajută medicul punând la dispoziţia acestuia toată
documentaţia necesară completării epicrizei.
Va verifica dacă hainele cu care a venit bolnavul corespund
anotimpului şi în special vremii momentului externării.
Verifică dacă a venit documentaţia.
Asistenta aprofundează cu bolnavul indicaţiile primite de la
medic ce sunt cuprinse în biletul de ieşire. Va lămuri importanţa
respectării regimului, dacă se continuă tratamentul se va
verifica dacă bolnavul şi-a însuşit în mod corespunzător tehnicile
necesare pentru continuarea tratamentului prescris la domiciliu,
se va insista ca la data indicată să se prezinte la control. Îi va
preciza, să se ferească de frig, umezeală.
25
CAPITOLUL III
PREZENTAREA PLANURILORDE ÎNGRIJIRE PENTRU TREI COPII

CU CONVULSII FEBRILE
CAZUL I
A. Culegerea datelor . Interviu
Numele:A. Nr.F.O. 14
Prenumele:D.
Vârsta: 4 luni
Naţionalitatea: română
Data internării: 03.01.2011
Data externării:13.01.2011
Diagnosticul la internare:rinofaringită, convulsii
Diagnosticul la externare: convulsii febrile, rinofaringită
B. Motivele internării:
- febră 39°C
- la domiciliul a prezentat convulsii
- tuse iritativă
C. Istoricul bolii
În urmă cu o zi sugarul prezintă febră 39,5 °C, motiv pentru care mama se
adresează medicului de familie care îi recomandă tratament cu ampicilină
injectabilă. În urmă cu aproximativ trei ore face crize convulsive motiv pentru
care este adus la spital pentru investigaţii şi conduită terapeutică.
D. Antecedente heredo-colaterale: nu există

E. Antecedente personale:
- fiziologice - A = 8, alimentat natural, vaccinat conform schemei
- patologice – stomatită, Candida Albicans
F. Examen clinic general
Greutate – 6400 g, talia 62 cm, PC – 40,9 cm, PT – 40,6 cm, FR – 40 resp / min,
FC – 120 băt./min, temperatura - 39°C, diureza – micţiuni spontane, urini
normocrome, tranzit intestinal fiziologic
- starea generală - influenţată
- tegumente şi mucoase – palide, curate, elastice, discretă cianoză periorală şi
nazală
26
- ţesut celular subcutanat – normal reprezentat, Turgor ferm
- sistem limfo – ganglionar - nepalpabil superficial
- sistem muscular - normotrof, normoton, normokinetic
- aparat cardio-vascular: zgomotele cardiace ritmice, şoc apexian în spaţiul V
intercostal stâng pe linia medioclaviculară
- aparat respirator: torace normal conformat, obstrucţie nazală, sonoritate
pulmonară normală, tuse iritativă, murmur vezicular fiziologic.
- aparat digestiv: congestie faringiană, abdomen suplu, nedureros la palpare,
ficat la rebordul costal, splina nepalpabilă, sonoritate normală, tranzit intestinal
fiziologic, apetit redus
- aparat urogenital: lojele renale nedureroase, rinichi nepalpabili, micţiuni
fiziologice, urini normocrome, organe genitale externe normal conformate
Sistem nervos – central - fără semne de iritaţie meningiană
Organe de simţ - normale
Externarea bolnavului
Sugar de patru luni de sex masculin, cu greutatea de 6.400 g , talia 62 cm,
se internează pentru febră 39°C, tuse iritativă, la domiciliul prezintă convulsii
după un episod febril.
Examenele de laborator efectuate în cursul spitalizării şi care sunt
menţionate în tabelul de investigaţii au valori cuprinse în limitele normale. Se
precizează diagnosticul de convulsii febrile.
După tratamentul efectuat în timpul spitalizării cu Penicilina G 1.000.000
UI patru prize şi luminal 0.015 x 2, simptomatologia s-a ameliorat.
Copilul este externat cu recomandările:
- va continua tratamentul cu luminal 0.015 g – 1 tb x 2/zi
- va reveni la control peste 3 luni
27
CAZUL I
Nevoile fundamentale dupã modelul conceptual al Virginiei Henderson
Nr. Nevoia fundamentală Problema de dependenţă Sursa de dificultate
1. A respira şi a avea o bună Tuse seacă , iritativă Obstrucţie nazală
circulaţie
2. A bea şi a mânca Apetit redus Febra, obstrucţie nazală
3. A elimina Nu are control sfincterian Vârsta
4. A se mişca şi a menţine o Dependent de mamă pentru Vârsta
bună postură deplasare
5. A dormi şi a se odihni Somn necorespunzător calitativ Tusea
şi cantitativ Febra
6. A se îmbrăca şi a se Nu se poate îmbrăca şi Vârsta
dezbrăca dezbraca
7. A menţine temperatura T = 39°C Rinofaringita
corpului în limite normale
8. A fi curat, a-şi proteja Incapacitate de a-şi acorda Vârsta
tegumentele îngrijiri igienice
9. A evita pericolele Risc de complicaţii Procesul infecţios

10. A comunica Nu comunică Vârsta
11. A-şi practica religia Dependent Vârsta
12. A se preocupa de Dependent Vârsta
realizarea proprie
13. A se recreea ------- --------
14. A învăţa ------- --------
28
CAZUL I
Analize de laborator şi alte explorări
Data Analize efectuate Rezultate Valori normale
obţinute
03.01 Hematii 3.000.000 / mm3 3,5-5,5 mil. / mm3
2011 Hemoglobină 11g% 12,2±3g% la 3-5 luni
Hematocrit 33% 35-49% (2-31 săptămâni)
Globule albe 12.500 /mmc 4000-9000/mmc

Polinucleare 87% 60-70%
Limfocite 10% 30-38%
Monocite 2% 3-8%
Eozinofile 1% 0-4%
Grup sanguin, Rh O I, Rh + ----
Reticulocite 15% 5-15%
Calciu ionic 4,5 m Eq/l 5,2-6,0 mEq/l la sugar
Magneziu 1,89 mEq/l 1,2-1,7 mEq/l
Examen sumar de urină albumină-absent albumină-absent
glucoză-absent glucoză-absent
pigmenţi biliari- pigmenţi biliari-absenţi
absenţi sediment – rare epitelii
sediment-săruri plate
amorfe
29
CAZUL 1
DATE PRIVIND ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
Nr.crt Medicamentul Modul de prezentare Doza administrată Acţiunea terapeutică Reacţii adverse
1 Penicilina G Flacoane – 400.000 UI, 500.000 Ui / 24 ore n (6,12,18,24) Antibiotic bactericid Reacţii alergice,
1.000.000 UI, i.m. în treimea medie a feţei externe faţă de cocii gram uticarie, şoc
5.000.000 UI conţinând a coapsei pozitivi şi gram anafilactic (foarte rar)
pulbere pentru negativi
prepararea soluţiilor
injectabile
2 Fenobarbital Comprimate de 15 mg Per os 1 cp x 2/24 ore (12 – 20) Sedativ, hipnotic, Poate prezenta
anticonvulsivant fenomene de excitaţie
nervoasă, alergie de
tip urticarian
3 Paracetamol Copmprimate de 500 Per os – ½ cp / 24 ore Analgezic, După administrare
mg ¼ cpx 2 ( 12 – 18) antipirretic îndelungată, erupţii
cutanate
În perioada spitalizării bolnavul primeşte următoarele medicamente:
03.01. – 7.01. 2011 1+2+3
08.01. – 13.01. 2011 1+2
30
CAZUL I
PLAN DE ÎNGRIJIRE
Data Problema de Obiective Intervenţii Evaluare
dependenţă
3.01 -tuse seacă, iritativă - bolnavul să aibă o bună - preiau bolnavul şi anunţ imediat medicul -se constată
-obstrucţie nazală respiraţie - măsor funcţiile vitale şi le notez în foaia de temperatură amelio-rare a
- tratamentul tusei respiraţiei 40
- administrez oxigen pe mască (3-5 l/min). Oxigenul îl resp/min
umezesc prin barbotarea într-un flacon cu apă în amestec
cu alcool 70-950-5 ml alcool la 100 ml apă. P=120puls/min
- puncţionez o venă de pe faţa dorsală a membrului

superior drept şi recoltez sânge pentru efectuarea
analizelor de laborator
- administrez la recomandarea medicului tratament
sedativ pentru liniştirea sistemului nervos
- dezobstruez căile respiratorii înainte de fiecare masă
- supraveghez funcţiile vitale şi vegetative şi am notat în
foaia de temperatura datele obţinute
31
4.01 -tuse seacă, iritativă - bolnavul să aibă o bună - administrare de antipiretice şi sedative, antibiotic -bolnavul prezintă
- -obstrucţie nazală respiraţie -avertizarea mamei pacientului pentru riscul asumat în o stare de igienă
- tratamentul tusei cazul că nu respectă indicaţia dată corespunzătoare
7.01
- supraveghez funcţiile vitale şi vegetative şi am notat în -respiraţia
foaia de temperatura datele obţinute fiziologică
-ajut mama la efectuarea toaletei copilului şi la -mama copilului

schimbarea lenjeriei este preocupată de
îngrijirea acestuia
- am aşezat copilul într-o poziţie mai înaltă pentru a avea
o postură care să uşureze respiraţia
8.01 -tuse devine - bolnavul să aibă o bună - supraveghez funcţiile vitale şi vegetative şi am notat în - evoluţia
- productivă respiraţie foaia de temperatura datele obţinute favorabilă
10.01 -obstrucţie nazală - tratamentul tusei -ajut pacientul la efectuarea toaletei şi la schimbarea T=370C
lenjeriei
- administrez medicamentele recomandate de medic
11.01 -dificultate în a se - -ajutarea bolnavului în -asigur liniştea nocturnă şi condiţii de confort termic - evoluţia
odihni a se odihni normal şi -aerisesc încăperea înaintea somnului nocturn favorabilă
liniştirea lui
-supraveghez funcţiile vitale şi vegetative
-
32
12.01 -potenţial de - să respecte tratamentul -am administrat tratamentul indicat de medic - afebril
complicaţie indicat de medic -antibioterapie - apetit normal
-dificultatea în a se - ajutarea pacientului în a -evoluţie favorabilă
recrea se recrea
Sugar de patru luni de sex masculin, cu greutatea de 6.400 g , talia 62 cm, se internează pentru febră 39°C, tuse
iritativă, la domiciliul prezintă convulsii după un episod febril.
Examenele de laborator efectuate în cursul spitalizării şi care sunt menţionate în tabelul de investigaţii au valori
cuprinde în limitele normale. Se precizează diagnosticul de convulsii febrile.
După tratamentul efectuat în timpul spitalizării cu Penicilina G 1.000.000 UI patru prize şi luminal 0.015 x 2,
simptomatologia s-a ameliorat.
33
CAZUL II
Numele:P Nr.F.O. 29
Prenumele:G
Vârsta: 8 luni
Naţionalitatea:română
Data externării:14.01.2011
Diagnosticul la internare: convulsii febrile, pneumonie interstiţială
Diagnosticul la externare: convulsii febrile, pneumonie interstiţială
- febră
- dispnee
- tuse productivă
C. Istoricul bolii
Mama copilul susţine că în urma tratamentului recomandat de medicul de
familie cu Biseptol, copilul continuă să facă febră, după care a prezentat
convulsii. Medicul de familie îi recomandă internarea de urgenţă pentru
investigaţii şi tratament.
- patologice – bromşiolită la 6 luni
Greutate – 8600 g, talia 72 cm, FR – 34 resp / min,
FC – 120 băt./min, temperatura - 39°C, diureza – micţiuni spontane, urini
nazală
- aparat cardio-vascular: zgomotele cardiace ritmice, şoc apexian în spaţiul IV
34
- aparat respirator: dispnee, tiraj intercostal, tuse iritativă, raluri bronşice
bilateral, torace normal conformat, obstrucţie nazală, sonoritate pulmonară
normală
- aparat digestiv: abdomen suplu, nedureros la palpare, ficat la rebordul costal,
splina nepalpabilă, sonoritate normală, tranzit intestinal fiziologic, apetit păstrat
Sugar de opt luni de sex masculin, cu greutatea de 8.600 g , se internează
pentru febră 39°C, tuse productivă, la domiciliul prezintă convulsii după un
episod febril.
Pe baza rezultatelor xamenelor de laborator efectuate în cursul spitalizării
şi care sunt menţionate în tabelul de investigaţii se precizează diagnosticul de
pneumonie interstiţială, convulsii febrile.
În urma tratamentului efect cu ampicilină un gram injectabil (24 h,
fluimicil 2 plicuri / 24 h, paracetamol ¼ cp x 4, paracetamol ¼ cp x 4, luminal
0,015 1 cp x 3/zi, dezobstruarea CRS cu ser fiziologic 1-2 picături starea
generală se ameliorează.
35
CAZUL II
1. A respira şi a avea o bună Dispnee, Tuse productivă Pneumonia interstiţială
circulaţie
dezbrăca dezbraca
7. A menţine temperatura T = 39°C Pneumonia

realizarea proprie
13. A se recreea ------- --------
14. A învăţa ------- --------
36
CAZUL II
obţinute
7.01.2011 Hemoglobină 11g% 11,8±2,3g% la 6-11 luni
Hematocrit 33% 30-40% (6-12 săpt.)
Globule albe 9.600 /mmc 6000-17500/mmc la 12
luni
Monocite 3% 3-8%
Eozinofile 2% 0-4%
VSH 30 mm/h 7-8 mm/h
amorfe
8 I – EEG – traseu EEG de somn cu aspect de discretă suferinţă
mezondiencefalică postcritică
Radiografie toracică – infiltrat interstiţial intercleidohilar şi hiliobazal bilateral.
Cord normal radiologic
37
CAZUL I1
Nr.crt Medicamentul Modul de prezentare Mod de administrare Acţiunea terapeutică Reacţii adverse
1 Ampicilină Flacoane –250 şi 500 1 g la 24 h / 24 ore (6,12,18,24) Antibiotic cu spectru Reacţii alergice,
mg i.m. în treimea medie a feţei externe larg urticarie, şoc
- conţinând pulbere a coapsei anafilactic (foarte rar)
pentru prepararea
soluţiilor injectabile
2 Fenobarbital Comprimate de 15 mg Per os 1 cp x 3 / 24 ore (10-16–20) Sedativ, hipnotic, Poate prezenta
anticonvulsivant fenomene de excitaţie
nervoasă, alergie de
tip urticarian
3 Paracetamol Comprimate de 500 mg Per os – 1 cp / 24 ore Analgezic, antipiretic După administrare
¼ cp x 4 ( 8 -12 - 16– 20) îndelungată, erupţii
cutanate
4 Fluimicil Plicuri cu granule de 2 plicuri / 24 ore Dizolvă mucusul, Tulburări gastro
100 g secreţiile dense care -intestinale
se fluidifică şi pot fi
expectorate
07.01 – 14.01. 2011 1+2+3+4
38
CAZUL II
PLAN DE ÎNGRIJIRE
dependenţă
7.01 -tuse productivă - bolnavul să aibă o bună - preiau bolnavul şi anunţ imediat medicul -se constată
-dispnee respiraţie - măsor funcţiile vitale şi le notez în foaia de temperatură amelio-rare a
- tratamentul tusei respiraţiei 40
- administrez oxigen pe mască (3-5 l/min). Oxigenul îl resp/min
umezesc prin barbotarea într-un flacon cu apă în amestec
cu alcool 70-950-5 ml alcool la 100 ml apă. P=120puls/min

39
8.01 -tuse productivă - bolnavul să aibă o bună - administrare de antipiretice şi sedative, antibiotic -bolnavul prezintă
- -obstrucţie nazală respiraţie -avertizarea mamei pacientului pentru riscul asumat în o stare de igienă
- tratamentul tusei cazul că nu respectă indicaţia dată corespunzătoare
11.01
- supraveghez funcţiile vitale şi vegetative şi am notat în -respiraţia
foaia de temperatura datele obţinute fiziologică
-ajut mama la efectuarea toaletei copilului şi la -mama copilului

schimbarea lenjeriei este preocupată de
îngrijirea acestuia
12.01 -dificultate în a se - -ajutarea bolnavului în -asigur liniştea nocturnă şi condiţii de confort termic - evoluţia
13.01 odihni a se odihni normal şi -aerisesc încăperea înaintea somnului nocturn favorabilă
liniştirea lui
-
40
complicaţie indicat de medic -antibioterapie - apetit normal
recrea se recrea
Sugar de opt luni de sex masculin, cu greutatea de 8.600 g , se internează pentru febră 39°C, tuse productivă, la
domiciliul prezintă convulsii după un episod febril.
Pe baza rezultatelor examenelor de laborator efectuate în cursul spitalizării şi care sunt menţionate în tabelul de
investigaţii se precizează diagnosticul de pneumonie interstiţială, convulsii febrile.
În urma tratamentului efect cu ampicilină un gram injectabil / 24 h, fluimicil 2 plicuri / 24 h, paracetamol ¼ cp x 4,
paracetamol ¼ cp x 4, luminal 0,015 1 cp x 3/zi, dezobstruarea CRS cu ser fiziologic 1-2 picături starea generală se
ameliorează.
41
CAZUL III
Numele:A Nr.F.O. 39
Prenumele:A
Vârsta: 9 luni
Naţionalitatea:română
Data externării: 22.01.2011
Diagnosticul la internare: convulsii febrile, bronşiolită
Diagnosticul la externare: convulsii febrile, bronşiolită
- febră
- dispnee
- bătăi ale aripilor nasului
C. Istoricul bolii
Mama copilul susţine că deşi s-a administrat tratament cu amplicilină 1 g/
24 ore ( la domiciliu) copilul continuă să facă febră, după care a prezentat
convulsii. Medicul de familie îi recomandă internarea de urgenţă pentru
investigaţii şi tratament.
- patologice – rinofaringită la 3 luni
Greutate – 8900 g, talia 72 cm, FR – 60 resp / min,
FC – 120 băt./min, temperatura – 39,5°C, diureza – micţiuni spontane, urini
nazală
- aparat cardio-vascular: zgomotele cardiace ritmice, şoc apexian în spaţiul IV
42
- aparat respirator: dispnee, tiraj intercostal, bătăi ale aripilor nasului, tuse
iritativă, raluri sibilante pe ambele arii pulmonare
- aparat digestiv: abdomen suplu, nedureros la palpare, ficat la rebordul costal,
splina nepalpabilă, sonoritate normală, tranzit intestinal fiziologic, apetit păstrat
Copil de nouă luni de sex feminin, cu greutatea de 8.900 g , se internează
pentru febră 39,5°C, tuse productivă, la domiciliul prezintă convulsii după un
episod febril.
Pe baza rezultatelor examenelor de laborator efectuate în cursul
spitalizării şi care sunt menţionate în tabelul de investigaţii se precizează
diagnosticul de bronşiolită, convulsii febrile.
În urma tratamentului efect cu
- paracetamol ¼ cp x 4
- fluimicil 1/2 plicuri x 4 / 24 h,
- împachetări reci
- aport lichidian de 1000 ml /24 ore
- aspirarea secreţiilor bronşice
evoluţia este favorabilă
43
CAZUL III
1. A respira şi a avea o bună Dispnee Bronşiolită
circulaţie
dezbrăca dezbraca
7. A menţine temperatura T = 39,5°C bronşiolită

realizarea proprie
13. A se recreea ------- --------
14. A învăţa ------- --------
44
CAZUL III
obţinute
7.01.2011 Hemoglobină 12g% 11,8±2,3g% la 6-11 luni
Hematocrit 31% 30-40% (6-12 săpt.)
Globule albe 10.000 /mmc 6000-17500/mmc la 12
luni
Monocite 4% 3-8%
Eozinofile 1% 0-4%
VSH 28 mm/h 7-8 mm/h
amorfe
16 I – EEG – traseu EEG de somn în limitele normale vârstei
Radiografie toracică – infiltrat interstiţial bilateral. Cord normal radiologic
45
CAZUL I1I
Nr.crt Medicamentul Modul de prezentare Mod de administrare Acţiunea terapeutică Reacţii adverse
1 Paracetamol Comprimate de 500 mg Per os – 1 cp / 24 ore Analgezic, antipiretic După administrare
¼ cp x 4 ( 8 -12 - 16– 20) îndelungată, erupţii
cutanate
2 Fluimicil Plicuri cu granule de 2 plicuri / 24 ore Dizolvă mucusul, Tulburări gastro
100 g ½ plic la 6 H ( 6 - 12 – 18 – 24) secreţiile dense care -intestinale
se fluidifică şi pot fi
expectorate
15.01. – 22.01. 2011 1+2
46
CAZUL III
PLAN DE ÎNGRIJIRE
dependenţă
14.01 -dispnee - bolnavul să aibă o bună - preiau bolnavul şi anunţ imediat medicul -se constată amelio-
-dificultate în respiraţie - măsor funcţiile vitale şi le notez în foaia de temperatură rare a respiraţiei 40
alimentaţie - alimentaţie resp/min
- administrez oxigen pe mască (3-5 l/min). Oxigenul îl
corespunzătoare umezesc prin barbotarea într-un flacon cu apă în amestec P=120puls/min
cu alcool 70-950-5 ml alcool la 100 ml apă.
47
15.01 -obstrucţie nazală - bolnavul să aibă o bună - administrare de antipiretice şi sedative -bolnavul prezintă o
- respiraţie -avertizarea mamei pacientului pentru riscul asumat în stare de igienă
cazul că nu respectă indicaţia dată corespunzătoare
18.01
- supraveghez funcţiile vitale şi vegetative şi am notat în -respiraţia fiziologică
foaia de temperatura datele obţinute -mama copilului este
-ajut mama la efectuarea toaletei copilului şi la preocupată de
schimbarea lenjeriei îngrijirea acestuia

19.01 -dificultate în a se - -ajutarea bolnavului în -asigur liniştea nocturnă şi condiţii de confort termic - evoluţia favorabilă
20.01 odihni a se odihni normal şi -aerisesc încăperea înaintea somnului nocturn
liniştirea lui
-
complicaţie indicat de medic supraveghez funcţiile vitale şi vegetative - apetit normal
recrea se recrea
Copil de nouă luni de sex feminin, cu greutatea de 8.900 g , se internează pentru febră 39,5°C, tuse productivă, la domiciliul prezintă convulsii
după un episod febril. Pe baza rezultatelor examenelor de laborator efectuate în cursul spitalizării şi care sunt menţionate în tabelul de investigaţii se
precizează diagnosticul de bronşiolită, convulsii febrile.În urma tratamentului efectuat cu - paracetamol ¼ cp x 4, - fluimicil 1/2 plicuri x 4 / 24 h,
- împachetări reci, - aport lichidian de 1000 ml /24 ore , - aspirarea secreţiilor bronşice. Evoluţia este favorabilă.
Copilul este externat cu recomandările: va continua tratamentul cu luminal 0.015 g – 1 tb x 3/zi, va reveni la control peste 3 luni
48
CAPITOLUL IV
CONCLUZII ASUPRA LUCRĂRII
Am început lucrarea cu noţiuni de anatomie şi fiziologie a sistemului

nervos.
În capitolul I, am prezentat date descriptive privind convulsiile febrile la
copil, respectiv: definiţie, etiologie, patogenie, tablou clinic, diagnostic,
explorări, evoluţie şi prognostic, tratament.
În capitolul II am descris îngrijirea bolnavilor în timpul spitalizării (în
general ) cu referiri copii cu convulsii febrile . În subcapitolul II.9 am descris trei
tehnici de îngrijire aplicate în planul de îngrijire a bolnavilor şi în II.10 am
descris câteva măsuri de educaţie pentru sănătate ce trebuiesc luate faţă de
bolnavi.
Capitolul III cuprinde îngrijirea a trei copii cu convulsii febrile pe care i-
am urmărit pe tot timpul spitalizării şi la îngrijirea cărora am contribuit
personal.
Cei trei copii au fost supuşi îngrijirilor medicale, conform atribuţiilor
asistentei medicale, ei părăsind spitalul cu o stare ameliorată şi cu indicaţii
privind măsurile pe care trebuie să le respecte, măsuri ce au fost consemnate în
lucrare.
Lucrarea se încheie cu concluziile şi bibliografia consultată pentru
elaborarea lucrării “Îngrijirea copiilor cu convulsii febrile”.
49
BIBLIOGRAFIE
1. Baltă G, Stănescu M. O, Kyowski A, Titircă L – “Tehnici speciale de

îngrijire a bolnavilor”, Editura medicală, Bucureşti 1998
2. Puericultură şi Pediatrie, Editura medicală, Bucureşti, 1997
3. Borundel C. – “Manual de medicină internă pentru cadre medii”,

Editura ALL, 1997, Bucureşti
4. Enescu L – “Farmacologie“ , Editura “Dimitrie Cantemir“ , Târgu

Mureş 1998
5. Gherasim L.– “Medicină internă“, vol. I, Editura medicală, Bucureşti,

2000
6. Hăulică I - “Fiziologie“, Editura medicală, Bucureşti, 1999
7. Iftimie M. , Niculescu G. – “Compendiu de anatomie“, Editura

ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1988
8. Mozes C. – “Tehnica îngrijirii bolnavilor“, Editura medicală,

Bucureşti, 1998.
9. Păun R. – “Medicină internă“, Editura didactică şi pedagogică,

Bucureşti
10. Titircă L. - “Ghid de nursing“, Editura “Viaţa medicală românească“,

Bucureşti, 1999
11. Agenda medicală – Editura medicală Bucureşti 1998
50

Limbă

Convulsii Febrile

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Convulsii Febrile

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FUNDAŢIA ECOLOGICĂ GREEN

ASISTENŢI MEDICALI GENERALIŞTI

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS---------------------------------

CAPITOLUL I – DATE DESCRIPTIVE PRIVIND ÎNGRIJIREA PACIENTILOR

CAPITOLUL II - DATE PRIVIND SUPRAVEGHEREA ÎN SPITAL A

II.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare------------------------------------------------------

II.3. Asigurarea igienei corporale---------------------------------------------------------------

II.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative--------------------------------------------

II.5. Alimentaţia bolnavului---------------------------------------------------------------------

II.6. Administrarea medicamentelor------------------------------------------------------------

II.7. Participarea asistentei medicale la efectuarea examinărilor paraclinice şi de

II.8. Tehnici de îngrijire impuse de boală-----------------------------------------------------

II.9 Educaţia pentru sănătate a bolnavului----------------------------------------------------

II.10 Externarea bolnavului----------------------------------------------------------------------

CAPITOLUL III - PREZENTAREA PLANURILOR DE ÎNGRIJIRE----------------

Prezentarea foii de observaţie-------------------------------------------------------------------

Nevoile fundamentale după conceptul Virginiei Henderson--------------------------------

Analizele de laborator şi alte explorări---------------------------------------------------------

Tratamentul recomandat -------------------------------------------------------------------------

Prezentarea foii de observaţie-------------------------------------------------------------------

Nevoile fundamentale după conceptul Virginiei Henderson--------------------------------

Analizele de laborator şi alte explorări---------------------------------------------------------

Tratamentul recomandat -------------------------------------------------------------------------

Prezentarea foii de observaţie-------------------------------------------------------------------

Nevoile fundamentale după conceptul Virginiei Henderson--------------------------------

Analizele de laborator şi alte explorări---------------------------------------------------------

Tratamentul recomandat -------------------------------------------------------------------------

CAPITOLUL IV – CONCLUZII GENERALE ASUPRA LUCRĂRII----------------

extracerebrale la copii sub şase ani, anterior normali neurologic, şi care nu au

întotdeauna în cazul unei stări febrile.

În practica pediatrică, convulsiile febrile reprezintă o urgenţă. Ele trebuie

recunoscute şi tratate imediat.

Sistemul nervos recepţionează, transmite şi integrează informaţiile din

DATE DESCRIPTIVE PRIVIND

I.4. TABLOU CLINIC

a. Convulsiile febrile simple (benigne):

SUPRAVEGHEREA BOLNAVILOR ÎN SPITAL

II.1. INTERNAREA BOLNAVULUI

II.2. ASIGURAREA CONDIŢIILOR DE SPITALIZARE

II.3. ASIGURAREA IGIENEI CORPORALE A BOLNAVILOR

II.4. SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE ŞI

II.5. ALIMENTAREA BOLNAVULUI

II.6. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

II.7. PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA

2.Recoltarea sângelui venos pentru examinãri

a. ASIGURAREA IGIENEI CORPORALE

b. ASIGURAREA BOLNAVULUI CU LICHIDELE

c. APLICAREA DE COMPRESE UMEDE ŞI RECI

e. BAIA RECE SAU MODERATÃ

f. ADMINISTREAZÃ MEDICAMENTE SEDATIVE

h. ASIGURÃ REGIM ALIMENTAR CORESPUNZÃTOR

II.10 EDUCAŢIA SANITARÃ A BOLNAVILOR

1. RESPECTAREA DE CÃTRE BOLNAV A IGIENEI

2. RESPECTAREA DE CÃTRE BOLNAV A CIRCUITELOR

3. RESPECTAREA DE CÃTRE BOLNAV A TRATAMENTULUI

4. RESPECTAREA DE CÃTRE BOLNAV A REGIMULUI

5. COLABORAREA BOLNAVULUII PENTRU RECOLTAREA

6. COLABORAREA CU BOLNAVUL PRIVIND APRECIEREA

7. ÎNŢELEGEREA DE CÃTRE BOLNAV A MÃSURILOR DE

PREZENTAREA PLANURILORDE ÎNGRIJIRE PENTRU TREI COPII

D. Antecedente heredo-colaterale: nu există

9. A evita pericolele Risc de complicaţii Procesul infecţios